Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 16/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE PENALĂ Nr. 16/A/2008

Ședința ne publică de la 02 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție

JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpații, și (fost ) împotriva sentinței penale nr. 471 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.

Cauza a fost dezbătută la data de 25 martie 2008 când părțile prezente au pus concluzii orale consemnate în încheierea din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 471/19.12.2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală au fost condamnați inculpații:

, fiul lui și, născut la 30 iunie 1977 în, județul H, cetățean român, studii medii, tară ocupație, căsătorit, doi copii minori, domiciliat în, str. - -, -l,.33, județul H, fără antecedente penale, CNP -, la: -5(cinci) ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 12 al.l, al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/14 iulie 2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal și interzicerea pe timp de 3(trei) ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

-5(cinci) ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/14 iulie 2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal și interzicerea pe timp de 3(trei) ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art, 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5(cinci) ani închisoare și 3(trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

2., fiul lui și, născut la 17 martie 1974, în, județul H, cetățean român, studii medii, fără ocupație, căsătorit, un copil minor, domiciliat în P, str. 1 - 2.. 105,.4, județul H, tară antecedente penale, CNP -, la:

-3(trei) ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 12 al.l, al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/14 iulie 2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal și art. 13 Cod penal și interzicerea pe timp de 2(doi) ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

-3(trei) ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/14 iulie 2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal și art. 13 Cod penal și interzicerea pe timp de 2(doi) ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3(trei) ani închisoare și 2(doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

3., fiul lui G și, născut la 22 martie 1973 în Târgu B, județul G, cetățean român, studii gimnaziale, fără ocupație, necăsătorit, un copil minor, domiciliat în, -, - se. 3,.53, județul H, fără antecedente penale, CNP -, la:

In baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3(trei) ani închisoare și 2(doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

S-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal.

S-a constatat că inculpații și au fost reținuți și arestați în cauză în perioada 24 mai 2005-11 octombrie 2006.

In baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedepsele aplicate perioada executată de fiecare inculpat.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat în lipsă, în baza încheierii penale nr. 64 din 24 mai 2005 a Tribunalului Hunedoara,

În baza art. 14 Cod proc. penală, art. 346 Cod proc. penală, art. 998 Cod civil, au fost obligați inculpații la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:

Inculpatul la plata sumei de 10.000 euro, cu
titlu de daune morale către partea civilă;

-Inculpații și, în solidar, la plata sumei de 15.000 euro cu titlu de daune morale către partea civilă.

-Inculpații, și, în solidar, la plata sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale către partea civilă.

-Inculpatul la plata sumei de 15.000 euro cu titlu de daune morale către partea civilă.

S-a constatat că părțile vătămate Tereny, și R - nu s-au constituit părți civile în cauză iar a renunțat la calitatea de parțe vătămată.

În baza art. 118. e Cod penal și art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpați în favoarea statului a sumei de 50.000 euro sau echivalentul în lei la data executării.

În baza art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri aparținând inculpaților:

-telefon mobil marca Samsung, cod (ME) - și cartelă SMART, cu seria -,

-telefon mobil marca Panasonic, cod (ME) - și cartelă SMART cu seria -.

DA.

-telefon mobil marca NOKIA 7210 cod - prevăzut cu acumulator și cartelă seria - telefoane înregistrate la poziția nr. 53/2005 în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Hunedoara;

-autoturismul marca cu nr. de înmatriculare - aflat la IPJ H, sigilat, aparținând inculpatului.

S-a dispus restituirea unității fără seria cu CD și CD marca LG către numitul,din, str.,. 26,. 17, județul H, bun înregistrat la aceeași poziție în registrul de corpuri delicte.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din 06 iunie 2005 asupra bunurilor mobile aparținând inculpatului.
n baza art. 193 1 Cod proc. penală, au fost obligați inculpații la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea vătămată și civilă .

În baza art. 191 al. 2 Cod proc. penală, au fost obligați inculpații la câte 5000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut că în perioada anilor 2002-2005, inculpații, au racolat mai multe tinere, majore și minore, din zona, cu promisiunea mincinoasă a angajării acestora în localuri de alimentație publică.

