Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 26/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 13 alin. 1,2 - Lg. nr. 678/2001-
(Număr în format vechi 76/MF/2008) - Art. 329.
Cod PenalROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 26
Ședința ne publică de la 17 Iunie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
Grefier: - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
**********************************************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința nepublică de la 04 iunie 2008, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțare amânată la data de 12 iunie 2008 și la data de 17 iunie 2008, conform încheierilor din aceleași date, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie, privind apelurile declarate de inculpații, toți aflați în stare de libertate, trimiși în judecată prin rechizitoriul - Serviciul Teritorial Craiova, nr. 23D/P/2006 pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 modificată prin OUG 79/2005, trafic de minori, prev. de art. 13 alin.1 și 2 din legea nr. 678/2001, modificată prin OUG 79/2005 cu aplicarea art. 13 din Codul penal, asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1 din Cod Penal, proxenetism prev. de art. 329 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal, în final cu aplic. art. 33 din Codul penal, împotriva sentinței penale nr. 113 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-.
Deliberând,
CURTEA:
Asupra apelurilor declarate;
Prin sentința penală nr. 113 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, în baza art. 334 C.P.P. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații fiul lui și, născut la data de 14.04.1956 în comuna Sadova, județul D, domiciliat în Sadova, nr. 2100, jud. D, CNP -, fiul lui și, născut la data de 30.12.1973, în comuna Sadova, jud D, domiciliat în Sadova, nr. 2100, jud. D, CNP - și fiul lui și, născut la data de 15.07.1977, în comuna Sadova, jud D, domiciliat în Sadova, nr. 2100, jud. D, CNP - prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova nr. 23 D/P/2006 din infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, 2 din Legea 678/2001 modificată prin OUG 79/2005, trafic de minori prev. de art. 13 al. 1, 2 din Legea 678/2001 modificată prin OUG 79/2005 cu aplicarea art. 13.Cod Penal și proxenetism prev. de art. 329 al. 1, 2, 3 în Cod Penal infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, 2 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 41 al. 2 și Cod Penal art. 13.Cod Penal și infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1, 3, 4 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13.
Cod PenalÎn baza art. 12 al. 1, 2 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 41 al. 2 și Cod Penal art. 13.
Cod PenalAu fost condamnați fiecare dintre inculpații și la pedeapsa de câte 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 13 al. 1, 3, 4 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13.
Cod PenalAu fost condamnați fiecare dintre inculpații și la pedeapsa de câte 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod Penal, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, art. 35 al. 3
Cod PenalS-a dispus ca inculpații și să execute fiecare pedeapsa cea mai grea, anume 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalS-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal durata prev. de art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 12 al.1,2 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 41 al. 2 și Cod Penal art. 13.
Cod PenalA fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, după executarea pedepsei principale.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal durata prev. de art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 11 pct.2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 lit. c
C.P.P.A fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 al. 1, 3, 4 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13.
Cod PenalÎn baza art. 11 pct.2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 lit. d
C.P.P.Au fost achitați fiecare dintre inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 al. 1
Cod PenalS-a luat act că partea vătămată și nu se constituie părți civile.
S-a respins acțiunea civilă formulată de către partea vătămată.
În baza art. 19 al.1 din Legea 678/2001
S-a confiscat de la fiecare dintre inculpații și - câte 10875 EURO.
În baza art. 19 al.2 din legea 678/2001
S-a confiscat de la inculpatul autoturismul marca MERCEDES cu nr. de înmatriculare LT-- și de la inculpatul autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare AJ - 948 - ER.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 130 RON cheltuieli judiciare statului.
Cheltuielile judiciare reprezentând onorariile avocat oficiu pentru părțile vătămate și în cuantum de 300 RON s-a dispus să fie suportate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță, din probatoriul administrat, a reținut următoarea stare de fapt:
În luna aprilie 2002 inculpații și au părăsit teritoriul României stabilindu-se în orașul din Italia unde au închiriat un spațiu în cartierul di.
În cursul anilor 2003-2004, inculpații, și, au recrutat, transportat, cazat, transferat și exploatat sexual în Italia mai multe tinere între care părțile vătămate, - și.
Astfel, la sfârșitul lunii septembrie 2003, inculpatul profitând de situația materială precară a familiei părții vătămate, în prezența părinților săi, i-a propus acesteia să meargă împreună în Italia, asigurând-o că îi va găsi un loc de muncă și îi va da banii necesari pentru eliberarea pașaportului și pentru celelalte cheltuieli.
Ca atare, în luna octombrie 2003, fost transportată cu autoturismul marca Peugeot de către inculpații și fiind cazată într-un imobil în care se afla și concubina lui și fiul acestora. Odată prinsă partea vătămată a constatat că inculpații nu-și respectă promisiunea, sugerându-i să se prostitueze, însă aceasta a fost nevoită să cerșească, iar pe timpul cât a stat în Italia, circa 7 luni, banii câștigați din această activitate, respectiv 4000 euro, dându-i concubinei inculpatului.
Partea vătămată audiată în fața instanței, nu și-a mai menținut declarațiile date în faza urmăririi penale însă nu a oferit o explicație plauzibilă pentru aceasta.
Faptul că organele de poliție i-ar fi reținut pașaportul și i-ar fi aplicat interdicția de a părăsi țara în cazul în care ar fi declarat altceva decât ceea ce doreau organele de cercetare penală s-a arătat că nu constituie o justificare a revenirii asupra declarațiilor, eventualele afirmații ale organelor de poliție nefiind confirmate și de alte probe, iar pe de altă parte aceste măsuri nu intră în competența unor astfel de organe. Ca atare s-au înlăturat aceste declarații.
În cursul lunii octombrie 2004, inculpatul, profitând de situația familială a părții vătămate, i-a propus acesteia să meargă împreună în Italia, asigurând-o că îi va găsi un loc de muncă dar și că va suporta cheltuielile privind transportul și obținerea documentelor, nefiind nevoită să practice prostituția, cerșetoria sau alte activități ilicite.
Astfel, a fost transportată cu autoturismul Peugeot de către inculpații și, fiind cazată într-un apartament situat într-un cartier împreună cu numita, de la care a aflat că se prostitua.
