Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr- - art. 12 al.1,2 Lg. 678/2001; art. 13 alin. 1 și 2 Lg. 678/2001; art. 323 Cod penal; art. 329 al.1,2, 3 Cod penal

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR. 24

Ședința publică de la 02 februarie 2010

PREȘEDINTE: Constantin Mereanu JUDECĂTOR 2: Gheorghe Vintilă

G - - Judecător

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

.

La data de 25 ianuarie 2010, s-au luat în examinare apelurile declarate de inculpații, și, împotriva sentinței penale nr. 113 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.

Dezbaterile judiciare sunt cuprinse în încheierea de la data mai sus arătată, când, pentru a studia actele și lucrările dosarului, în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea pentru 02 februarie 2010, dată la care a adoptat prezenta decizie.

CURTEA:

Asupra apelurilor de față;

Pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Într-un prim ciclu procesual,

Prin sentința penală nr. 113 din 19 decembrie 2007, Tribunalul Dolj,

În baza art. 334.C.P.P.

A schimbat încadrarea juridică dată inițial faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații: - lui și, născut la data de 14.04.1956 în comuna, județul D, domiciliat în, nr 2100, jud D, CNP -; - fiul lui și, născut la data de 30.12.1973, în comuna, jud D, domiciliat în, nr 2100, jud D, CNP -; și - fiul lui și, născut la data de 15.07.1977, în comuna, jud D, domiciliat în, nr 2100, jud D, CNP -, din infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 al.1,2 din Legea 678/2001, modificată prin OUG 79/2005, trafic de minori prev. de art. 13 al.1, 2 din Legea 678/2001, modificată prin OUG 79/2005, cu aplicarea art. 13.Cod Penal, și proxenetism prev. de art. 329 al.1,2,3 Cod Penal, în infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 al.1,2 din Legea 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 13.Cod Penal, și trafic de minori prev. de art. 13 al.1,3,4 din Legea 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13.

Cod Penal

Apoi,

În baza art. 12 al.1,2 din Legea 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 13.Cod Penal, a condamnat pe fiecare dintre inculpații și, la pedeapsa de câte 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod Penal, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 al.1,3,4 din Legea 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13.Cod Penal, a condamnat pe fiecare dintre inculpații și, la pedeapsa de câte 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod Penal, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit.a, art. 34 lit.b, art. 35 al.3 Cod Penal, s-a dispus ca inculpații și să execute fiecare pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b

Cod Penal

Au fost interzise inculpaților drepturile prev.de art. 64 lit. a teza a II-a șilit.b pe Cod Penal durata prev.de art. 71.

Cod Penal

În baza art. 12 al.1,2 din Legea 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41al.2 și Cod Penal art. 13.Cod Penal, a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod Penal, după executarea pedepsei principale.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b pe Cod Penal durata prev.de art. 71.

Cod Penal

În baza art. 11 pct.2 lit.a C.P.P. rap.la art. 10 lit. c C.P.P. a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 13 al.1,3,4 din Legea 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13.

Cod Penal

În baza art. 11 pct.2 lit.a C.P.P. rap.la art. 10 lit.d C.P.P. a achitat pe fiecare dintre inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 323 al.1

Cod Penal

S-a luat act că părțile vătămate și, nu s-au constituit părți civile.

S-a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă.

În baza art. 19 al.1 din Legea 678/2001, s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpații și -, a câte 10875 EURO.

În baza art. 19 al.2 din legea 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpatul a autoturismul marca MERCEDES cu nr. de înmatriculare LT-- și de la inculpatul, autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare AJ -948-ER.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpații, - și -, au fost trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane prev de art 12 alin 1 și 2 din Legea nr.678/2001, trafic de minori prev de art 13 alin 1 și 2 din Legea nr.678/2001, asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev de art 323 Cp și proxenetism prev de art 329 alin 1, 2 și 3 din CP.

Cercetând cauza, prima instanță a audiat pe inculpatul, pe părțile vătămate (minoră la data săvârșirii faptelor inculpaților), cât și pe martorii, și.

Apreciind asupra probatoriului administrat în cele două faze ale procesului, judecătorul de fond a stabilit următoarea situație de fapt:

1. La sfârșitul lunii septembrie 2003, inculpatul, profitând de situația materială precară a familiei părții vătămate, în prezența părinților săi, i-a propus acesteia să meargă împreună în Italia, asigurând-o că îi va găsi un loc de muncă și îi va da banii necesari pentru eliberarea pașaportului, cât și pentru celelalte cheltuieli.

Apoi, în luna octombrie 2003, această parte vătămată a fost transportată în Italia, cu autoturismul marca Peugeot, de către inculpații și, fiind cazată într-un imobil în care se afla și concubina lui, precum și fiul acestora. Odată ajunsă, partea vătămată a constatat că inculpații nu-și respectă promisiunea, sugerându-i să se prostitueze. Însă, a refuzat, fiind nevoită să cerșească, iar pe timpul cât a stat în Italia, aproximativ 7 luni, banii câștigați din cerșit, respectiv 4000 euro, dându-i concubinei inculpatului.

Partea vătămată, audiată în fața instanței, nu și-a mai menținut declarațiile date în faza urmăririi penale, neoferind o explicație crdibilă.

A apreciat prima instanță că împrejurarea invocată de victimă, vizând faptul că organele de poliție i-ar fi reținut pașaportul, aplicându-i interdicția de a părăsi țara, în cazul în care ar fi declarat altceva decât ceea ce doreau organele de cercetare penală, nu constituie o justificare a revenirii asupra declarațiilor, și că aspectele de mai sus, imputate organelor de poliție nu se confirmă și de alte probe. Ca atare, declarațiile făcute de această parte vătămată în fața instanței, au fost înlăturate.

2. În cursul lunii octombrie 2004, inculpatul, profitând de situația familială a părții vătămate, i- propus acesteia să meargă împreună în Italia, asigurând-o că îi va găsi un loc de muncă, că îi va suporta cheltuielile privind transportul și obținerea documentelor, și că nu va fi nevoită să practice prostituția, cerșetoria sau alte activități ilicite.

Astfel, victima dându-și acordul, a fost transportată cu autoturismul Peugeot de către inculpații și, în Italia, fiind cazată într-un apartament situat într-un cartier al orașului, împreună cu numita, persoană care practica prostituția.

Văzând că nu și-a respectat promisiunea, după circa o lună, partea vătămată l-a abordat pe inculpatul, însă a înțeles de la acesta că, de fapt, trebuia să se prostitueze, activitate pe care a practicat-o de 45 de zile, iar din banii obținuți pe seară, între 600-900 euro, J îi dădea inculpatului.

Partea vătămată, fiind audiată în fața instanței, nu și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, motivând că, odată ajunsă pe Aeroportul Băneasa, a avut o criză de spasmofilie, iar din cauza unor probleme cardiace, a declarat că a fost constrânsă de către inculpatul să se prostitueze.

Apreciind că cele susținute nu constituie o justificare cu privire la retractarea declarațiilor date inițial, afecțiunile despre care aceasta a făcut vorbire nefiind dintre cele care i-ar putea afecta psihicul, instanța de fond a înlăturat declarațiile date de victimă, nemijlocit, în fața sa.

3. În vara anului 2004, concubina inculpatului (numita ), cât și soția inculpatului, profitând de situația familială a părții vătămate, au încercat să o determine pe aceasta să meargă în Italia, garantându-i un loc de muncă, inițial fiind însă refuzate tocmai datorită temerii că va fi nevoită să se prostitueze.

Însă, în octombrie 2004, inculpații și i-au convins pe părinții părții vătămate, cât și pe aceasta, oferindu-se să-i asigure transportul, cazarea și cheltuielile privind traiul zilnic, până la angajare.

Astfel, partea vătămată a fost transportată de către inculpatul cu autoturismul marca Mercedes, în Italia, în orașul, apoi a fost cazată într-un apartament cu două camere, aparținând inculpatului, situat într-un cartier di.

Odată ajunsă, inculpatul i-a comunicat părții vătămate că nu-i poate găsi loc de muncă și că va trebui să se prostitueze.

astfel să-i restituie banii cheltuiți, partea vătămată a practicat prostituția în perioada 15.01.2005-11.02.2005, în beneficiul inculpatului respectiv, fiind vândută apoi de acesta unui alt proxenet albanez.

