Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 20/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- Legea 678/2001
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 20
Ședința publică de la 24 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
- - - - PREȘEDINTE SECTIE
Grefier: - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
*************************
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 21 aprilie 2008, consemnate în încheierea de ședință din aceiași dată, pronunțare amânată la data de 14 aprilie 2008, conform încheierii din aceiași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, împotriva sentinței penale nr. 55 din 07 iunie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Craiova nr. 1D/P/2004 pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 13 alin. 1 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, proxenetism, prev de art. 329 alin. 1, 2 și 3.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1, 2, 3.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, viol, prev de art. 197 alin. 2 lit. b cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. 1.Cod Penal șantaj, prev. de art. 194 alin. 2.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal în final cu aplicarea art. 33 lit.a.
Cod PenalDeliberând.
CURTEA
Asupra apelului penale de față,
Prin sentința penală nr. 55 din 07 iunie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, în baza art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 07.10.1952 în localitatea Tîrgu-J, Jud. G, cu domiciliul în F, Str. -, -.1.2, Jud. D, la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a), b și e Cod penal, pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 13 alin.1 și 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat același inculpatul la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a (teza a II-a), b și e Cod penal, pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 329 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a (teza a II-a), b și e Cod penal, pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 189 alin.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 197 alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a (teza a II-a), b și e Cod penal, pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 202 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 194 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal respectiv art. 35 alin. 2 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate, astfel încât inculpatul urmează să execute pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a (teza a II-a), b și e Cod penal.
S-a scăzut din pedeapsa rezultată, perioada reținerii și arestării preventive, de la 14.10.2004, la 15.06.2005.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a (teza a II-a), b și e Cod penal.
S-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile, și a fost obligat inculpatul la 3.000 RON, către fiecare dintre acestea cu titlu de daune morale.
S-a luat act că părțile vătămate și, nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 19 alin. 2 din Legea 678/2001, s-a confiscat de la inculpat un apartament compus din hol, bucătărie, sufragerie, baie și dormitor, situat în F, Str. -, - 4,. 1,. 2, Jud.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 19 alin.1 din Legea 678/2001, s-au confiscat următoarele bunuri mobile: un aparat de fotogtafiat marca "Hanica", un telefon mobil "Samsung", un telefon mobil "Nokia", un reportofon marca "Sony", o casetă video "Sony" cu imagini de la percheziția domiciliară, o fotografie cu ramă de lemn, o borsetă de culoare neagră, un bloc-notes cu diferite înscrisuri, 4 file color-negativ,un carnet de elev pe numele, un caiet dictando cu coperte de material plastic de culoare albastru, un caiet versuri pe numele "", un caiet cu diverse înscrisuri pe numele -, o scrisoare pentru,un calendar de birou pe anul 2001, 3 agende cu coperți de carton și vinilin, 1 portofel din piele conținând diverse înscrisuri și obiecte, o agendă 2003, o agendă tip "", un caiet dictando, un caiet pe numele, un caiet de matematică, un set de hârtie tip agendă, o agendă de însemnări cu coperți din carton de culoare gri, suport cartelă telefonică " pre ", 28 cărți de vizită, trusă cu un set de cuțite, "".
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 1.700 lei (RON), cheltuieli judiciare către stat, din care, 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin actul de sesizare al instanței s-a prezentat, următoarea stare de fapt:
Inculpatul, în vârstă de 52 de ani, își are domiciliul în orașul F, județul D și este cunoscut ca o persoană violentă, care a mai fost condamnată definitiv pentru comiterea de infracțiuni inclusiv pentru infracțiunea de viol, având de executat o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare.
Pe acest fond, inculpatul a reușit să se facă temut față de minorele pe care le-a racolat și le-a obligat să se prostitueze.
1. În anul 2002, inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată, ce avea vârsta de 18 ani, în municipiul C, a luat-o cu forța, a introdus-o într-un autoturism și a dus-o în orașul F, la domiciliul său, spunându-i că va lucra ca menajeră.
