Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar. Nr-
(Număr în format vechi 2235/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 261/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale ce are ca obiect apelurile de inculpații A și împotriva Sentinței penale nr.204/F din data de 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-inculpați A și, personal și asistați de apărător ales, lipsă fiind intimata parte civilă și martora.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost Institutul Național de Evidență Informatizată a Persoanelor a înaintat relațiile solicitate la termenul anterior.
Curtea procedează la legitimarea apelanților-inculpați, astfel:
- - carte de identitate seria -, nr. -, CNP -, domiciliată în municipiul G, str. T, -/240/CF,. A, apelantul-inculpat.3, județul G;
- A - carte de identitate seria -, nr. -, CNP -, domiciliat în municipiul G, b- B,. 3.. A,.3, apelantul-inculpat.8, județul
Apărătorul ales al apelanților-inculpați, față de împrejurarea că martora nu a fost găsită la adresa citată, arată că renunța la proba testimonială.
Curtea ia act că apărătorul ales al apelanților-inculpați nu mai insistă în audierea martorei.
De asemenea, solicită a depune documente la dosar, respectiv pașaportul apelantului-inculpat A.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererii formulate de apărare, însă solicită a depune la dosar pașaportul în xerocopie.
Curtea, apreciind înscrisurile ca fiind utile cauzei, încuviințează depunerea de xerocopii certificate ale pașaportului apelantului-inculpat A (fiind atașate la dosar la filele 54-61).
Apelanții-inculpați A și, întrebați fiind de instanța de judecată, arată că sunt de acord să dea declarații în cauză.
Curtea procedează la audierea apelanților-inculpați A și, declarațiile acestora fiind consemnate separat, semnate și depuse la dosarul cauzei (filele 62-63).
După audierea apelanților-inculpați A și, apărătorul acestora solicită administrarea unei probe testimoniale, respectiv audierea martorului și a martorei, solicitând totodată și citarea cu mandat de aducere a părții vătămate pentru a fi ascultată de instanța de judecată.
Curtea pune în vedere apărătorului ales al apelanților-inculpați că, la termenul de judecată din data de 16.11.2009, a mai formulat cerere de probatorii.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că audierea martorului nu este utilă în soluționarea cauzei și solicită a se respinge.
De asemenea, apreciază că, în raport de obiectul cauzei, nu este utilă audierea părți - vătămate și solicită a se respinge cererea.
Referitor la reaudierea martorei, apreciază cererea ca fiind neîntemeiată, pertinentă și utilă cauzei și solicită a se respinge, învederând că aceasta a fost audiată la instanța de fond și nu au apărut elemente noi care să impună administrarea acestei probe. Mai mult, arată că aceasta a fost citată, urmând aprecia dacă se prezintă sau nu în fața instanței de judecată.
Curtea, după deliberare, respinge proba testimonială cu privire la audierea martorului, considerând că nu este utilă și pertinentă în soluționarea cauzei, precum și proba privind audierea martorei întrucât a fost audiată la instanța de fond și nu au apărut elemente noi care să impună administrarea acestei probe.
De asemenea, respinge proba referitoare la reaudierea părții vătămate întrucât, nefiind utilă și pertinentă cauzei, astfel cum s-a consemnat în încheierea de la termenul de judecată din data de 16.11.2009, la dosar se află comunicarea autorităților italiene cu privire la toate înscrisurile întocmite în ancheta efectuată, neapărând elemente noi care să justifice această probă.
Ia act că prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la comiterea unei infracțiuni de trafic de persoane de către inculpații A și față de numitele, și.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 377 din Codul d e procedură penală și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al apelanților-inculpați A și, având cuvântul, solicită admiterea apelului, casarea sentinței penale pronunțată de prima instanță și achitarea celor doi inculpați.
Apărarea consideră că materialul probator administrat este precar și superficial, existând dubiu care profită inculpaților, nefiind să răstoarne prezumția de nevinovăție.
Susține că declarațiile părții vătămate și a martorei (aflate la filele 71-74 din dosarul de urmărire penală) au fost luate fără depunerea jurământului, astfel cum prevede legea. Mai mult, arată că după revenirea din Italia, partea vătămată a intrat în relații de concubinaj cu polițistul care a anchetat în cauză.
Apărarea solicită, în temeiul disp. art. 378 alin 2 Cod de procedură penală, să se dea o mai mare apreciere probelor și să se observe faptul că apelanții-inculpați au declarat că nu recunosc faptele care le-au fost reținute în sarcină, aceste declarații coroborându-se cu celelalte acte administrate în cauză.
Astfel, solicită achitarea apelantul-inculpat A, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a sau d Cod de procedură penală și achitarea apelantei-inculpate, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod de procedură penală.
În subsidiar, solicită aplicarea corectă a dispozițiilor art. 72 Cod penal astfel încât cei doi inculpați să nu execute pedeapsa cu închisoarea pentru o situație de fapt așa cum este reliefată de materialul probator administrat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelurilor declarate de inculpați în cauză ca nefondate, apreciind soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Consideră că în cauză vinovăția inculpaților a fost temeinic dovedită având în vedere probatoriul administrat în cauză, și anume denunțul formulat de partea vătămată în fața autorităților italiene în prezența unui interpret, în care aceasta a relatat în amănunt modul în care faptele au fost săvârșite de către cei doi inculpați, fiind obligată la practicarea prostituției de către aceștia.
Totodată, solicită a se avea în vedere declarațiile date, în mod constant, de către partea vătămată, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza judecății, care au fost administrate cu respectarea dispozițiilor procedurale și în care a indicat pe cei doi inculpați ca fiind participanți la săvârșirea faptei, inculpatul A fiind cel care a racolat-o, a exploatat-o sexual, iar inculpata fiind cea care o supraveghea pe partea vătămată, colecta banii pe care aceasta îi obținea din practicarea prostituției, avea grijă de garderoba de stradă a acesteia, ambii inculpați împiedicând-o să se deplaseze conform propriei voințe.
De asemenea, învederează că la dosar există declarația martorei, din fața instanței de fond, care a arătat că din cele relatate de partea vătămată, inculpații sunt cei care au săvârșit fapta față de aceasta.
Solicită a se avea în vedere și declarația martorei care a redat cu prilejul audierii aspectele ce i-au fost relatate de parte vătămată cu privire la fapta săvârșită de cei doi inculpați.
Totodată, solicită a se reține că, ulterior săvârșirii faptei, inculpații au încercat să o determine pe partea vătămată să își retragă plângerea, în acest sens fiind și susținerile părții vătămate, care a arătat că a fost amenințată să scrie o declarație olografă de retragere a plângerii.
Susține că la dosar există și declarația martorului care a arătat că în luna ianuarie 2005 inculpatul A i-a cerut să-i spună părți vătămate să-și retragă plângerea, în acest sens fiind și declarațiile martorilor și.
Astfel, reprezentantul Ministerului Public apreciază că vinovăția inculpaților a fost temeinic dovedită, în raport de probatoriul administrat în cauză, precum și faptul că s-a făcut o justă individualizare a pedepsei, față de gravitatea infracțiunii, de amploare pe care a cunoscut-o acest fenomen în ultima perioadă de timp, modalitatea în care a fost comisă și traumele cauzate părții vătămate.
Apelantul-inculpat A, personal, în ultimul cuvânt, potriv. art. 377 alin. 4 Cod de procedură penală, precizează că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, susținând că partea vătămată a dat declarații contradictorii în cauză.
Apelanta-inculpată, personal, în ultimul cuvânt, potriv. art. 377 alin. 4 Cod de procedură penală, arată că nu se consideră vinovată de comiterea faptei, doar a acceptat, dintr-un sentiment de milă, ca partea vătămată să stea în locuința sa.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr.204/14.04.2009 Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în baza art. 12 alin. 1 și 2 lit. din Legea nr. 678/2001 modificată a condamnat pe inculpatul A - la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și 5 ( cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II - a, b Cod penal, pedeapsă complementară.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II - a, b Cod penal, pedeapsă accesorie.
În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 modificată a fost condamnă inculpata la o pedeapsă de 6 ( șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - a, b Cod penal, pedeapsă complementară.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatei pe durata executării pedepsei închisorii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II -a, b Cod penal.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată ca nefondată.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă fost obligați inculpații să plătească statului câte 800 lei fiecare cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei că, în perioada octombrie 2004 - ianuarie 2005, inculpații A și, au racolat, transportat, cazat și exploatat sexual pe teritoriul Italiei, în localitatea, pe partea vătămată și pe numita, inculpatul A propunându-i părții vătămate să meargă cu el în Italia pentru a lucra ca menajeră, spunându-i totodată că va locui în Italia împreună cu el și prietena sa inculpata, în orașul, partea vătămată fiind de acord cu propunerea inculpatului care i-a adus la cunoștință și faptul că împreună cu ea va merge în Italia și numita.
Inculpatul A s-a ocupat de eliberarea pașaportului părții vătămate, cheltuielile ocazionate de obținerea documentului ca și de transportul părții vătămate în Italia fiind suportate de inculpat, transportul fiind efectuat cu un microbuz al firmei Trans din G, în partea vătămată și numita fiind cazate în apartamentul celor doi inculpați din strada - -, Italia. A doua zi după sosirea celor două în Italia, inculpatul A, le-a adus la cunoștință că nu au unde să se angajeze, că îi sunt datoare cu suma de 1000 EURO fiecare, sumă cheltuită pentru obținerea pașapoartelor și transportul lor și că singura posibilitate de returnare a banilor era aceea de a se prostitua, după această discuție inculpatul le-a luat pașapoartele și le-a obligat să iasă pe stradă să se prostitueze în folosul lui și al prietenei sale, inculpata.
Partea vătămată și numita au fost forțate să se prostitueze sub supravegherea inculpatului A și a unui cetățean albanez, banii încasați în urma practicării prostituției fiind luați de cei doi inculpați, iar atunci când partea vătămată i-a adus la cunoștință inculpatului A că vrea pașaportul pentru a se putea întoarce în țară acesta a refuzat să-i dea pașaportul, a lovit-o și obligat-o să se prostitueze în continuare, amenințând-o că o va vinde unor cetățeni albanezi dacă va încerca să plece, partea vătămată reușind să plece de la cei doi inculpați ajutată fiind de reprezentanți ai Fundației pe care i-a întâlnit pe stradă fiind și care i-au spus că, dacă dorește să nu mai fie exploatată sexual să meargă cu ei ceea ce de altfel a și făcut partea vătămată, care în prezența unui reprezentant al acestei fundații a depus o plângere la poliția din localitatea - din Italia, fundație de unde a reușit să se întoarcă în țară în urma obținerii titlului de călătorie de la Ambasada României în condițiile în care inculpatul nu i-a restituit pașaportul.
Nici unul dintre inculpații audiați în cauză nu au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor, însă declarațiile acestora nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.
Inculpatul Aar ecunoscut prin declarațiile date că spre sfârșitul anului 2004 organizat deplasarea părții vătămate în Italia, respectiv că s-a ocupat de eliberarea pașaportului părții vătămate, taxele aferente fiind achitate de acestea ca de altfel și contravaloarea biletului de autocar, aceste aspecte fiind confirmate și de partea vătămată prin declarațiile date, însă acesta a contestat afirmațiile părții vătămate privitoare la obligarea acesteia să practice prostituția, aceeași poziție adoptând-o și inculpata -, însă declarațiile acestora sunt contrazise de probele administrate în cauză, relevante fiind în acest sens declarațiile martorei (audiată la urmărirea penală).
Susținerile părții vătămate, precum și cele ale martorei potrivit cărora inculpatul A se ocupa cu recrutarea unor tinere din țară, promițându-le că vor lucra ca menajere în Italia, unde odată ajunse erau obligate să se prostitueze, reiese și din declarațiile martorei -, martoră ce a relatat că inculpatul A i-a propus să meargă în Italia să lucreze, de cheltuielile pentru eliberarea pașaportului și de cele pentru transport urmând să se ocupe tot el, însă, deoarece nu avea încredere în inculpat și interveniseră și niște probleme personale nu a mai plecat cu acesta, motiv pentru care inculpatul Aaî nceput să o sune insistent la telefon și chiar să o caute la domiciliu, solicitându-i să-i înapoieze banii pe care îi dăduse pentru pașaport, fiind nevoită să-și schimbe numărul de telefon întrucât inculpatul a sunat chiar și din Italia.
La rândul său martora, mama părții vătămate, a arătat prin declarațiile date că fiica sa i-a spus că inculpatul A s-a ocupat de cheltuielile pentru obținerea pașaportului și cele de transport, iar la întoarcerea în țară i-a comunicat faptul că inculpatul Aao bligat-o să se prostitueze în Italia, fiind amenințată și ținută sub teroare de acesta și concubina lui, inculpata -.
Martora a mai relatat că de câte ori vorbea la telefon cu fiica sa în Italia, aceasta avea un tremur în voce, părea speriată, spunându-i totodată că nu putea să vorbească la telefon prea multe, la întoarcere spunându-i că era supravegheată de inculpatul A în timp ce suna în țară, inculpatul A, după întoarcere fiicei sale, căutând-o foarte des, fie la telefon, fie personal, după ultima întâlnire cu acesta partea vătămată spunându-i că inculpatul a obligat-o să scrie o declarație, folosindu-se de amenințări, declarație în care a consemnat că nu-l cunoaște pe inculpat, nu a avut de-a face cu el în Italia, la întoarcere partea vătămată tremura și era îngrozită, chiar în stare de șoc având în vedere comportamentul inculpatului A care împreună cu un alt, după ce a ieșit din casă, au imobilizat-o și au condus-o la autoturismul cu care veniseră, unde prin presiuni și amenințări fost obligată să scrie declarația la care a făcut referire.
Faptul că inculpatul A s-a ocupat de plecarea numitei în Italia rezultă și din cuprinsul declarațiilor martorului, martor ce a relatat că inculpatul în anul 2004 l-a sunat din Italia rugându-l să-l ajute în obținerea pașaportului pentru o cunoștință pe nume cu, care trebuia să meargă la B la sediul Monitorului Oficial pentru a-și declara pierdut pașaportul, însă, deși, inițial acceptase, ulterior a renunțat și la sfaturile prietenei sale căreia nu i se părea un lucru curat ceea ce-i solicita inculpatul, căruia i-a comunicat că nu-l poate ajuta atunci când i-a dat telefon, din auzite el aflând că inculpatul ducea fete în Italia pentru a practica prostituția, ceea ce l-a determinat să nu mai aibă de-a face cu acesta.
Prin declarațiile date, martorul a mai precizat că în perioada sărbătorilor de iarnă s- întâlnit într-un magazin cu partea vătămată care i-a spus că a avut probleme cu inculpatul în timp ce se afla în Italia, acesta refuzând să-i dea pașaportul, parte vătămată ce i s-a părut schimbat total din punct de vedere fizic, însă nu a intrat în amănunte, dându-și seama că și aceasta căzuse în plasa inculpatului și anume să se prostitueze.
Totodată martorul a învederat și faptul că la câteva zile după întâlnirea cu partea vătămată, inculpatul A - l-a sunat rugându-l să se întâlnească ocazie cu care acesta i-a spus că a avut ceva probleme cu partea vătămată de la care are de recuperat o sumă de bani și dacă este de acord să meargă cu el la un avocat unde să dea o declarație prin care să arate că partea vătămată nu este în deplinătatea facultăților mintale, ceea ce a refuzat să facă, spunându- inculpatului că nu vrea să fie amestecat în problemele acestuia.
Comportamentul inculpatului față de partea vătămată, în timp ce se aflau în Italia, rezultă și din declarația martorului care a relatat prin declarațiile date că partea vătămată l-a sunat din Italia, ocazie cu care i-a spus că inculpatul A i-a luat pașaportul și refuză să i-l restituie și că în timp ce vorbea cu aceasta, partea vătămată sunându-l de la un telefon public, i-a sunat acesteia telefonul ocazie cu care a auzit când inculpatul o amenința pe aceasta, partea vătămată începând să plângă și să-i spună că inculpatul A nu o lasă să se întoarcă în țară.
Prin declarațiile date martorul a mai precizat și faptul că inculpatul A s-a întâlnit în țară cu partea vătămată, acesta fiind chemat de inculpat chiar în timp ce el se afla la partea vătămată în locuință, la întoarcere aceasta spunându-i că a fost împinsă de inculpatul A într-o mașină și obligată să dea o declarație în care să menționeze că în Italia nu a fost supusă presiunilor de inculpat, că nu a fost amenințată și că nu i s-a luat pașaportul, personal văzându- pe inculpat, atunci când a ieșit din casă, că acesta avea în mână o declarație pe care el a refuzat să o semneze, teama pe care inculpatul Aoi nspira părții vătămate rezultă și din declarația acestui martor care a relatat prin declarațiile date că, la întoarcerea în țară, partea vătămată era total schimbată, slăbită, cuprinsă de teamă, la fel prezentându-se partea vătămată și după întâlnirea cu inculpatul A când acesta a obligat-o să dea declarația la care a făcut referire, respectiv partea vătămată era speriată și plângea.
depuse de inculpat de a se întâlni cu partea vătămată după sosirea acesteia în țară, insistențe determinate de depunerea de către aceasta la carabinieri în Italia, a unei plângeri împotriva celor doi inculpați, plângere în urma căreia s-a și efectuat o percheziție domiciliară la apartamentul unde locuiau cei doi și unde a stat și partea vătămată, sunt scoase în evidență și de declarațiile martorilor și, unchii părții vătămate, cei care au fost martori la insistențele telefonice ale inculpatului A - de a se întâlni cu partea vătămată, întâlnire care de altfel a și avut loc, și unde au însoțit-o și ei, ocazie cu care inculpatul A, pe un ton răstit i-a solicitat părții vătămate să-și retragă plângerea formulată împotriva sa în Italia.
Cu ocazia acestei întâlniri, martorii au relatat că partea vătămată i-a solicitat inculpatului să-i restituie pașaportul și lucrurile ei personale, însă acesta a refuzat, motivând că pașaportul s-a deteriorat, vocabularul folosit de inculpat fiind neserios și amenințător, ocazie cu care acesta chiar a încercat să sugereze că i se poate întâmpla ceva părții vătămate (accident, bătaie), și el nu va fi vinovat de ce s-au putea întâmpla, comportament ce i-a determinat să plece.
Reiese din nota Consulatului General al României din Milano, Italia, nr. 178/17.11.2006, notă în cuprinsul căreia se precizează că în urma plângerii depuse de partea vătămată, la Secția de - Di, Italia, că la apartamentul unde locuia inculpatul A împreună cu inculpata, apartament în care a locuit și partea vătămată, precum și și, s-a efectuat o percheziție de către carabinierii din localitate, la momentul percheziției în locuință aflându-se -, și.
Din cuprinsul procesului verbal încheiat de către carabinieri și aflat la dosar în copie, rezultă că percheziția a avut loc la data de 09.12.2004, deci anterior întoarcerii în țară a martorei, întoarcerea acesteia și a numitei având loc la data de 17.12.2004, conform procesului verbal din 29.03.2006, fiind confirmate astfel susținerile martorei potrivit cărora atât ea cât și au fost la microbuz de către tatăl inculpatei ulterior percheziției, și trimise în țară cu un microbuz al firmei Trans, așa cum a afirmat în declarații.
La individualizarea pedepselor ce se au fost aplicate inculpaților s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei comisă de inculpați, persoana acestora, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește pericolul social al faptelor comise de inculpați, tribunalul a reținut că este extrem de ridicat, pericolul faptelor rezidând din modul, mijloacele și împrejurările în care au fost comise infracțiunile, inculpatul A fiind acela care a recrutat-o atât pe partea vătămată cât și pe numita în timp ce se întorsese în țară din Italia, promițându-le în mod mincinos că le va găsi un loc de muncă în Italia în calitate de menajere, inculpatul profitând atât de faptul că partea vătămată îl cunoștea și deci putea avea încredere în el, cât și de faptul că cele două aveau nevoie de un loc de muncă care să fie mai bine remunerat decât ceea ce ar fi găsit în țară, în timp ce inculpata nu numai că le-a găzduit pe partea vătămată și în apartamentul închiriat de părinții săi, în care locuia și ea și inculpatul A, dar s-a ocupat și de pregătirea părții vătămate în vederea practicării prostituției, deplasându-se cu aceasta pentru a-i cumpăra îmbrăcăminte și a-i arăta unde să se ducă și cum să procedeze.
Pericolul social ridicat al infracțiunilor comise de cei doi inculpați rezultă și din faptul că prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni se aduce atingere unor drepturi fundamentale ale ființei umane și anume dreptul la libertatea de mișcare, dreptul la libertatea sexuală și chiar se aduce atingere vieții și integrității corporale, fenomenul traficului de persoane cunoscând o recrudescență în ultima perioadă.
Pe lângă pericolul social ridicat al faptelor comise de inculpați, tribunalul a reținut că aceștia au dat dovadă de o periculozitate sporită, inculpații conlucrând pentru a determina partea vătămată să se prostitueze și aoî mpiedica să se întoarcă în țară, inculpatul A exercitând pe lângă amenințările că o va vinde unor albanezi pe partea vătămată și violențe fizice asupra acesteia, în timp ce inculpata o supraveghea pe partea vătămată atunci când inculpatul A nu era acasă sau era în țară, o ținea încuiată pentru a nu putea pleca și în același timp avea grijă să practice prostituția întrucât inculpata nu muncea și nu se putea întreține decât din banii obținuți din practicarea prostituției de către partea vătămată.
Nu în ultimul rând s-a reținut și atitudinea inculpaților pe parcursul procesului penal, concretizată în negarea săvârșirii infracțiunilor, încercând astfel să împiedice organele judiciare să afle adevărul.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ambii inculpați - apărați de avocat ales - au susținut că faptele reținute în sarcina lor, fie nu există în materialitatea lor, fie ei nu se fac vinovați de comiterea lor/sau nu au săvârșit infracțiunea reținută, motiv pentru care au solicitat în principiu achitarea pe temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a sau d Cod procedură penală (inculpatul A ) ori de art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală (inculpata ).
Se arată de către apelanți că declarațiile părții vătămate și ale martorei nu s-au luat cu respectarea dispozițiilor procedurale privind depunerea jurământului. Deasemenea instanța nu a ținut seama de faptul că inculpații nu și-au recunoscut vinovăția, poziție procesuală ce se coroborează cu celelalte probe administrate.
Apelanții solicită în subsidiar reidividualizarea pedepselor sub aspectul modalității de executare, în sensul ca executarea să se facă fără privare de libertate.
Curtea, examinând potrivit art. 371 și art. 378 Cod procedură penală apelurile declarate de cei doi inculpați, constată că este întemeiat doar cel formulat de inculpata și doar sub aspectul individualizării pedepsei în privința cuantumului acesteia.
În calea de atac a apelului cei doi inculpați au fost audiați, poziția lor procesuală fiind de negare a comiterii infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Deși inculpații au contestat chiar împrejurările faptice ale comiterii infracțiunilor au solicitat doar administrarea probei testimoniale cu audierea martorei, a martorilor și, precum și audierea părții vătămate.
Instanța a admis proba testimonială cu audierea martorei, dar această martoră nu a putut fi audiată întrucât nu s-a prezentat la instanță în condițiile în care adresa indicată de inculpați pentru citare s-a dovedit a nu fi cea la care locuiește martora, împrejurare ce a determinat pentru inculpați să renunțe la audierea martorei.
Cu privire la celelalte probe solicitate instanța a constat că nu sunt utile și pertinente cauzei, martorii și partea vătămată fiind audiați și la instanța fondului.
În aceste împrejurări în care apărările inculpaților au urmărit o reapreciere a probelor deja administrate se constată că prima instanță nu doar că a administrat toate probele necesare - în împrejurările cauzei - pentru stabilirea situației de fapt, dar le-a analizat temeinic, le-a coroborat între ele în spiritul dispozițiilor art. 69 Cod procedură penală, iar elementele faptice urmărite de instanță în fiecare declarație (inclusiv ale inculpaților și părții vătămate) au fost suficient de detaliate.
Instanța de fond a avut în vedere în ansamblul probator administrate și înscrisurile comunicate prin comisie rogatorie (filele 106 -169 ) de către autoritățile judiciare italiene, coroborarea acestora cu declarațiile date în mod nemijlocit în fața instanței de fond de către partea vătămată, fiind relevantă.
Vinovăția inculpaților constând în aceea că într-o perioadă de 4 luni (octombrie 2004 - ianuarie 2005) au racolat, transportat, cazat și exploatat sexual, pe teritoriul Italiei, mai multe persoane de sex feminin, obținând de pe urma acestor activități, beneficii materiale.
În cauza de față, victima este doar, dar prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la faptele acelorași inculpați, față de alte victime (, ), ceea ce relevă o oarecare amploare a activității infracționale.
În activitatea inculpatului este de remarcat că racolarea victimelor se făcea din rândul unui cerc de persoane cunoscute, apropiate, ceea ce făcea ca încrederea victimelor în inculpat să nu fie pusă la îndoială de la început. Partea vătămată arată că îl cunoștea pe inculpat încă din 2003, prietenul acesteia fiind prieten cu inculpatul (fila 36 ). Mai mult, inculpatul se ocupa cu procurarea actelor necesare deplasării victimei, plătea c/val. deplasării, comunicând victimei abia în Italia despre datoriile materiale pe care victima le avea față de inculpat, moment la care i se lua pașaportul pentru a nu putea părăsi teritoriul Italiei.
Inculpatul se ocupa de asemenea cu "plasarea" victimei în locul unde urma să-și "desfășoare activitatea", după ce îi procura articole de îmbrăcăminte, specifice "activității desfășurate".
Inculpata era cea care supraveghea activitatea victimelor atunci când inculpatul lipsea (plecând în România pentru câteva zile, ori în alte deplasări), ceea ce relevă că activitatea infracțională era organizată suficient de bine. Inculpații exercitau deasemenea și amenințări la adresa victimelor atunci când acestea, refuzau ori încercau să părăsească locul de cazare.
Declarațiile inculpatului A concordă cu cele ale părții vătămate în ce privește organizarea deplasării victimei în Italia, procurarea pașaportului, plata taxelor aferente și a c/val. deplasării victimei în Italia, cazarea victimei, dar inculpatul obligarea victimei la practicarea prostituției, poziție procesuală contrazisă de probele administrate deja și care trebuie cenzurată în lipsa unor alte dovezi produse de inculpat care să conducă la o altă constatare.
Solicitările de achitare formulate de inculpați se bazează pe apărări de circumstanță și pe susțineri care nu-și găsesc niciun temei în dovezile produse.
Temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.a Cod procedură penală are în vedere lipsa faptei penale imputate în materialitatea sa, ceea ce în cauză nu poate fi susținut.
Temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală presupune lipsa laturii obiective ori a celei subiective, ca elemente constitutive ale infracțiunii (inculpatul A nespecificând la ce lipsă se referă), dar din probele administrate și reținerile instanței de fond dar și din considerentele arătate reiese fără tăgadă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, acestei infracțiuni regăsindu-i-se atât latura obiectivă cât și latura subiectivă cu vinovăția în forma intenției directe.
Inculpatei i s-a reținut ca formă de participație complicitatea, constând în ajutorul și sprijinul dat inculpatului A pentru racolarea, cazarea și exploatarea sexuală a victimei, pe teritoriul Italiei, iar temeiul invocat pentru achitarea inculpatei presupune neefectuarea niciunui act material constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de către inculpată (art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală). Ori așa cum s-a arătat inculpata, pe lângă faptul că sprijinea activitatea inculpatului de racolare a victimei s-a ocupat cu cazarea acesteia, supravegherea activității desfășurată de victimă, ținea legătura cu inculpatul atunci când acesta era plecat de la locul de cazare a victimei. Toate aceste acte materiale nu pot fi ignorate, câtă vreme ele sunt dovedite în cauză.
Așa fiind, cererile inculpaților de achitare nu pot fi primite.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară a inculpaților, respectiv cea de reindividualizare a pedepselor aplicate se constată că doar în ce privește pe inculpata se constată că pedeapsa aplicată de 6 ani închisoare este prea severă în raport cu persoana inculpatei și forma de participație (complicitate) la activitatea infracțională, fiind justificată o reducerea a pedepsei de 5 ani închisoare, această reducere fiind în concordanță cu dispozițiile art. 72 Cod penal și cu scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
În ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților se constată că împrejurările comiterii, natura infracțiunilor și gravitatea acestora, pericolul social ridicat prin atingerea adusă libertății de mișcare a persoanei, dreptului la libertate sexuală, atingerea adusă vieții și integrității corporale, conduc la concluzia că scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, prevenirea comiterii de noi fapte penale și reinserția socială a inculpaților nu pot fi atinse decât prin executarea pedepselor în regim de detenție, astfel că solicitarea subsidiară nu poate fi primită.
Pentru toate aceste considerente urmează ca potrivit art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să fie respins apelul inculpatului A, iar potrivit art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală urmează a fi respins apelul inculpatei, desființându-se sentința doar în limitele ce preced.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 204/F/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în dosarul nr-.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.
Cheltuielile judiciare în apelul inculpatei rămân în sarcina statului.
Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpați și de la comunicare pentru partea civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./23.12.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul Giurgiu - Secția Penală.
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină
