Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ operator 2711

DECIZIE Nr. 166

Ședința publică de la 11 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anca Nacu

JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin

GREFIER: - -

Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații, împotriva sentinței penale nr. 355 din 25.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Procedura îndeplinită fără citarea părților.

dezbaterilor, concluziile procurorului, ale apărătorilor inculpaților și ultimul cuvânt al inculpatului, sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 4 2008, când, datorită complexității cauzei, a timpului scurt pentru deliberare și pentru depunerea de concluzii scrise, a fost amânată pronunțarea la data de 11.12.2008, încheiere care face parte integrală din prezenta hotărâre.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 355 din 25.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.334 s C.P.P.-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunile prevăzute de art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 raportat la art.37 lit.a Cod Penal, art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 raportat la art.37 lit.a Cod Penal, art.26 raportat Cod Penal la art.289 și Cod Penal cu aplicarea art.37 lit.a și Cod Penal art.26 raportat Cod Penal la art.291 și Cod Penal cu aplicarea art.37 lit.a în Cod Penal infracțiunile prevăzute de art. 12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 raportat la art.37 lit.a Cod Penal, art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 raportat la art.37 lit.a și Cod Penal art.290 raportat Cod Penal la art.37 lit.a

Cod Penal

În baza art.334 C.P.P. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 și art.290 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 în Cod Penal infracțiunile prevăzute de art. 12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 și art.288 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2

Cod Penal

În baza art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 37 lit. a Cod Penal, inculpatul, a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art.65 alin.2 s Cod Penal-a in terzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a, b, d și e pe Cod Penal o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.290 raportat Cod Penal la art.37 lit.a același Cod Penal inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art.33 lit.a raportat Cod Penal la art.34 lit.b inculpatului Cod Penal i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art.61 s Cod Penal-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1129 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin nr.178/02.03.2001 a Tribunalului Timiș și s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art.71 s Cod Penal-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a, b, d și e pe Cod Penal durata executării pedepsei.

În baza art.35 alin.1 s Cod Penal-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 a, b, d și e pe Cod Penal o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei rezultante principale.

În baza art.350 a C.P.P. fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art.88 s Cod Penal-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 21.03.2006 și a arestului preventiv de la data de 22.03.2006 la zi.

În baza art.11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art.10 lit.d inculpatul C.P.P. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001.

În baza art. 13 alin. 1 din Lg. 678/2001 raportat la art.74 lit.a și Cod Penal cu aplicarea art.76 alin.1 lit.b inculpatul Cod Penal, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art.65 alin.2 s Cod Penal-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a, b, d și e pe Cod Penal o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 288 alin. 1.Cod Penal raportat la art 41 alin.2 Cod Penal, și cu aplicarea art.42 același Cod Penal inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art.33 lit.a raportat Cod Penal la art.34 lit.b s Cod Penal-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art.71 s Cod Penal-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a, b, d și e pe Cod Penal durata executării pedepsei.

În baza art.35 alin.1 s Cod Penal-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 a, b, d și e pe Cod Penal o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei rezultante principale.

În baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 21.03.2006 și a arestului preventiv din perioada 22.03.2006 - 12.02.2007.

În baza art.11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art.10 lit.d C.P.P. inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001.

În baza art. 117.Cod Penal, s-a dispus expulzarea inculpatului, de pe teritoriul României, după executarea pedepsei.

În baza art.14 raportat C.P.P. la art.346 s C.P.P.-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar partea civilă a renunțat la pretențiile civile.

În baza art.19 din Legea nr.678/2001 raportat la art.118 lit.b și e s Cod Penal-a respins cererea formulată de Ministerul Public privind confiscarea autoturismului inculpatului și a sumei de 8000 euro de la acesta.

Pentru a pronunța această hotărâre penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș nr. 58/P/2005 din data de 24.07.2006, inițial introdus și înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 24.07.2006, au fost trimiși în judecată inculpații, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prevăzute de art.12 al.2 lit.a din leg.678/2001, art.13 al.1 din leg.678/2001, cu aplicarea art.33 lit.a p și art.37 lit.a Cod Penal, a infracțiunilor de complicitate la fals intelectual și uz de fals, prevăute de art.26 p raportat la art.289 p, art.26 raportat Cod Penal la art. 291.Cod Penal toate cu aplicarea art.33 lit.a p și art.37 lit.a Cod Penal, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de de trafic de persoane, trafic de minori și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 12 al.2 lit.a din leg.678/2001, art.13 al.1 din leg.678/2001, art.290 cu Cod Penal aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a

Cod Penal

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că a racolat părțile vătămate și pe care, sub promisiunea asigurării unui loc de muncă la un local al cumnatului său, inculpatul, situat în orașul, folosind abuzul de autoritate, le-a constrâns să practice prostituția în folosul său. Totodată, în sarcina inculpatului s-a mai reținut că a indus în eroare un notar public, prin prezentarea unei declarații false a numitului G, tatăl minorei, în scopul de a obține împuternicirea legalizată de permitere a minorei să părăsească țara neînsoțită de părinți, pe care inculpatul a folosit-o la controlul vamal.

În sarcina inculpatului s-a reținut că a transportat și găzduit la locuința sa situată în orașul pe părțile vătămate și, pe care, împreună cu inculpatul le-a racolat, sub promisiunea asigurării unui loc de muncă în ia, și le-a exploatat sexual uzând de acte de amenințare și abuz de autoritate.În același timp, în sarcina acestui inculpat s-a mai reținut că a falsificat două pașapoarte grecești prin înlocuirea fotografiei titularului cu fotografiile părților vătămate, pe care le-a folosit ulterior la un club de noapte unde a încercat să le angajeze.

Prin sentința penală nr. 79/PI/12.02.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit, d C.P.P. s-a dispus achitarea pe inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin.2 lit. a din Lg. nr. 678/2001.

În baza art. 13 alin. 1 din Lg. 678/2001, cu aplic. art. 74 lit. și alin. ultim, art. 76 lit. b a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la 2 ( doi ) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 288 alin. 1.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod Penal, și art. 74 lit. a, art. 76 lit. e Cod Penal, prin schimbarea de încadrare juridică în baza art. 334.C.P.P., din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: 1 ( una) lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.P.P. au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, care a fost și pedeapsa rezultantă ce i-a fost aplicata inculpatului, aceea de: 2 ( doi ) ani închisoare,

În baza art. 81.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.În baza art. 82.Cod Penal a fost stabilit termen de încercare de 4 ani pe seama inculpatului și s-a atras atenția acestuia asupra disp. art. 83.

Cod Penal

În baza art. 350 alin.3 lit. b C.P.P. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului,dacă nu este arestat în altă cauză, în baza art. 88.Cod Penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată arestul executat din data de 21.03.2006 la zi.

În baza art. 117.Cod Penal, s-a dispus expulzarea inculpatului, de pe teritoriul României.

În baza art. 13 alin.1 din Lg. nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 alin. ultim și 76 lit. b Cod Penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la: 2 ( doi ) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 290.Cod Penal, prin schimbarea de încadrare juridică, în baza art. 334.C.P.P. din infracțiunile prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 289.Cod Penal și 26.Cod Penal rap. la art. 291.Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la: 3 ( luni ) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.P.P. au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, care a fost și pedeapsa rezultantă ce i-a fost aplicata inculpatului, aceea de: 2 ( doi ) ani închisoare.

În baza art. 61.Cod Penal, a fost revocată liberarea condiționată, pentru restul de pedeapsă de 1129 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin nr. 178 /02.03.2001, a Tribunalului Timiș, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin.2 lit. a, b, c Cod Penal, și a contopit acest rest, cu pedeapsa aplicată în prezentul dosar, în pedeapsa cea mai grea, care a fost și pedeapsa rezultantă totală ce urmează a se executa de către inculpatul, respectiv aceea de: 1129 zile închisoare, cu executare în detenție.

În baza art. 350 alin.1 C.P.P. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și în baza art. 88.Cod Penal, s- a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, arestul execut din data de 21.03.2006, la zi.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b în Cod Penal condițiile prev. de art. 71.Cod Penal

În baza art. 65 alin. 2.Cod Penal, s-au interzis inculpatului, drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cod Penal, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani.

A fost respinsă cererea privind confiscarea autoturismului inculpatului și a sumei de bani, formulată de procuror.

În baza art. 14.C.P.P., s-a constat că partea vătămată nu a formulat pretenții civile.

În baza art. 14, 346.C.P.P. și art. 998, 1003 civ, au fost obligati inculpații în solidar la plata sumei de 2000 euro, cu titlu de daune morale către partea civilă minoră.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, precum și inculpații si, calea de atac fiind înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr- la data de 21.03.2007.

Prin decizia penala nr. 162/A/17.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- în baza art. 379 pct.2 lit. b C.P.P. au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul T, inculpații și împotriva sentinței penale nr. 79/PI/12.02.2007 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-, instanța de apel desființând sentința penală apelată, trimițând cauza spre rejudecare la Tribunalul

In baza art. 382 alin. 3.C.P.P. instanța de apel a menținut starea de arest a inculpatului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca Tribunalul Timiș trebuia în mod imperativ să pună în vedere persoanei vătămate minore, că poate să-și angajeze un apărător ales pentru a- apăra interesele în cauză, iar în caz contrar să numească un apărător din oficiu, deoarece este evident că persoană minoră nu are cunoștințe de drept procesual penal pentru a-și putea valorifica drepturile procesuale legate în special de latura civilă a cauzei, în condițiile în care aceasta în cursul urmăririi penale s-a constituit parte civilă în cauză, existând nevoia unei apărări calificate în ceea ce privește aceasta parte vătămată.

Din interpretarea dispozițiilor legale menționate mai sus, este evident că se impune protejarea victimelor infracțiunilor reglementate în aceasta lege, iar aceasta protecție nu se poate realiza doar prin luarea unor măsuri concrete cum ar fi asigurarea unei apărări calificate, adică a unei asistențe juridice reale în timpul desfășurării procesului penal.

Acest lucru nu s-a realizat în timpul judecării cauzei în prima instanță, interesele legitime ale victimei minore nefiind protejate în mod suficient, acest lucru constând și în nevalorificarea drepturilor procesuale legate de latura civilă a cauzei.

Mai mult decat atăt, partea vatamata minora s-a constituit parte civilă în cauză în cursul urmăririi penale cu suma de 10.000 Euro (fila 35 dos. UP- vol. I), în cursul judecății aceasta parte vătămată menținându-si pretențiile formulate (fila 34 dosar prima instanța), iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestor pretenții civile, ci exercitând acțiunea civila din oficiu, au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 2.000 Euro cu titlu de daune morale către partea civila minora.

Instanța de apel a constatat ca acest viciu nu poate fi acoperit decat prin desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond -Tribunalul T, urmând să se rejudece cauza prin asigurarea unei apărări calificate persoanei vătămate minore, pentru a se asigura garanțiile procesuale și victimelor unor infracțiuni, în spiritul prevederilor Legii nr. 678/2001.

Dupa desființare, cauza a fost reinregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 7334/30/12.10.2007.