După două săptămâni partea vătămată a fost agresată de inculpat și obligată să practice prostituția în folosul său în zona hanului, județul
Inculpatul a lipsit de libertate pe partea vătămată, nepermițându-i să plece de la el, forțând-o să se prostitueze, iar de mai multe ori a constrâns-o să întrețină cu el raporturi sexuale.
În anul 2003 partea vătămată, prin înțelegere cu un cetățean, a căutat să fugă de la inculpat, acesta din urmă pretinzând cetățeanului suma de 1000 euro în schimbul părții vătămate.
În cursul anului 2004 partea vătămată a revenit în orașul F, la o prietenă și, întâlnindu-se pe stradă cu inculpatul, acesta a condus-o cu forța în locuința sa, apoi a obligat-o să se prostitueze.
2. În ziua de 06.05.2003 partea vătămată, zisă "", în vârstă de 17 ani, urmare a unor certuri cu părinții, a plecat din domiciliul său din mun. C, s-a urcat într-un tren care circula spre mun. T și a coborât în gara din orașul
Aici l-a întâlnit pe inculpat, cu care a intrat în discuție și care i-a promis că o va lua la locuința sa pentru a fi menajeră până când se va întoarce la părinți.
În aceeași zi, partea vătămată a mers la locuința inculpatului, iar acesta a forțat-o să întrețină raporturi sexuale cu el.
Din ziua următoare inculpatul a obligat-o pe partea vătămată să se prostitueze în folosul său.
Partea vătămată a fost depistată în luna februarie 2004 de organele de poliție în parcarea hanului, județul M, după ce părinții părții vătămate sesizaseră organele de poliție și mass-media în legătură cu dispariția ei de la domiciliu.
Inculpatul a urmărit pe partea vătămată în mun. C după întoarcerea acesteia la domiciliul părinților și le-a cerut acestora să o lase să revină la el pentru că se va căsători cu ea, amenințându-i că, în caz contrar, va difuza o casetă porno cu partea vătămată.
De asemenea, inculpatul a urmărit-o și în comuna, județul D, la bunicii săi.
În ziua de 14.10.2004 inculpatul a încercat să introducă cu forța pe partea vătămată într-un autoturism, în timp ce partea vătămată se deplasa la Grupul Școlar " " din mun. C, unde partea vătămată era elevă, fiind surprins de lucrătorii de poliție.
3. În luna martie 2004, inculpatului i-a fost prezentată partea vătămată, ce avea vârsta de 16 ani și era din comuna, județul G, de către martorul, conductor de tren, domiciliat în orașul F și pe care inculpatul îl rugase să-i găsească fete pentru a le angaja ca ospătar la hanul.
Martorul cunoscuse și el, la rândul său, pe partea vătămată în tren și a aflat de la acesta că dorește să-și găsească o slujbă ca ospătar și i l-a prezentat pe inculpat ca fiind persoana de o poate ajuta.
Inculpatul i-a promis ajutor și i-a dat numărul său de telefon pentru a-l apela în momentul în care se hotărăște să înceapă lucrul.
La data de 23.03.2004 partea vătămată, care avea la acel moment 15 ani și 11 luni, a apelat telefonic pe inculpat, acesta a așteptat-o în gara orașului F și a condus-o la domiciliul său.
După intrarea în apartament, inculpatul i-a spus că nu o va angaja ca vânzătoare, ci o va folosi ca prostituată în folosul său și, cu toate că partea vătămată a refuzat, inculpatul a lipsit-o de libertate, a amenințat-o cu cuțitul, iar în perioada de timp următoare a constrâns-o să întrețină raporturi sexuale cu șoferii -urilor turcești care staționau în zona hanului, județul M și în zona podului de peste J, tot în apropierea hanului.
Sumele de bani obținute din practicarea prostituției erau însușite de inculpat.
În luna august 2004 inculpatul a aflat că părinții părții vătămate au sesizat organele de poliție în legătură cu dispariția părții vătămate și atunci i-a cerut acesteia să le dea telefon și să le spună că nu i s-a întâmplat nimic, după care, pentru a fi mai convingător, le-a obligat pe părțile vătămate și să-l însoțească, împreună cu partea vătămată, la părinții acesteia din urmă.