Inculpații și le achitau costurile obținerii pașapoartelor și ale transportului, iar de la granița cu Italia le luau pașapoartele și le vindeau inculpatului, care asigura cazarea fetelor și le obliga, prin constrângere psihică și fizică, la practicarea prostituției, pe diferite străzi din, unde erau păzite de inculpați pentru a nu fugi și pentru a nu "fura" din câștiguri.

Astfel, în luna februarie 2002, inculpații și au racolat-o pe partea vătămată din orașul, căreia i-a spus că are un prieten în Italia patron al unei pizzerii și care ar avea nevoie să angajeze personal.

Partea vătămată, provine dintr-o familie numeroasă, cu 10 frați, iar la data racolării nu avea serviciu și locuia la părinți împreună cu fiul său minor, fiind despărțită de tatăl copilului.

Pentru câștigarea încrederii,discuțiile au avut loc în prezența membrilor familiei părții vătămate și a apropiaților iar inculpatul, pentru a fi și mai convingător, i-a spus părții vătămate că va lucra și el în același local și i-a achitat transportul, urmând ca din primele salarii partea vătămată să-i restituie banii.

In ziua de 23 aprilie 2002, partea vătămată însoțită de inculpatul, de partea vătămată ( în prezent ) ( zisă ), șoferul autoturismului cu care s-a realizat transportul și un alt martor pe nume "" au plecat spre Italia, în drum oprindu-se la IPJ H de unde a fost luat pașaportul lui "".

La granița cu Italia, inculpatul le-a luat pașapoartele celor două fete, cu motivația că acestea nu cunosc limba italiană și au ajuns în regiunea, unde le-a cazat pe fete la inculpatul, care locuia împreună cu concubina lui pe nume și cu fiul lui în vârstă de câteva luni.

In ziua în care au ajuns, inculpatul le-a spus părților vătămate că din acea seară urmează că "lucreze" ca prostituate pe Eur din.

Părțile vătămate nu au fost de acord, însă inculpatul le-a înjurat și amenințat, spunându-le că au o datorie de 1000 euro fiecare și nu vor primi pașapoartele pentru a pleca decât după achitarea datoriilor.

Astfel constrânse, părțile vătămate și au practicat prostituția, supravegheate fiind de concubina inculpatului, care le spunea inculpaților cu câți clienți mergeau fetele, cât timp stăteau cu aceștia și ce sume de bani încasau.

Pentru a le controla în permanență, inculpatul le-a cumpărat fetelor câte un telefon mobil, fetele fiind obligate să meargă cu cât mai mulți clienți, toate fiind predate inculpaților și.

După circa trei săptămâni, partea vătămată i-a spus inculpatului că și-a achitat datoria, rugându-l să o elibereze, însă acesta a bătut-o, iar seara a trimis-o "la stradă" pentru a continua să practice prostituția. In acea seară, partea vătămată a reușit să fugă, fiind salvată de un cetățean italian, pe nume, cu ajutorul căruia și-a recuperat pașaportul și lucrurile de la inculpatul și a luat legătura cu familia, relatând cele întâmplate.

Martorul a fost audiat în instanță și confirmă susținerile părții vătămate.

Tatăl părții vătămate, numitul, a depus plângere penală la Poliția municipiului în momentul în care a aflat ce i se întâmplase fiicei sale.

Partea vătămată a câștigat cât a lucrat pentru inculpatul suma de 8000 euro, din care nu a primit nimic.

La începutul anului 2002, inculpatul a racolat-o pe partea vătămată (), zisă "", care îi era vecină și lucra într-un bar din localitatea.

Profitând de situația financiară grea a părții vătămate, care locuia cu mama, bunica și sora mai mică, inculpatul i-a propus pârtii vătămate să meargă să lucreze în Italia, inițial spunându-i că va fi damă de companie, iar ulterior i-a spus că dacă va dori, poate să se prostitueze în Italia, pentru a câștiga sume mai mari de bani.

Partea vătămată a fost de acord să plece pentru a lucra ca damă de companie, astfel că inculpatul a achitat și rezolvat eliberarea pașaportului acesteia în două zile și a achitat costul transportului.

În data de 23 aprilie 2002, partea vătămată (), împreună cu inculpatul și partea vătămată, au plecat cu un șofer din, iar la intrarea în Italia, inculpatul le-a luat pașapoartele.