Conformându-se dispozițiilor instanței de apel, instanța a procedat la desemnnarea unui apărător din oficiu pentru partea vătămată în persoana d-nului avocat.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv declarațiile inculpaților, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, G, procesele verbale de confruntare, adresele BRD, declarația notarială a martorului G, raportul de constatare tehnico-științifică, adresele Poliției de Frontieră, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul lunii noiembrie a anului 2005, inculpatul, împreună cu martorul și numitul, s-au deplasat în localitatea, județul T, într-un bar, unde au consumat băuturi alcoolice și au cunoscut-o pe partea vătămată minoră la acea dată,. În timpul discuțiilor, inculpatul i-a propus părții vătămate să meargă la sora sa în ia să lucreze la o pizzeria în calitate de ospătăriță. În acest context, partea vătămată a luat numărul de telefon mobil al martorului, sunându-l pe acesta a doua zi și întâlnindu-se cu el, locuind o perioadă împreună cu martorul la locuința acestuia din T, timp de 3 săptămâni, fără a avea cunoștință că acesta din urmă este căsătorit și despărțit în fapt de soția sa.

În asemenea împrejurări, partea vătămată a continuat discuțiile cu inculpatul, pentru plecarea sa în ia, iar acesta din urmă coresponda la rândul său, cu inculpatul și cu sora sa, pentru a-i trimite bani în vederea întocmirii actelor de plecare a părții vătămate.

Deoarece tatăl părții vătămate minore nu era de acord cu plecarea acesteia în ia, ci doar mama sa, care și-a dat acordul printr-un act notarial, inculpatul a conceput o invitație în limba italiană prin care tatăl părții vătămate minore ar fi fost de acord cu plecarea fiicei sale minore în ia la inculpatul, actul fiind autentificat la un birou notarial, fără ca notarul să aibă cunoștință de falsul întocmit de inculpatul. împuternicirea, inculpatul a reținut minorei un loc la o cursă de linie cu autocarul pe direcția România- ia, cu care aceasta a plecat în data de 28.11.2005, prin PCTF, folosindu-se de împuternicirea falsă obținută de inculpat.

la destinație, partea vătămată a fost așteptată de inculpatul și soția sa, care au cazat-o în imobilul proprietate personală din localitatea ia. Odată ajunsă la locuința inculpatului, numita a fost dusă de către acesta într-un magazin în care inculpatul i-a făcut 4 fotografii, întocmindu-i un pașaport fals, în ideea de a lucra într-un club de noapte, unde patronii de acolo nu trebuiau să afle că aceasta este româncă, patronii refuzând angajarea părții vătămate cu mențiunea că aceasta este minoră. În acest context, partea vătămată a practicat prostituția în ia, cu diferiți clienți, aduși de inculpatul, din care acesta din urmă lua diverse sume de bani, iar o parte din bani a primit și partea vătămată minoră, care a trimis în România prietenului său, martorul suma de 200 euro.

În ceea ce privește cealaltă parte vătămată, aceasta i-a cunoscut pe cei doi inculpați prin intermediul martorului. În aceste condiții, ea i-a solicitat inculpatului să o transporte în ia în vederea practicării prostituției, unde a locuit timp de 2 săptămâni la inculpatul. Partea vătămată a plecat în ia la data de 16.01.2006, împreună cu cei doi inculpați, cu autoturismul marca Mercedes de culoare gri cu nr. - PS- 650, ieșind din țară prin PCTF. După ce a ajuns în orașul, partea vătămată a fost cazată la locuința inculpatului timp de 2 săptămâni, intenția ei fiind aceea de a ajunge în final în Portugalia. În timpul cât a stat în ia, partea vătămată a ajuns la un club unde inculpatul îl cunoștea pe patron. Aici partea vătămată a întreținut doar odată relații sexuale, dar nefiind de acord cu condițiile patronului clubului care i-a spus că trebuie să-i de-a 60% din sumă, a refuzat să lucreze în club. Partea vătămată a încasat din acel act sexual suma de 50 euro, pe care a păstrat-o pentru sine. Pentru a putea lucra în acel club, partea vătămată a primit de la inculpatul un pașaport fals, care atesta o vârstă mai tânără, respectiv de 21 de ani și nu de 30 ani atât cât avea în realitate.

La data de 02.02.2006, părțile vătămate au dorit să se întoarcă în România, unde au venit împreună cu inculpații, cu mașina inculpatului, situație în care, partea vătămată a relatat cele întâmplate organelor de poliție care au întocmit prezentul dosar penal.

Potrivit dispozițiilor art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 infracțiunea de trafic de minori se poate realiza prin recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestui.

În același timp, definind noțiunea de exploatare a unei persoane, prin prevederile art.2 pct.2 lit.c din Legea nr.678/2001, legiuitorul a arătat că prin aceasta se înțelege și obligarea unei persoane la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală.

Față de aceste prevederi legale, Tribunalul Timișa constatat că fapta inculpatului de a recruta partea vătămată, minoră la data respectivă, sub promisiunea asigurării unui loc de muncă în ia, la o pizzerie, în calitate de ospătăriță, în scopul exploatării ei prin constrângerea la practicarea prostituției, întrunește, din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori.

În acest sens instanța de fond a avut în vedere în primul rând declarațiile părții vătămate, care a menționat că l-a cunoscut pe inculpatul într-un local din, întâlnirea producându-se în luna noiembrie 2005. În cursul discuțiilor, inculpatul i-a propus să meargă în ia, întrucât el îi poate asigura un loc de muncă într-o pizzerie, unde va lucra în calitate de ospătăriță. Partea vătămată a subliniat faptul că a acceptat să plece în ia tocmai datorită faptului că avea reprezentarea împrejurării că va lucra în pizzerie și nu că va fi nevoită să practice prostituția.Partea vătămată a continuat arătând că inculpatul s-a ocupat de obținerea documentelor sale de călătorie întrucât ea nu avea pașaport, scop în care a primit diferite sume de bani de la inculpatul. De asemenea, partea vătămată a adăugat că, fiind minoră, pentru a putea ieși din țară, avea nevoie de consimțământul ambilor părinți, scop în care inculpatul a discutat cu părinții săi. Numita a precizat că în final mama sa și-a dat acordul pentru ca ea să plece, dar tatăl ei, martorul Gar efuzat, astfel încât inculpatul a fost nevoit să falsifice o declarație.În final, partea vătămată a indicat faptul că a plecat din România cu un autocar, locul fiindu-i rezervat de inculpatul. în ia, partea vătămată a menționat faptul că a fost așteptată la autocar de către inculpatul și soția acestuia, după care a fost cazată la locuința inculpatului. Totodată, partea vătămată a menționat că a discutat cu soția inculpatului, iar aceasta i-a transmis că a fost adusă în ia pentru a se prostitua și nicidecum pentru a lucra la pizzerie. În acest scop, inculpatul, care dorea să o plaseze într-un local de noapte, i-a falsificat un pașaport, dar patronul localului și-a dat seama că este minoră și a refuzat să o primească. Atunci, partea vătămată a menționat că a practicat prostituția în locuința inculpatului, acesta fiind cel care îi furniza clienți. Din sumele de bani obținute de partea vătămată pentru practicarea prostituției o parte au fost luate de inculpatul.

Declarațiile părții vătămate au fost coroborate și cu alte probe administrate în cauză.

În același timp, prima instanță a avut în vedere și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din analiza cărora s-a reținut că în cursul dicuțiilor telefonice pe care le-a avut cu martorul, partea vătămată a repetat împrejurarea că a plecat în ia pentru a lucra la pizzerie și nu pentru a se prostitua. De asemenea, partea vătămată în repetate rânduri, fără a cunoaște faptul că telefonul este interceptat, a repetat că în declarațiile sale a spus adevărul, o mare parte din sumele de bani obținute prin practicarea prostituției fiindu-i luați de inculpatul.

Inculpatul, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, a negat săvârșirea faptei, arătând că este nevinovat. El a precizat că a cunoscut-o pe în barul din localitatea, iar în cursul discuțiilor, partea vătămată i-a spus că dorește să meargă să lucreze în străinătate. Inculpatul a recunoscut faptul că el i-a comunicat că se găsește de lucru în ia, dar a adăugat că niciodată nu i-a promis părții vătămate că va lucra la pizzeria. Cu toate acestea, inculpatul a menționat că la rugămintea martorului, i-a solicitat sorei sale să întocemască o invitație pe numele părții vătămate, invitație pe care i-a dat-o martorului. În final, inculpatul a declarat că nu s-a ocupat de documentele de călătorie ale părții vătămate și de transportul acesteia, el nefăcând altceva decât să o aducă pe aceasta din ia.

Declarațiile inculpatului sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză, inclusiv de declarațiile părții vătămate și ale martorilor audiați.

Deși inculpatul a menționat că nu are nicio legătură cu faptul că partea vătămată a practicat prostituția în ia, el nu a putut oferi explicații plauzibile în privința mai multor aspecte.

Încă un argument care formează convingerea instanței că inculpatul a cunoscut faptul că partea vătămată va fi exploatată în ia este și declarația martorului, care a menționat că inculpatul, folosind aceleași metode, i-a propus și ei să plece în ia, dar a fost refuzat.

La rândul său, inculpatul a precizat că inculpatul este cel care a trimis-o în ia pe partea vătămată pentru a lucra la pizzeria, dar ea nu s-a putut angaja pentru că era minoră. Incupatul a mai adăugat faptul că partea vătămată a locuit la el, iar în toată perioada cât a stat în ia nu a avut nicio ocupație, refuzând inclusiv să se întoarcă acasă. Inculpatul a negat implicarea sa în vreun fel în exploatarea părții vătămate.

Susținerile inculpatului sunt însă contrazise de celelalte probe administrate în cauză și care au fost deja analizate, la acestea adăugându-se și declarația părții vătămate. Inculpatul nu a putut oferi o explicație plauzibilă în legătură cu motivul pentru care a acceptat ca o persoană necunoscută să fie găzduită în locuința sa timp de 2 luni, cu atât mai mult cu cât același inculpat a subliniat împrejurarea că găzduirea părții vătămate l-a costat o sumă mare de bani, numita consumând multe produse de la pizzeria și utilizând în mod excesiv telefonul, astfel încât a fost nevoit să-l paroleze. Singura explicație viabilă este faptul că inculpatul a tolerat prezența părții vătămate în locuința sa doar datorită împrejurării că obținea diferite sume de bani din practicarea prostituției de către aceasta.

Este adevărat faptul că la dosar nu există probe că partea vătămată ar fi forțată sau amenințată să se prostitueze, însă partea vătămată a arătat că a recurs la această modalitate întrucât i-a fost frică. Instanța de fond a apreciat că trebuie să se raporteze la vârsta părții vătămate din acel moment (nu împlinise 16 ani), la împrejurările în care partea vătămată a plecat din țară, acordul său fiind viciat în condițiile în care știa că va lucra într-o pizzerie, la faptul că partea vătămată minoră se găsea într-o țară necunoscută, a cărei limbă nu o cunoștea, printre oameni necunoscuți, toate acestea putând fi interpretate ca reprezentând o viciere a acordului de voință al părții vătămate pentru a practica prostituția, numita fiind conștientă că nu are de ales, astfel că modalitatea în care partea vătămată a fost recrutată, transportată și găzduită în ia poate fi circumscrisă noțiunii de exploatare.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că faptele inculpaților și de a recruta, transporta și găzdui partea vătămată minoră, în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, faptă prevăzută de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, urmând ca instanța să rețină intenția directă ca modalitate a vinovăției, prin activitatea lor inculpații urmărind un scop prcis, respective obținerea unor foloase materiale ilicite.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane, potrivit dispozițiilor art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, aceasta este o infracțiune ce se poate realiza prin mai multe modalități alternative, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că în privința părții vătămate nu poate fi reținută infracțiunea de trafic de persoane.

Ceea ce este caracteristic pentru infracțiunea de trafic de persoane este tocmai împrejurarea ca recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane să se facă în una dintre modalitățile arătate expres în art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001.

Or, în prezenta cauză, recrutarea, transportarea și cazarea părții vătămate nu s-a făcut prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, nici prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau alte modalități arătate mai sus.