În drept, s-a stabilit că faptele inculpaților, și, de a recruta, transporta și caza pe părțile vătămate majore și, în scopul exploatării sexuale, în folosul lor, ademenindu-le prin promisiunea de le găsi un loc de muncă, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12 al.1, 2 din Legea 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 13.

Cod Penal

De asemenea, s-a apreciat că faptele inculpaților și, de aor ecruta, transporta și caza pe partea vătămată, ademenind-o cu promisiunea găsirii unui loc de muncă, în scopul exploatării sexuale, pentru ca, apoi, aceasta să practice cerșetoria, în folosul lor, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 al.1, 3, 4 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13.

Cod Penal

Dând faptelor inculpaților o astfel de încadrare juridică, prima instanță a avut în vedere, e p. de o parte, data săvârșirii infracțiunilor și data intrării în vigoare a OUG 79/2005, respectiv 19.07.2005, în cauză, faptele realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor, așa cum acestea sunt incriminate în Legea 678/2001, nemodificată prin OUG 195/2005, cu aplicarea art. 13.

Cod Penal

Pe de altă parte, instanța a apreciat că recrutarea, transportarea, transferarea unei persoane, între altele, prin înșelăciune, cu promisiunea de aod uce în străinătate, pentru a munci în condiții avantajoase, dar în realitate pentru aoc onstrânge la practicarea prostituției în scopul exploatării ei, constituie tot atâtea modalități alternative, prin care se săvârșesc infracțiunile de trafic de persoane sau trafic de minori prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001 sau art. 13 din Legea 678/2001, iar nu aceea de proxenetism prev. de art. 329.

Cod Penal

Pentru a ne afla în prezența infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al.1, 2.Cod Penal, a stabilit prima instanță, este necesar ca recrutarea sau traficul de persoane să se facă în vederea practicării prostituției de bunăvoie de către acele persoane, iar nu prin inducerea în eroare și constrângerea victimelor respective.

Mai mult, s-a motivat că infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de Legea 678/2001 este o infracțiune complexă, absorbind în conținutul său infracțiunea de proxenetism în variantele prevăzute de art. 329 al.1,2,3 Cod Penal, precum și infracțiunile de lovire și amenințare.

Totodată, s-a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpaților doar săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev.de art. 12 al. 1, 2, art.13 al.1 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, întrucât art. 12 și art. 13 din Legea 678/2001, prevăd infracțiuni distincte, respectiv traficul de persoane prev. de art. 12 din Legea 678/2001 și traficul de minori prev. de art. 13 din Legea 678/2001.

Prin urmare, pentru considerentele mai sus arătate, instanța de fond, în baza art. 334.C.P.P. a schimbat încadrarea juridică dată inițial faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, și, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, din infracțiunile de trafic de persoane prev.de art. 12 al.1, 2 din Legea 678/2001, modificată prin OUG 79/2005, trafic de minori prev.de art. 13 al.1, 2 din Legea 678/2001, modificată prin OUG 79/2005, cu aplicarea art. 13.Cod Penal și proxenetism prev.de art. 329 al.1,2,3 Cod Penal, în infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 al.1,2 din Legea 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 13.Cod Penal și de trafic de minori prev. de art. 13 al.1,3,4 din Legea 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat contribuția acestuia în vreuna din modalitățile alternative ale infracțiunii, respectiv recrutarea, transportarea ori cazarea minorei, cu privire la inculpatul, în baza art. 11 pct.2 lit. a, C.P.P. rap. la art. 10 lit.c, C.P.P. s-a adoptat o soluție corespunzătoare de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 13 al.1,3,4 din Legea 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Referitor la infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323.Cod Penal, reținută în sarcina inculpaților, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, întrucât pentru existența infracțiunii respective este necesar ca inculpații să constituie un grup infracțional cu o structură determinată, cu roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni, grup care să aibă și caracter de continuitate.

Pentru că probatoriul administrat nu a confirmat existența unui astfel de grup infracțional, condiție sine qua non pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii prev.de art. 323 Cp, considerente pentru care în baza art. 11 pct.2 lit.a C.P.P. rap. la art. 10 lit. d C.P.P. instanța a dispus achitarea inculpaților, și, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Reținând vinovăția inculpaților, la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72.Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, modalitatea și împrejurările în care s-au consumat faptele, atitudinea nesinceră a inculpaților, dar și circumstanțele personale, respectiv, vârsta acestora, faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, în esență, apreciindu-se că numai prin executarea în regim de detenție poate fi realizat scopul educativ-preventiv al sancțiunilor aplicate.

Ca pedeapsă complementară și pedeapsă accesorie, instanța, raportându-se la pericolul social deosebit de grav al infracțiunilor comise, la impactul social al acestora, cu luarea în seamă a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b Cod Penal, după executarea pedepsei principale, respectiv pe durata prev. de art. 71.

Cod Penal

Cu privire la latura civilă, instanța de fond a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile.

Chiar dacă în cursul urmăririi penale, partea vătămată minoră, s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 euro, reprezentând suma de bani obținută din practicarea prostituției, însușită de inculpații și, instanța de fond, în considerarea atitudinii acestei părți vătămate în faza cercetării judecătorești, constând în revenirea asupra declarațiilor inițiale, în încercarea de a-i absolvi de vinovăție pe inculpați, a apreciat că nu se impune repararea prejudiciului invocat de victima minoră, respingându-i acțiunea civilă formulată în proces, cu referire la dispozițiile art.14 rap.la art.346 Cod pr.penală.

Sumele de bani realizate de către părțile vătămate din exploatarea sexuală și din practicarea cerșetoriei, pe care și le-au însușit inculpații, fără justă cauză, autoturismele cu care au fost transportate acestea în Italia, au făcut obiectul confiscării speciale, astfel că, în baza art.19 al.1, 2 din Legea 678/2001, instanța a confiscat de la fiecare dintre inculpații și câte 10875 EURO, de la inculpatul, autoturismul marca MERCEDES cu nr. de înmatriculare LT-- și de la inculpatul, autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare AJ -948-ER.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, și, invocând nelegalitatea și netemeinicia soluției, pentru următoarele motive, sintetizate astfel: 1. - că urmărirea penală a fost efectuată în cauză de către polițiști care nu fac parte din poliția judiciară, încălcându-se astfel dispozițiile art.12 alin.7, art.9 și art.27 din Legea nr.508/2004, aspect constând în aceea că părților vătămate le-au fost luate declarații de către polițiștii din cadrul Poliției de Frontieră, iar nu de polițiștii și agenții, anume desemnați, care își desfășoară activitatea sub coordonarea DIICOT; 2.- că instanța de fond și-a întemeiat soluția exclusiv pe declarațiile părților vătămate date în faza urmăririi penale, iar cele luate nemijlocit de către instanță au fost înlăturate nepermis, încălcându-se astfel principiul contradictorialității, cât și alte dispoziții imperative ale legii, respectiv dispozițiile art.73 alin.1 rap.la art.77 Cod pr.penală, art.26 alin.1 din Legea nr.678/2001, art.89¹Cod pr.penală, și, mai mult, că în cauză s-ar face aplicabile dispozițiile art.64 alin.2 Cod pr.penală, text de lege potrivit căruia mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi obținute în cadrul procesului; 3.- că instanța de fond nu a manifestat suficient rol activ, în sensul că nu a făcut toate demersurile necesare în vederea audierii părții vătămate, încălcând dispozițiile art.4 și art.278¹Cod pr.penală; 4.- că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art.12 și 13 din Legea nr.678/2001, întrucât, din probatoriu, nu rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi îndemnat sau ar fi înlesnit practicarea prostituției de către părțile vătămate ori ar fi tras foloase de pe urma acestei activități, după cum nu rezultă că în cauză inculpații, și ar fi comis vreuna din fapte în formele (recrutare, transportare, transferare, găzduire sau primire), și nici în modalitățile cerute de lege, cum astfel stabilește art.12 din Legea nr.678/2001 (amenințare, violențe, răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate); 5.- că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale privind confiscarea specială, dispunând această măsură față de fiecare dintre inculpații și, în sensul confiscării sumei de 10.875 euro, fără să motiveze în vreun fel cum s-a calculat această sumă, și, totodată, în sensul confiscării nejustificate a autoturismelor cu care s-a făcut transportul în Italia, încălcându-se astfel dispozițiile art.19 din Legea nr.678/2001, rap.la art.118 Cod penal.

Prin decizia penală nr.26 din 17 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova, Secția Minori și Familie, a admis apelurile inculpaților și, a desființat sentința cu privire la latura penală a cauzei, apoi, s-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului în cauza de față, repunându-le în individualitatea lor.

În baza art. 334.C.P.P. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, 2 din Legea 678/2001, modificată prin OUG 79/2005, trafic de minori prev. de art. 13 al. 1, 2 din Legea 678/2001, modificată prin OUG 79/2005, cu aplicarea art. 13.Cod Penal, și proxenetism prev. de art. 329 al. 1, 2, 3.Cod Penal, în infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, 2 din Legea 678/2001, nemodificată, cu aplic. art. 13.Cod Penal, și infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 al. 1, 3, 4 din Legea 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13.

Cod Penal

În baza art. 12 al. 1, 2 din Legea 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 13.Cod Penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, art. 35 al. 3.Cod Penal, s-au recontopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, anume 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, ce urma să fie executată.

S-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, potrivit art. 74, 76 lit. b cod penal, și, în consecință, s-a redus pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 12 alin, 1, 2 din Legea 678/2001, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și art. 13 Cod penal, la 4 ani închisoare, fiind înlăturată pedeapsa complementară aplicată de către prima instanță.

În baza dispozițiilor art. 86¹Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului, cu aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal, în ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate în primă instanță.

În baza dispozițiilor art. 86²Cod penal, s-a fixat termen de încercare de 8 ani, compus din pedeapsa aplicată în prezenta cauză și un interval de 4 ani stabilit de instanță.

În baza art. 86³alin. 1 cod penal, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a dispus ca datele prevăzute la lit. b, c și d - să fie comunicate Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj, iar în baza art. 86³alin. 3 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴Cod penal, cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Potrivit art. 19 al. 1 din Legea 678/2001, s-a confiscat de la inculpatul suma de 7.625 EURO.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Totodată, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului, declarat împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Craiova, Secție Minori și Familie, a reținut următoarele:

Deși inculpații apelanți au susținut că urmărirea penală a fost efectuată de polițiști care nu fac parte din poliția judiciară, cu încălcarea dispozițiilor art.12 alin.7, art.9 și art.27 din Legea nr.508/2004, în speță, s-a constatat că începerea urmăririi penale față de inculpați s-a dispus prin rezoluția din 31 martie 2006, iar anterior acestei date, s-au efectuate acte premergătoare, cu respectarea dispozițiilor art.224 Cod pr.penală.

Instanța de apel a apreciat că și în situația în care s-ar accepta, strict formal, potrivit art.224 alin.3 Cod pr.penală, că numai procesele-verbale întocmite în faza actelor premergătoare, ar constitui mijloace de probă, această distincție fiind în mod vădit lipsită de importanță, deoarece părțile vătămate au fost audiate și după începerea urmăririi penale, declarațiile acestora de la acel moment, fiind similare celor date anterior, în faza actelor prealabile.

De altfel, instanța de apel a apreciat ca oferind mai multe garanții și, principial, ca fiind mai credibilă declarația olografă a unei persoane, despre care se presupune că ar fi fost victima unei infracțiuni, decât un proces-verbal în care lucrătorul de poliție ar consemna cele relatate de acea persoană.

S-a mai constatat că:

- celelalte declarații ale părților vătămate, date în cauză după începerea urmăririi penale, au fost consemnate în prezența procurorului sau a lucrătorilor de poliție anume delegați de procuror (fila 1 dosar urmărire penală);

- apărarea inculpaților, în sensul că la audierea părților vătămate la urmărirea penală, nu au fost respectate dispozițiile art.73 alin.1, la care fac trimitere dispozițiile art.77 Cod pr.penală, este nefondată, deoarece declarațiile date de părțile vătămate și în fața procurorului (filele 102 și 127 dosar urmărire penală), cuprind mențiuni cu privire la orele între care au fost audiate acestea;

- declarațiile luate de lucrătorii de poliție în cursul urmăririi penale, fac parte dintre cele la care se referă art.77 coroborat cu art.70 alin.3 Cod pr.penală, respectiv sunt declarații scrise personal, ce se iau înaintea audierii propriu-zise, în cadrul cărora nu se consemnează ora începerii și ora încheierii lor, deoarece nu este vorba de o ascultare propriu-zisă, care se efectuează în condițiile art.70 alin.1 coroborat cu art.73 alin.1 Cod pr.penală.

Referitor la luarea declarațiilor părților vătămate în faza de urmărire penală, în condițiile în care nu au fost ascultate de un avocat, s-a reținut că dispozițiile art.26 alin.1 și art.44 din Legea nr.678/2001, prevăd că persoanele care sunt victime ale infracțiunilor de trafic, li se acordă asistență juridică la cerere, în condițiile asistenței juridice obligatorii. Aceste dispoziții legale nu pot fi interpretate în sensul că, pentru partea vătămată, asistența juridică este obligatorie, așa cum este aceasta, reglementată în art.171 alin.2 și 3 Cod pr.penală pentru inculpat.

În speță, niciuna dintre părțile vătămate nu a solicitat asistență juridică la luarea declarațiilor acestora pe parcursul urmăririi penale, astfel că nu se poate reține neregularitate procedurală din acest punct de vedere.

Susținerile inculpaților, în sensul că nu au putut asista la audierea părților vătămate pe parcursul urmăririi penale, au fost apreciate de instanța de apel ca fiind nefondate, deoarece faza de urmărire penală se caracterizează, în principal, prin lipsa publicității și a contradictorialității în administrarea probatoriilor.

Totodată, instanța de apel a mai constatat că:

- declarațiile date de părțile vătămate în cursul urmăririi penale se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, toate demonstrând vinovăția inculpaților în comiterea faptelor reținute de prima instanță;

- în mod întemeiat, prima instanță a înlăturat declarațiile date de părțile vătămate în fața sa, deoarece acesta nu a oferit nicio justificare credibilă pentru schimbarea depozițiilor date în cursul urmăririi penale;

- susținerea inculpaților în sensul că practicarea cerșetoriei nu ar reprezenta una dintre activitățile vizate în dispozițiile Legii nr.678/2001, nu poate fi reținută, deoarece obligarea la această activitate incriminată de legea penală, se înscrie în cadrul activităților prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în sensul art.2 pct.2 lit.e din Legea nr.678/2001. Persoana obligată să practice cerșetoria este aservită persoanei care o obligă la o asemenea activitate, fiind lipsită de libertatea sa de a opta să trăiască prin mijloace decente de asigurare a existenței.

Referitor la partea vătămată, întrucât din probatoriul administrat nu a rezultat vreo contribuție a inculpatului la traficarea acesteia, s-a constatat că, în mod greșit, prima instanță a reținut în sarcina acestui inculpat săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, astfel că a fost schimbată încadrarea juridică dată inițial faptei, în infracțiunea de trafic de persoane, prev.de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu aplicarea art.13 Cod penal, fiind, totodată, redus corespunzător cuantumul pedepsei principale.

Apelul inculpatului a fost admis, fiind considerat întemeiat sub aspectul individualizării pedepsei și a modalității de executare a acesteia, avându-se în vedere vârsta inculpatului, împrejurarea că nu a mai fost condamnat anterior și că nu a obținut foloase materiale din activitatea infracțională desfășurată.

Cât privește confiscarea autoturismelor folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunilor, s-a constatat că această măsură a fost dispusă, în mod temeinic, de prima instanță, cu referire la dispozițiile art.19 alin.2 din legea nr.678/2001, potrivit cărora mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate sunt considerate bunuri care au servit la săvârșirea infracțiunii, fiind supuse confiscării speciale.

Totodată, instanța de prim control judiciar a mai constatat că de la inculpatul, se impune a fi confiscată doar suma de 7.625 euro, reprezentând folosul dobândit ca urmare a săvârșirii infracțiunilor față de părțile vătămate și, sub acest aspect fiind modificată hotărârea primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpații, și, care, prin apărătorii lor aleși, au invocat cazurile de casare prev.de art.385⁹alin.1 pct.9, pct.10, pct.18 și pct.14 Cod pr.penală, în esență, fiind susținute criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate în apel, pentru care, într-o primă teză, au solicitat casarea deciziei, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel, întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra apelului declarat de inculpatul, într-o a doua teză, au cerut ca, după casarea deciziei, să fie adoptată o soluție corespunzătoare de achitare în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală, pentru toate faptele ce au făcut obiectul judecății, iar, într-o ultimă teză, câtă vreme va fi reținută vinovăția lor, au apreciat că, în reindividualizare, se justifică coborârea pedepselor sub minimul special, cu aplicarea dispozițiilor art.81 sau 86¹Cod penal.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr.99 din 19 ianuarie 2009, în aplicarea cazului de casare înscris în art.385⁹alin.1 pct.4 Cod pr.penală, luat în considerare din oficiu, a admis recursurile declarate de cei trei inculpați, a casat decizia nr.26 din 17 iunie 2008 Curții de Apel Craiova - Secția Minori și Familie, și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.

Totodată, au fost menținute actele procedurale îndeplinite de instanța de apel până la data de 14 mai 2008.

În esență, Înalta Curte, a stabilit că, în cauză, a fost încălcat principiul publicității ședinței de judecată cu ocazia soluționării apelurilor inculpaților, în condițiile în care aceștia au fost trimiși în judecată și pentru alte infracțiuni, decât cele prevăzute în art.24 din Legea nr.678/2001, neregularitate ce atrage nulitatea absolută a hotărârii, conform art.197 alin.2 și 3 Cod pr.penală, și care nu poate fi înlăturată în nici un mod, invocarea ei fiind făcută în orice stare de procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu - cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecare.

Într-un al doilea ciclu procesual, în apel,

Curtea de Apel Craiova, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, cu referire la dispozițiile art.385¹⁸, art.385¹⁹Cod pr.penală, în rejudecare, a trecut la soluționarea apelurilor declarate de inculpați.

În baza art.378 alin.1 și 2 Cod pr.penală, instanța a procedat la ascultarea celor trei inculpați, a părții vătămate, și a stăruit în reaudierea celorlalte părți vătămate, iar, totodată, a luat declarații martorilor și.

Examinând hotărârea atacată (sentința penală nr.113 din 19 decembrie 2007 Tribunalului Dolj, pronunțată în dosar nr-), pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile de nelegalitate și netemeinicie invocate de cei trei inculpați în apelurile lor, arătate pe larg în cuprinsul încheierii din 15 ianuarie 2010, ce face parte integrantă din prezenta decizie, dată la care instanța a amânat pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor, Curtea apreciază că acestea sunt fondate, în cauză urmând a fi pronunțată, potrivit art.379 alin.2 lit.a Cod pr.penală, o nouă hotărâre, însă pentru considerentele ce se vor arăta, în continuare, astfel că rezolvările juridice adoptate aducând în discuție probleme ce privesc modalitățile alternative de realizare a elementului material în cazul infracțiunii de trafic de persoane, încadrarea juridică ce se impune a fi dată, deosebirile existente între această din urmă infracțiune și aceea de proxenetism prev.de art.329 alin.1 și 2 Cod penal, cât și aspecte referitoare la individualizarea pedepselor și a modalității de executare.

Referitor la primul motiv de apel invocat de inculpați, vizând aspectul că urmărirea penală a fost efectuată de către polițiști care nu fac parte din poliția judiciară, ci de polițiști din cadrul Poliției de frontieră, fiind astfel încălcate dispoz.art.12 alin.7, art.9 și art.27 din Legea nr.508/2004.

Potrivit art.12 alin.7, art.9 și art.27 din Legea nr.508/2004, pentru infracțiunile arătate în alin.1 din lege, urmărirea penală se efectuează obligatoriu de procurori specializați din cadrul DIICOT, iar sub directa supraveghere a acestora, ofițerii și agenții de poliție judiciară, anume desemnați de Ministrul Administrației și Internelor, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, efectuează numai acele acte de cercetare penală dispuse de procuror, acte ce sunt considerate a fi efectuate în numele acestuia.

Verificând această critică, Curtea constată că, într-adevăr, unele declarații de început (olografe) ale părților vătămate, cât și ale unor martori (de exemplu, declarația părții vătămate, declarația martorului, filele 129 și, respectiv, 135, dosar ), au fost date în fața agenților Poliției de frontieră, înainte de începerea urmăririi penale, însă, este de observat, atât declarațiile părților vătămate, cât și cele date de martori, au fost reluate, procedural, aceștia fiind apoi audiați de către ofițerii, anume desemnați, cât și de procurorul DIICOT, ce a instrumentat cauza.

În același sens, se impune a se sublinia că, în cauză, urmărirea penală a fost dispusă prin rezoluția procurorului DIICOT din 31 martie 2006, iar anterior, potrivit art.224 și urm. Cod pr.penală, s-au efectuat acte premergătoare de către lucrătorii Ministerului d e Interne (între care și cei ai Poliției de Frontieră).

Pe de altă parte, este important de amintit că în sensul dispozițiilor art.26 din Legea nr.218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției române, între principalele direcții de acțiune a acestei instituții, este aceea de prevenire și combatere a criminalității transfrontaliere, iar potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din Legea nr.304/2004, privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, rap.la art.21 lit.j din OG nr.104 din 27 iunie 2001, privind organizarea Poliției de Frontieră Române, personalul din cadrul acesteia are obligația de a preveni și combate stările de pericol la adresa țării, determinate de criminalitatea transfrontalieră, organizând în acest sens acțiuni pentru descoperirea și identificarea persoanelor care au încălcat sau despre care se dețin date că intenționează să încalce prevederile legale stabilite în competența Poliției de Frontieră.

Prin urmare, aceste atribuții nu pot fi concepute fără desfășurarea unor acte de cercetare, ele constituind, în sensul de care vorbește art.224 Cod pr.penală, acte premergătoare urmăririi penale.

Oricum aceste "neregularități", constând în faptul că primele declarații s-au luat părților vătămate nu de către polițiști din cadrul poliției judiciare, nu pot antrena soluția prevăzută de art.332 alin.1 Cod pr.penală, Curtea apreciind că, în cauză, nu operează nulitățile prevăzute de art.197 alin.1 sau 2 Cod pr.penală, astfel că această primă critică de nelegalitate invocată nu poate fi primită.

Mai mult, acestea nu au pondere în ansamblul probatoriului, iar învinuirile aduse inculpaților se sprijină pe alte elemente de fapt, cum se va vedea din analiza făcută mai jos.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel invocat de inculpați, formulat în sensul că instanța de fond a valorificat în planul adoptării soluției doar declarațiile părților vătămate date în faza urmăririi penale, deși aceste mijloace de probă sunt afectate de grave vicii procedurale, fiind în mod nejustificat înlăturate cele date nemijlocit în fața instanței, mai exact, susținându-se: că acestea nu prevăd ora începerii și încheierii ascultării, deși art.73 alin.1 Cod pr.penală, prevede această obligativitate, aplicabilă și declarațiilor părții vătămate, cum astfel stabilește art.77; că declarațiile părților vătămate nu au fost luate în prezența unui avocat, deși asistența juridică pentru aceste victime este obligatorie, potrivit art.26 alin.1 din Legea nr.678/2001; că inculpații nu au fost prezenți la audierea părților vătămate și, prin urmare, nu au fost nici în măsură să pună întrebări acestora; că declarațiile victimelor, în faza de urmărire penală, au fost luate cu încălcarea dispoz.art.89¹Cod pr.penală, solicitându-se înlăturarea acestora, potrivit art.64 alin.2 Cod pr.penală; că declarațiile respective trebuiau luate pe formular special, fapt ce nu s-a realizat, fiind încălcate astfel regulile procedurale; că declarațiile unor martori cuprind numeroase contradicții, ce n-au fost analizate în baza principiului in dubio pro reo; că declarațiile luate cu ocazia cercetării judecătorești, victimelor, cât și martorilor, trădează dezinteresul instanței de fond pentru împrejurările consemnate, acestea fiind scrise olograf, aproape ilizibil, fapt ce conduce la înțelegerea dificilă și parțială a conținutului.

Verificând aspectele de nelegalitate invocate în cadrul acestui al doilea motiv de apel, Curtea apreciază că ele se constituie în susțineri nefondate, întrucât:

Din observarea declarațiilor părților vătămate și, date în faza urmăririi penale (filele 102 și 127 dosar ), în fața procurorului, se constată că acestea cuprind mențiunile la care face referire art.73 alin.1, cu raportare la art.77 Cod pr.penală.