Părțile vătămate au fost cazate la inculpatul, iar inculpatul a rămas în Italia circa o lună împreună cu ele, și încă din prima seară le-a spus că, de fapt, au fost aduse pentru a practica prostituția și că urmează a-și achita întâi, din câștiguri, datoriile față de el, ocazionate cu aducerea lor în Italia.

Partea vătămată () a realizat sume cuprinse între 400 și 800 euro pe noapte, însă banii îi preda inculpatului, care inițial le-a promis că la începutul fiecărei luni le va da 1000-1500 euro, ceea ce nu s-a întâmplat.

După ce partea vătămată a fugit, datorită faptului că fusese bătută de inculpatul, partea vătămată () păzită de inculpatul, s-a întâlnit cu cea dintâi și i-a dat pașaportul, lucrurile rămase și a primit în schimb o sumă de bani pentru inculpatul.

Partea vătămată () a reușit să fugă la o lună după ce a fugit partea vătămată, și-a recuperat pașaportul, însă inculpatul a refuzat să îi restituie lucrurile rămase în locuința pusă la dispoziție de el.

Partea vătămată () a apreciat realizate de pe urma practicării prostituției la circa 15.000 euro, sumă pe care și-au însușit-o inculpații și.

În primăvara anului 2002, numita (actualmente ) a fost racolată de inculpatul în vederea practicării prostituției în, inculpatul obligându-se să îi achite și faciliteze eliberarea pașaportului, transportul și îi asigură cazarea în.

După circa o săptămână, împreună cu o altă tânără din, pe nume (rămasă neidentificată ) însoțite de inculpatul au plecat în Italia cu un microbuz aparținând firmei din

Cele două tinere au locuit împreună cu inculpatul la un hotel mai ieftin din, fiind păzite de inculpat, cu care împărțeau câștigul.

După circa o lună, fata rămasă neidentificată a fugit, iar în locul ei, inculpatul a trimis-o tot cu un microbuz al firmei din P, pe minora Tereny.

Numita a optat să participe în procesul penal în calitate de martor și nu de parte vătămată.

In luna iunie 2002, inculpatul a racolat-o pe minora Tereny în vârstă de 16 ani, spunându-i că îi va facilita obținerea unui loc de muncă în Italia, în sensul că va spăla vase într-un bar.

Minora a plecat și a fost preluată la de inculpatul, după ce în prealabil inculpatul i-a facilitat eliberarea pașaportului și a achitat costurile legate cu transportul.

Partea vătămată minoră Tereny a locuit împreună cu martora și inculpatul care i-a spus de când a ajuns în Italia că va practica prostituția.

După circa o lună, minora a reușit să fugă la un cetățean italian.

In luna septembrie 2002, inculpatul a racolat-o pe partea vătămată, căreia i-a propus să practice prostituția în, iar să le împartă.

În luna octombrie 2002, după ce în prealabil inculpatul a achitat și facilitat eliberarea pașaportului părții vătămate, i-a achitat transportul acesteia și au plecat împreună în Italia.

din practicarea prostituției au fost încasate de inculpatul, iar după circa o lună și J, deoarece partea vătămată a refuzat să iasă pe stradă noaptea, aceasta a fost bătută de către inculpat, iar pe la Ja lunii noiembrie, partea vătămată a fugit de la el, fiind expulzată ulterior de către autoritățile italiene.

La sfârșitul anului 2002, inculpatul a racolat-o pe minora ( născută la 25 mai 1986) și folosind același mod de operare, a trimis-o pe aceasta în Italia, la inculpatul, unde a practicat prostituția.

Din declarația martorei (), rezultă faptul că s-a întâlnit cu minora, "la stradă" și aceasta i-a povestit că este sechestrată, fiind păzită de concubina inculpatului, iar martora a declarat că a văzut-o pe minoră de mai multe ori prezentând vânătăi.

Partea vătămată minoră n nu a fost a fost audiată în faza de urmărire penală însă în fața instanței a relatat în mod amănunțit împrejurările reținute mai sus.

În cursul anului 2003, inculpatul le-a racolat pe minorele ( născută la 08 aprilie 1986) și R - (născută în anul 1988) astfel cum rezultă din declarația martorei.

În urma verificărilor efectuate la frontieră s-a confirmat faptul că minorele au ieșit din țară în data de 07 mai 2005 prin Punctul de trecere a frontierei Nădlac, cu autoturismul având nr. de înmatriculare - proprietatea numitului, împreună cu acesta, cu, și, toate din.

Acestea nu au putut fi audiate, întrucât nu au fost identificate domiciliile sau au fost plecate din țară.

În primăvara anului 2005, inculpații și au racolat-o pe minora, în vârstă de 15 ani, din localitatea Cetate, județul

În luna aprilie 2005, inculpatul a părăsit teritoriul României, iar din interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de acesta cu fratele său inculpatul, conform autorizației nr. 4/2005 a Tribunalului Hunedoara, rezultă faptul că în luna mai 2005, cei doi inculpați s-au străduit să facă împuterniciri ale părinților minorei, pentru aop utea scoate pe aceasta din țară, fiind relevantă în acest context discuția purtată de inculpatul cu martorul, din data de 02 mai 2005 (ora 13.20).

Din conversațiile care au fost interceptate a rezultat faptul că inculpatul i-a comunicat fratelui său în data de 03 mai 2005 faptul că a doua zi urma să-i trimită suma de 200 euro pe numele -soția inculpatului, ceea ce se coroborează cu ordinul de plată datat 04 mai 2005, ora 16.53, prin care numita ridică de la Bank Agenția P suma de 200 euro.

Acest ordin de plată a fost ridicat de la domiciliul inculpatului, cu ocazia percheziției efectuate la data de 24 mai 2005, în baza autorizației nr. 8/2005 a Tribunalului Hunedoara.

De asemenea, din conversația purtată de cei doi frați, rezultă că mama minorei a spus că fiica sa a expediat două vederi pe adresele unor prietene din localitatea Cetate, județul D, vederile fiind trimise din municipiul S

În data de 05 mai 2005, inculpatul a transportat-o cu autoturismul său marca cu nr. de înmatriculare - pe minora la S M și a predat-o șoferului cu care urma să plece în Italia, însă nu s-a reușit trecerea peste graniță a minorei.

Din convorbirile ulterioare dintre inculpatul și fratele său a rezultat preocuparea continuă a celui dintâi pentru falsificarea împuternicirii și a ștampilei notariale pentru aop utea transfera pe minora ( convorbirea din data de 06 mai 2005, orele 18.17, fixată pe magnetică din caseta marca, cu seria --fila 107-108, convorbirea de la orele 18.19, fixată pe aceeași bandă magnetică -filele 108.109, precum și convorbirea de la orele 20.55, fila 110).

Tot în data de 06 mai 2005, la orele 20.59, inculpatul 1-a contactat pe numitul, de la care a luat datele lipsă ale minorei în vederea întocmirii împuternicirii.

Din convorbirile ulterioare a rezultat preocuparea inculpatului în ce privește falsificarea documentelor pentru aop utea trimite pe minoră în Italia, la inculpatul, și preocuparea de a găsi un transportator dispus să o ia pe minora în vârstă de 15 ani ( convorbirile din datele de 07 mai 2005, orele 18.21 și 1823- filele 113-114, casetele cu seriile - și -, 08 mai 2005, orele 15.59 și 17.09- filele 116-117, 10 mai 2005, orele 13.01, 11 mai 2005, orele 00.17, 12 mai 2005- filele 128-129, 13 mai 2005, orele 16.33, 16.46, 22.27- filele 131, 132, 134, 14 mai 2005, orele 14.28, 20.38, 21.00-filele 137, 138, 139, 140, 15 mai 2005, orele 19.22, fila 142.)

Astfel, la data de 09 mai 2005, inculpatul a luat legătura cu martorul care efectua transport de persoane în Italia cu autoturismul personal și s-a înțeles cu acesta să o transporte pe minoră, însă martorul s-a răzgândit.

În data de 19 mai 2005, după ce inculpatul a reușit să falsifice ștampila notarială pe computerul de la domiciliul tatălui său din, a reușit să o trimită pe minoră cu microbuzul firmei din P (convorbirea dintre și, din data de 19 mai 2005, orele 13.24) realizând astfel transferul minorei prin transportarea acesteia în Italia.

Realizarea exploatării minorei rezultă din conversația din data de 22 mai 2005, orele 23.04, dintre cei doi inculpați.

Din raportul întocmit la data de 15 iulie 2005, rezultă că minora a părăsit domiciliul fără acordul vreunuia din părinți, la data de 14 februarie 2005.