Astfel, potrivit declarațiilor părții vătămate, aceasta l-a cunoscut pe inculpatul, prin intermediul martorului. A discutat cu inculpatul, care i-a propus să meargă în ia pentru a lucra într-un local de noapte ca prostituată, urmând ca 40% din încasări să-i revină ei, iar 60% barului. Partea vătămată a precizat că a acceptat, știind că va pleca în ia pentru a se prostitua, și a ieșit din țară la data de 16.01.2006 împreună cu cei doi inculpați, aspect confirmat și prin adresa PCTF.

Partea vătămată a mai adăugat faptul că ajunsă în ia a fost găzduită de inculpatul la locuința sa, unde a primit de la acesta un pașaport fals care atesta faptul că este mai tânără decât în realitate. Inculpatul a dus-o la acel bar de noapte, unde a întreținut o singură dată relații sexuale cu un client, pentru care a primit 50 euro pe care i-a păstrat.În final, partea vătămată a învederat organelor judiciare că nu s-a înțeles cu patronul localului, astfel că nu a mai vrut să lucreze acolo, ea subliniind faptul că niciodată nu a fost constrânsă de vreunul dintre inculpați să se prostitueze și nu le-a dat acestora vreun în urma practicării prostituției, ea întorcându-se în țară în luna februarie 2006.

Declarațiile părții vătămate au fost coroborate cu declarațiile inculpatului, care a precizat că la rugămințile părții vătămate a transportat-o pe aceasta în ia, aducând-o ulterior și înapoi întrucât partea vătămată nu a putut ajunge în Portugalia, destinația sa finală, precum și cu declarațiile martorului, care a menționat faptul că în luna ianuarie 2006 inculpatul i-a propus părții vătămate să lucreze în ia ca prostituată, lucru pe care aceasta l-a acceptat.În sfârșit, împrejurarea că partea vătămată a dorit să plece în ia este atestată și de martorii și, care au precizat că inculpatul a fost sunat la telefon în mod repetat de către partea vătămată, care i-a cerut de mai multe ori acestuia să o ducă în ia.

În acest context, constatând că față de partea vătămată nu s-au exercitat de către inculpați acte de violență, amenințare, înșelăciune sau alte acte de constrângere pentru aod etermina să plece în ia pentru a se prostitua, partea vătămată cunoscând scopul în care s-a deplasat în ia, scop pe care l-a acceptat și l-a dorit, și, în același timp, constatând că partea vătămată nu a fost constrânsă să practice prostituția în nici un fel, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, neexistând nicio formă de exploatare a părții vătămate, motiv pentru care, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat C.P.P. la art.10 lit.d s C.P.P.-a dispus achitarea celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

Inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.26 raportat Cod Penal la art.289 și Cod Penal art.26 raportat Cod Penal la art.291 Cod Penal, constând în aceea că a indus în eroare un notar public, prin prezentarea unei declarații false a martorului G, în scopul de a obține împuternicirea legalizată de permitere a minorei să părăsească țara neînsoțită de părinți.

Infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art.289 constă Cod Penal în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

Or, în prezenta cauză, înscrisul falsificat este declarația (fila 57 vol.II UP) prin care se atestă că numitul G, tatăl părții vătămate, este de acord ca fiica sa să meargă în ia, la vărul său, pentru a petrece sărbătorile de iarnă. Însă, acest înscris nu a fost falsificat cu prilejul întocmirii sale de către notarul public. Acest înscris doar a fost autentificat de notarul public, fiind prezentat în acest sens de către inculpatul.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.290 constituie Cod Penal infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii, sau prin alterarea lui în orice mod.

Ținând seama de probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că acea declarație a fost falsificată de inculpatul. În acest sens pot fi observate declarațiile părții vătămate, care a precizat că întrucât tatăl ei, respectiv martorul G, a refuzat să-și dea acordul pentru ca ea să plece din țară, inculpatul a falsificat acea declarație.Aceleași aspecte au fost relatate și de martorul, care a precizat că inculpatul este cel care a obținut acea declarație falsă.De asemenea, martorul a precizat că inculpatul a insistat că ambii părinți să semneze declarațiile necesare pentru ca fiica sa să plece din țară, dar soțul ei a refuzat. În acest context inculpatul a semnat el acea declarație în locul lui La rândul său, martorul a indicat faptul că inculpatul a prezentat notarului o declarație în limba italiană, pe care inculpatul a semnat-o în locul său, martorul subliniind faptul că niciodată nu a semnat o asemenea declarație.

Față de aceste considerente, în temeiul art.334 instanța C.P.P. de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunile prevăzute de art.26 raportat Cod Penal la art.289 și Cod Penal art.26 raportat Cod Penal la art.291 Cod Penal, în infracțiunea prevăzută de art.290

Cod Penal

În sarcina inculpatului s-a reținut că a falsificat două pașapoarte grecești, înlocuind fotografia titularului cu fotografiile părților vătămate și.

În acest sens pot fi observate chiar declarațiile părților vătămate, care au menționat că după ce au ajuns în ia, inculpatul le-a condus la un magazin, unde le-a făcut poze, cu ajutorul cărora ulterior a falsificat două pașapoarte grecești pe care le-a folosit în încercarea de a le angaja pe cele două părți vătămate la barul de noapte.

Declarațiile părților vătămate pot fi coroborate cu declarațiile martorului, căruia ambele părți vătămate i-au povestit modalitatea în care inculpatul a încercat să le angajeze prin utilizarea unor pașapoarte false. Deși pașaportul falsificat pe numele părții vătămate nu a mai fost găsit, partea vătămată afirmând că acesta a fost luat de inculpatul după ce patronul localului a refuzat să o angajeze pe motiv că este minoră, în schimb a fost găsit pașaportul falsificat pe numele părții vătămate. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.51097/21.03.2006 acest pașaport, eliberat de autoritățile elene pe numele de este fals, falsul constând în înlocuirea fotografiei titularei înscrisului cu fotografia părții vătămate.

Raportându-se la natura înscrisurilor falsificate, în mod evident pașapoartele fiind emise de către autoritățile publice elene, instanța de fond a constatat că este vorba despre înscrisuri oficiale, astfel că, în temeiul art.334 a C.P.P. procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art.290 în Cod Penal infracțiunea prevăzută de art.288 alin.1

Cod Penal

Față de condițiile de existență ale infracțiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională și pluralitatea de acte de executare, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului și dispozițiile art.41 alin.2 Cod Penal, apreciind că în baza aceleiași rezoluții infracționale, care a fost suficient de determinată, în sensul că inculpatul a avut imaginea de ansamblu a activității sale ulterioare, și care s-a menținut pe parcursul desfășurării întregii activități infracționale, inculpatul a falsificat două pașapoarte, prin acte de executare separate, fiecare dintre aceste acte realizând conținutul legal al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

Ținând seama de fișa de cazier judiciar a inculpatului, prima instanță a constatat că la data desfășurării activității infracționale acesta se afla în stare de recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit.a Cod Penal, întrucât prin nr.178/02.03.2001 a Tribunalului Timiș el a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, din executarea acestei pedepse inculpatul fiind liberat condiționat la data de 19.07.2005, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 1129 zile închisoare, astfel că se poate observa că până în luna noiembrie 2005 această pedeapsă nu putea fi considerată ca executată.

Împotriva sentinței penale nr. 355 din 25.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad au declarat apel inculpații, și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

În motivarea apelului declarat de inculpatul se solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței penale și urmare a rejudecării constatarea că rejudecarea s-a făcut cu încălcarea art.385 pr.pen referitoare la limitele rejudecării deoarece instanța de rejudecare, după ce a asigurat asistență juridică victimelor infracțiunii trebuia să păstreze soluția fără a modifica limitele de pedeapsă, că ședințele de judecată s-au ținut cu încălcarea dispozițiilor art.24 al.1 din legea 678/2001, că inculpatul a fost citat la o altă adresă, că inculpaților în mod greșit li s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege și de a avea legături personale cu copii minori. Se mai arată că soluția de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals și trafic de persoane este în contradicție cu probele administrate, respectiv depoziția părții vătămate care a dorit vehement să plece de acasă și de aceea a apelat la martorul care la rândul său l-a rugat pe inculpat să-l ajute cu o invitație, ajutorul dat acesteia neputând constitui condiția specială a infracțiunii care impune existența scopului special, acela al exploatării victimei. De asemenea, probele administrate au dovedit că partea vătămată a stat de bună voie în locuința coinculpatului având libertatea de mișcare fără a i se îngrădi dreptul de deplasare.

În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș se solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate deoarece în mod greșit s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie privind interzicerea dreptului de a alege, pe de o parte, iar pe de altă parte în mod greșit au fost achitați inculpații pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 al.2 lit.a din legea 678/2001 și i s-a aplicat pedeapsă prea mică inculpatului, iar inculpatului i s-au reținut circumstanțe atenuante în mod nejustificat. Se arată în motivarea apelului că probele administrate conduc la concluzia vinovăției inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii menționate, în acest sens fiind declarațiile părților vătămate care au arătat că au fost obligate să întrețină relații sexuale cu diverse persoane, iar banii erau luați de inculpatul care i-a dat un pașaport ce menționa data nașterii eronată pentru a părea mai tânără ca în realitate, că părțile vătămate au arătat că, refuzând să se mai prostitueze au fost amenințate, conținutul constitutiv al infracțiunii fiind realizat, întrucât exploatarea persoanelor traficate nu este necesar să se fi realizat și în fapt, aceasta fiind cerută doar ca scop urmărit de făptuitor. Se mai arată în motivarea apelului declarat de parchet că nu s-a dat o semnificație reală criteriilor generale prev. d eart.72 penal la stabilirea și aplicarea sancțiunilor, gradul ridicat de pericol social concret al faptelor inculpaților este evident și nu trebuia ignorat la individualizarea pedepselor și nu justifică, prin urmare, aplicarea unei pedepse minime inculpatului în condițiile în care instanța apreciază că personalitatea inculpatului prezintă o periculozitatea sporită.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art.371 al.2 pr.pen. instanța de apel apreciază că apelul declarat de inculpatul este întemeiat în ceea ce privește modalitatea de aplicare a pedepsei accesorii, fiind temeinică și legală în privința stării de fapt reținută de prima instanță care este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și reluat în fața instanței de judecată din care reiese că, în mod judicios inculpații au fost condamnați pentru infracțiunea prev. de art. 13 din legea 678/2001, fiind achitați pentru infracțiunea prev. de art.12 al.2 din legea 678/2001.

În privința primului motiv de apel formulat de inculpatul, instanța de apel apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi prezentate.

Sentința penală nr. 79 din 12.02.2007 a Tribunalului Timișa fost apelată de către inculpații, și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, iar prin decizia penală nr. 162 din 17.09.2007 a Curții de Apel Timișoaras -au admis apelurile declarate în cauză apreciindu-se că instanța de fond în mod greșit nu a asigurat o protecția a victimelor infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea și nu le-a asigurat acestora o apărare calificată, fiind minore, ceea ce impunea desființarea sentinței. În considerentele aceleiași decizii se face mențiune că motivele de apel formulate de inculpați și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, cu excepția celui menționat mai sus și care s-a apreciat că primează, vor fi avute în vedere de către instanța de fond în rejudecare. Prin urmare demersul procesual care a dus la desființarea hotărârii primei instanțe a fost declanșat atât de către inculpați cât și de parchet și de aceea este neîntemeiată susținerea potrivit cu care instanța de rejudecare ar fi depășit limitele fixate prin decizia de casare conform art. 38518

C.P.P.

Al doilea motiv de apel al aceluiași inculpat se referă soluționarea cauzei în ședință publică, deși dispozițiile art.24 din legea 678/2001 impuneau ca ședința de judecată să fie secretă, dar se pierde din vedere sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestei dispoziții. Încălcarea dispozițiilor art. 24 din Lg.678/2001 constituie o nulitate relativă în sensul disp.art 197 alin.4 p Cod Penal, invocarea acesteia fiind subordonată condiției existentei unei legături între încălcarea legii de procedură și modul în care a fost soluționată cauza, iar pentru desființarea hotărârii pronunțate în aceste condiții este necesară dovedirea invocării nulității în termen de către partea interesată, a faptului producerii unei vătămări care să fi împiedicat sau restrâns drepturile procesuale ale inculpatului, a împrejurării că prin această încălcare s-a adus atingere aflării adevărului și justei soluționări a cauzei și, esențial, încadrarea nulității relative invocate într-unul din cauzele de casare prev. de art 3859.C.P.P. Cum în cauză condițiile menționate nu sunt îndeplinite acest motiv de apel este neîntemeiat.

Al treilea motiv de apel se referea la greșita citare a inculpatului, dar instanța de apel apreciază că inculpatul nu are capacitatea legală de a invoca lipsa de procedură cu alt inculpat, acest motiv este neîntemeiat, pe parcursul soluționării cauzei la prima instanță procedura de citare cu inc. fiind întocmită conform art 177 De C.P.P. altfel, cu ocazia acordării cuvântului pe fond apărătoarea aleasă a inculpatului a arătat că nu mai susține acest motiv de apel, neavând mandat de reprezentare a inculpatului -.

Al patrulea motiv de apel se referă la greșita aplicare a pedepsei accesorii privind interzicerea dreptului de a alege și a celor părintești, motiv de apel apreciat întemeiat.Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis, prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

În același timp, instanța constată că potrivit art. 64 lit. d,e proc.pen. interzicerea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator presupune ca inculpatul să se fi folosit pentru săvârșirea infracțiunii de această calitate, neputându-se aplica automat, indiferent de circumstanțele cauzei. În speță, instanța de apel constată că nu sunt îndeplinite condițiile expuse anterior, respectiv la săvârșirea infracțiunii, inculpatul nu s-a folosit de această calitate, iar infracțiunea pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare nu este incompatibilă cu exercitarea drepturilor îngrădite de prima instanță, astfel că, în această privința apelul declarat de inculpatul este întemeiat.

Al cincilea motiv de apel formulat de inculpatul vizează greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de persoane și fals, dar instanța de apel apreciază că hotărârea pronunțată în cauză este fundamentată pe ansamblul probator administrat și care duc la concluzia vinovăției inculpatului. Astfel, în cursul lunii noiembrie 2005 inculpatul împreună cu martorul și numitul s-au deplasat într-un bar în localitatea unde au consumat băuturi alcoolice și au cunoscut-o pe partea vătămată, minoră la acea dată, . Această parte vătămată și-a manifestat dorința de a pleca în ia, inculpatul oferindu-i ajutorul, întrucât sora sa locuia acolo și pentru că tatăl părții vătămate nu a fost de acord cu această plecare, ci doar mama sa care și-a dat acordul printr-un act notarial, inculpatul a conceput o invitație în limba italiană, prin care tatăl părții vătămate își exprima încuviințarea ca fiica sa să plece în ia la inculpatul, actul menționat mai sus fiind autentificat la un birou notarial. în ia partea vătămată a fost așteptată de inculpatul, care a cazat-o la locuința sa și a soției, i s-au făcut 4 fotografii întocmindu- i -se un pașaport fals pentru a lucra într-un club de noapte. Partea vătămată minoră a practicat prostituția, clienții fiindu- i racolați de către inculpatul, care percepea o parte din sumele de bani produse de către partea vătămată, restul banilor revenindu-i părții vătămate minore.

În declarația dată, partea vătămată a arătat că a acceptat să plece în ia având reprezentarea că va lucra într-o pizerie neștiind că urma să practice prostituția, formalitățile necesare plecării fiind întocmite de către inculpatul . Declarația părții vătămate se coroborează cu cea a martorei care a relatat insistența cu care inculpatul a dorit ca mama să își dea acordul pentru ca fiica sa să plece la muncă în ia, neavând cunoștință că urma să practice prostituția. Aceleași aspecte au fost relatate si de tatăl părții vătămate care a arătat insistența inculpatului în ceea ce privește plecarea fiicei sale în ia. Și martorul a relatat aceleași aspecte și în plus a confirmat că părții vătămate i s-a spus că va lucra într- o pizzerie, inculpatul fiind cel care s- ocupat de documentele de călătorie, iar în timp ce partea vătămată se afla în ia aceasta i-a spus martorului despre pașaportul fals. De altfel procesele verbale de redare a convorbirile telefonice confirmă această stare de fapt, partea vătămată explicându-i martorului că este nemulțumită că nu lucrează în pizzerie ci practică prostituția, povestindu-i martorului că o parte din sumele de bani obținute erau luate de inculpatul . Deși inculpatul a negat că cunoaște pe partea vătămată minoră este contrazis de depozițiile martorului care a confirmat prezenta la domiciliul său a celor doi, inculpatul fiind cel care se ocupa de documentele de călătorie ale minorei. Atitudinea inculpatului este explicabilă câtă vreme a făcut toate demersurile pentru a asigura plecarea în străinătate a părții vătămate minore unde aceasta urma să fie preluată de cumnatul inculpatului și obligată să se prostitueze, singura legătură dintre partea vătămată și inculpatul fiind inculpatul, în acest sens fiind și declarația martorei, care a fost racolată de către inculpat prin aceleași metode, dar a refuzat. Chiar dacă nu s-a făcut dovada existării unor presiuni asupra părții vătămate prin amenințări sau agresiuni pentru a o determina să practice prostituția, raportat la vârsta acesteia, condițiile în care a plecat din tară, împrejurarea că avea reprezentarea prestării unei alte munci decât cea la care a fost obligată, faptul că se afla într-o țară străină a cărei limbă nu a cunoștea, urmează a fi interpretată de instanță ca o viciere a acordului de voință al părții vătămate pentru practicarea prostituției.

Astfel, instanța apreciază că în mod corect instanța a dispus condamnarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, pedeapsa fiind corect individualizată raportat la criteriile generale prev. de art 72.

Cod Penal

Cu privire la infracțiunea prev. de art 290.p, reținută de către prima instanță în sarcina inculpatului, urmare a schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 cp raportat la art. 289.p și 26 p rap. la art 291.p, instanța de apel apreciază că probele administrate în cauză duc la concluzia că declarația prin care tatăl părții vătămate minore își exprima consimțământul ca fiica sa să părăsească teritoriul a fost întocmită de către inculpatul, aspect confirmat de martorii G și.

Cu privire la achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art 12 alin.2 lit a din lg.678/2001, instanța de apel apreciază că apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș este neîntemeiat, câtă vreme în privința părții vătămate i nu poate fi reținută infracțiunea menționată. Potrivit depozițiilor acestei părți vătămate, l-a cunoscut pe inculpatul prin intermediul martorului, inculpatul i-a propus că meargă în ia pentru a lucra într-un local de noapte ca prostituată, 40% din încasări revenindu-i ei, iar restul de 60 % barului. Partea vătămată mai arată că a știut că va lucra în ia ca prostituată, a acceptat acest lucru, plecând prin PCTF la data de 16.01.2006 însoțită de cei doi inculpați. Partea vătămată arată că a locuit la inculpatul care i-a pus la dispoziție un pașaport fals care atesta că este mai tânără decât era în realitate, a lucrat la barul de noapte și a întreținut relații sexuale doar cu client pentru care a primit suma de 50 Euro pe care i-a păstrat și niciodată nu a fost constrânsă de inculpat să se prostitueze și nu le-a dat acestora nici un. Starea de fapt menționată este confirmată de martorii, și care au confirmat insistența cu care partea vătămată i-a telefonat inculpatului pentru a o transporta în ia, niciunul din martori nefăcând vorbire despre acte de violență, amenințare, înșelăciune sau alte acte de constrângere pentru aod etermina că practice prostituția, partea vătămată având cunoștință de scopul cu care a plecat în ia, astfel că neexistând nici o formă de exploatare a părții vătămate i, în mod corect s-a dispus achitarea inculpaților cu privire la fapta reținută față de această parte vătămată.

Critica Parchetului vizează și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, în sensul că în mod greșit s-a procedat la aplicarea unei pedepse minime inculpatului, în condițiile în care era recidivist și s-au reținut circumstanțe atenuante in privința inculpatului, rezultate din lipsa antecedentelor penale.

Instanța de apel apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților raportat la criteriile generale prev. de art 72.p, însusindu-și motivarea primei instanțe cu privire la aplicarea acestor pedepse. Instanța de apel apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului are in vedere atât gradul de pericol social al faptei comise și care aduce atingere relațiilor sociale referitoare la respectarea demnității persoanei și a încrederii publice în înscrisurile sub semnătură privată, cât și starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul în momentul săvârșirii faptei, împrejurarea că în cauză a fost traficată o singură partea vătămată.

În privința pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel apreciază că lipsa antecedentelor penale constituie motiv suficient pentru ca instanța să rețină în favoarea acestuia circumstanțe atenuante prev. de art 74 lit.a p, fiind cunoscut cu un comportament corespunzător în familie și societate anterior începerii urmăririi penale în prezentul dosar, în mod corect luându - i - se în considerare conduita procesuală față de prezentul proces, materializată în lipsa sa de la termenele de judecată ulterioare aplicării pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acesteia, ceea ce denotă că îndreptarea inculpatului nu poate avea loc fără executarea pedepsei în regim de detenție.

Inculpatul nu a precizat motivele pentru care a înțeles să critice sentința penală pronunțată și instanța de apel nu identificat motive care să conducă la desființarea sentinței în privința inculpatului și care să poată fi luate în considerare din oficiu, astfel că pentru motivele prezentate mai sus și în care se regăsesc activitățile infracționale comise de acest inculpat,instanța de apel apreciază că față de acesta starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, în deplină concordanță cu ansamblul probator fiind efectuată o corectă individualizare a pedepselor.

Astfel fiind, în baza art. 379 pct. 1 lit.b p Cod Penal se vor respinge apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul, ca nefondate.

În baza art. 379 pct. 2 lit.a p Cod Penal se va admite apelul inculpatului, se va desființa în parte sentința nr. 355 din 25.04.2008 a Tribunalului Timiș și în rejudecare, se va înlătura interzicerea drepturilor părintești și acela de a fi tutore sau curator prevăzute de art. 74 lit.d,e p pentru inculpatul.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Văzând și prevederile art. 192 alin.2 p Cod Penal, 192 alin.3

C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 379 pct. 1 lit.b p Cod Penal respinge apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul, ca nefondate.

În baza art. 379 pct. 2 lit.a p Cod Penal admite apelul inculpatului, desființează în parte sentința nr. 355 din 25.04.2008 a Tribunalului Timiș și în rejudecare, înlătură interzicerea drepturilor părintești și acela de a fi tutore sau curator prevăzute de art. 74 lit.d,e p pentru inculpatul.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului, potrivit art. 192 alin.3

C.P.P.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 11.12.2008.

Președinte, Judecător,

Grefier

Red.AN/17.12.2008

Tehnored AJ/18.12.2008

Prima instanță: Trib. T -

Președinte:Anca Nacu
Judecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Timisoara