Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 152/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 678/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 152
Ședința publică de la 13 2008
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 6 2008, consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 153 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Procedura îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA,
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 153 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în baza art. 334 C.P.P. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul dintr-o infr. prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001, modificată prin OUG 79/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 într-o infr. prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 modificată prin OUG 79/2005.
În baza art. 12 alin. 1 din legea 678/2001 modificată prin OUG 79/2005, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 12.10.1980 în C, jud. D, cu domiciliul în C, str. -. -, - 2,.1,.7, jud. D, necăsătorit, studii 10 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b după Cod Penal executarea pedepsei principale.
S-a aplicat art. 64 lit. a, b din pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83.Cod Penal și art. 71 alin. 5.Cod Penal
În baza art. 19 alin. 1 din Legea 678/2001 modificată rap. la art. 118.Cod Penal, s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță a sumei de 9.000 de euro de la inculpat.
S-a admis în parte acțiunea civilă și obligă inculpatul la echivalentul în lei la data efectuării plății efective a sumei de 1000 euro către partea civilă.
A fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statutului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, inculpatul, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul Ministerului Public, Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Dolj, dosar de urmărire penală nr. 45D/P/2006 din data de 10 mai 2007, pentru infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 modificată și completată prin OUG nr. 79/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2
În fapt, s-a reținut că în perioada 2004-2006 inculpatul a recrutat, găzduit și transportat în Italia pe persoanele vătămate și, unde le-a exploatat sexual, banii obținuți de ele din practicarea prostituției fiind însușiți în exclusivitate de inculpat.
Pentru a câștiga încrederea persoanelor vătămate și, inculpatul le-a promis acestora că le va găsi un loc de muncă licit în localitatea Padova, Italia, ca menajere, însă, o dată ajunse la destinație, persoanele vătămate erau deposedate de pașapoarte și obligate să se prostitueze, sub pretextul achitării cheltuielilor făcute de inculpat pentru aducerea lor în Italia.
Inculpatul supraveghea îndeaproape modul în care persoanele vătămate și își desfășurau "activitatea", însușindu-și integral sumele de bani obținute de ele din practicarea prostituției.
1. Astfel, la începutul anului 2004, inculpatul a racolat-o pe persoana vătămată din comuna, județul D, și sub promisiunea mincinoasă a găsirii unui loc de muncă licit în Italia a convins-o să meargă cu el.
Întrucât nu deținea pașaport turistic, a încercat să iasă fraudulos din țară prin F Nădlac, legitimându-se la controlul de la frontieră cu pașaportul seria -, eliberat de SEIP D la data de 26.06.2001 pe numele, declinându-și identitatea titularei, fiind depistată de lucrătorii vamali și condamnată pentru infracțiunile prev. de art. 293 alin. 1 Cp. și 20 Cp. raportat la art. 70 pct. 1 din Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 33 lit. b Cp. la pedeapsa de 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 Cp. potrivit sentinței penale nr. 1060 din 24 mai 2004 a Judecătoriei Arad.
La circa un an, inculpatul a revenit la persoana vătămată, căreia i-a făcut aceeași propunere de aod uce în Italia unde îi va asigura un loc de muncă licit și bine plătit, situație în care aceasta, încântată de perspective a acceptat însă i-a spus că nu deține pașaport turistic și nici nu dispune de suma de bani necesară obținerii acestui document, ea având o situație financiară deficitară.
Inculpatul i-a oferit bani pentru a-și achita taxele de pașaport și a însoțit-o la Postul de Poliție pentru a-și depune documentele în vederea eliberării pașaportului, asigurând-o pe persoana vătămată că el va fi cel care va suporta și contravaloarea cheltuielilor de transport și îi va asigura cazarea în Italia, până când persoana vătămată va lua primul salariu de menajeră și îi va restitui banii.