Întrucât nu și-a respectat promisiunea, după circa o lună l-a abordat pe inculpatul, însă a înțeles de la acesta că de fapt trebuia să se prostitueze. de 45 de zile a fost nevoită să se prostitueze, iar din banii obținuți pe seară între 600-900 euro, J din sumă îi dădea inculpatului.
Deși partea vătămată, fiind audiată în fața instanței, nu și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, motivând că ajunsă pe aeroportul Băneasa a avut o criză de spasmofilie și din cauza și a unor probleme cardiace a declarat că a fost constrânsă de către inculpatul să se prostitueze s-a arătat că aceasta nu constituie o justificare a acesteia a revenirii asupra declarației, deoarece afecțiunile despre care face vorbire nu sunt dintre cele care i-ar putea afecta psihicul. Astfel, instanța a înlăturat aceste declarații.
În vara anului 2004, concubina inculpatului și soția inculpatului, profitând de situația familială a părții vătămate au încercat să o determine să meargă în Italia garantându-i un loc de muncă, fiind însă refuzate tocmai datorită temerii că va fi nevoită să se prostitueze.
Cu toate acestea, în octombrie 2004, inculpații și i-au convins pe părinții părții vătămate și pe aceasta, oferindu-se să-i asigure transportul, cazarea și cheltuielile privind traiul zilnic până la angajare.
Astfel a fost transportată de către inculpatul cu autoturismul marca Mercedes în Italia, orașul și cazată într-un apartament cu două camere aparținând inculpatului situat într-un cartier di.
O dată ajunsă, inculpatul i-a comunicat că nu-i poate găsi loc de muncă și că va trebui să se prostitueze. să-i restituie banii cheltuiți partea vătămată a practicat prostituția în perioada 15.01.2005 - 11.02.2005, fiind vândută apoi unui alt proxenet albanez.
Partea vătămată a confirmat și că partea vătămată se prostitua alături de alte fete.
În drept s-a reținut că faptele inculpaților, și de a recruta, transporta și caza pe părțile vătămate majore și în scopul exploatării sexuale în folosul lor ademenindu-le prin promisiunea de a le găsi un loc de muncă realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 al. 1, 2 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 41 al. 2 și Cod Penal art. 13.
Cod PenalFaptele inculpaților și de aor ecruta, transporta și caza pe partea vătămată ademenind-o cu promisiunea găsirii unui loc de muncă în scopul exploatării sexuale, ca mai apoi aceasta să practice cerșetoria în folosul lor realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1, 3, 4 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13
Cod PenalAceasta deoarece raportat la data săvârșirii infracțiunilor și data intrării în vigoare a OUG 79/2005, respectiv 19.07.2005, în cauză faptele realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor așa cum sunt incriminate în Legea 678/2001 nemodificată prin OUG 195/2005 cu aplicarea art. 13.
Cod PenalPe de altă parte, recrutarea, transportarea, transferarea unei persoane, între altele prin înșelăciune, cu promisiunea de aod uce în străinătate pentru a munci în condiții avantajoase, dar în realitate pentru aoc onstrânge la practicarea prostituției în scopul exploatării ei de către inculpat, constituie tot atâtea modalități alternative prin care se săvârșește infracțiunea de trafic de persoane sau trafic de minori prevăzute de art. 12 din Legea 678/2001 sau art. 13 din Legea 678/2001, iar nu aceea de proxenetism prev, de art. 329.
Cod PenalPentru existența infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al. 1, 2 este Cod Penal necesar ca recrutarea sau traficul de persoane să se facă în vederea practicării prostituției de bunăvoie de către acele persoane și nu prin inducerea în eroare și constrângerea victimelor pentru a realiza transportul lor în străinătate.
S-a arătat și că infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de Legea 678/2001 este o infracțiune complexă, absorbind în conținutul său infracțiunea de proxenetism în variantele prevăzute de art. 329 al. 1, 2, 3 precum Cod Penal și infracțiunea de lovire și amenințare.
S-a precizat și că nu se poate reține în sarcina inculpaților doar săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, 2 art. 13 al. 1 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, întrucât art. 12 și art. 13 din Legea 678/2001 prevăd infracțiuni distincte respectiv trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea 678/2001 și traficul de minori prev. de art. 13 din Legea 678/2001.
Pentru considerentele sus menționate și având în vedere disp. art. 334 C.P.P. prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, și prin rechizitoriu din infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, 2 din Legea 678/2001 modificată prin OUG 79/2005, trafic de minori prev. de art. 13 al. 1, 2 din Legea 678/2001 modificată prin OUG 79/2005 cu aplicarea art. 13.Cod Penal și proxenetism prev. de art. 329 al. 1, 2, 3 în Cod Penal infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, 2 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 41 al. 2 și Cod Penal art. 13.Cod Penal și infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1, 3, 4 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13.
Cod PenalCu privire la inculpatul s-a arătat că deși a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, din probele administrate în cauză nu rezultă contribuția acestuia în vreuna din modalitățile alternative ale infracțiunii, respectiv recrutarea, transportarea ori cazarea minorei, astfel încât în baza art. 11 pct.2 lit. a, C.P.P. rap. la art. 10 lit. c, C.P.P. acest inculpat a fost achitat pentru săvârșirea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 al. 1, 3, 4 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13.
Cod PenalÎn ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 Cod Penal, reținută în sarcina inculpaților, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece pentru existența infracțiunii este necesar ca inculpații să constituie un grup infracțional cu o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni și are continuitate.
Or, probele administrate în cauză nu confirmă existența unui astfel de grup infracțional condiție sine qua non pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art. 323 Cp.
Ca atare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 lit. d C.P.P. prima instanță a achitat inculpații, și pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.
Reținând vinovăția inculpaților la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestora prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72.Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite faptele, atitudinea nesinceră a inculpaților, dar și circumstanțele personale, respectiv vârsta inculpaților și faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, urmând a-i condamna la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, apreciindu-se că numai astfel poate fi realizat scopul educativ-preventiv al pedepsei aplicate.
Ca pedeapsă complementară și pedeapsă accesorie, prima instanță, raportându-se la pericolul social deosebit de grav al infracțiunilor comise, impactul social și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a interzice inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b după Cod Penal executarea pedepsei principale, respectiv pe durata prev. de art. 71.
Cod PenalCu privire la latura civilă, prima instanță a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile.
Deși în cursul urmăririi penale, partea vătămată minoră s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 euro reprezentând suma de bani obținută din practicarea prostituției pe care și-au însușit-o inculpații și, prima instanță văzând și disp. art. 17.C.P.P. și art. 346 C.P.P. dar și atitudinea acestei părți vătămate în faza cercetării judecătorești, care a revenit asupra declarațiilor inițiale încercând astfel să-i absolve de vinovăție pe inculpați, a apreciat că nu se impune repararea prejudiciului.
Având în vedere sumele de bani realizate de către părțile vătămate din exploatarea sexuală și din practicarea cerșetoriei, pe care și le-au însușit inculpații constituind o îmbogățire fără justă cauză, perioada de cât au fost practicate prostituția și cerșetoria, autoturismele cu care au fost transportate părțile vătămate în baza art. 19 al. 1, 2 din Legea 678/2001, prima instanță a confiscat de la fiecare dintre inculpații și - câte 10875 EURO și de la inculpatul autoturismul marca MERCEDES cu nr. de înmatriculare LT-- și de la inculpatul autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare AJ -948-ER.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații în termen și motivat.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică deoarece urmărirea penală a fost efectuată de către polițiști care nu fac parte din poliția judiciară, cu încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. 7, art. 9 și art. 27 din Legea nr. 508/2004.
În acest sens s-a arătat că primele declarații ale părților vătămate au fost luate de către polițiști din cadrul Poliției de Frontieră care nu îndeplineau condițiile impuse de normele legale imperative menționate mai sus. Or, aceste declarații, fiind primele date de către părțile vătămate sunt importante în conturarea atitudinii lor procesuale ulterioare.
În cel de-al doilea motiv de apel s-a arătat că în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat soluția pe declarațiile părților vătămate date în faza de urmărire penală, deși aceste mijloace de probă sunt afectate de grave vicii procedurale, dincolo de problemele de competență.
Astfel, acestea nu prevăd, fiecare dintre ele, ora începerii și a încheierii ascultării părților vătămate, deși art. 73 alin. 1 prevede C.P.P. această obligativitate care se aplică și declarațiilor părții vătămate, conform art. 77 C.P.P.; nu au fost luate în prezența unui avocat, deși asistența juridică este obligatorie pentru persoanele vătămate prin infracțiunile din Legea nr.678/2001 conform art. 26 alin. 1 din această lege; inculpații nu au fost prezenți la audierea părților vătămate și nu am fost, deci, în măsură să le punem întrebări; declarațiile care au fost luate în faza de urmărire penală au avut rolul de a exercita presiuni asupra acestora; au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 891C.P.P. în sensul că nu au fost luate pe formulare cu regim special decât primele pagini. următoare din declarații sunt luate pe simple pe care doar s-a menționat o serie și un număr.
Singurele declarații luate cu respectarea regulilor de procedură, a principiului contradictorialității și a dreptului inculpaților la apărare sunt cele pe care părțile vătămate le-au dat în fața instanței de judecată. Astfel, nu exista un motiv întemeiat pentru ca instanța de fond să înlăture declarațiile date în fața sa.
Procedând în acest mod, instanța de fond nu numai că a trecut cu vederea neregularitatea audierii părților vătămate la urmărire penală, dar a încălcat și principiul nemijlocirii administrării probelor. Atunci când a avut de ales între declarațiile părților vătămate date în instanța și cele date în faza de urmărire penală, judecătorul fondului nu era liber să le aleagă pe cele care i se păreau mai convingătoare, ci pe cele care respectau regulile de procedură. Or, în cauză numai declarațiile din faza de judecată îndeplineau aceste condiții.
Doar aceste din urmă declarații ale părților vătămate respectă și drepturile apărate expres de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului în art. 6 par. 3 lit. d, existând mult mai multe garanții de procedură atunci când partea vătămată beneficiază de asistență juridică efectivă, este audiată în contradictoriu cu inculpatul care poate pune întrebări, în ședință oficială, în fața unui judecător independent și inamovibil decât atunci când este audiată în biroul procurorului, în prezența polițiștilor și fără asistență juridică.
S-a arătat și că motivele indicate de prima instanță pentru înlăturarea declarațiilor părților vătămate și nu pot fi reținute în condițiile în care nu există probe că inculpații ar fi făcut vreo presiune asupra acestor părți vătămate.
În același sens s-a arătat că instanța de fond nu a manifestat suficient rol activ, încălcând dispozițiile art. 4 și art. 287 (1) C.P.P. întrucât nu a făcut toate demersurile necesare în vederea audierii părții vătămate care se află în prezent în Italia. Instanța ar fi putut dispune citarea acesteia la domiciliul din Italia și, în cazul în care prezența ei la proces nu ar fi fost posibilă, ar fi putut dispune audierea ei prin comisie rogatorie. Astfel, în mod greșit prima instanță s-a mulțumit să se întemeieze doar pe declarațiile acestei părți vătămate date în faza de urmărire penală, fără să facă toate demersurile necesare pentru audierea nemijlocită a părții vătămate, lucru care se impunea cu atât mai mult cu cât declarațiile date în faza de urmărire penală sunt contradictorii.
Pe fondul cauzei s-a arătat că, în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, deoarece nu rezultă cu certitudine, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul ar fi îndemnat sau ar fi înlesnit practicarea prostituției de către părțile vătămate ori ar tras foloase de pe urma practicării prostituției de către acestea, după cum, din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpații, și ar fi comis vreuna din fapte în formele (recrutare, transportare, transferare, găzduire sau primire) și nici în modalitățile cerute de lege, conform textului art.12 din Legea nr. 678/2001 (amenințare, violențe, răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate).
Cu privire la inculpatul s-a arătat că este adevărat că inculpatul, cu ocazia vizitelor pe care le făcea fiilor săi care erau stabiliți în Italia transporta diverse persoane care aveau aceeași destinație, însă, aceste servicii le practica ocazional, la rugămintea persoanelor ce intenționau să se deplaseze în Italia și nu în scopul practicării prostituției.
Nu se poate reține că inculpatul a transportat-o pe partea vătămată în scopul special prevăzut de art.12 din Legea nr.678/2001, din moment ce chiar aceasta precizează că după sosirea în Italia ar fi stat două luni la inculpatul fără să presteze nici un fel de muncă sau orice altă activitate de natură să-i aducă venituri. Dacă intenția inculpaților ar fi fost aceea de aod etermina să vină în Italia pentru aoo bliga să se prostitueze, este evident că ar fi încercat imediat după sosirea ei acolo să o determine să înceapă o astfel de activitate.
În ceea ce o privește pe partea vătămată inculpații nu au efectuat nici o acțiune care ar putea fi interpretată ca o recrutare a ei, așa cum în mod greșit susține instanța de fond. Simplul fapt că inculpații au transportat-o cu autoturismul proprietatea lor pe partea vătămată în Italia atunci când aceasta a părăsit România nu poate fi considerată o acțiune de transport în sensul art.12 din Legea nr.678/2001.
Inculpații și, atât în perioadele menționate în hotărârea atacată, cât și în prezent au fost angajați în mod legal în Italia. În perioada respectivă aceștia au lucrat la cetățeanul italian, domiciliat în, iar activitatea pe care o desfășurau era de o asemenea natură încât trebuiau să lucreze toată ziua, astfel că nu aveau cum să organizeze și să supravegheze presupusa activitate de prostituție a părților vătămate. S-a invocat și că salariile pe care le câștigau inculpații erau suficiente pentru întreținerea familiilor lor, astfel încât nu aveau nici un motiv să recurgă la activități ilicite.
Ca relevant în sensul că inculpatul nu a recrutat-o pe partea vătămată s-a arătat și faptul că acesta venise în România pentru a transporta un prieten din S ce avusese un deces în familie, partea vătămată fiind aceea care a avut inițiativa de a merge în Italia scop în care îl contactase deja, la sugestia prietenei sale, pe inculpatul. Practic, a fost o întâmplare că la întoarcerea în Italia inculpatul a călătorit împreună cu tatăl său și astfel a cunoscut-o pe partea vătămată. De altfel, și după acest episod, mai târziu când partea vătămată a mai venit în țară, ea a apelat în continuare tot la, să o transporte în Italia.
Tot în sensul lipsei vinovăției inculpaților s-au subliniat și contradicțiile existente între declarațiile părților vătămate de la urmărirea penală. Instanța de fond a trecut în mod nejustificat peste aceste contradicții care vizează nu chestiuni minore, de detaliu, ci elemente esențiale a pretinselor fapte le care sunt acuzați inculpații.
În ceea ce o privește pe partea vătămată, s-a susținut că aceasta a fost concubina inculpatului, astfel că declarațiile date de către aceasta în faza de urmărire penală au fost determinate de relațiile de dușmănie în care ajunsese cu el ca urmare a despărțirii.
S-a arătat și că cerșitul nu se înscrie printre activitățile ce pot fi considerate activități de exploatare a unei persoane în sensul art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001. activitate de cerșetorie a părții vătămate, susținută doar prin declarațiile acesteia din faza de urmărire penală, nu se încadrează în nici una dintre modalitățile alternative de exploatare prevăzute de această dispoziție legală. Chiar dacă a cerșit, partea vătămată a făcut acest lucru în mod liber, pentru a se întreține, o dovadă evidentă în acest sens o constituind-o chiar împrejurarea susținută de parte vătămată că ar fi cerșit și după ce a plecat din domiciliul inculpatului, mutându-se la numita.
S-a argumentat și că acțiunea civilă a părții vătămate a fost respinsă de către instanță ca neîntemeiată, rezultând că prejudiciul respectiv, astfel cum a fost descris de latre partea civilă în declarațiile de la urmărirea penală, nu există. Dacă acest prejudiciu nu există nu se mai poate susține nici că scopul special al infracțiunii ie trafic de persoane, și anume exploatarea ar mai subzista.
Într-un ultim motiv de apel s-a arătat că nstanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale privind confiscarea specială, încălcându-se art. 19 din Legea nr.678/2001 și art. 118 Cp.
Astfel nu s-a motivat cum s-au calculat sumele pentru care s-a dispus confiscarea și în mod nelegal s-a dispus confiscarea autoturismelor, nefiind întrunite condițiile legale în acest sens.
În apel au fost audiați inculpații și la solicitarea acestora au fost încuviințate următoarele probatorii: audierea părții vătămate și a martorilor, și, respingându-se ca inutile în soluționarea cauzei cererile formulate de apelanții inculpați privind reaudierea părților vătămate și, dat fiind faptul că acestea au fost audiate în cadrul cercetării judecătorești în fața primei instanțe, dar și la urmărirea penală, dar și cererea de audiere în calitate de martor a numitului, patronul la care apelanții inculpați, și-au desfășurat activitatea în Italia, deoarece depoziția acestuia, în raport de obiectul probațiunii indicat prin cererea de probatorii nu poate conduce la aflare adevărului în cauză, fiind nerelevant programul de muncă al inculpaților, chiar dacă acesta ar fi fost unul prelungit, aceasta neputând dovedi că inculpații nu au putut săvârși faptele pentru care sunt trimiși în judecată.
S-a încuviințat și întocmirea unei adrese către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj pentru a se depune la dosarul cauzei declarația părții vătămate dată de aceasta în dosarul nu 34/P/2007 al acestui parchet, declarația fiind înaintată cu adresa cu același număr din 08.04.2008.
Au fost audiați martorii, și potrivit art. 329 alin 3 cod procedură penală, instanța a revenit asupra audierii părții vătămate și, având în vedere faptul că probatoriul administrat în cauză până la acest moment este suficient pentru aflarea adevărului, dar și în raport de faptul că aceste persoane locuiesc actualmente în străinătate, la adrese care nu sunt cunoscute de niciuna dintre părțile procesului și astfel nu este posibilă încunoștințarea lor pentru a se prezenta în vederea audierii și nici administrarea acestor probe prin comisie rogatorie.
Analizându-se apelurile formulate de inculpați potrivit art. 371 și următoarele cod procedură penală se reține că apelurile inculpaților și sunt fondate iar apelul inculpatului este nefundat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Astfel, analizându-se cu prioritate aspectele de ordin procedural puse în dezbatere prin motivele de apel formulate de inculpați se constată că acestea nu pot fi reținute ca întemeiate.
Într-un prim motiv de apel d e ordin procedural se susține de către inculpați că urmărirea penală a fost efectuată de polițiști care nu fac parte din poliția judiciară, cu încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. 7, art. 9 și art. 27 din Legea nr. 508/2004.
Relativ la cele susținute de inculpați subsumat acestui motiv de apel se reține că în speță începerea urmăririi penale față de inculpați s-a dispus prin rezoluția din 31 martie 2006, anterior acestei date în cauză s-au efectuat acte premergătoare potrivit art. 224 cod procedură penală.
Or, așa cum este unanim acceptat în doctrină și practica judiciară, categoria actelor premergătoare este una largă, pe parcursul acestor acte, putându-se efectua diverse acte, esențial fiind ca acestea să fie efectuate în scopul pentru care au fost reglementate, respectiv pentru a servi la luarea hotărârii de a se începe sau nu urmărirea penală.
că anumite acte procedurale nu pot fi efectuate în cadrul actelor premergătoare, cum ar fi percheziția domiciliară, însă aceste acte sunt expres reglementate de lege în acest sens, cum ar fi în situația percheziției domiciliare art. 100 alin. 6 cod procedură penală, sau acte care prin natura lor necesită efectuarea lor în cadrul urmăririi penale cum sunt luarea unor măsuri preventive, a unor măsuri asigurătorii, de ocrotire sau de siguranță, ascultarea ca învinuit sau punerea în mișcare a acțiunii penale, însă nu poate fi reținută ca făcând parte din aceste categorii luarea unei declarații, în condiții legale, unei persoane cu privire la care se bănuiește că ar fi victima unei infracțiuni, tocmai pentru a se verifica dacă este necesară începerea urmăririi penale cu privire la fapta penală indi cată de aceasta.
Or, aceste acte prealabile constituie mijloace de probă potrivit art. 224 cod procedură penală.
Chiar dacă s-ar accepta, strict formal, potrivit art. 224 alin. 3 cod procedură penală că numai procesele verbale întocmite în faza actelor premergătoare ar constitui mijloace de probă se constată că această distincție, în speță, este în mod vădit lipsită de importanță deoarece părțile vătămate au fost audiate și după începerea urmăririi penale, declarațiile acestora din acest moment fiind similare celor date anterior, în faza actelor prealabile.
De altfel se apreciază ca oferind mai multe garanții și principial fiind mai credibilă o declarație olografă a unei persoane despre care se presupune că ar fi fost victima unei infracțiuni, decât un proces verbal în care luicrâtorul de poliție ar consemna cele relatate de această persoană.
În sensul celor mai sus reținute relativ la actele premergătoare se au în vedere și dispozițiile art. art. 26 pct. 2, 6, 7 și 8 din Lg. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, care are ca principale atribuții: aplicarea de măsuri de identificare și contracarare a acțiunilor elementelor care atentează la viața, libertatea, sănătatea și integritatea persoanelor precum și a altor interese legitime ale comunității; culege informații în vederea cunoașterii, prevenirii și combaterii infracțiunilor, precum și a altor fapte ilicite; realizează activități de prevenire și combatere aac riminalității transfrontaliere și desfășoară, potrivit competenței, activități pentru constatarea faptelor penale și efectuează cercetări în legătură cu acestea;
De asemenea, în sensul că actele premergătoare în cauză au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale se au în vedere și dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea 304/2004, privind organizarea și funcționarea poliției judiciare potrivit cărora polițiștii care nu fac parte din poliția judiciară au dreptul și obligația de a efectua orice act de constatare a săvârșirii infracțiunilor, conform legii, precum și art. 3, alin. 2 coroborat cu art. 21 lit. j din Ordonanța de urgență nr. 104 din - privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, cu modificările ulterioare, care arată că: În toate acțiunile pe care le desfășoară în zona de competență personalul Poliției de Frontieră Române are obligația să prevină și să combată stările de pericol la adresa României, determinate de criminalitatea transfrontalieră, organizând acțiuni pentru descoperirea și identificarea persoanelor care au încălcat sau despre care se dețin date că intenționează să încalce prevederile legale stabilite în competența poliției de frontieră. Aceste atribuții nu pot fi concepute a fi desfășurate în lipsa unor acte de cercetare, ce pot constitui acte prealabile în sensul art. 224 cod procedură penală.
În consecință dispozițiile legale invocate de apelanți în cadrul primului motiv de apel nu sunt incidente în cazul actelor prealabile ce în cauză au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale care le guvernează.
Celelalte declarații ale părților vătămate date în cauză, după începerea urmăririi penale, au fost consemnate în prezența procurorului sau a lucrătorilor de poliție anume delegați de procuror (fila 1, dosar urmărire penală).
Apărarea inculpaților în sensul că la audierea părților vătămate la urmărirea penală nu8 s-au respectat dispozițiile art. 73 alin. 1 la care fac trimitere dispozițiile art. 77 cod procedură penală este în primul rând imprecisă deoarece observându-se declarațiile date de părțile vătămate și, în faza de urmărire penală, în fața procurorului, (filele 102 și 127, dosar urmărire penală) se constată că acestea cuprind mențiuni cu privire la orele între care au fost audiate părțile vătămate.
Declarațiile luate de lucrătorii de poliție, în cadrul urmăririi penale fac parte din cele la care se referă art. 77 coroborat cu art. 70 alin. 3 cod procedură penală, respectiv declarații scrise personal ce se iau înaintea audierii propriu-zise, în cadrul cărora nu se consemnează ora începerii și ora încheierii ascultării, deoarece nu este vorba eoa scultare propriu-zisă ce se efectuează în condițiile art. 70 alin. 1 cod procedură penală cu care se coroborează cu dispozițiile art. 73 alin. 1 cod procedură penală.
Referitor la declarația părții vătămate din faza de urmărire penală, luată de către procuror cu ocazia audierii acesteia se reține că deși nu cuprinde ora începerii și încheierii ascultării, cuprinzând totuși data în care declarația a fost luată, această neregularitate nu ar fi putut atrage decât cel mult nulitatea relativă a declarației părții vătămate potrivit art. 197 alin. 1 și 4 cod procedură penală, în condițiile în care era invocată în termenul prevăzut de aceste dispoziții legale și dacă se invoca și se dovedea de către inculpați existența unei vătămări produsă de această omisiune, ceea ce nu s-a făcut în speță.
De asemenea, anularea declarației părții vătămate dată în fața procurorului pentru această omisiune nu este utilă aflării adevărului și uneu juste soluționări a cauzei.
Relativ la luarea declarațiilor părților vătămate în faza de urmărire penală, în condițiile în care nu au fost asistate de un avocat se reține că dispozițiile art. 26 alin. 1 și art. 44 din Legea 678/2001, prevăd că persoanelor care sunt victime ale infracțiunilor de trafic li se acordă asistență juridică la cerere, în condițiile asistenței juridice obligatorii (adică fără o remunerație care să fie suportată de partea vătămată), aceste dispoziții legale neputând fii interpretate în sensul că pentru partea vătămată asistența juridică este obligatorie ca în situația inculpatului reglementată în art. 171 alin. 2 și 3 cod procedură penală.
În speță, niciuna din părțile vătămate nu a solicitat acordarea de asistență juridică la luarea declarațiilor acestora pe parcursul urmăririi penale, astfel că nu se poate reține o neregularitate procedurală din acest punct de vedere.
Nici susținerile în sensul că inculpații nu au putut asista la audierea părților vătămate la urmărirea penală nu pot fi reținute deoarece faza de urmărire penală principial se caracterizează prin lipsa publicității, a contradictorialității și a oralității astfel că nu este firesc să se pretindă ca în cadrul urmăririi penale inculpații sau învinuiții să asiste la efectuarea fiecărui act de urmărire penală, aceștia având posibilitatea să dezbată probele efectuate pe parcursul urmăririi penale și să asiste personal la administrarea lor pe parcursul cercetării judecătorești în condiții de publicitate, contradictorialitate și oralitate.
În final instanța subliniază faptul că prin motivele de apel d e ordin procedural invocate de inculpați tinde să se exacerbeze relevanța declarațiilor părților vătămate, deși acestea nu constituie mijloace de probă decât dacă se coroborează cu celelalte probatorii administrate în cauză (art. 75 cod procedură penală).
În aceste condiții ceea ce trebuie analizat prioritar în speță relativ la declarațiile părților vătămate este dacă, și mai ales, care, dintre acestea se coroborează logic cu restul probatoriului administrat știut fiind faptul că în dreptul nostru procesual penal este consacrat principiul liberei aprecieri a probelor administrate pe parcursul întregului proces penal, probe care nu au o valoare dinainte stabilită, așa cum arată expres art. 63 alin. 2 cod procedură penală.
Trecându-se la interpretarea prin coroborare a probatoriului administrat în cauză se reține că prima instanță a reținut relativ la partea vătămată, minoră la data săvârșirii faptei, o stare de fapt în concordantă probatoriului administrat pe parcursul întregului proces penal, cu precizările ce se vor face mai jos.
Astfel, în mod justificat prima instanță a acordat o credibilitate mai mare, dar nu absolută, declarațiilor acestei părți vătămate date pe parcursul urmăririi penale, declarații care se coroborează cu celelalte probatorii administrate în cauză respectiv procesul verbal de verificare (fila 4 dosar urmărire penală) din care rezultă că partea vătămată a ieșit din țară prin Nădlac însoțită de inculpații și la 21.10.2003 și a fost returnată din Italia la 18.11.2004 cu interdicția de a intra în spațiul pentru că la data de 26.10.2004 a fost surprinsă pe stradă practicând prostituția în zona ( ).
Chiar aceste ultime susțineri confirmă declarația părții vătămate că pentru a scăpa de inculpați a fost nevoită să împrumute suma de 2000 de euro de la numita, sumă pe care a dat-o inculpaților, fiind nevoită ulterior să practice prostituția alături de numita pentru a-și plăti datoria făcută.
De asemenea, declarația părții vătămate în sensul că a fost recrutată de inculpatul, care în prezența părinților părții i-a promis acesteia că îi va găsi un loc de muncă decent în Italia, într-un restaurant, la spălat de vase în locul fostei sale soții se coroborează cu declarațiile părinților părții vătămate,martori în cauză, ce au relatat aceleași aspecte pe parcursul urmăririi penale.
Împrejurarea că partea vătămată practicat cerșetoria de șapte luni în folosul inculpaților, activitate din care a obținut suma de 4000 de euro, este demonstrat prin declarația martorei, mama părții vătămate, căreia cu ocazia unei convorbiri telefonice din Italia partea vătămată i-a destăinuit că inculpații nu i-au oferit nici un loc de muncă și se duce la cerșit. De asemenea, mamei sale partea vătămată i-a confirmat și la sosirea în țară că cerșea în Italia.
Este de subliniat și faptul că pe parcursul cercetării judecătorești tatăl părții vătămate, martorul, și-a menținut declarația dată pe parcursul urmăririi penale.
În acest context probatoriu în mod pe deplin justificat prima instanță nu a reținut declarația părții vătămate dată în primă instanță, deoarece aceasta nu a oferit nici o justificare credibilă pentru schimbarea declarației, declarația dată în primă instanță necoroborându-se cu materialul probator mai sus analizat.
Astfel, schimbarea declarației părții vătămate se explică numai prin faptul că s-au exercitat presiuni de către inculpați asupra acesteia pentru a-și schimba declarația așa cum rezultă și din procesul verbal din 29 august 2006 ce cuprinde transcrierea convorbirii telefonice dintre inculpatul și o altă persoană (fila 83, dosar urmărire penală).
De altfel, în declarația dată în fața instanței partea vătămată arată pentru prima dată că era în relații de concubinaj cu inculpatul, deși nici ea anterior și nici părinții săi nu confirmă această împrejurare.
Și declarația martorului din apel nu este de natură să înlăture răspunderea penală a inculpaților, deoarece chiar dacă partea vătămată nu ar fi cerut ajutorul acestui martor spre a scăpa de inculpați, aceasta nu poate conduce la ideea inexistenței exploatării părții vătămate de către inculpați.
Că nu s-a acordat o credibilitate absolută declarației părții vătămate este demonstrat și de faptul că inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de trafic de minori în condițiile în care partea vătămată a arătat că era amenințată de acest inculpat când venea la fii săi în Italia cu scopul ca partea vătămată să continue practicarea cerșetoriei în folosul acestora (fila 127 dosar urmărire penală), însă această declarație nefiind confirmată de restul probatoriului administrat nu a fost reținută de instanță cu consecințele mai sus arătate.
Nici în drept susținerea inculpaților în sensul că practicarea cerșetoriei nu ar fi una dintre activitățile vizate prin dispozițiile Legii 678/2001 nu poate fi reținută, deoarece obligarea la această activitate, incriminată de legea penală, se înscrie în cadrul efectuării unor activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului în sensul art. 2 pct. 2 lit. e din legea 678/2001, persoana obligată să practice cerșetoria fiind aservită persoanei care o obligă la o asemenea activitate, lipsită de libertatea sa de a opta să trăiască prin mijloace decente de asigurare a existenței.
Și raportat la partea vătămată se constată că starea de fapt reținută de prima instanță este conformă probatoriului administrat în cauză respectiv procesele verbale din 30 martie 2005(filele 72 și 73 dosar urmărire penală) care confirmă că partea vătămată a părăsit țara împreună cu inculpații și, procesul verbal din 21.12.2006 (fila 90 dosar urmărire penală) din care rezultă că în data de 02.12.2004 partea vătămată a fost surprinsă practicând prostituția în zona ( ) din Italia, precum și declarațiile părții vătămate, care confirmă încă din faza efectuării actelor premergătoare în cauză (procesul verbal de recunoaștere din 1 aprilie 2005, fila 10 dosar urmărire penală), că partea vătămată era una din persoanele care practica prostituția în folosul inculpatului.
Aceste probe se coroborează cu declarațiile părții vătămate date în faza de urmărire penală, partea vătămată nemaiputând fi audiată pe parcursul cercetării judecătorești deoarece locuiește în străinătate la o adresă necunoscută.
Va fi făcută precizarea, irelevantă însă sub aspectul răspunderii penale a inculpaților că partea vătămată a cunoscut pe inculpații și, prin intermediul numitei, consăteancă a acesteia, care practica prostituția tot în interesul inculpatului, așa cum se indică de părțile vătămate și pe parcursul urmăririi penale.
Astfel așa cum rezultă din declarația martorei audiată în apel, care se coroborează sub acest aspect cu declarația părții vătămate din 04.04.2006 (fila 124 dosar urmărire penală), inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate inițial fiind recomandat de, pe care partea vătămată o cunoștea anterior, însă numai după sosirea în Italia partea vătămată a aflat că și martora practica prostituția în interesul lui.
În raport de declarațiile părților vătămate și din faza de urmărire penală ce se coroborează referitor la faptul că martora practica prostituția în interesul lui, nu va fi reținută declarația acestei martore în sensul că partea vătămată nu ar fi practicat prostituția în interesul aceluiași inculpat.
Esențial însă, relativ la partea vătămată, este că din probatoriul administrat nu rezultă nici o contribuție a inculpatului la traficarea acesteia, astfel că se constată că in mod greșit prima instanță a reținut în sarcina acestui inculpat săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată și în consecință schimbarea de încadrare juridică făcută de prima instanță va fi modificată în sensul că în sarcina inculpatului se va reține doar infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, 2 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplic. art. 13.
Cod PenalDe altfel, nici prin starea de fapt reținută de prima instanță și cea reținută prin actul de sesizare nu se arată vreo contribuție a inculpatului în traficarea părții vătămate
Referitor la partea vătămată se constată că starea de fapt așa cum a fost reținută de prima instanță este confirmată de probatoriul administrat în cauză, respectiv, procesul verbal de sesizare din oficiu din 31 martie 2005 (fila 7 dosar urmărire penală), proces verbal de recunoaștere (fila 10 dosar urmărire penală), în care partea vătămată îi re cunoaște pe inculpați după fotografii, precizând și activitatea infracțională desfășurată de fiecare dintre aceștia referitor la ea.
Prin același proces verbal partea vătămată o indică și pe partea vătămată ca practicând prostituția în folosul inculpaților
De asemenea relevante cu privire la această parte vătămată mai sunt și declarațiile martorului (fila 121 dosar urmărire penală), prieten al părții vătămate, și declarația mamei acesteia, (fila 141 dosar urmărire penală), din care se reține că partea vătămată își dorea un loc de muncă în străinătate, dar decent, și pe această stare de lucruri, concubina inculpatului i-a propus să plece în Italia, ulterior inculpatul, asigurând-o pe partea vătămată și mama acesteia că fiica sa nu va practica prostituția.
Din declarația mamei părții vătămate date la urmărirea penală se mai reține că s-a oferit să suporte cheltuielile de transport pentru partea vătămată.
Aceeași martoră mai declară la urmărirea penală că în luna februarie 2005 partea vătămată i-a comunicat telefonic că fusese vândută de inculpați unui albanez.
Martorul arată că la un de la venirea în țară partea vătămată a recunoscut și față de acesta că a practicat prostituția.
pentru a se demonstra puternicele presiuni făcute de inculpați față de partea vătămată este declarația martorului (fila 78 dosar urmărire penală) care relevă și descrie cum s-au făcut presiuni asupra părții vătămate pentru ca aceasta să revină asupra declarațiilor anterioare și să nu mai spună că a fost obligată de inculpați să se prostitueze, chiar prin intermediul unui lucrător, numitul, martorul arătând și faptul că la data de 24.05.2006, partea vătămată susținea cu tărie că a fost obligată să se prostitueze în folosul inculpaților. Așa că este demonstrat în speță că dacă s-au făcut presiuni de către lucrători de poliție, acestea nu s-au făcut în sensul arătat de inculpați, de a-i incrimina pe inculpați, ci în sensul de a-i exonera pe aceștia de răspundere penală.
În același sens sunt și declarațiile martorului (fila 141 dosar urmărire penală), care relevă faptul că partea vătămată nu se mai ducea la Sadova de teamă față de inculpați, această declarație fiind menținută de martor și pe parcursul cercetării judecătorești.
Probele mai sus prezentate se coroborează cu declarațiile părții vătămate date la urmărirea penală, astfel că în mod pe deplin justificat prima instanță a înlăturat ca necorespunzând realității declarațiile părții vătămate și ale mamei acesteia date pe parcursul cercetării judecătorești, fiind explicabilă poziția acestora față de presiunile exercitate de inculpați de-a lungul timpului, direct sau prin persoane interpuse
În raport de aceste considerente și văzându-se și dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a cod procedură penală se va admite apelul inculpatului declarate împotriva sentinței penale nr. 113 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-.
Se va respinge apelul inculpatului declarat împotriva aceleiași sentințe.
Se va desființa în parte sentința cu privire la latura penală a cauzei.
Se vor descontopi pedepsele aplicate inculpatului în cauza de față, repunându-le în individualitatea lor.
În baza art. 334.
C.P.P.Se va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, 2 din Legea 678/2001 modificată prin OUG 79/2005, trafic de minori prev. de art. 13 al. 1, 2 din Legea 678/2001 modificată prin OUG 79/2005 cu aplicarea art. 13.Cod Penal și proxenetism prev. de art. 329 al. 1, 2, 3.Cod Penal în infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, 2 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplic. art. 13.Cod Penal și infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1, 3, 4 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13 Cod Penal, astfel că răspunderea penală a acestui inculpat se va angaja în raport de aceste infracțiuni.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de trafic de persoane ce se va aplica inculpatului se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 cod penal, ce au fost corespunzător reținute de prima instanță dar și împrejurarea că fapta s-a săvârșit de inculpat în forma sa simplă, astfel că aplicarea unei pedepse la limita minimului special pentru această infracțiune, ca și în situația pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de trafic de minori, săvârșită, de asemenea, în forma sa agravată, este de natură să satisfacă față de inculpat scopul pedepsei prevăzut de art. 52 cod penal.
Relativ la inculpatul se va reține că și apelul acestuia este fondat și urmează a fi admis însă numai în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate acestuia atât sub aspectul cuantumului său cât și sub aspectul modalității de executare.
Astfel cu privire la acest inculpat se au în vedere vârsta acestuia și faptul că până în prezent nu a mai săvârșit fapte de natură penală, faptul că a fost atras în activitatea infracțională de fii săi ce au debutat în aceasta, inculpatul, alăturându-se acestei activități numai ulterior, faptul că inculpatul nu a participat la săvârșirea infracțiunii mai grave reținute în sarcina celorlalți inculpați, aceea de trafic de minori, nu a obținut foloase din activitățile infracționale, ceea ce pledează pentru reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante în sensul dispozițiilor art. 74 cod penal cu consecința reducerii pedepsei aplicate acestui inculpat sub limita prevăzută de lege însă într-un cuantum ce să realizeze scopul pedepsei raportat și la pericolul social al faptei și la atitudinea nesinceră a acestuia.
În raport de împrejurările mai sus arătate și mai ales de lipsa de antecedente penale a inculpatului o perioadă îndelungată de se apreciază că scopul pedepsei față de acesta se poate realiza și fără privarea sa de libertate, astfel că față de acest inculpat se vor aplica art. 861ți următoarele cod penal, stabilindu-se însă un termen de încercare sporit de natură să ofere garanții că inculpatul nu va mai adopta pe viitor un comportament socialmente periculos.
Referitor la confiscarea autoturismelor folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunilor se constată că aceasta a fost dispusă în mod temeinic de prima instanță în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 și 2 din Lege 678/2001, potrivit cărora, mijloacele de transport care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate sunt considerate bunuri care au servit la săvârșirea infracțiunii și sunt supuse confiscării speciale.
Cu privire la sumele de bani confiscate de la inculpații, din adiționarea sumelor de bani însușite de aceștia de la părțile vătămate, potrivit probatoriului administrat în cauză, se reține că. suma confiscată de la inculpatul, nu este de natură să acopere sumele de bani însușite de acesta de la partea vătămată, însă acestuia nu i se poate agrava situația în propria cale de atac.
Astfel, din probatoriului administrat rezultă că inculpații au dobândit: 6.000 euro de la partea vătămată pe care și i-ai însușit împreună. Această sumă provine din 4.000 euro dobândiți de partea vătămată din practicarea cerșetoriei și 2.000 de euro plătiți de partea vătămată inculpaților pentru a nu mai fi obligată să cerșească.
De la partea vătămată, cei doi inculpați au dobândit suma de 9.250 euro (6750 euro din practicarea prostituției pe o perioadă de 27 de zile, câte 250 de euro zilnic și 2500 euro din vânzarea părții vătămate către un proxenet albanez), sumă pe care și-au însușit-o de asemenea împreună.
De la partea vătămată, ca urmare a practicării prostituției de către aceasta pe o perioadă de 45 de zile inculpatul a obținut suma de 5000 euro.
Prin urmare, de la inculpatul se impune a fi confiscată suma de 7.625 euro, reprezentând folosul său dobândit ca urmare a săvârșirii infracțiunii față de părțile vătămate și, sentința urmând a fi modificată în sensul celor mai sus arătate.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel privind pe inculpații și vor rămâne în sarcina statului, fiind obligat apelantul inculpat 200 lei cheltuieli judiciare statului în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile inculpaților și declarate împotriva sentinței penale nr. 113 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-.
Respinge apelul inculpatului declarat împotriva sentinței penale nr. 113 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința cu privire la latura penală a cauzei.
Descontopește pedepsele aplicate inculpatului în cauza de față, repunându-le în individualitatea lor.
În baza art. 334.
C.P.P.Schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, 2 din Legea 678/2001 modificată prin OUG 79/2005, trafic de minori prev. de art. 13 al. 1, 2 din Legea 678/2001 modificată prin OUG 79/2005 cu aplicarea art. 13.Cod Penal și proxenetism prev. de art. 329 al. 1, 2, 3.Cod Penal în infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1, 2 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplic. art. 13.Cod Penal și infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1, 3, 4 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13.
Cod PenalÎn baza art. 12 al. 1, 2 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 13.
Cod PenalCondamnă pe inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, art. 35 al. 3.
Cod PenalRecontopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, anume 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, inculpatul urmând să execute aceste pedepse.
Reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante potrivit art. 74, 76 lit. b cod penal.
Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 12 alin, 1, 2 din Legea 678/2001 nemodificată cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și art. 13.Cod Penal la 4 ani închisoare și înlătură pedeapsa complementară.
În baza dispozițiilor art. 861Cod penal, dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului cu aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal, în ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate în primă instanță.
În baza dispozițiilor art. 862Cod penal, fixează termen de încercare, 8 ani care se compune din pedeapsa aplicată în prezenta cauză și un interval de 4 ani stabilit de instanță.
În baza art. 863alin. 1 cod penal
Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele prevăzute la lit. b, c și d - se comunică Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
În baza art. 863alin. 3 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal, cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 19 al. 1 din Legea 678/2001
Confiscă de la inculpatul 7.625 EURO.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare în apel privind pe inculpații și rămân în sarcina statului.
Obligă pe apelantul inculpat 200 lei cheltuieli judiciare statului în apel.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
- -
Red. jud.
4 ex.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Mariana Pascu