De asemenea, beneficiul consacrat de art.44 din Legea nr.678/2001, nu poate fi invocat de către inculpați, întrucât acestora nu le-a fost adusă nicio vătămare.

Este adevărat că legea stabilește dreptul la asistență juridică obligatorie pentru victimele infracțiunilor ce fac obiectul ei de reglementare, în vederea exercitării drepturilor ce le au în cadrul procedurilor penale desfășurate. Însă, în cazul în care aceste victime nu și-au exercitat dreptul la asistență juridică, inculpatul nu poate invoca acest lucru, asta pentru că potrivit art.197 alin.1 Cod pr.penală, încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămate care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Ori, în speța de față, apelanților inculpați nu li s-a adus nicio vătămare prin neexercitarea dreptului de a primi asistență juridică de către părțile vătămate, care nici nu au cerut să fie asistate.

Totodată, nu pot fi primite nici susținerile făcute în sensul că inculpații nu au putut asista la audierea părților vătămate, pe parcursul urmăririi penale, asta pentru că faza respectivă a procesului se caracterizează, în principal, prin lipsa publicității și a contradictorialității în administrarea probatoriilor, iar inculpații au lipsit nejustificat, aflându-se în perioada cercetărilor în afara țării.

De altfel, aceste critici referitoare la desfășurarea urmăririi penale în absența inculpaților nu pot antrena, cum astfel s-a arătat mai devreme, nulitățile prevăzute de art.197 alin.1 și ultim Cod pr.penală.

De asemenea, în cauză nu poate fi reținută aplicabilitatea art.64 alin.2 Cod pr.penală, în raport de susținerea inculpaților făcută în sensul că declarațiile părților vătămate nu au fost consemnate pe formulare tipizate, în faza urmăririi penale, iar cât privește modul în care declarațiile acelorași părți au fost consemnate la cercetarea judecătorească, legea nu stabilește criterii referitoare la întinderea acestora, la faptul că trebuie dactilografiate sau scrise olograf, important fiind ca activitatea de ascultare să respecte anumite reguli tactice.

Prin urmare, Curtea apreciază că respectivele critici sunt nerelevante, atâta cât cele conținute în declarațiile părților vătămate, pot conduce la aflarea adevărului, în cadrul procesului de apreciere coroborată a probelor.

Cu privire la criticile aduse soluției, cuprinse în motivele 3 și 4 din apelurile scrise, analizate împreună, vizând lipsa de rol activ a instanței de fond în raport de neaudierea și lipsa de la judecată a părții vătămate, pe de o parte, dar și referitoare la condamnarea greșită a inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art.12, art.13 din Legea nr.678/2001, pe de altă parte, controlul judiciar a evidențiat că nici acestea nu se susțin.

În acest sens, se justifică trimiterea la unele dispoziții de principiu, ce stau la baza procesului, și care vor fi valorificate în planul adoptării soluției de față.

Astfel, se stabilește în art.3 și 4 Cod pr.penală, că în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, atât organele de urmărire penală, cât și instanțele de judecată, fiind obligate să manifeste suficient rol activ.

Totodată, art.202 alin.1, prevede obligația organului de urmărire penală, de a aduna probele atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpatului, cu scopul aflării adevărului și al justei soluționări a cauzei.

Mai mult, art.62, 63 Cod pr.penală, dispune în sensul că organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, în sensul legii, constituind probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, dacă provine dintr-unul din mijloacele de probă prevăzute în art.64.

Probele, în scopul aflării adevărului, trebuie apreciate în ansamblu (adică prin coroborare), principiul liberei aprecieri a acestora, consacrat de art.63 alin.2, lăsând instanței de judecată libertatea de a aprecia cu privire la concludența tuturor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, desprins din cuprinsul art.3, impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu altele administrate, exprimă adevărul.

În cauza de față, reapreciind asupra probatoriului administrat în cele două faze ale procesului, Curtea reține în fapt următoarele:

1. La sfârșitul lunii septembrie 2003, inculpatul, i-a propus părții vătămate (minoră la data respectivă), și care locuia în aceeași comună, din județul D (comună de domiciliu și pentru cei trei inculpați), să meargă în Italia, pentru a lucra, promițându-i găsirea unui loc de muncă la un restaurant, discuția dintre cei doi având loc în prezența părinților victimei.

Cu această ocazie, i-a înfățișat inculpatului (cu care se afla în relații de concubinaj, aspect demonstrat de probatoriu), faptul că nu are pașaport și nici banii necesari pentru eliberarea acestuia, la fel și pentru transport. s-a oferit să suporte el toate aceste cheltuieli, împrejurări în care victima s-a lăsat convinsă, pentru plecarea în Italia.

Aceasta, în continuare, a depus actele pentru obținerea pașaportului la Poliția orașului, județul D, după ce, în prealabil, inculpatul achitase toate taxele necesare.

La data de 20 octombrie 2003, partea vătămată, împreună cu inculpatul, au plecat în Italia, cu un autoturism marca Peugeot (nr.-R), condus de către coinculpatul, fratele primului, în vehicul aflându-se și un alt tânăr din

În dimineața zilei următoare, cei trei au ajuns în orașul, unde s-au și cazat într-o clădire situată în zona, alături, în imobil, locuind mai mulți cetățeni români de etnie rromă.

Aici, victima a stat împreună cu cei doi inculpați, dar și cu concubina lui - numita, câteva zile. Apoi, după un, aceasta l-a întrebat pe inculpatul despre locul de muncă promis, iar răspunsul dat a fost în sensul că locul se ocupase între.

Știind că trebuie să restituie cheltuielile ocazionate cu plecarea sa din România (aproximativ 200 euro), partea vătămată l-a întrebat pe inculpatul ce trebuie să facă pentru a-i restitui banii, iar acesta, alături de concubina fratelui său - numita, i-au sugerat să facă "strada", adică să se prostitueze, activitate cu care nu a fost de acord, însă a acceptat (așa cum rezultă din declarațiile de la filele 127-135 dosar ), să cerșească, pentru a putea supraviețui.

de aproape 6-7 luni, victima a cerșit în orașul, câștigând zilnic aproximativ câte 10-15 euro (cum astfel rezultă din declarația olografă a victimei, filele 129-130 dosar ), sume de bani ce au fost reevaluate la câte 10-30 euro, "în medie 200 euro/zi" (cu ocazia declarației dată procurorului, filele 127-128 dosar ).

Banii câștigați de victimă din cerșit, erau dați concubinei inculpatului, numita.

Spre finalul șederii sale în Italia, victima s-a și prostituat, cum astfel rezultă din prima sa declarație dată la 11 martie 2005, în cadrul actelor premergătoare (fila 129 și urm. dosar ), cât și din cuprinsul procesului-verbal din 21 decembrie 2006 (fila 90 dosar ).

În luna octombrie 2004, partea vătămată minoră a fost expulzată de autoritățile italiene.

S-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.000 euro.

2. În cursul lunii octombrie 2004, la domiciliul părții vătămate, situat în comuna C, județul D, a venit inculpatul, acesta propunându-i să meargă în Italia întrucât îi va găsi un loc de muncă în această țară.

De fapt, inculpatul îi fusese recomandat părții vătămate de către prietena acesteia, pe nume, aflată deja în Italia.

În cadrul discuției avută cu inculpatul, partea vătămată i-a spus că dorește să ajungă în străinătate, însă nu are banii necesari pentru a-și plăti cheltuielile cu drumul.

-o pe victimă în sensul că îi va plăti el transportul, aceasta a acceptat, după ce, în prealabil, fuseseră convinși și părinții lui.

Astfel, așa cum se desprinde din declarațiile date de victimă (atât cea olografă, cât și cea dată în fața procurorului, filele 124-125, 122-123, dosar ), în ziua de 21 octombrie 2004, aceasta împreună cu inculpații și (primul fiind tatăl secundului), au părăsit România printr-un punct de trecere din județul A, cu autoturismul marca Peugeot (nr.-R).

După ce au ajuns în orașul, Italia, inculpații și victima s-au cazat într-o locuință închiriată, o vreme aceasta din urmă locuind împreună cu o altă tânără, pe care deja o cunoștea, pe nume, ce se prostitua.