În instanță, partea vătămată minoră a renunțat la această calitate, fiind audiată ca martoră ( fila 311).

Starea de fapt mai sus expusă este confirmată de probele administrate în cauză.

Edificatoare sunt declarațiile date de părțile vătămate, n, precum și ale martorilor Tereny, care au relatat în mod amănunțit împrejurările care au condus la stabilirea situației de fapt.

Referitor la poziția procesuală a inculpaților, tribunalul a reținut că atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, inculpații au avut o atitudine constantă, în sensul nerecunoașterii faptelor.

Nici una din probele administrate nu poate fi considerată hotărâtoare în raport de celelalte, astfel că nici atitudinea inculpaților, de negare totală a faptelor, nu poate contribui în mod categoric la stabilirea adevărului.

Din coroborarea și interpretarea tuturor probelor administrate, tribunalul și-a format convingerea în legătură cu vinovăția inculpaților pentru faptele cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată.

Inculpații, și au săvârșit infracțiunile de trafic de persoane, cu intenție directă, calificată prin scopul urmărit și anume acela de a exploata victimele, obligându-le prin constrângere psihică și fizică la practicarea prostituției.

În drept faptele inculpaților și care în perioada anilor 2002-2005 în baza aceleiași rezoluții infracționale, au recrutat, transportat, transferat și cazat nouă tinere majore și minore prin înșelăciune sau constrângere fizică și psihică, în scopul exploatării acestor persoane, în vederea practicării prostituției în Italia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prev. și ped. de:

-art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79 din 14 iulie 2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;

-art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79 din 14 iulie 2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, fapte comise în condițiile art. 33 lit. a Cod penal.

În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 13 Cod penal.

Faptele inculpatului care în perioada anilor 2002-2005, în baza unei rezoluții infracțional unice, a "cumpărat" și cazat o parte din tinerele majore și minore de la inculpații și și le-a obligat prin violențe și constrângere psihică să practice prostituția în Italia, fiind cel care păzea fetele și încasa provenite din practicarea prostituției, pe care le împărțea cu ceilalți doi inculpați, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de:

-art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79 din 14 iulie 2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal;

-art, 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79 din 14 iulie 2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, comise în condițiile art. 33 lit. a Cod penal.

In cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 13 Cod penal.

Inculpații au acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, acțiunile lor, care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, chiar dacă s-au consumat la diferite intervale de timp, au avut la bază aceeași rezoluție infracțională.

Participația celor trei inculpați la comiterea infracțiunilor de trafic de persoane s-a realizat sub forma coautoratului, aceștia acționând cu intenție directă, rezultând voința comună a coautorilor de a coopera la săvârșirea acțiunilor specifice de traficare, în baza unei înțelegeri prealabile.

Prin efectuarea nemijlocită a acțiunilor ce caracterizează traficul de ființe umane ( recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea persoanelor) fiecare inculpat și-a adus contribuția sa directă la săvârșirea infracțiunilor urmând a fi trași la răspundere penală în calitate de coautori.

La încadrarea juridică a faptelor s-a avut în vedere faptul că inculpații și, fiecare în parte sau împreună, au racolat părțile vătămate, (), n (minoră), ( minoră), R (minoră) și martorele Tereny, () și ( minoră) în principal din zona, profitând de situația familială și financiară precară în care se aflau acestea.

Victimelor vulnerabile din punct de vedere economic și social datorită nivelului scăzut al educației, sărăciei, dorinței de a avea o viață mai bună și un loc de muncă în afara țării, lipsei informațiilor cu privire la condițiile pentru angajarea în străinătate, li s-au promis de către traficanți locuri de muncă în străinătate în condiții avantajoase.

Pentru a le capta încrederea, aceștia și-au oferit sprijinul și s-au ocupat de efectuarea deplasării în țara de destinație plătind cheltuielile ocazionate cu eliberarea pașapoartelor, precum și transportul.

Odată ajunse în străinătate, victimelor li s-a spus în ultimul moment că trebuie să practice prostituția, fiind constrânse în acest sens, prin bătaie și amenințare și supuse abuzurilor și umilirilor din partea inculpaților.

Pentru faptele de mai sus, tribunalul a dispus condamnarea celor trei inculpați.

Sub aspect sancționator, dându-se eficiența cuvenită dispozițiilor art. 72 Cod penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, având în vedere pericolul concret al infracțiunilor săvârșite, modalitatea comiterii acestora și conduita procesuală manifestată de inculpați pe parcursul procesului, tribunalul le-a aplicat pedepse privative de libertate.

În acest mod este asigurată și realizarea scopului sancțiunii penale, stabilit prin dispozițiile art. 52 Cod penal.

Inculpatul nu a putut fi audiat pe parcursul urmăririi penale și nici în cursul judecății, deoarece la data declanșării anchetei se afla în Italia, iar după acest moment s-a sustras urmăririi penale și judecății.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpații, și ( ).

Prin apelul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoaraa solicitat în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a admiterea C.P.P. apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei soluții legale și temeinice conform motivelor invocate.

În motivare se arată că soluția instanței de fond este nelegală deoarece în mod greșit s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei globale de 50.000 euro sau echivalent în lei la data executării; instanța ar fi trebuit să indice cu exactitate ce sumă se confiscă de la fiecare inculpat în parte, confiscarea neputând opera în solidar.

În mod greșit inculpații au fost obligați în solidar la 1000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă, deși instanța trebuia să indice suma exactă pentru fiecare inculpat în parte.

Sentința este netemeinică sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate celor trei inculpați, pedepse care sunt mult prea reduse raportat la gravitatea faptelor săvârșite.

În acest sens se arată că inculpații au desfășurat activitățile infracționale într-o perioadă M de timp, de 3 ani, din 2002 până în 2005. Inculpații au organizat cu eficiență activitatea infracțională de traficare a părților vătămate, în scopul obținerii unui profit maxim de pe urma exploatării părților vătămate; inculpații au folosit violența și amenințările împotriva unor părți vătămate minore, producându-le acestora traume de durată.

Pedepsele aplicate nu reflectă pericolul social prezentat de faptă și de autorii acesteia iar reținerea de circumstanțe atenuante față de inculpații și ( ) este nejustificată. Aceștia nu au recunoscut faptele, nu au dat semne de îndreptare sau regret față de faptele săvârșite.

În concluzie, se solicită aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, cu înlăturarea circumstanțelor atenuante.

Prin apelul declarat inculpații, și ( ) au solicitat în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a admiterea C.P.P. apelului, desființarea în totalitate a sentinței penale atacate și rejudecând cauza a se dispune achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a întrucât C.P.P. faptele nu există; respingerea cererii de despăgubiri civile solicitate de către partea civilă.

În motivarea apelului, prin apărătorul ales inculpații arată că în mod greșit instanța de fond a reținut vinovăția lor și i-a condamnat la pedepse privative de libertate, întrucât probațiunea administrată este părtinitoare și nu reflectă realitatea. Susțin că persoanele audiate au fost constrânse de poliție și au declarat neadevăruri, iar instanța de fond a respins cererile lor de a administra probe testimoniale care să le dovedească nevinovăția.

În subsidiar, solicită reducerea substanțială a pedepselor și schimbarea modalității de executare, ținând seama că vinovăția nu este integral dovedită, sunt tineri, nu au antecedente penale, au copii minori în întreținere, faptele nu sunt deosebit de grave și sunt la prima confruntare cu legea penală.

Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara solicită respingerea lui ca nefondat.

Partea civilă, prin avocatul ales solicită respingerea apelurilor declarate de inculpați și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică și admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara ca fondat, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform disp. art. 371 al. 2.C.P.P. va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. c Cod Penal, a soluționării laturii civile privind pe părțile civile și, a modalității de confiscare de la inculpați a echivalentului în lei la data executării a sumei de 50.000 EURO, a plății echivalentului în lei a sumelor acordate părților civile cu titlu de daune morale, precum și a acordării cheltuielilor judiciare către partea civilă.

Curtea constată că instanța de fond a aplicat ambilor inculpați, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) pen. - interdicția dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii

Curtea reține că inculpații au săvârșit infracțiunea de trafic de persoane și trafic de minori fără vreo legătură cu exercitarea unei funcții sau profesii ori în cadrul desfășurării unei activități.

Prin Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s- admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.

În lumina acestei decizii, care este obligatorie, conf. art.414/2 alin. 2 din Codul d e proc. penală, Curtea de Apel, raportat la circumstanțele specifice proprii cauzei penale aflată pe rolul Curții, constată că aplicarea pedepsei accesorii sub aspectul interdicției prevăzute de art. 64 lit. c) Cod penal nu se justifică raportat la faptele imputate inculpaților.

Tot astfel, se constată că instanța de fond a dispus, în baza art. 14.C.P.P. art. 346.C.P.P. și art. 998 cod civil ca inculpatul să plătească suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale către partea civilă; inculpații și ( ) - în solidar, să plătească suma de 15.000 euro cu titlu de daune morale către partea civilă; inculpații, și ( ) - în solidar, să plătească suma de 20.000 euro cu titlu de daune morale către partea civilă; inculpatul să plătească suma de 15.000 euro cu titlu de daune morale către partea civilă.

La fel, în baza art. 118 lit. e și Cod Penal art. 19 din Legea nr. 678/2001, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpați, în favoarea statului a sumei de 50.000 euro sau echivalentul în lei la data executării.

Se constată de către Curtea de Apel, pe de o parte, că în mod greșit instanța de fond a obligat inculpații să plătească părților civile daunele morale în moneda euro deoarece conform Regulamentului nr. 4 din 1 aprilie 206 ( republicat ) privind regimul valutar toate operațiunile economice se efectuează în moneda națională ( leu), astfel că instanța de fond trebuia să oblige inculpații la plata echivalentului în lei a sumelor stabilite; pe de altă parte, conform art. 998 Cod civil, fiecare inculpat trebuie să răspundă personal pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea unei infracțiuni și pentru eventualele daune morale. Instanța de fond trebuia să oblige pe fiecare inculpat în parte la plata sumelor stabilite ca daune morale pentru părțile civile și, la fel, să dispună confiscarea în favoarea statului de la fiecare inculpat a sumelor dobândite prin săvârșirea faptelor.

Inculpații trebuiau obligați să plătească fiecare cheltuielile judiciare către partea civilă.

În ce privește cuantumul sumelor la care inculpații au fost obligați să la plătească cu titlu de daune morale către părțile civile, Curtea de Apel consideră că au fost just stabilite și în acord cu prejudiciul suferit de părțile civile, astfel că vor fi menținute, ținând seama de cele arătate mai sus.

Se constată de către Curtea de Apel că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, ținând seama de dispozițiile art. 72.Cod Penal, de pericolul concret al infracțiunilor săvârșite, de modalitatea săvârșirii acestora și conduita procesuală a fiecărui inculpat. Astfel, Tribunalul a ținut seama de faptul că inculpatul s-a sustras urmăririi penale și judecății, aplicându-i o pedeapsă mai M în raport de inculpații și ( ), cărora li s-au reținut circumstanțe atenuante, având în vedere vârsta lor, lipsa antecedentelor penale și conduita bună avută anterior săvârșirii faptelor. Se apreciază că pedepsele stabilite de către instanța de fond pentru fiecare inculpat în parte corespund scopului pedepselor, astfel cum a fost acesta stabilit în disp. art. 52.Cod Penal și nu se impune a fi majorate.

În ce privește apelurile declarate de inculpați Curtea de Apel constată că acestea nu sunt fondate și urmează a fi respinse, din următoarele considerente:

Inculpații au solicitat achitarea pe considerentul că faptele, astfel cum au fost descrise și pentru care au fost condamnați de către instanța de fond, nu există. Se susține că probațiunea administrată este părtinitoare și nu reflectă realitatea, persoanele audiate au fost constrânse de poliție și au declarat neadevăruri, iar instanța de fond a respins cererile lor de a administra probe testimoniale care să le dovedească nevinovăția.

Din analiza probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești rezultă existența faptelor reținute prin hotărârea de condamnare și faptul că acestea au fost săvârșite de către inculpații, și ( ).

Astfel, din probele aflate la dosarul cauzei se confirmă că în perioada anilor 2002 - 2005 inculpații și au racolat mai multe tinere, minore și majore, din zona, sub promisiunea mincinoasă că vor fi angajate în localuri din Italia. După achitarea costurilor pentru obținerea pașapoartelor și pentru transport, inculpații și, la granița cu Italia, le luau pașapoartele și la vindeau inculpatului ( ). Acesta asigura cazarea fetelor și le obliga, prin constrângere fizică și psihică, să practice prostituția pe străzile din, unde erau păzite de inculpați. În această situație s-au aflat părțile vătămate, și, precum și Tereny, și.

Din declarațiile părților vătămate și ale martorilor Tereny, starea de fapt a fost cert stabilită și a fost confirmată și de convorbirile telefonice purtate între ei de către inculpați, care au fost înregistrate și se află la dosarul cauzei.

În aceste condiții, susținerile inculpaților apelanți cum că faptele ce li se impută și pentru care au fost condamnați nu există, nu au un suport real și nu pot fi luate în considerare. De asemenea, susținerile acestora cum că persoanele audiate au fost constrânse de poliție să declare neadevăruri nu corespunde cu probațiunea administrată în cauză, nici o parte vătămată sau martor audiat în fața instanței de fond nu au declarat că ar fi fost constrânși să declare în defavoarea inculpaților.

Inculpații apelanți au mai arătat că nu le-au fost încuviințate probe prin care să-și dovedească nevinovăția. Din examinarea actelor efectuate cu ocazia cercetării judecătorești s-a constatat că inculpaților le-au fost încuviințate probele solicitate și care aveau legătură cu cauza, iar instanța de fond a făcut toate demersurile pentru ca probele solicitate - respectiv audierea martorilor, să fie efectuate, amânând soluționarea cauzei la mai multe termene în acest sens. Față de această împrejurare, aspectul invocat de către inculpați cum că nu li s-a dat posibilitatea să-și probeze nevinovăția nu are suport real. Mai mult, Curtea de Apel, ca instanță de apel a încuviințat audierea martorilor propuși în apărare de către inculpați și a procedat la audierea martorilor care s-au prezentat, dar conținutul declarațiilor acestora nu a condus la modificarea stării de fapt reținute și nu au fost de natură a dovedi nevinovăția inculpaților.

Față de acestea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a se C.P.P. va admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara în limitele arătate și se vor respinge ca nefondat apelurile declarate de inculpați.

În temeiul art. 192 al. 2.C.P.P. obligă pe fiecare inculpat apelant la plata sumei de câte 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, precum și la plata sumei de câte 266 lei cu același titlu către parte civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 471 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință:

Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. c) Cod penal în ce - i privește pe inculpații, și ( fost ), a soluționării laturii civile privind pe părțile civile și, a modalității de confiscare de la inculpați a echivalentului în lei la data executării a sumei de 50.000 EURO, a plății echivalentului în lei a sumelor acordate părților civile cu titlu de daune morale, precum și a acordării cheltuielilor judiciare către partea civilă și, procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite,

Înlătură aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) Cod penal aplicată inculpaților, și ( fost ).

În baza disp. art. 14 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil obligă pe inculpați la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:

- inculpatul la plata echivalentului în lei la data executării a sumei de 10.000 de Euro cu titlu de daune morale către partea civilă;

- Inculpații și ( fost ) la plata echivalentului în lei la data executării a sumei de câte 7.500 Euro cu titlu de daune morale către partea civilă;

- inculpații, și ( fost ) la plata echivalentului în lei la data executării a sumei de câte 6.666 Euro cu titlu de daune morale către partea civilă;

- inculpatul la plata echivalentului în lei a sumei de 15.000 Euro cu titlu de daune morale către partea civilă.

În baza 118 lit.e Cod penal rap. la art. 19 din Legea 678/2001, dispune confiscarea de la fiecare inculpat în favoarea statului a echivalentului în lei la data executării a sumei de câte 16.666 Euro.

În baza disp. art. 193 Cod procedură penală obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 333 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.

Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații, și ( fost ) împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza disp. art 88 Cod penal deduce din pedepsele aplicate inculpaților și ( fost ) perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 24 mai 2005 până la 11 octombrie 2006.

Constată că inculpatul a fost arestat în lipsă în baza încheierii penale nr. 64/24 mai 2005 Tribunalului Hunedoara, mandat care nu a fost pus în executare.

Obligă pe fiecare inculpat apelant la plata sumei de câte 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, precum și la plata sumei de câte 266 lei cu același titlu către parte civilă.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2008.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red.

Dact. 2 ex/06.05.2008

fond

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 16/A/2008