Prin această atitudine și prin faptul că i-a lăsat persoanei vătămate impresia că banii necesari pentru obținerea pașaportului și cei pentru transport și cazare îi sunt oferiți cu titlu de împrumut, inculpatul i-a întărit convingerea persoanei vătămate că intențiile sale sunt onorabile și nu a avertizat-o pe aceasta cu privire la ce urma să i se întâmple când va ajunge la destinație.
În aceste împrejurări, persoana vătămată a plecat însoțită de inculpatul spre Italia, părăsind România, prin, în data de 07.04.2005, fiind dusă de inculpatul în localitatea din Italia, unde a cazat-o la un hotel.
După câteva zile, inculpatul i-a comunicat persoanei vătămate că nu i-a găsit locul de muncă promis, însă ea va trebui să meargă "la stradă", să practice prostituția și astfel să-i poată restitui banii cheltuiți, respectiv sumele necesare obținerii pașaportului, contravaloarea transportului și a cazării.
de această perspectivă, persoana vătămată inițial a refuzat și i-a reproșat inculpatului că a mințit-o cu privire la găsirea unui loc de muncă. întrucât a fost amenințată de inculpatul, care a profitat de faptul că persoana vătămată se afla la prima ieșire din țară și nu cunoștea limba italiană, aceasta a fost constrânsă să accepte să practice prostituția, toate sumele obținute de ea din această activitate, fiind însușite în exclusivitate de inculpatul.
Persoana vătămată, după un timp, a reușit cu ajutorul unui "client" italian să fugă de la inculpatul și să revină în țară.
Cu prilejul audierii, persoana vătămată a declarat că după ce s-a întors în țară a fost sunată în mai multe rânduri de către inculpat care a amenințat-o că dacă îl va denunța organelor de poliție, va avea probleme.
2. In aceeași modalitate a procedat inculpatul și cu partea vătămată, căreia i-a propus, în vara anului 2005 să o ducă în Italia, unde o poate ajuta să-și găsească un loc de muncă bine plătit la un restaurant din localitatea Padova.
Datorită situației financiare precare în care se afla, persoana vătămată a acceptat propunerea inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta s-a oferit să-i achite contravaloarea taxelor necesare obținerii pașaportului, însoțind-o pe aceasta la poliție, atât atunci când a depus actele, cât și atunci când a ridicat pașaportul, documentul în cauză rămânând la inculpatul, care i-a motivat persoanei vătămate că la el va fi în siguranță.
După ce a ajuns în Italia, persoana vătămată a fost cazată la hotelul din Padova, ocazie cu care a aflat că în realitate "locul ei de muncă" va fi "la stradă", unde ea va trebui să practice prostituția în beneficiul inculpatului.
Inițial, persoana vătămată a protestat, a plâns și a refuzat să practice prostituția, situație în care inculpatul i-a spus persoanei vătămate că va fi în mare pericol dacă refuză și oricum nu are de ales, atât timp cât pașaportul ei se află la el.
în această modalitate și încă legată afectiv de inculpatul, cu care, înainte de plecarea în străinătate avusese o legătură apropiată, a ieșit la stradă și a început să practice prostituția, sub stricta supraveghere a inculpatului, care își însușea integral sumele obținute de persoana vătămată din practicarea prostituției.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, partea vătămată care s-a constituit parte civilă în cauză și martorii,. Deși s-a dispus citarea martorului la adresa indicată de către acesta în cursul urmăririi penale, din procesul - verbal încheiat de către organele de poliție a reieșit că martorul nu mai locuiește la această adresă și, potrivit adresei nr. 46005/ 07.01.2008 a, Consiliul Local C, martorul nu este cunoscut ca având un alt domiciliu ori reședință. Partea vătămată, citată la domiciliul din România, nu s-a prezentat la instanță, însă a înaintat acesteia, la data de 12 martie 2008, prin, tatăl său, o declarație autentificată la Secția Consulară a Ambasadei României la Madrid, în care arată că nu își mai menține acuzațiile aduse inculpatului, care sunt în totalitate false. S-a solicitat fișa de cazier a inculpatului.
Partea vătămată a declarat că a început o relație intimă cu inculpatul și acesta i-a propus să meargă să lucreze în Italia, unde are o cunoștință care o va angaja la un restaurant. Deoarece inculpatul părea să aibă intenții serioase față de partea vătămată, a însoțit-o când mama părții vătămate căuta să cumpere o casă și i-a plătit suma de bani necesară pentru obținerea pașaportului și pentru transport, a acceptat să meargă împreună în Italia. Ajunși în această țară, inculpatul i-a declarat părții vătămate că nu o poate angaja, însă va trebui să se prostitueze ca să-i restituie sumele cheltuite și ca să-și asigure întreținerea în continuare. Pentru că se afla într-o țară străină pentru prima dată, nu cunoștea limba și depindea în totalitate de inculpat, care a amenințat-o, partea vătămată a fost constrânsă să se prostitueze, banii astfel câștigați fiind dați inculpatului. Partea vătămată a mai declarat că inculpatul i-a reținut pașaportul și, aflând că are și buletinul asupra sa, i l-a luat și pe acesta, fiindu-i restituit la întoarcerea în țară de către cumnatul inculpatului.
Inculpatul a negat comiterea infracțiunii, arătând, cu prilejul audierii sale că, deși partea civilă cunoștea că are o relație stabilă cu numita, a acceptat o relație cu inculpatul și i-a cerut să o transporte în Italia, cunoscând că acesta efectuează astfel de transporturi. S-au deplasat împreună cu un autoturism închiriat, deoarece inculpatul intenționa să rămână o perioadă mai mare în Italia și la ieșirea de pe o autostradă în Italia partea civilă i-a cerut să fie lăsată acolo, la un motel care părea mai ieftin. Inculpatul și-a continuat drumul împreună cu prietena sa, și s-au mai întâlnit întâmplător după o săptămână, la un magazin unde se adunau românii. Inculpatul a negat că i-ar fi oprit pașaportul ori că ar fi însoțit-o pe partea civilă la hotelul unde se cazase. După aproximativ o săptămână, deoarece intervenise o urgență, s-a întors în țară. Pentru că nu și-a găsit de lucru, inculpatul și-a exprimat dorința de a se întoarce în țară și, auzind aceasta, partea civilă i-a cerut să se întoarcă împreună și cu o prietenă a sa, care venise între timp în Italia, însoțită de cumnatul inculpatului. După întoarcerea în România a mai întâlnit-o pe partea civilă sporadic dar, deoarece aceasta începuse să devină insistentă în continuarea relației și inculpatul dorea să protejeze relația pe care o avea cu, a încercat să o evite.
În legătură cu partea vătămată, inculpatul a arătat că o cunoștea din satul bunicilor săi și aceasta i-a cerut să o transporte în Italia, aflând că efectuează astfel de curse. Partea vătămată era gravidă și intenționa să nască în Italia. Au fost opriți la vamă, constatându-se de către vameși că partea vătămată se folosea de acte de identitate false. Inculpatul și-a continuat drumul iar după aproape un an a vorbit din nou cu partea vătămată, aceasta povestindu-i că a fost condamnată. Pentru că partea vătămată i-a spus că a reușit să obțină pașaport, inculpatul a acceptat să o mai transporte o dată în Italia, unde a lăsat-o în gara orașului Padova, așa cum făcea în toate cazurile și au mai ținut legătura, vorbind la telefon. Inculpatul a negat că ar fi cunoscut activitatea părților vătămate în Italia ori că ar fi primit vreo sumă de bani de la acestea, altele decât cele pentru transport.
Martora a susținut declarația inculpatului, precizând că a considerat că partea vătămată era doar încă o pasageră în autoturismul ce se deplasa către Italia și că inculpatul nu părea să o cunoască mai bine. Partea vătămată a rămas la un motel, iar cei doi și-au continuat drumul împreună cu șoferul autoturismului. După două, trei săptămâni, martora s-a întors în România, deoarece se apropia sfârșitul semestrului și trebuia să fie prezentă la lecțiile de sinteză ce i se predau la facultate. A declarat că a fost prezentă și în cele două momente în care partea vătămată a încercat să se deplaseze în Italia, fiind oprită prima dată la vamă.
Martora a declarat că partea civilă i-a spus că a găsit de lucru în Italia și i-a cerut să vină și ea, deoarece ar câștiga mai mulți bani decât la serviciul unde lucra în România. Martora s-a hotărât astfel să meargă în Italia, împreună cu iubitul ei, care era cumnatul inculpatului. În Italia, martora a fost dusă de către partea vătămată la hotelul unde se cazase, iar s-a dus să locuiască la inculpat. După o săptămână, martora a luat legătura telefonic cu prietenul său și au hotărât să se întoarcă în România și, auzind aceasta, partea civilă și inculpatul au decis să-i însoțească. Martora a mai precizat că nu a bănuit activitatea părții civile în Italia, aceasta spunându-i că spală vase la un restaurant. Partea civilă pleca pentru 4-5 ore de acasă și în toată perioada cât a stat în Italia a avut pașaportul asupra ei și nu i s-a plâns martorei că ar fi fost amenințată, agresată ori constrânsă de cineva. Cu inculpatul și cu martorul s-au întâlnit de două ori, la un magazin unde se strângeau români.
Martorul a declarat că s-a hotărât să meargă în Italia, pentru ca să se angajeze în același loc unde lucra cumnatul său, inculpatul. Pentru că iubita sa a vorbit cu partea civilă în Italia și aceasta i-a promis că-i va găsi de lucru, au plecat împreună. Martorul s-a dus să locuiască cu inculpatul, iar martora cu partea civilă. În perioada cât au stat în Italia, s-a întâlnit cu fetele de două ori, odată întâmplător iar a doua oară ca să discute întoarcerea lor în țară. Martorul a precizat că s-a hotărât să se întoarcă în țară la vreo 4-5 zile de când ajunseseră în Italia, deoarece nici el nici nu au găsit de lucru și, în plus, se apropiau sărbătorile de iarnă. La întoarcerea în România, fiecare a rămas în posesia propriului pașaport, prezentându-l la graniță. Martorul a mai precizat că nu a bănuit că partea civilă s-ar fi prostituat în Italia și că după ce s-au întors în țară aceasta a început să-l hărțuiască pe inculpat, dându-i telefoane, urmărindu-l, transmițându-i mesaje ori lăsându-i bilețele pe autoturism, pentru a-l determina să continue relația dintre ei.
Martora a declarat că s-a împrietenit cu inculpatul, astfel că în vara anului 2005 au decis să meargă împreună în Italia ca să-și găsească de lucru. Datorită acestei relații, martora nu i-a plătit inculpatului transportul. Martora a aflat de la inculpat că transportă în Italia fete care se prostituează și care îi plătesc și lui, periodic, o sumă de bani din ceea ce câștigă astfel. Inculpatul chiar i-a propus martorei să-i continue activitatea, respectiv să primească banii de la aceste fete când el se întorcea în România, ceea ce martora a refuzat. Despre, inculpatul i-a spus martorei că avuseseră o relație, că aceasta practicase prostituția și, în timp, se implicase și ea în activitatea de supraveghere a celor care se prostituau. Inculpatul a pretins că relația lui cu se terminase, însă martora avea să constate ulterior că nu este adevărat.
Martora a declarat că fiica sa, i-a povestit în vara anului 2005 că a cunoscut un băiat cu care intenționează să rămână împreună. Martora a precizat că nu l-a văzut pe inculpat decât o dată, când acesta transportat-o cu mașina să vadă o casă pe care martora intenționa să o cumpere. În octombrie 2005 fiica sa i-a spus că urmează să plece în Italia cu inculpatul, să-și găsească de lucru și nu a sunat-o decât după vreo săptămână, când i-a spus doar că lucrurile nu stăteau bine, că nu locuia împreună cu inculpatul, că acesta îi reținuse actele și că îi asigurase un loc de cazare și mâncare. sale, partea civilă i-a povestit ulterior că a fost agresată de către inculpat ca să se prostitueze și că a fost prinsă de poliția italiană, astfel că inculpatului îi era frică să o mai expună și urmau să se întoarcă în țară.
Martorul a declarat că a aflat de la partea civilă că a cunoscut un băiat () și vrea să se ducă în Italia împreună cu el, pentru că o va angaja la un restaurant. Acest băiat i-a plătit părții civile și suma de bani necesară pentru scoaterea pașaportului. La întoarcerea în țară, partea civilă i-a povestit că a fost maltratată și forțată să se prostitueze și că băiatul cu care se dusese în Italia i-a reținut pașaportul, astfel că avea intenția să declare la poliție că i s-a furat sau că l-a pierdut. Martorul a sfătuit-o să nu procedeze în acest mod, însă nu știe dacă partea civilă i-a urmat sfatul.
Din probele aflate la dosar, instanța a reținut ca stare de fapt că inculpatul a convins-o pe partea civilă să se deplaseze împreună în Italia, la data de 15.10.2005, promițându-i că o va ajuta să se angajeze la un restaurant. Ca urmare a relației apropiate existente între cei doi, partea civilă a crezut cele susținute de inculpat, însă, ajunsă în Italia, depinzând de inculpat, într-o țară străină în care se afla pentru prima dată și în condițiile în care inculpatul îi reținuse pașaportul, partea civilă a fost constrânsă să se prostitueze, banii astfel obținuți fiind dați acestuia.
Apărările formulate de inculpat, în sensul că acesta nu a reținut pașaportul părții civile și nici nu a constrâns-o să se prostitueze, fundamentate pe depozițiile martorilor, și, au fost înlăturate, motivându-se că depozițiile martorilor sunt subiective, întrucât și acești martori au fost cercetați pentru infracțiunea de trafic de persoane, din alte probe (depoziția martorei ) rezultând că și martorii și au fost implicați în activitatea de prostituție, respectiv supravegherea părților vătămate exploatate de către inculpat.
Totodată, s-au reținut în dovedirea situației de fapt depozițiile martorilor, și, care au aflat din relatările părții vătămate, la revenirea în țară, că aceasta a fost exploatată de către inculpat, fiind constrânsă să practice prostituția în Italia, întrucât inculpatul i-a reținut pașaportul și a amenințat-
De asemenea, s-a arătat că între depozițiile martorilor și există contradicții evidente, privitor la scopul și durata deplasării acestora în Italia, prima instanță reținând că martorii respectivi au fost subiectivi, iar justificarea pentru perioada în care ar fi avut cunoștință despre activitatea inculpatului și, implicit, a părții vătămate, a fost reținută ca mincinoasă, în favoarea inculpatului.
Mai mult, prima instanță a reținut că inculpatul a recunoscut obținerea unor sume de bani, motivând că provenea din activitatea de transport, întrucât încasa câte 100-150 euro pentru fiecare transport efectuat pe ruta România-Italia, dar că această apărare nu a fost confirmată și nu se justifica sub aspect economic, în sensul că suma pretinsă nu acoperea cheltuielile; s-a reținut că în realitate inculpatul a părăsit teritoriul României în mai multe rânduri în anul 2005, de fiecare dată utilizând alt mijloc de transport, respectiv: la data de 15 octombrie 2005, împreună cu cu mijlocul de transport cu nr.de înmatriculare AJ-863BA; la data de 16 martie 2005, cu mijlocul de transport cu nr.de înmatriculare DJ.99.; la datele de 7 aprilie 2005 și 17 mai 2005, cu mijlocul de transport cu nr.de înmatriculare.30264; la data de 2 iulie 2005, cu mijlocul de transport cu nr.de înmatriculare CJ-09. fără a administra dovezi în sensul că ar fi transportat mai multe persoane de la care să obțină veniturile pretinse.
În aceste condiții, prima instanță a reținut ca dovedită săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev.de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, numai față de partea vătămată, iar pentru partea vătămată, s-a reținut că probele administrate nu atestă că și această persoană a fost traficată de către inculpat.
În acest sens, s-a reținut că singura dovadă incriminatorie este declarația părții vătămate din faza de urmărire penală, aceasta pretinzând că a fost convinsă de inculpat să se deplaseze în Italia pentru un loc de muncă decent, însă la destinație a fost constrânsă să se prostitueze, împrejurări care nu sunt dovedite în cauză de vreme ce însăși partea vătămată, deși citată la fiecare termen de judecată nu s-a prezentat pentru a fi audiată, ci a înaintat instanței o declarație autentificată de Ambasada României din Madrid, prin care retracta cele declarate anterior.
Față de acestea, reținând că sunt aspect material infracțiunea de trafic de persoane asupra părții vătămate nu este probată, prima instanță a procedat la schimbarea încadrării juridice în temeiul art.334 Cod pr.penală, dintr-o infracțiune de trafic de persoane continuată prev.de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal (asupra părților vătămate și ), într-o infracțiune simplă de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 (asupra părții vătămate ).
În consecință, s-a procedat la condamnarea inculpatului pentru infracțiunea reținută la pedeapsă privativă de libertate egală cu minimul special, respectiv 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, precum și aplicarea corespunzătoare a pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale; la individualizarea pedepselor, s-a reținut atât pericolul social concret al faptei comise, atitudinea nesinceră a inculpatului, cât și lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului (27 ani), astfel că, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor în condițiile art.81 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal.
Sub aspectul pedepselor accesorii și complementare prev.de art.64 lit.a teza I Cod penal, s-a reținut că acestea sunt justificate în cauză deoarece inculpatul a demonstrat un dispreț evident pentru libertatea altei persoane, obținând câștiguri prin exploatarea sexuală a acesteia, ceea ce-l face nedemn pentru exercitarea dreptului electoral.
Totodată, s-a reținut că inculpatul și-a însușit suma de 9.000 euro rezultată din activitatea de prostituție, astfel că s-a dispus confiscarea acestei sume în temeiul art.19 alin.1 din Legea 678/2001.
Pe latură civilă s-a reținut că partea vătămată a solicitat daune morale și despăgubiri în sumă de 1.000 euro și respectiv, 30.000 euro - reprezentând veniturile obținute din prostituție -, prima instanță procedând la admiterea în parte a acțiunii civile și la obligarea inculpatului la plata daunelor morale în sumă de 1.000 euro pentru despăgubiri, reținându-se că aceste sume provin dintr-o activitate ilicită și nu pot fi acordate.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
În apelul parchetului, s-a solicitat desființarea sentinței, reținerea încadrării juridice dată prin rechizitoriu și aplicarea unei pedepse corespunzătoare pericolului social concret rezultat din traficarea ambelor părți vătămate, respectiv executarea în regim privativ de libertate; criticile de netemeinicie au vizat și greșita stabilire a pedepselor complementară și accesorie, solicitându-se înlăturarea interdicției exercitării dreptului de a alege.
În apelul inculpatului, s-a solicitat desființarea sentinței și achitarea inculpatului, în temeiul art.10 lit.a Cod pr.penală, susținându-se că inculpatul nu a comis acțiunile incriminate în art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, deoarece doar a ajutat pe părțile vătămate să ajungă în Italia, fără a le constrânge să se prostitueze și fără a reține actele de identitate ale acestora, plângerile părților vătămate fiind motivate de împrejurarea că inculpatul nu a onorat promisiunile de căsătorie făcute acestora.
Curtea, analizând apelurile din speță, reține caracterul nefondat pentru următoarele considerente:
În privința criticilor de nelegalitate vizând greșita încadrare juridică a faptelor reținute de prima instanță, se constată că pentru a putea fi incidente dispoz.art.41 Cod penal, este necesar să se dovedească în speță comiterea a două fapte penale, având conținutul incriminat în art.12 alin.1 din Legea 678/2001, dar să fie realizate în baza unei rezoluții infracționale unice, în condiții de loc și timp apropiate.
Ori, în speță, materialul probator administrat probează în mod cert racolarea, transportarea și exploatarea sexuală numai a părții vătămate, inculpatul însușindu-și banii rezultați din activitatea de prostituție efectuată de partea vătămată.
În privința părții vătămate, în mod corect, prima instanță a reținut că singura dovadă administrată este declarația acestei părți în faza de urmărire penală (la data de 2 mai 2006), fără ca în faza de cercetare judecătorească să poată fi audiată, deși a fost legal citată la fiecare termen, inclusiv prin mandat de aducere; mai mult, se constată că această parte a înaintat instanței o declarație dată la Ambasada României din Madrid, prin care revenea asupra declarației anterioare, motivând că plângerea formulată s-a datorat unor neînțelegeri cu caracter personal (declarație aflată la fila 131 dosar de fond).
Totodată, se constată că toți martorii audiați nu au cunoscut și nu au relatat împrejurări referitoare la activitatea părții vătămate și nici privitor la modul în care aceasta s-a deplasat în Italia, la dosar existând numai dovada că această parte a încercat să treacă frontiera de stat a României la data de 17 martie 2004, sub identitate falsă, respectiv prezentând pașaportul emis pe numele Nucă, fapte pentru care a fost condamnată prin sentința penală nr.1060 din 24 mai 2004 pronunțată de Judecătoria Arad, în dosar nr.6071/2004.
În aceste condiții, împrejurarea că la data de 7 aprilie 2005, la punctul de trecere a frontierei au fost înregistrați inculpatul și partea vătămată, deplasându-se cu autoturismul având nr.de înmatriculare, nu poate fi reținută drept dovadă certă a comiterii infracțiunii de trafic de persoane, prev.de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, față de conduita anterioară a părții vătămate (condamnată pentru prezentarea sub identitate falsă, prev.de art.293 Cod penal și tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat prev.de art.20 Cod penal, rap.la art.70 pct.1 din Legea nr.243/2002), neputându-se reține că aceasta a fost racolată de inculpat și constrânsă să se prostitueze sau că în momentul racolării a fost indusă în eroare cu privire la scopul deplasării în Italia.
Față de acestea, prima instanță a reținut corect că inculpatul a săvârșit o singură faptă împotriva părții vătămate, situație în care este corectă soluția de schimbare a încadrării juridice dintr-o infracțiune de trafic de persoane în formă continuată, într-o infracțiune simplă de trafic de persoane, pentru care a dispus condamnarea inculpatului.
În acest ultim sens, se reține că în conținutul infracțiunii continuate este incriminată comiterea mai multor acte materiale care, fiecare, îndeplinesc conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni, având subiecți pasivi diferiți, dar faptele respective sunt comise în îndeplinirea aceleiași hotărâri infracționale; per a contrario, atunci când este probată numai o singură activitate materială, reprezentând elementul material al infracțiunii, trebuie reținută o infracțiune unică, în formă simplă, soluția corectă fiind aceea de schimbare a încadrării juridice, iar nu de achitare, întrucât nu este vorba de pluralitate de infracțiuni distincte, ci de o singură infracțiune alcătuită din acte materiale reunite, prin efectul legii (forma continuată), într-o unitate legală de infracțiune.
Pentru aceste considerente, critica formulată în apelul parchetului privitor la greșita încadrare juridică a infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat apare ca nefondată.
Pentru apelul inculpatului care invocă incidența art.10 lit.a Cod pr.penală și privitor la infracțiunea de trafic de persoane față de partea vătămată, se rețin următoarele:
Probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală și, cu precădere, în faza de cercetare judecătorească, confirmă acțiunile inculpatului de racolare, transport și exploatare a părții vătămate, în sensul că acesta, cunoscând că partea vătămată are o situație materială precară, a promis acesteia procurarea unui loc de muncă decent, s-a ocupat de obținerea pașaportului și a transportat-o în Italia, trecerea la punctul de frontieră realizându-se la data de 15 octombrie 2005, cu mijlocul de transport înmatriculat sub nr. (fila 66 dosar de urmărire penală), fapte confirmate atât cu declarația părții vătămate, cât și cu declarațiile martorilor, și cu recunoașterea parțială a inculpatului.
Totodată, se reține că partea vătămată a fost exploatată de inculpat care i-a reținut pașaportul și a constrâns-o la prostituție, însușindu-și banii obținuți din această activitate, după cum rezultă din declarațiile acelorași martori care se coroborează cu declarația părții vătămate; de altfel, inculpatul a recunoscut că a obținut venituri importante din transportul persoanelor pe ruta România-Italia, însă din probele administrate în cauză rezultă că deplasările inculpatului, frecvente, se realizau împreună cu una sau două persoane, ceea ce nu justifică sumele obținute, raportat la prețul declarat (100-150 euro de persoană), și cheltuielile necesare deplasării.
Față de acestea, apărările formulate de inculpat în sensul că nu a comis infracțiunea prev.de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, partea vătămată deplasându-se și câștigându-și existența în Italia, conform propriei voințe, iar plângerea penală s-a datorat dorinței de răzbunare a părții vătămate, sunt nefondate, întrucât și împrejurarea recunoscută de inculpat - privitor la promisiunea de căsătorie făcută părții vătămate - a fost de natură a induce în eroare pe aceasta referitor la adevărata intenție a inculpatului.
În ceea ce privește criticile privind individualizarea judiciară a pedepselor, se reține că prima instanță a apreciat corespunzător circumstanțele reale și personale din speță, dând relevanță atât pericolului social concret dedus din: perioada cât partea vătămată a fost exploatată (26 - 2 decembrie 2005), condițiile concrete de comitere a activității infracționale, cât și împrejurările personale favorabile (lipsa antecedentelor penale și vârsta tânără a inculpatului).
Astfel, se reține că pedeapsa de 3 ani închisoare, suspendată condiționat conform art.81-83 Cod penal, este de natură să asigure finalitatea sancțiunii penale, astfel cum este prevăzută în art.52 Cod penal, în sensul că săvârșirea oricărei alte fapte penale în cadrul termenului de încercare va determina executarea, prin cumul aritmetic și a pedepsei din prezenta cauză, în regim de detenție.
Totodată, privitor la pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege prev.de art.64 lit.a teza I Cod penal, se constată că prima instanță a dat eficiență deciziei în interesul legii nr.74/2007, în sensul că "dispozițiile art.71 Cod penal, se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza I Cod penal, nu se va face în mod automat prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 Cod penal", reținând că natura infracțiunii dedusă judecății constituie o cauză de nedemnitate privitor la exercitarea acestui drept electoral.
Pentru aceste considerente, apelurile promovate în cauză apar ca nefondate, urmând ca în conformitate cu art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, să fie respinse.
Văzând și dispoz.art.192 alin.2 și art.193 alin.1 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 153 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Obligă apelant-inculpat la plata a 125 lei cheltuieli judiciare statului, din care 25 lei reprezentând onorariu avocat oficiu și la 350 lei cheltuieli judiciare către intimata partea civilă.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 13 2008.
- - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.
IB/3.12.2008
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, George Ciobanu