Acolo inculpatul a convins-o pe mama părții vătămate că s-a căsătorit cu fiul său.
Inculpatul a obligat pe partea vătămată să practice prostituția în continuare, până în luna septembrie 2004, când împreună cu partea vătămată a reușit să fugă din apartamentul inculpatului pe o fereastră.
Ulterior, inculpatul le-a căutat, s-a interesat de ele la persoanele cunoscute și s-a deplasat la locuința părinților părții vătămate amenințându-i să o lase să se întoarcă la el.
Familia părții vătămate a se sesizat organele de poliție din județul G în legătură cu faptele comise de inculpat față de părțile vătămate și.
4. În cursul lunii iulie 2004 inculpatul a obligat-o pe partea vătămată să meargă împreună la domiciliul părții vătămate, pe care o văzuse în tren și știa că este colegă de școală cu partea vătămată, pentru aoc onvinge să vină în orașul
Ajungând în comuna, sat din Deal, județul G, la domiciliul părții vătămate, partea vătămată a chemat-o la poartă, lângă autoturism, iar inculpatul a introdus-o forțat în autoturism și a transportat-o în orașul
Inculpatul a constrâns-o pe partea vătămată să practice prostituția în folosul său până la data de 14.10.2004, când a fost salvată de lucrătorii de poliție.
De asemenea, în perioada iulie 2004-14.10.2004, inculpatul a întreținut de mai multe ori raporturi sexuale prin constrângere cu partea vătămată, care avea vârsta de 15 ani și 9 luni.
În timp ce întreținea un raport sexual oral, inculpatul a efectuat fotografii cu telefonul mobil, care se află atașate corp delict într-o planșă fotografică la dosarul cauzei.
5. În ziua de 05.02.2004, partea vătămată, în vârstă de 16 ani a fost luată cu forța de inculpat din parcarea hanului, unde fusese adusă de un neidentificat și a constrâns-o să practice prostituția în folosul său, obligând-o să întrețină relații sexuale cu șoferii -urilor turcești staționate la hanul și restaurantul din aceeași zonă.
a reușit să scape în luna august 2004, când a fost ajutată de martorul, ulterior fiind recuperată de inculpat, iar a doua oară în ziua de 14.10.2004, când a fost ajutată de lucrătorii de poliție.
Inculpatul s-a manifestat deosebit de violent față de părțile vătămate, a exercitat tot timpul acte de agresiune asupra acestora, le-a supravegheat tot timpul, le-a constrâns să întrețină raporturi sexuale cu el și le-a obligat să se prostitueze în folosul său.
Activitatea infracțională a inculpatului a fost favorizată de temerea pe care a insuflat-o părților vătămate și persoanelor care-l cunoșteau, că are legături și beneficiază de protecția lucrătorilor de poliție, neputând fi tras la răspundere penală.
Examinând ansamblul probator al cauzei prima instanță a constat că starea de fapt reținută prin actul de inculpare este pe deplin probată, că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată cu vinovăție sub forma intenției directe și indirecte.
Astfel, s-a arătat că declarațiile părților vătămate, și, ce au susținut constant în cursul urmăririi penale și judecății că au fost lipsite de libertate, traficate pentru exploatarea sexuală, violate, șantajate și corupte sexual, se coroborează pe deplin cu declarațiile martorilor, C, veronica, precum și cu recunoașterea calificată a inculpatului.
Apărările inculpatului în sensul că părțile vătămate nu au fost forțate să rămână în locuința sa și nici să se prostitueze, ci au făcut acest lucru de bună voie, s-a reținut că nu sunt susținute de un probatoriu cert.
Astfe, declarațiile date în cursul cercetării judecătorești de părțile vătămate și nu au fost reținute ca probe concludente, întrucât, pe de o parte nu se coroborează cu nici o altă probă, iar pe de altă parte, nu este în nici un fel justificată obiectiv schimbarea acestor declarații față de faza de urmărire penală, schimbările fiind evidente după data de 15.06.2005, data punerii în libertate a inculpatului.
Pentru a susține lipsa de obiectivitate a părții vătămate, trebuie reținută și împrejurarea că la data de 18.12.2005 aceasta s-a căsători cu inculpatul.
S-a arătat că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise în actul de inculpare și reținute în cursul cercetării judecătorești, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. 1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. art. 329 alin. 1, 2 și 3. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. art. 189 alin. 1, 2 și 3. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. art. 197 alin. 2 lit. b pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen. art. 202 alin. 1 pen. Și art. 194 alin. 2 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 pen.
persoana inculpatului prima instanță a reținut că acesta are antecedente penale, este fără ocupație, câștigându-și veniturile necesare din activități ilicite, în cursul cercetării penale a avut o atitudine oscilantă, parțial nesinceră.
La individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpatului instanța s-a avut în vedere persoana inculpatului și faptul că activitatea infracțională s-a extins ca durată în timp dovedind perseverență din partea inculpatului.
Constatând că faptele au fost comise de inculpat înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, infracțiunile fiind deci concurente, s-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 33-34 pen.
În ce privește pedepsele accesorii, raportat la natura infracțiunilor comise s-a considerat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e pen.
S-a dedus perioada reținerii și arestului preventiv, conform art. 88 pen. de la 14.10.2004 la 15.06.2005.
Întrucât în apartamentul locuință a inculpatului s-a desfășurat activitatea infracțională, iar bunurile ridicate cu ocazia percheziției domiciliare au fost destinate și folosite în activitatea infracțională de către inculpat, în temeiul art.118 pen. și art. 19 alin. 2 din legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea acestora.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a luat act că părțile vătămate și nu au pretenții civile în cauză, iar cu privire la partea vătămată, față de atitudinea sa din cursul cercetării judecătorești de negare a faptelor săvârșite de inculpat asupra sa și a consecințelor acestora s-a arătat că nu se poate aprecia că a suferit un prejudiciu moral ce trebuie reparat, chiar dacă faptele reținute în sarcina inculpatului, dau naștere implicit, la prejudicii morale.
Acțiunile civile promovate în procesul penal de părțile vătămate, și s-au reținut ca întemeiate, întrucât comiterea faptelor ilicite de către inculpat este dovedită, iar prin faptele comise este evident că s-au produs prejudicii de natură morală, fiind admise, conform art. 14, art. 346 Cod pr. penală și art. 998-999 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe Lângă TRIBUNALUL DOLJ în termen și motivat criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit s-a constatat incidența prevederilor art. 329 cod penal în condițiile în care față de toate părțile vătămate a fost întrebuințată constrângerea.
În acest sens s-a arătat și că instanța de fond nu s-a conformat dispozițiilor deciziei nr. 16 din 19.03.2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a decis că există concurs de infracțiuni, numai în situația în care o persoană acționează asupra altei persoane prin modalitățile arătate la pct. 2 și 3 ale art. 329 cod penal, înlesnind sau trăgând foloase de pe urma practicării de bună voie a prostituției, iar ulterior acționează asupra aceleiași persoane și prin modalitățile arătate în în conținutul art. 12 din Legea 678/2001.
În cel de-al doilea motiv scris de recurs s-a arătat că a fost omisă confiscarea sumelor pe care părțile vătămate le-au obținut în urma practicării prostituției.
Într-un alt motiv de apel s-a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor bunurilor reținute pe parcursul cercetării penale, evidențiate în procesul - verbal de efectuare al percheziției domiciliare.
Motivele scrise de apel au fost susținute și dezvoltate oral potrivit celor consemnat în încheierea de la 21 aprilie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Apelul formulat de parchet este fondat și urmează a fi admis însă numai pentru unele din motivele acestuia:
Astfel, motivele de apel formulate de parchet cuprind atât aspecte favorabile inculpatului cât și defavorabile acestuia.
Pornindu-se de la această premisă în raport de primul motiv scris de apel, ce se reține a fi favorabil inculpatului, dar și în raport de schimbările de încadrare juridică puse în discuție în apel se constată că prin decizia nr. XVI din 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:
În aplicarea dispozițiilor incriminatorii ale art. 329 din Codul penal și art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 și respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei iar în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 din Codul penal, apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.
Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângeri, îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției ori trage foloase de pe urma practicării prostituției de către persoane majore săvârșește infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul Penal.
În cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituție ori trafică persoane majore în acest scop, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 2 tezele I și II din Codul penal.
În situația unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.
Numai în cazul în care o persoană acționează asupra altei persoane, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării, de bună voie, a prostituției, iar ulterior acționează asupra aceleiași persoane și prin modalitățile arătate în conținutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se poate reține atât săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal sau art. 329 alin. 2 tezele I și II din Codul penal, după caz, cât și a infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.
În speță însă, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, inculpatul a desfășurat activitățile de recrutare și cazare cu privire la cele cinci părți vătămate din care numai una majoră, ori aceste activități, în raport de precizările mai sus arătate, întrunesc elementele constitutive numai ale infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001 și trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1, 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 13 cod penal.
Pentru a se reține aceste încadrări juridice se are în vedere și decizia nr. XLIX din 4 iulie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care admițându-se recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că:
de persoane incriminat prin dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași condiții de loc și de timp, constituie o infracțiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracțiuni aflate în concurs.
Prin urmare în speță se va reține caracterul continuat al infracțiunii, numai cu privire la fapta de trafic pe minori prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, dat fiind pluralitatea de subiecți pasivi ai acestei infracțiuni, raționament care nu se poate aplica în speță și cu privire la infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, această infracțiune fiind săvârșită de inculpat numai împotriva părții vătămate -.
Tot cu privire la infracțiunea de trafic de minori se impune a fi făcută și aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art. 13 cod penal, în raport de momentul epuizării activității infracționale, 14 octombrie 2007, și adoptarea ulterioară a OUG 79/2005, aprobată prin Legea 287/2005, ce cuprind dispoziții legale modificatoare ale art. 13 din Legea nr. 678/2001, defavorabile inculpatului.
Tot relativ la infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori reținute în sarcina inculpatului se constată că acestea absorb în conținutul lor constitutiv și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. 1, 2, 3 cod penal.
În acest sens prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, admițându-se recursul în interesul legii, s-a statuat că:
1. Fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, cazează sau primește o altă persoană pe care a lipsit-o de libertate, prin răpire, în scopul exploatării constituie infracțiunea complexă de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 687/2001, nefiind incidente și dispozițiile art. 189 alin. 1-3 din Codul penal.
2. Aceeași faptă de recrutare, transferare, transportare, găzduire sau primirea unui minor lipsit de libertate, prin răpire, în scopul exploatării acestuia constituie infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 2 din Legea nr. 687/2001, nefiind incidente dispozițiile de drept comun ale art. 189 alin. 3 Cod penal.
Pe de altă parte se constată că în sarcina inculpatului nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de viol în forma sa agravată prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. b cod penal, deoarece aceasta presupune că victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului.
Circumstanța agravantă se referă, în acest caz, la existența unui raport juridic special între făptuitor și victimă, raport în temeiul căruia făptuitorul avea obligația de a îngriji, ocroti, educa, supraveghea sau trata medical victima.
Nici un astfel de raport nu se regăsește în speță între inculpat și părțile vătămate, și având în vedere și vârsta părților vătămate care deși minore la data săvârșirii faptelor aveau peste 15 ani se constată că în sarcina inculpatului se impune a fi reținută infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 cod penal, însă în forma sa continuată, având în vedere că inculpatul a întreținut raporturi sexuale cu părțile vătămare, prin constrângere, în mod repetat.
De asemenea, conținutul constitutiv al infracțiunii de viol, presupune cu necesitate săvârșirea unor acte cu caracter obscen asupra părții vătămate, acte care se absorb însă în mod în elementul material al infracțiunii de viol.
În consecință, raportat și la starea de fapt reținută de prima instanță în strânsă concordanță cu materialul probator administrat în cauză, inculpatul urmează a răspunde penal pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001, trafic de minori în formă agravată și continuată prevăzută de art. 13 alin. 1, 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 13 cod penal, viol în formă continuată prevăzută de art. art. 197 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și șantaj în formă agravată și continuată prevăzută de art. 194 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, săvârșite în concurs real.
La individualizarea pedepselor ce urmează a se aplica inculpatului pentru fiecare din infracțiunile săvârșite se va face aplicarea criteriilor generale de individualizare ale pedepselor prevăzute de art. 72 cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor reținute, apreciat ca fiind sporit, dar si persoana inculpatului care, deși cunoscut cu antecedente penale și dovedind prin faptele comise un comportament violent, a adoptat o perioadă îndelungată de timp un comportament de respectare a valorilor sociale fundamentale ocrotite de normele dreptului penal, astfel că urmează a se aprecia că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat decât minimul special prevăzut de lege pentru fiecare din infracțiunile săvârșite este de natură să realizeze scopul pedepsei față de inculpat în concordanță cu exigențele art. 52 cod penal.
În final făcându-se aplicarea regulilor de sancționare al concursului real de infracțiuni inculpatul urmează să execute ce mai grea pedeapsă aplicată, în regim de detenție.
Dat fiind cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului se reține că acesta este suficient pentru a realiza față de inculpat scopul punitiv și preventiv al pedepsei, nefiind necesară și aplicarea unui spor de pedeapsă la pedeapsa rezultantă.
În acest sens se are în vedere și faptul că numărul infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a inculpatului este mult redus, față de cel reținut de către prima instanță, care, chiar în aceste condiții nu a considerat util aplicarea unui astfel de spor de pedeapsă.
Motivul de apel cu privire la neconfiscarea sumelor de bani dobândite de inculpat prin activitatea infracțională, care de altfel nu a mai fost susținut oral cu ocazia dezbaterilor, nu poate fi reținut potrivit art. 118 lit. e cod penal, deoarece în cauză acțiunile civile promovate de părțile civile, au fost admise, astfel că sumele de bani dobândite de inculpat prin săvârșirea faptelor penale pot servi la despăgubirea părților civile.
De asemenea va fi reținut ca nefondat cel de-al treilea motiv de apel formulat în scris, care de asemenea nu a mai fost susținut oral, cu privire la nepronunțarea primei asupra tuturor bunurilor reținute pe parcursul cercetării penale de la inculpat în vederea confiscării, constatându-se că prima instanță s-a pronunțat asupra acestora, dispunând confiscarea lor, potrivit dispozitivului hotărârii apelate.
În consecință potrivit art. 379 pct. 2 lit. a cod procedură penală urmează a se admite apelul declarat de parchet, desființându-se în parte sentința apelată cu privire la latura penală a cauzei în sensul celor mai sus precizate.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, împotriva sentinței penale nr. 55 din 07 iunie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Desființează sentința în parte cu privire la latura penală a cauzei.
În baza art. 334 cod procedură penală.
Schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului după cum urmează:
- din infracțiunile prev. de art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001; art. 13 alin. 1 și 3 din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal; art. 189 alin. 1, 2, 3 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și art. 329 alin. 1 și 2 și 3 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal în infracțiunile prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. 1, 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 13 cod penal.
- din infracțiunea prev. de art. 197 alin. 2 lit. b cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 202 alin. 1 cod penal în infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea 678/2001.
Condamnă pe inculpatul la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a, b, e cod penal.
În baza art. 13 alin. 1, 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 13 cod penal.
Condamnă pe același inculpat la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a, b, e cod penal.
În baza art. 197 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.
Condamnă pe același inculpat la 4 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a, b, e cod penal.
În baza art. 194 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.
Condamnă pe același inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b cod penal respectiv art. 35 alin. 2 cod penal.
Contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a, b, e cod penal ce se va executa după executarea pedepsei principale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel din care 100 lei onorariu avocat oficiu rămân în sarcina acestuia.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2008
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud.
5 ex/14 mai 2008
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Tatiana Rădulescu