A doua zi, după sosirea în Italia, coinculpatul, s-a întors în România.

După câteva zile, victima l-a întrebat pe inculpatul cu privire la locul de muncă promis, însă acesta i-a sugerat să se prostitueze, întrucât și prietena sa, practică această activitate.

Văzându-se nevoită să supraviețuiască, să facă față chiriei, cheltuielilor de întreținere, dar și în ideea preocupării de a restitui sumele de bani cheltuite de, cu transportul până în Italia, partea vătămată a început să se prostitueze.

În acest sens, inculpatul, atât pe aceasta, cât și pe prietena sa, după lăsarea serii, le transporta cu un autoturism "la stradă".

În urma activității de prostituție desfășurată, de o lună de zile, victima obținea pe seară între 600 și 900 euro (cum astfel rezultă din declarația olografă a acesteia, fila 125 dosar, în total, reușind să strângă aproximativ 10.000 euro, J din aceasta revenind inculpatului ), sume de bani reevaluate de victimă cu ocazia declarației dată la procuror, în care susține că, în total, ar fi câștigat aproximativ 20.000 euro, din care 15.000 euro, i-ar fi dat inculpatului (fila 123 dosar ).

După perioada mai sus amintită, partea vătămată a încetat să se prostitueze, întrucât s-a căsătorit cu un tânăr italian, pe nume.

3. În vara anului 2004, la domiciliul părții vătămate, situat în aceeași comună, din județul D (victima fiind vecină cu inculpații), a venit numita, concubina inculpatului, cât și soția coinculpatului, cele două oferind victimei posibilitatea unui loc de muncă în Italia, ca barman într-un restaurant ori ca îngrijitor al unor oameni în vârstă.

Pentru început, oferta a fost temporizată, însă cele două femei au revenit la domiciliul victimei, convingând-o astfel pe mama acesteia să o lase în Italia.

Astfel, în cursul lunii octombrie 2004, inculpatul și soția sa, au chemat-o pe victimă la ei acasă, iar în urma discuțiilor purtate, aceasta a acceptat, inculpatul oferindu-se să îi asigure transportul, cazarea și cheltuielile privind traiul zilnic, până la angajare.

La sfârșitul lunii noiembrie, cu un autoturism marca Mercedes, de culoare gri (nr.LT-), victima împreună cu inculpatul, au părăsit România, prin, ajungând în orașul Bolonia, Italia.

Odată ajunsă (în seara zilei de 1 decembrie 2004), victima a fost condusă direct într-un apartament cu două camere, în care locuiau coinculpatul și soția sa,.

În această locuință, a stat aproximativ o lună de zile, fără să desfășoare vreo activitate.

La un moment dat, aceasta l-a întrebat pe, când urma să fie angajată, însă acesta din urmă i-a atras atenția că trebuie să-i restituie banii pe care îi cheltuise cu transportul său până în Italia, cu cazarea și cu celelalte, zilnice.

În cele din urmă, acest inculpat i-a spus că nu poate să-i găsească locul de muncă promis, și că va trebui să practice prostituția, propunere neacceptată inițial de victimă.

Însă, sub presiunea și amenințările vizând restituirea banilor cheltuiți cu aceasta pentru venirea în Italia, s-a văzut nevoită să practice prostituția, iar din data de 15 ianuarie 2005 și până la 11 februarie 2005, seară de seară, era transportată în afara orașului, cu un autoturism, de către inculpatul, fiind tot timpul supravegheată fie de acesta, fie de un alt proxenet albanez.

După cele aproximativ două luni de zile în care a fost nevoită să se prostitueze în folosul inculpatului, acesta din urmă, la data de 11 februarie 2005, vândut-o albanezului, poreclit "", cu suma de 2.500 euro.

J din sumele obținute de victimă de pe urma prostituției (ar fi câștigat 500 euro de o săptămână, cât a lucrat pentru inculpatul respectiv, cum astfel rezultă din declarația olografă dată la 23 martie 2005, fila 109 dosar ), erau date lui.

La 17 martie 2005, partea vătămată a fost ridicată de carabinieri, în ce se deplasa spre locul unde se prostitua, apoi, alături de proxenetul ce o însoțea, a fost arestată, pentru ca, în final, să fie expulzată în România.

Situația de fapt stabilită în apel se susține pe un probatoriu constând în declarațiile părților vătămate date în faza urmăririi penale, acestea coroborate cu cele conținute în procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpați (filele 80-84 dosar ), și înregistrate potrivit art.91 și urm. Cod pr.penală, parțial cu cele declarate de aceștia la instanța de fond, cât și în apel, precum și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului.

Declarațiile luate părților vătămate la cercetarea judecătorească (dar și în apel), într-adevăr, nu vin să susțină învinuirile aduse inculpaților, retractarea, în general, de către victime a celor declarate inițial fiind explicată prin aceea că acestea se află, în continuare, într-o situație de vulnerabilitate în raport cu inculpații care le-au traficat și în folosul cărora au desfășurat activitățile ce fac obiectul de preocupare a Legii nr.678/2001.

Aceste declarații date în fața instanțelor, atât de victime, cât și de inculpați demonstrează însă împrejurări de fapt vizând transportul, prezența acestora, împreună, în Italia, cât și alte elemente de, loc, importante pentru stabilirea adevărului.

În acest context, se impune a se sublinia faptul că procedeul instanței de fond, de a înlătura declarațiile părților vătămate, date nemijlocit, pentru motivul că acestea nu au dat o explicație adecvată cu privire la revenirea asupra celor declarate anterior, este greșit.

Așa cum s-a subliniat mai sus, în aplicarea principiului liberei aprecieri a probelor, consacrat de art.63 alin.2 Cod pr.penală, instanța are libertatea de a aprecia cu privire la concludența tuturor acestora, indiferent de faza procesului în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, desprins din cuprinsul art.3, impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate, exprimă adevărul.

Însă, în considerarea situației de fapt mai sus reținută, încadrările juridice ce s-au dat prin actul de sesizare și de către prima instanță activității infracționale a fiecăruia dintre inculpați, sunt greșite, acestea urmând a fi corectate, pentru argumentele arătate în continuare.

Mai întâi, cât privește infracțiunea de proxenetism, prev.de art.329 alin.2 Cod penal, aceasta nu poate fi atribuită inculpaților, alături de cele privind traficul de persoane, incriminate de Legea nr.678/2001, fapt corect apreciat și de către prima instanță.

Pentru a fi reținută infracțiunea prev.de art.329 alin.2 Cod penal, nu trebuie să se evidențieze existența constrângerii identificată sub vreuna din modalitățile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art.12 și, respectiv, art.13 din Legea nr.678/2001.

Cu alte cuvinte, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev.de art.329 alin.2 Cod penal, în cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituție ori trafichează persoane majore în acest scop (decizia nr.XVI din 19 martie 2007, ÎCCJ, secțiile unite), activitatea respectivă având un caracter "benevol", ea neimplicând vicierea poziției subiective a subiectului pasiv.

Pe de altă parte, se va aprecia că față de inculpați nu poate fi reținut concursul de infracțiuni, așa cum a stabilit judecătorul fondului, în raport cu încadrările inițiale și, datorită pluralității de subiecți pasivi, ci doar câte o singură infracțiune ( unică, autonomă, față de inculpatul, prev.de art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu art.13 Cod penal, în raport cu victima minoră; unică, cu caracter continuat, față de inculpatul, prev.de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu art.41 alin.2 și art.13 Cod penal, în raport cu victimele și; unică, continuată, față de inculpatul, prev.de art.12 alin.1 și 2, art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu art.41 alin.2 și art.13 Cod penal, în raport cu victimele, și - minoră).

Unitatea de rezoluție, prev.de art.41 alin.2 Cod penal, reținută față de inculpații și, este stabilită de unele elemente desprinse din materialitatea faptelor, ce privesc procedeele folosite, condițiile și împrejurările asemănătoare pentru săvârșirea faptelor, unicitatea scopului urmărit (decizia nr.XLIX (49) din 4 iunie 2007, ÎCCJ, secțiile unite).

De precizat că OUG nr.79/2005, prin care se modifică Legea nr.678/2001, intră în vigoare la 17 iulie 2005, iar, prin urmare, față de inculpați sunt aplicabile dispozițiile art.13 Cod penal, privind legea mai favorabilă.

Astfel, potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane, recrutarea, transportarea unei persoane, prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, fraudă ori înșelăciune, în scopul exploatării acestei persoane, textul incriminator subliniind existența mai multor modalități de realizare a conținutului laturii obiective, iar în privința scopului, acesta este generalizat, urmărindu-se exploatarea victimei.

De asemenea, în sensul art.13 alin.1 din lege, recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani, în scopul exploatării acesteia, constituie infracțiunea de trafic de minori

Ori, în ce-l privește pe inculpatul, rezultă din probatoriul valorificat, acesta, la intervale de relativ scurte, folosind aceleași procedee de inducere în eroare a victimelor (constând în promisiunea neonorată, mincinoasă, a găsirii unui loc de muncă în Italia), împreună cu fiul său, a transportat, în împrejurări asemănătoare, pe victimele, și, în Italia, pentru ca, acolo, acestea să se prostitueze în folosul fiului său, inculpatul.

Prin urmare, în situația analizată, activitatea infracțională a inculpatului, a avut la bază o rezoluție unică, întemeiată pe reprezentarea de ansamblu a acțiunilor ce urmau a fi desfășurate, situație în care vor fi reținute dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal.

În drept, fapta acestui inculpat întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii unice, continuate, prev.de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu art.41 alin.2 și art.13 Cod penal.

Activitatea infracțională a inculpatului, participația acestuia, este stabilită doar în raport cu partea vătămată, minoră, cu vârsta între 15-18 ani, la data săvârșirii faptelor, și constă în aceea că, la sfârșitul lunii septembrie 2003, împreună cu fratele său, coinculpatul, a transportat pe victimă în Italia, unde a și cazat-o, promițându-i mincinos găsirea unui loc de muncă, după ce, în prealabil, i-a plătit cheltuielile ocazionate de transport, pentru ca, acolo, constrânsă la returnarea acestor cheltuieli, să ajungă să cerșească, apoi, să se prostitueze în folosul inculpatului și a concubinei acestuia.

În drept, fapta acestui inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii unice, autonome, de trafic de minori, faptă prev.de art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu art.13 Cod penal.

În fine, faptele inculpatului, participația acestuia, sunt stabilite în raport cu fiecare din cele trei victime, (minoră), și, și întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracțiuni, în formă continuată, de trafic de persoane și, respectiv, trafic de minori, faptă prev.de art.12 alin.1 și 2, art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001.

Astfel, așa cum rezultă din probatoriul reapreciat, acest inculpat, împreună cu fratele său, (în ce o privește pe victima minoră ), dar și împreună cu tatăl său, inculpatul (referitor la victimele și ), la intervale de relativ scurt, având același scop - de a exploata, a transportat persoanele mai sus nominalizate, în Italia, le-a găzduit, după ce, în prealabil, acestora le-au fost achitate cheltuielile de transport, promițându-le mincinos locuri de muncă, pentru ca, odată ajunse, victimele să se prostitueze (ori să cerșească, cazul lui ), pentru a-i achita cheltuielile ocazionate cu venirea în țara străină, una dintre victime -, fiind, în final, chiar vândută unui alt proxenet de către inculpatul respectiv.

Așadar, în cazul lui, nu vor fi reținute două infracțiuni distincte, concurente, prev.de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, și prev.de art.13 alin.1, 3 și 4 din aceeași lege, ci o singură infracțiune, unică, continuată, prev.de art.12 alin.1 și 2, art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001, pentru că prin săvârșirea repetată a oricăreia dintre faptele la care se referă art.12 sau 13 din Legea nr.678/2001, se încalcă de mai multe ori aceleași dispoziții ale legii, urmarea unei singure hotărâri infracționale luată de autor, dusă la îndeplinire într-un interval de relativ scurt (decizia nr.XLIX (49) din 4 iunie 2007, ÎCCJ, secțiile unite; decizia nr.6534 din 7 decembrie 2004, ÎCCJ, secția penală).

Cât privește infracțiunea prev. de art.323 alin.1 Cod penal, reținută prin actul de sesizare față de cei trei inculpați, așa cum a apreciat și prima instanță, în rejudecare, se impune adoptarea unei soluții corespunzătoare de achitare, cu referire la dispozițiile art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală.

Pentru a fi reținută această infracțiune, este necesar ca inculpații să se constituie în grup infracțional, acesta să aibă o structură organizatorică bine determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni, iar grupul să aibă caracter de continuitate.

Ori, același probatoriu, examinat și în apel, nu confirmă existența unui astfel de grup infracțional, condiție esențială pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii prev.de art.323 Cod penal.

Prin urmare, în considerarea argumentelor mai sus arătate, ce constituie temeiuri de desființare a soluției pronunțată de instanța de fond, Curtea, cu referire la dispozițiile art. 334 Cod pr.penală, va proceda la schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpaților prin actul de sesizare (cu excepția celei prev.de art.323 alin.1 Cod penal, pentru care se va pronunța o soluție de achitare), în infracțiunile:

- prev.de art. de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal (victime fiind și ), cu privire la inculpatul;

- prev. de art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu aplic. art.13 Cod penal (victimă fiind - minoră cu vârsta între 15-18 ani), cu privire la inculpatul -; și

- prev. de art.12 alin.1 și 2, art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu art.41 alin.2, art.13 Cod penal (victime fiind, și - minoră), cu privire la inculpatul.

Pentru infracțiunile respective inculpații vor fi condamnați la pedeapsa închisorii, cum se va vedea mai jos, în dispozitiv, iar la individualizarea judiciară a pedepselor și la stabilirea modalității de executare (aspect ce constituie cel de-al șaselea motiv de apel, invocat de inculpați), va avea în vedere următoarele:

De principiu, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța este obligată să țină seama de dispozițiile părții generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Aceste criterii, în cadrul operațiunii concrete de individualizare judiciară, trebuie valorificate împreună, au o importanță egală, iar nesocotirea unuia ori supraestimarea altuia, antrenând netemeinicia și, implicit, nelegalitatea soluției.

Într-adevăr, jurisprudența relativ recentă, în materia individualizării judiciare a pedepselor aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor ce fac obiectul de reglementare a Legii nr.678/2001, a avut în vedere faptul că infracțiunile de trafic de persoane aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, reprezentând, totodată, una din cele mai grave forme ale criminalității organizate, cu impact social deosebit, iar aplicarea de sancțiuni blânde ori reducerea excesivă a acestora pentru autori, a fost apreciată ca de natură a echivala cu încurajarea lor tacită la săvârșirea de fapte similare.

A rezultat evident că sancțiunile aplicate semnifică atât pericolul social generic al faptelor respective, desprins din limitele de pedeapsă stabilite în legea specială, cât și pericolul social concret, sporit, al acestora, decurs din modul în care au fost săvârșite, din importanța valorii vătămate, cât și din gravitatea urmărilor produse.

Ori, așa cum s-a subliniat mai sus, criteriile de individualizare sunt avute în vedere, împreună, la stabilirea pedepsei, iar supraestimarea pericolului social concret al faptelor săvârșite, în detrimentul celorlalte criterii, ar face ca soluția să fie netemeinică.

În cauza de față, cât privește pe inculpatul, Curtea a constatat că acesta, în ansamblul activității infracționale, are o participare mai restrânsă, este în vârstă de 54 ani, trăiește într-o colectivitate așezată, în care este bine integrat, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine cooperantă, împrejurări cărora le va fi recunoscut un caracter atenuant judiciar, potrivi art.74 alin.1 lit.a și c rap.la art.76 alin.1 lit.b Cod penal.

Așadar, cu luarea în seamă a acestor împrejurări, ținând seama de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, decurs din modalitățile de comitere și din urmările produse, de limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, de dispozițiile părții generale a Codului penal, Curtea, în aplicarea dispozițiilor art.72 și art.52 Cod penal, urmează să condamne pe acest inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.13 Cod penal.

Referitor la ceilalți doi inculpați, și, instanța de prim control judiciar, constată că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut anterior săvârșirii faptelor o bună comportare, iar pe perioada procesului judiciar au fost cooperanți, prezentându-se în fața instanței, împrejurări care vor fi valorificate în planul stabilirii sancțiunilor, cum astfel stabilește art.74 alin.1 lit.a rap.la art.76 alin.1 lit.b Cod penal.

Prin urmare, ținând seama de aceste împrejurări cărora li se va recunoaște un caracter atenuant judiciar, dar și cu luarea în seamă a gradului de pericol social concret al faptelor săvârșite de cei doi inculpați, desprins din modul în care aceștia au acționat, cât și din importanța valorilor vătămate - demnitatea persoanei, a limitelor de pedeapsă prevăzute în legea specială, cât și a dispozițiilor părții generale a codului, Curtea, în aplicarea dispozițiilor art.72 rap.la art.52 Cod penal, va stabili pentru inculpatul, o pedeapsă principală de 3 ani și 6 luni închisoare (pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu aplic.art.13 Cod penal), iar cu privire la inculpatul, va stabili o pedeapsă de 4 ani închisoare (pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.12 alin.1 și 2, art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal).

Însă, cât privește modalitatea individualizării executării pedepsei, Curtea va aprecia că față de niciunul dintre inculpați nu se justifică regimul de detenție, stabilit prin aplicarea art.71 alin.1 rap.la art.64 Cod penal.

Potrivit art.86¹Cod penal, atunci când pedeapsa aplicată inculpatului este închisoarea de cel mult 4 ani, acesta nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și, se apreciază, ținând seama de persoana celui în cauză, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment și că făptuitorul nu va mai săvârși infracțiuni, chiar fără executarea pedepsei, instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Această modalitate de individualizare a executării pedepsei se justifică a fi aplicată doar dacă instanța apreciază că nu există pericolul săvârșirii de către condamnat a altor infracțiuni, pe de o parte, și că este în interesul general al justiției, pe de altă parte.

Ori, de la dosar, atât cu privire la inculpatul, cât și cu privire la ceilalți doi inculpați, și, rezultă că după săvârșirea faptelor, cât și în prezent, s-au integrat bine social, fiecare desfășurând activități utile (ultimii doi inculpați, lucrând în Italia), au familii organizate, cu copii minori, cuprinși în unele forme de instrucție școlară, considerente pentru care, Curtea, va aprecia că nu există riscul săvârșirii altor infracțiuni de către cei trei, și că doar condamnarea acestora poate constitui un avertisment serios, dispunând, în consecință, în baza art.86¹Cod penal, suspendarea sub supraveghere a pedepselor ce vor fi aplicate.

Mai mult, această modalitate de executare a pedepselor, aleasă, este și ea suficient de restrictivă, presupunând controlul asupra condamnaților, prin instituirea, potrivit art.86³Cod penal, măsurilor de supraveghere, arătate mai jos, în dispozitiv, dar și prin impunerea îndeplinirii unor obligații, cum astfel stabilește art.86 alin.3 lit.d Cod penal.

Rezolvând latura civilă a cauzei, Curtea constată că victima minoră s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 euro (fila 128 dosar ), ce reprezintă contravaloarea activităților prestate (cerșit și prostituție), la care a fost constrânsă, revenită inculpatului și concubinei acestuia.

Cu referire la dispozițiile art.14 Cod pr.penală, rap.la art.998, 999 Cod civil, instanța va aprecia că acțiunea civilă a părții civile este nefondată, întrucât activitățile desfășurate de aceasta, din care pretinde că a obținut diverse sume de bani, erau interzise de lege, ele făcând obiectul confiscării speciale, cum se va arăta în continuare.

Această parte civilă, cu referire la aceleași temeiuri mai sus invocate, putea solicita instanței - însă nu a făcut-o, eventual, despăgubiri pentru daune morale încercate.

Totodată, urmează a se lua act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.

În aplicarea dispozițiilor art.19 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, cu referire la dispozițiile art.118 lit.b și d Cod penal (aspect ce constituie motivul 5 din apelurile inculpaților), Curtea, va dispune confiscarea de la inculpatul a autoturismului marca Mercedes nr.LT -, iar de la inculpatul, a autoturismului marca Peugeot nr.AJ-948-ER, folosite de aceștia doi la săvârșirea infracțiunilor mai sus reținute.

Totodată, în considerarea acelorași temeiuri, de la inculpatul urmează a fi confiscată suma totală de 11.750 euro (calculată prin însumarea acelora date de părțile vătămate, inclusiv cea obținută din "vânzarea" victimei, către proxenetul albanez), întrucât, din probatoriu, a rezultat că doar acesta a primit bani proveniți din activitățile de practicare a prostituției de către, și (cum astfel rezultă din declarațiile de început, olografe, ale acestora - filele 125, 124, 106, 107 dosar ).

Urmează a fi menținute dispozițiile sentinței de fond, referitoare la cheltuielile judiciare.

Onorariile de avocat, în sumă de câte 300 lei, vizând apărarea din oficiu a fiecăruia dintre inculpați, în apel, urmează a fi plătite din fondul Ministerului Justiției, către Baroul d e Avocați

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de inculpații, și, împotriva sentinței penale nr.113 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.

Desființează sentința și, rejudecând:

În baza art.334 Cod pr.penală,

Schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, astfel:

1- din infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzute de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, modificată prin OUG nr.79/2005, art. 13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, modificată prin OUG nr.79/2005, cu aplic. art.13 Cod penal, art.329 alin.1, 2 și 3 Cod penal,într-o infracțiune unică, continuată, prev. de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal (victime fiind și ), cu privire la inculpatul ;

2 - din infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzute de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, modificată prin OUG nr.79/2005, art. 13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, modificată prin OUG nr.79/2005, cu aplic. art.13 Cod penal, art.329 alin.1, 2 și 3 Cod penal,într-o infracțiune unică prev. de art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu aplic. art.13 Cod penal (victimă fiind - minoră cu vârsta între 15-18 ani), cu privire la inculpatul -.

3- din infracțiunile de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzute de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, modificată prin OUG nr.79/2005, art. 13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, modificată prin OUG nr.79/2005, cu aplic. art.13 Cod penal, art.329 alin.1, 2 și 3 Cod penal,într-o infracțiune unică, continuată, de trafic de persoane și, respectiv, de trafic de minori, prev. de art.12 alin.1 și 2, art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu aplicarea art.41 alin.2, art.13 Cod penal (victime fiind, și - minoră), cu privire la inculpatul .

În baza art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.13 Cod penal, art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal rap.la art.76 alin.1 lit.b Cod penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu aplic. art.13 Cod penal, art.74 alin.1 lit.a rap.la art.76 alin.1 lit.b Cod penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.12 alin.1 și 2, art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001, nemodificată, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.13 Cod penal, cu art.74 alin.1 lit.a rap.la art.76 alin.1 lit.b Cod penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală, achită pe fiecare dintre inculpații, și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.323 alin.1 Cod penal.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, inculpaților le vor fi interzise drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

În baza art.86¹Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților, stabilind, potrivit art.86², termen de încercare pentru fiecare, astfel: 5 ani, pentru, 5 ani și 6 luni, pentru, și 6 ani, pentru.

În baza art.86³Cod penal, pe durata termenelor de încercare stabilite, inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să anunțe orice schimbare de domiciliu și reședință;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Totodată, inculpații sunt obligați să nu intre în legătură cu părțile vătămate, și.

Atrage atenția inculpaților asupra dispoz.art.86⁴Cod penal.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepselor principale, se vor suspenda și pedepsele accesorii aplicate inculpaților.

Se ia act că părțile vătămate și nu se constituie părți civile.

Respinge acțiunea civilă formulată de partea vătămată - minoră.

În baza art.19 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, nemodificată,

- confiscă de la inculpatul suma de 11.750 Euro (proveniți din activitățile de practicare a prostituției, de către cele trei victime), sau echivalentul acesteia la cursul oficial al leului din ziua plății.

- confiscă de la inculpatul, autoturismul marca Mercedes, nr.LT--, și de la inculpatul, autoturismul marca Peugeot, nr.AJ-948-ER.

Menține dispozițiile sentinței vizând cheltuielile judiciare.

Onorariile de avocat, în sumă de câte 300 lei, privind apărarea din oficiu a fiecărui inculpat, în apel, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției, către Baroul d e Avocați

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică de la 2 februarie 2010.

- - G -

Grefier,

- -

Red. jud.: Gh.-

(PS) /05.03.2010

Președinte:Constantin Mereanu
Judecători:Constantin Mereanu, Gheorghe Vintilă

Vezi şi alte speţe de drept penal: