Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 46773/3/2008
2921/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 26 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Elena Ursulescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de către inculpații, și, împotriva sentinței penale nr. 1064/F, din data de 27.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanții - inculpați, și, ambii personal în stare de arest și asistați de avocați aleși, în baza împuternicirii avocațiale nr. 36328, emisă de Baroul București - Cabinet individual și, în baza împuternicirii avocațiale nr. 201, emisă de Baroul Ialomița - Cabinet individual, intimat - parte civilă, lipsind martorii, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, având cuvântul, solicită aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. 3 Cod procedură penală, având în vedere imposibilitatea de prezentare a martorilor.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, arată că nu se opune la cererea apărătorului ales al inculpaților.
Avocat, având cuvântul, precizează că cei trei martori sunt propuși de către inculpați și nu insistă în aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. 3 Cod procedură penală, însă solicită instanței să le aibă în vedere la soluționarea cauzei, propunere la care se raliază și celălalt apărător ales al inculpaților.
A fost audiată intimata - parte civilă, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, precizează că, înțelege să se sesizeze din oficiu, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, față de partea vătămată, având în vedere retractarea nejustificată a declarației dată în fața primei instanțe, care, în opinia sa, exprima adevărul. De asemenea se sesizează și față de partea vătămată, audiată la data de 08.01.2010, de către această instanță, pentru aceleași motive și infracțiune.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 377 Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul - inculpat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea soluției instanței de fond și achitarea inculpatului, având în vedere soluția dată de către procurorul anchetator de neînceperea urmăririi penale, soluție infirmată de către procurorul șef. Consideră că, în raport de probele administrate de către procurorul de caz, soluția propusă de acesta a fost justă și întemeiată pe duplicitatea, inconsecvența și echivocul martorilor și părților vătămate din acest dosar. Apreciază că inculpații sunt victimele unui conflict -familial, personal, care a degenerat, iar din punct de vedere al probatoriului nu se susține sub nici o formă, excluzând declarațiile martorilor și ale părților vătămate, care au dat dovadă de inconsecvență. Pentru aceste motive, solicită achitarea inculpatului având în vedere că fapta nu există, din punctul de vedere al apărării și nici nu a fost săvârșită de către inculpați.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta - inculpat, având cuvântul, solicită să se ia act de motivele de apel depuse la dosar, motive ce privesc pe ambii inculpați, solicitând admiterea apelului și casarea sentinței instanței de fond, pe care o consideră nelegală și netemeinică. Apreciază că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 2 Cod procedură penală, deoarece s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor art. 300 Cod procedură penală și 263 Cod procedură penală. Arată că în rechizitoriu s-a reținut și infracțiunea prevăzută de art. 12 pct. 2 din Legea nr. 678/2001, faptă ce nu este reglementată în lege, iar instanța de fond prin soluția dată la 27.11.2009, schimbă încadrarea juridică a faptei, în art. 12 alin. 2 din Legea nr. 678/2001. Mai arată că rechizitoriul este lovit de nulitate absolută și pentru încălcarea dispozițiilor art. 260 Cod procedură penală, având în vedere că la dosar nu s-a întocmit nici un proces-verbal de confruntare.
Mai precizează că, deși ședința de judecată s-a desfășurat la data de 27.11.2009, sentința a fost pronunțată la data de 24.11.2009, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 357 și 358 alin. 4 Cod procedură penală.
Sub aspectul temeiniciei, consideră că instanța de fond nu a analizat în mod obiectiv probele administrate în cauză, motive pentru care, solicită admiterea excepției nulității absolute a actului de sesizare și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea acestuia. Mai solicită ca în raport de actele, declarațiile martorilor și ale părților vătămate, să se constate că inculpații nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii, motiv pentru care, solicită achitarea lor în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită respingerea apelurilor ca nefondate, iar pe excepția invocată privind nulitatea sentinței pronunțată de către instanța de fond, în ceea ce privește data pronunțării acesteia, 24.11.2009, consideră că este vorba de o simplă eroare materială, având în vedere data la care s-a ținut ședința de judecată și data întocmirii minutei, 27.11.2009. Pe excepția privind neregularitatea actului de sesizare, instanța de fond s-a pronunțat, stingând această excepție ca tardiv formulată, precizând că, procurorul de ședință a îndreptat eroarea materială reținută în rechizitoriu privitoare la alin. 2 de la art. 12 din Legea nr. 678/2001. Pe fond, apreciază soluția dată de instanța de fond legală și temeinică, în raport de declarațiile date de către partea vătămată, din 16.01.2009, și din 13.02.2009 și a martorului, din 10.04.2009, care și-au menținut declarațiile de la urmărirea penală, solicitând menținerea acesteia. De asemenea solicită deducerea prevenției pentru ambii inculpați și pentru perioada de la 30.11.2009 la zi și menținerea stării de arest preventiv a acestora, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelantul - inculpat, având cuvântul, consideră că este nevinovat, solicitând să fie pus în stare de libertate.
Apelanta - inculpat, având cuvântul, declară că este nevinovată, este pocăită, solicitând să fie pusă în libertate, deoarece are 6 copii minori în întreținere.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 306 Cod procedură penală urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 05 martie 2010.
Dată în ședință publică, azi, 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dosar nr. 46773/3/2008
2921/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 58/
Ședința publică de la 05 martie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de către inculpații, și, împotriva sentinței penale nr. 1064/F, din data de 27.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc, în ședința publică de la data de 26 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 05 martie 2010, când, în aceiași compune, a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.1064 F/27.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
În baza art.334 Cod pr.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art.12 pct.2 lit. și art.13 alin.1 cu referire la art.2 pct.2 lit.b din Legea 678/2001 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal în art.12 alin.2 lit.a Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 si art.13 alin.1 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal cu referire la art.2 pct.2 lit.b si e din Legea 678/2001 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal în ceea ce îi privește pe ambii inculpați.
In baza art.12 alin.2 lit.a cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal cu referire la art.2 pct.2 lit.b si e din Legea 678/2001 a condamnat pe inculpatul la 7 ani închisoare.
In baza art.65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art.64 lit a,b,d,e Cod penal pe o durata de 7 ani.
In baza art.13 alin.1 cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal cu referire la art.2 pct.2 lit.b si e din Legea 678/2001 a condamnat același inculpat la 8 ani închisoare.
In baza art.65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit a,b,d,e Cod penal pe o durata de 7 ani.
In baza art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal a aplicat inculpatului - fiul lui G și, născut la 11.06.1970 în G, jud.G, domiciliat în I, oraș Țăndărei,-, CNP - - pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art 71-64 lit a,b,d,e Cod penal.
In baza art.35 Cod penal a aplicat pe lângă pedeapsa rezultanta pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,d,e Cod penal pe o durata de 7 ani.
In baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata prevenției de la 16.01.2009 la 6.03.2009.
In baza art.12 alin.2 lit.a cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal cu referire la art.2 pct.2 lit.b si e din Legea 678/2001 a condamnat pe inculpata la 7 ani închisoare.
In baza art.65 Cod penal a aplicat inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit a,b,d,e Cod penal pe o durata de 7 ani.
In baza art.13 alin 1 cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal cu referire la art.2 pct.2 lit.b si e din Legea 678/2001 a condamnat pe aceeași inculpată la 8 ani închisoare.
In baza art.65 Cod penal aplica inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,d,e Cod penal pe o durata de 7 ani.
In baza art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal a aplicat inculpatei - fiica lui și, născută la 16.02.1974 în B, domiciliată în I, oraș Țăndărei,-, CNP - - pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71-64 lit a,b,d,e Cod penal.
In baza art.35 Cod penal a aplicat pe lângă pedeapsa rezultanta pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art.64 lit a,b,d,e Cod penal pe o durata de 7 ani.
In baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatei durata prevenției de la 16.01.2009 la 6.03.2009.
In baza art.350 alin.1 Cod pr.pen. raportat la art.148 lit.e Cod pr.pen. s-a dispus arestarea preventiva a celor doi inculpați pe o durata de 30 zile începând cu data încarcerării.
In baza art.17 si 346 Cod pr.pen. au fost obligați inculpații în solidar la plată în favoarea parții civile minore, prin reprezentanți legali si la plata a 10.000 EUR, in echivalent în lei la data plății, cu titlul de daune morale.
In baza art.191 alin.2 Cod pr.pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
In luna octombrie 2004, inculpatul, persoana care se ocupa cu traficul de persoane cu handicap, s-a deplasat la domiciliul familiei, pe care îi știa din vedere, pentru a-i racola să meargă la cerșit în țări din Europa occidentala.
Din familia face parte numitul, în vârsta de 55 ani suferind de handicap grav permanent și care se deplasa în cârje ulterior handicapul agravându-se si deplasându-se în scaunul cu rotile, soția acestuia, analfabeta si suferind de handicap sever de gradul I, paraplegie flasca și care se deplasa tot în scaunul cu rotile precum si minorii, în vârsta de 14 ani la data săvârșirii faptelor, în vârsta de 16 ani la data săvârșirii faptelor și în vârsta de 4 ani la data săvârșirii faptelor.
Discuțiile de recrutare au avut loc cu capul familiei, respectiv partea vătămata.
Acestuia i s-a propus să se deplaseze împreuna cu familia sa in Belgia, unde îi aștepta soția inculpatului, respectiv inculpata pentru a cerșii iar veniturile urmând a fi împărțite.
Parții vătămate i-a fost invocate si posibilitatea ca soția sa, ce se afla în scaunul cu rotile sa fie operata de medicii belgieni si sa scape de handicap.
In urma unui consiliu familial victime au acceptat oferta făcută de inculpatul.
Tribunalul nu a reținut teza ca victimele au fost total induse in eroare de către inculpat cu privire la ceea ce urma să se întâmple în Belgia, toți având reprezentarea ca vor merge la cerșit. Acestea au fost induse în eroare asupra sumelor de bani ce urmau a fi remise ``gazdelor`` pentru facilitarea deplasării si găzduirii si cu privire la aspectul vindecării numitei de handicap.
Inculpatul a condus părțile vătămate, si copiii lor de 4 ani și de 14 ani până la A cu un microbuz de aici deplasându-se cu un autocar până la.
Aici au fost așteptați de o sora a inculpatei care a condus grupul victimelor până la locuința inculpatei, unde mai locuia cu alți 6 copii ai săi.
In prima parte a perioadei in care au stat in Belgia părțile vătămate au trebuit să cerșească deoarece nu aveau vreun venit, nu cunoșteau limba si nici nu erau înregistrate legal cu permis de ședere in acest stat, România nefiind stat membru al Uniunii Europene la data săvârșirii faptelor.
Documentele de identitate erau ținute de inculpata părțile vătămate având asupra lor doar copii xerografiate după niște documente in limba franceza pe care nu o cunoșteau.
Acestea se aflau intr-o stare de totala dependență de inculpați deoarece nu aveau resurse financiare, nu aveau unde locui, nu cunoșteau limba țării unde se aflau, erau persoane cu un sever handicap si nu se puteau deplasa liber sau erau minore, nu aveau acte de identitate si in plus nu se puteau adresa deschis autoritarilor belgiene deoarece nu aveau premise de ședere legale putând fi imediat expulzați iar minorii luați din sinul familiei și trecuți la un centru de minori.
Astfel, familia a continuat să practice cerșetoria, în primele luni toți banii fiind dați inculpatei în contul așa-ziselor cheltuieli de transport si cazare iar ulterior majoritatea sumelor obținute din cerșit i-au revenit tot acesteia deoarece era gazda si cerea orice suma pe chirie și utilități, victimele neavând posibilitatea de a-si alege o alta conduita.
Tribunalul a apreciat că victimele nu au fost ținute totuși în stare de sclavie, acestea fiind totuși drastic exploatate de inculpați. Si victimele au obținut venituri proprii din aceasta activitate, element ce nu înlătura însă caracterul penal al acțiunii inculpaților.
, în obținerii unor venituri proprii mai mari a sunat în România si a chemat si pe fiul sau minor să vina în Belgia la cerșit, lucru care s-a si întâmplat.
Cum în Belgia atât victimele cât si inculpații intraseră în atenția autoritarilor, cei traficați neavând permise de ședere, s-au deplasat cu toții, după un an, in Spania, cu un microbuz pus la dispoziție tot de familia inculpatului, pentru a-si continua activitatea de cerșetorie.
Inculpații nu au recunoscut faptul ca au plecat împreuna în Spania și evoca o motivare hilară în legătura cu faptul ca au locuit împreună în această țară. Astfel, inculpata, încercând să explice acest lucru precizează ca s-au întâlnit absolut întâmplător în Spania lângă o gura de metrou după ce au plecat din Belgia si spontan au hotărât să locuiască împreuna și să împartă veniturile din cerșit.
Susținerea nu poate fi primită fiind în contradicție cu depoziția părților vătămate, cu declarațiile martorilor audiați în cauză dar si cu orice principiu logic elementar, depășind limitele unei coincidente rezonabile.
In Spania inculpatul a sugerat persoanei vătămate - martor să meargă la furat dar a fost refuzat de acesta iar inculpata i-a solicitat sa se la cerșit împreună cu minora de 4 ani, sora sa, pentru a-i impresiona pe spanioli.
Minorei i s-a procurat o vestimentație de magrebiană pentru a fi mai convingătoare la cerșit.
Asupra minorei s-au făcut avansuri intime de către fratele inculpatului (fila 30 dosar fond) acest aspect timorând victima iar pentru că a încercat sa protesteze asupra acestui fapt după ce a aflat, partea vătămata a fost bătut de fata cu familia sa de către inculpatul.
Acesta din urma exercita un control strict asupra veniturilor părților vătămate, procedând uneori și la percheziții corporale, victimele fiind dezbrăcate in acest scop pentru a nu ascunde din bani (fila 31 dosar).
Minora, de 4 ani, a fost prinsă la cerșit de autoritățile spaniole și internată într-un centru de minori, aceasta fiind eliberata doar după îndelungi stăruințe ale familiei acesteia.
Până la urma, în cursul anului 2006 partea vătămata s-a întors în țară după ce în prealabil a pretins față de inculpatul ca îi va aduce în schimb ``alți 2 șchiopi`` pentru a-i elibera familia.
martorului în acest sens apar ca fiind credibile deoarece în imobilul în care locuiau inculpații se mai aflau alte 2 victime ale traficului de persoane, (cu picioarele amputate) si însoțitoarea sa, martora, care se ocupau tot cu cerșitul în favoarea familiei.
Depozițiile părților vătămate se coroborează cu depozițiile martorilor, si.
Inculpații au recunoscut parțial faptele, în sensul că i-au găzduit pe părțile vătămate în Belgia si Spania, primind doar o chirie si prețul utilitarilor. Inculpatul a recunoscut ca l-a lovit pe partea vătămată in timp ce se aflau la domiciliul din Spania.
Partea vătămată și-a schimbat declarația la ultimul termen, după ce a primit 5000 EUR de la inculpați, arătând că s-a împăcat. Declarația apare ca fiind părtinitoare, în vederea favorizării inculpaților, sens în care s-a sesizat din oficiu si procurorul iar inculpații au si fost arestați.
Faptele inculpaților și care pe parcursul anilor 2004-2006 au recrutat, transportat, transferat si cazat prin înșelăciune și constrângere în scopul exploatării părțile vătămate și, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.12 al.2 lit.a din Legea 678/2001.
Acțiunea de înșelăciune a constat în evocarea faptului ca partea vătămata handicapata locomotor va fi operată de medicii belgieni si vindecată precum și faptul că banii vor fi împărțiți în mod egal.
Acțiunea de constrângere este mai amplă și constă îl lipsirea parților vătămate de actele de identitate pe teritoriu unui stat străin a cărui limbă nu o cunoșteau, obligarea de a preda majoritatea sumelor provenite din cerșit către exploatatori, constrângerea morala a acestora reprezentata de faptul că nu li s-a făcut acte de ședere astfel încât nu se puteau plânge autoritarilor fără a risca să fie expulzați.
De asemenea, partea vătămata a fost agresată în timpul șederii în Spania de către inculpatul, acest aspect sporind starea de timorare a acesteia.
Fapta acelorași inculpate de a recruta, transporta, transfera și găzdui pe minorii de 4 ani, de 14 ani și de 16 ani în scopul exploatării întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.13 alin 1 din Legea 678/2001.
Victima a fost agresata sexual de fratele inculpatului pe perioada șederii în Spania iar în momentul în care tatăl său a încercat să-i ia apărarea a fost bătut de acest inculpat.
Practic victimele erau si dominate fizic, supuse la amenințări voalate sau chiar agresate de inculpatul, acestora fiindu-le clar ca nu se pot elibera din starea de aservire.
Având în vedere exigentele Deciziei in interesul legii nr.XLIX/4 iunie 2007 schimbat încadrarea juridică a faptelor ca urmare a pluralității de persoane vătămate astfel încât a reținut în sarcina inculpaților si art.41 alin 2 Cod penal.
Părțile vătămate au fost ținute în stare de aservire deoarece depindeau de inculpați din punct de vedere financiar, logistic, nu aveau acte si nici nu cunoșteau limba țărilor in care au fost transportați, astfel încât s-a reținut si incidenta art.2 al.2 lit.b din Legea 678/2001.
Părțile vătămate au fost exploatate prin cerșit, or, aceasta activitate încalcă dreptul fundamental al omului la onoare si demnitate, sens în care a reținut si incidenta art.2 alin 2 lit. e din Legea 678/2001.
Inculpații s-au aparat tot timpul invocând că părțile vătămate știau că se vor duce la cerșit astfel încât este neclar de ce sunt trași la răspundere pentru o activitate in principiu contractuala.
O astfel de optica este fundamental eronata, consimțământul victimelor fiind viciat deoarece acestea erau persoane paupere, cu severe handicapuri fizice si cărora li s-a înfățișat mirajul unei vieți mai bune si a vindecării. De asemenea victimele minore nu puteau sa-si dea un acord valabil pentru a se duce la cerșit.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate în cauză instanța a avut in vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.
Astfel, a avut în vedere periculozitatea deosebita a făptuitorilor ce rezida din tenacitatea cu care și-au dus la capăt rezoluția infracțională, caracterul organizat al faptei, aceștia ocupându-se de tot în mod amănunțit, recrutare, transport, cazare, transfer.
Exista indicii clare că în speță ar fi fost traficate si alte persoane cu handicap tot de către inculpați, împreuna cu alți membrii ai familiei lor, urmărirea penală fiind însă superficiala. De altfel, doar mulțumită intervenției procurorului ierarhic superior care a infirmat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a inculpaților s-a putut proceda la tragerea la răspundere penala a acestora.
Inculpații au dovedit cinism și lipsă de repere morale în pofida faptului că sunt părinții unor copii minori și nu au ezitat sa exploateze persoane cu vârste foarte fragede, respectiv 4, 14, 16 ani.
S-au interzis în acest sens și drepturile părintești, inculpații fiind nedemni a fi părinți sau tutori.
A aplicat inculpaților pedepsele complementare și accesorii prevăzute de art.64 lit a,b,d,e Cod penal. Drepturile electorale se impune a fi interzise în totalitate deoarece faptele inculpaților sunt de o deosebita gravitate, îndreptate împotriva unor valori sociale esențiale astfel încât nu se cuvine ca inculpații să dispună asupra viitorului electoral al societarii.
Drepturile părintești, drepturile de a fi tutore au curator se impune de asemenea a fi interzise. de copii sunt nedemni a se bucura de drepturile sus-menționate, aceștia nu au căderea de a-și creste proprii copii cu venituri obținute și în urma exploatării altor minori.
Pentru faptul ca nu au antecedente penale urmează - ca o dovada de maxima din partea Tribunalului - sa aplice pedepse orientate spre minimul special si fără a fi sporite in urma concursului.
In ceea ce privește masurile preventive, instanța a apreciat că față de inculpați se impune luarea măsurii arestului preventiv in baza art.350 alin.1 Cod pr.pen. raportat la art.148 lit.e Cod pr.pen.
Inculpații nu au înțeles nimic din gestul de deosebit făcut de Curtea de APEL BUCUREȘTI care prin decizia din 373/2.03.2009 i-a pus în libertate, fiind anterior arestați in baza art.148 lit.a si f Cod pr.pen. considerându-l probabil unul de slăbiciune a organelor judiciare.
Au profitat in continuare de starea puternica de pauperitate a victimelor si le-au oferit acestora suma de 5000 EUR pentru ``a se împăca`` și implicit a-și retracta declarațiile, sumă încasată de victime.
Suma data de inculpați si primita de victime nu este contestata, tranzacția făcându-se chiar în prezența avocatului ales al inculpaților care a recunoscut acest lucru în fața instanței.
Fără a analiza elemente de deontologie ale profesiei de avocat, acest aspect fiind de competenta baroului sau Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul a constatat că în speța sunt întrunite exigentele art.148 lit e Cod pr.pen. față de inculpați.
Victima a dat în urma primirii banilor o declarație în data de 27.11.2009 prin care arata ca ``s-a împăcat`` cu inculpații ca urmare a primirii 5000 EUR, arătând că îi este mila de inculpați si nu își poate explica de ce își retractează toate celelalte declarații.
In urma sesizării procurorului pentru infracțiunea flagrantă de favorizarea infractorului față de partea vătămata, celelalte victime au devenit mai prudente si nu au dat la rândul lor vreo alta declarație, eventual una ``de împăcare``.
S-a impus în aceste condiții arestarea preventiva a inculpaților deoarece după ce au fost eliberați de instanța de control judiciar au procedat la înțelegere frauduloasa cu victimele, remițându-le 5000 euro pentru a-si schimba declarațiile și a obține în acest mod o soluție de achitare.
Nu s-a impus confiscarea vreunei sume de bani ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane deoarece nu se pot stabili cu acuratețe sumele de bani obținute de inculpați în acest mod.
S-a dedus prevenția inculpaților din pedeapsa aplicată și în baza art.191 alin.2 Cod procedură penală au fost obligați la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei hotărâri, cei doi inculpați au declarat apel, în termenul și condițiile legii, solicitând achitarea lor întrucât faptele nu există și nici nu au fost săvârșite de ei.
Prin apărători aleși, s-a solicitat constatarea nulității absolute a rechizitoriului întrucât la dosar nu există un proces-verbal de confruntare între inculpați și părțile vătămate, s-a reținut, în mod greșit infracțiunea prevăzută de art.12 pct.2 din Legea 678/2001 - nereglementată în dispozițiile acesteia, pronunțarea hotărârii s-a făcut la o altă dată decât cea consemnată în minută.
Pentru lămurirea justă a cauzei, instanța a audiat nemijlocit pe inculpații și (52 și 53), pe părțile vătămate și (54 și 55 ) ca și pe martora (113) și având în vedere imposibilitatea de prezentare martorilor propuși în apărare s-a dat eficiență dispozițiilor art.327 alin.3 Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările de la dosar, Curtea constată că apelurile declarate de inculpați sunt fondate și se vor admite însă sub alte aspecte decât cele invocate de apărători aleși.
Pe situația de fapt analizată judicios de prima instanță prin coroborarea întregului material probator de la dosar, în mod corect, s-a reținut că inculpații și, au acționat, în mod conjugat, în vederea recrutării și cazării părților vătămate și, persoane cu handicap locomotor, în Belgia, într-o locuință ocupată din anul 2002 de inculpata, preocupându-se ca ulterior să ajungă aici și cei trei copii minori ai părților vătămate, în scopul exploatării lor (trimiterea la cerșit dar și la furat - minorii familiei ) obținând astfel venituri însemnate de pe urma lor.
Faptele s-au petrecut pe parcursul anilor 2004-2006 și privesc totodată și deplasarea inculpaților și a părților vătămate împreună în Spania unde au conviețuit cu toții în același imobil suportând proporțional cheltuielile de cazare și întreținere.
Pe parcursul cercetărilor, inculpații au prezentat situații contradictorii arătând că familia mergea la cerșit din proprie inițiativă iar s-a ocupat numai de cazarea lor, că între ei a intervenit un conflict datorat copiilor ce ar fi trebuit să se căsătorească și astfel relațiile s-au deteriorat, fiecare familie considerându-se îndreptățită la despăgubiri materiale ca urmare neperfectării unui act oficial și ajungând chiar ca în România în cursul procesului penal în fața primei instanțe inculpații să"despăgubească" părțile vătămate cu suma de 5000 Euro.
Curtea constată însă cele două familii au procedat de conivență la o "împăcare" așa cum au și denumit-o în instanță numai pentru a scăpa de răspundere penală pe inculpați.
Ulterior, aceștia și-au recunoscut parțial faptele, în sensul că au găzduit pe părțile vătămate în Belgia și Spania, acționând prin constrângere asupra lor în condițiile în care acestea erau persoane cu handicap, fără resurse materiale într-o țară străină, fără posibilitatea de a-și gestiona singure șederea pe teritoriul altor state în condițiile în care nu cunoșteau altă limbă, convinse că pleacă în străinătate la un tratament medical pentru partea vătămată, cu obligarea lor la a preda sumele provenite din cerșit către inculpați.
Instanța are în vedere și fapta acelorași inculpați de a recruta, transporta, transfera și găzdui pe minorii de 4 ani, de 14 ani, de 16 ani, în scopul exploatării lor concludente fiind declarațiile date în cursul urmăririi penale când toți membrii familiei au arătat că prin acțiunile lor, inculpații i-au transportat în Belgia și Spania în scopul declarat al cerșetoriei de pe urma căreia au realizat venituri.
Faptele astfel reținute întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane (majore și minore) prevăzute de art.12 alin.2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.13 alin.1 din aceeași lege cu aplicare art.41 alin.2, cu referire la art.2 pct.2 lit.b și din Legea 678/2001 privind lipsirea de libertate și aservirea părților vătămate ca și încălcarea drepturilor fundamentale ( libertatea de mișcare, de exprimare, etc.)
În ceea ce privește pedepsele aplicate, Curtea apreciază că sunt prea drastice în condițiile în care inculpații sunt la prima încălcare a legii penale și au șase copii minori în întreținere.
Aceste împrejurării coroborate cu recunoașterea parțială pe parcursul cercetărilor în fața instanțelor, îi îndreptățesc la reținerea de circumstanțe atenuante în raport de care pedepsele vor fi coroborate sub minimul lor special într-un cuantum care să le asigure scopul educativ-preventiv și de coerciție cu executarea în regim de detenție.
Instanța nu va putea reține solicitarea inculpaților privind achitarea lor întrucât faptele de trafic de persoane, majore și minore, există în modalitățile arătate, au fost pe deplin dovedite cu probatoriul administrat în cauză chiar dacă martorii au revenit asupra unor declarații ce au atras sesizarea procurorului pentru fapte de favorizare a infractorului, ei înșiși neputând să argumenteze pentru care motiv nu-și mai susțin învinuirile ce au declanșat procesul penal apărând în final, o înțelegere cu inculpații, sesizată și de judecătorul fondului când cei din urmă, pe parcursul dezbaterilor, le-au înmânat suma de 5000 euro.
Dat fiind că această situație anticipează o reparație morală la care inculpații au achiesat benevol, Curtea va reduce cuantumul despăgubirilor cu această mențiune la suma de 5000 euro din totalul stabilit la fond în măsură să asigure echitate a prejudiciului moral încercat de minorii traficați.
Motivele de nulitate a actului de sesizare invocate de apărătorii aleși ai inculpaților se vădesc nefondate.
La termenul de judecată din 16.01.2009, Tribunalul a verificat în condițiile art.300 Cod procedură penală regularitatea actului de sesizare a instanței și a constatat îndeplinite cerințele art.263 Cod procedură penală făcând mențiune expresă în încheierea de ședință din acea dată.
Nimic nu contravine dispozițiilor legale ca atunci când se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu urmează a fi schimbată, instanța să o pună în discuție și să procedeze conform art.334 Cod procedură penală.
Cât privește împrejurarea că printre actele indicate în opis de procuror se află și confruntări ale părților dar ele nu există la dosar, sancțiunea ce ar interveni poate privi nulitate relativă ce s-ar fi luat în discuție în cursul efectuării actului sau când partea ar fi invocat-o la primul termen de judecată cu procedura completă și nu la acest moment.
Curtea constată că nici critica privind o neconcordanță între minută și dispozitivul sentinței penale cu privire la data pronunțării ei 27.11.2009 - nu este fondată întrucât atât dispozitivul cât și în practicaua hotărârii ea apare cu claritate iar numai dintr-o pură eroare materială s-a strecurat mențiunea 24.11.2009 la finalul hotărârii.
Pentru toate aceste considerente și în limitele arătate, Curtea va admite apelurile declarate de inculpați conform art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală și va desființa în parte sentința penală a primei instanțe.
În baza art.383 Cod procedură penală va fi dedusă prevenția inculpaților de la 16.01.2009 la 06.03.2009 și de la 30.11.2009 la zi.
Conform art.350 Cod procedură penală va fi menținută arestarea preventivă a celor 2 inculpați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpați și împotriva sentinței penale nr.1064/F/27.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală.
Desființează, în parte, sentința penală nr.1064 din 27.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Înlătură dispozițiile art.33-34 Cod penal și descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpaților în pedepsele componente.
1. În baza art.12 alin.2 lit.a cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal cu referire la art.2 pct.2 lit.b și e din Legea nr.678/2001 modificată, cu aplicarea art.74 lit.a, b - art.76 lit.b Cod penal condamnă pe fiecare inculpat la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art.71-64 lit.a, b, d, e Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
În baza art.35 Cod penal aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d, e Cod penal pe durata de 4 ani după executarea pedepsei principale fiecărui inculpat.
2. În baza art.13 alin.1 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal cu referire la art.2 pct. 2 lit.b și e din Legea nr.678/2001 modificată, cu aplicarea art.74 lit.a, b și 76 lit.b Cod penal, mai condamnă pe inculpați la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (minori) cu aplicarea art.71-64 lit.a, b, d, e Cod penal.
În baza art.35 Cod penal aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, b, d, e Cod penal pe durata a 4 ani după executarea pedepsei principale fiecărui inculpat.
În baza art.33 lit.a - 34 lit.b Cod penal inculpații vor executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a, b, d, e Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, d, e Cod penal după executarea pedepsei închisorii pe o durată de 4 ani.
Reduce cuantumul daunelor morale la 5000 euro și-i obligă pe inculpați, în solidar, la plata lui către părțile civile minore prin reprezentanții legali.
Menține celelalte dispoziții.
Deduce prevenția inculpaților de la 16.01.2009 la 6.03.2009 și de la 30.09.2009 la zi.
Menține starea de arest a celor doi inculpați.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 martie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.EU-/Dact.EA-18.03.2010/4ex
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Elena Ursulescu
