Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 29
Ședința publică de la 18 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
GREFIER - - -
Ministerul public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva sentinței penale nr. 572 din data de 27.11.2007 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat, personal, asistat de av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare cât și cu privire la faptul că s-au depus la dosar, prin serviciul de registratură, note de concluzii formulate de către inculpatul intimat, o plângere formulată de inculpat, adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, o adresa emis de Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui ce poartă nr. 797/P/2008, copia declarației martorului, dată în dosarul nr-, copia procesului verbal de aducere la cunoștință a învinuirii datat 23 martie 2007, copia procesului verbal datat 28 martie 2007, copia pașaportului numitei, copia a două extrase de cont, copia procesului verbal de percheziție domiciliară.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 70 al.2 din Codul d e procedură penală și anume faptul că are dreptul de a nu da nici o declarație în prezenta cauză, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul arată că menține declarațiile date, susținerile sale fiind consemnate într-un proces verbal atașat separat la dosarul cauzei.
Av. pentru inculpatul intimat arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului de față.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de admitere a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, față de motivele expuse pe larg în declarația de apel.
Av. pentru inculpatul intimat formulează concluzii de respingere a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, ca fiind nefondat, întrucât sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
În mod corect s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de " trafic de persoane" în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a din Codul d e procedură penală, întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod clar nevinovăția acestuia. Astfel nu există nici o probă la dosar care să ateste racolarea, sechestrarea ori obligarea unor persoane de a se prostitua în favoarea inculpatului. Rezultă în mod clar că persoanele citate în calitate de martore victimă au fost libere să plece din țară ori să vină în țară ori de câte ori au dorit și faptul că nu inculpatul a fost cel care a beneficiat de sumele de bani trimise de aceste martore. De asemenea s-au depus la dosar copiile contractelor de muncă depuse de martore.
În concluzie, față de motivele expuse pe larg în nota depusă la dosar, solicită respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul intimat având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr.572/27.XI.2007 a Tribunalului Vaslui, s-au dispus următoarele:
Respinge excepțiile vizând nulitatea absolută a urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței de judecată, formulate de inculpatul, poreclit "", fiul lui și, născut la data de 19.04.1976 în municipiul V, domiciliat în municipiul V, str. -,. 206,. A, parter,. 17, județul V, cetățean român, studii 6 clase, căsătorit, nu are copii, are antecedente penale, CNP -.
În baza art. 11 pct.2 lit."a" cu referire la art. 10 lit."a" Cod procedură penală, dispune achitarea acestui inculpat pentru infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. a cod penal.
Dispune revocarea măsurii preventive privind obligarea inculpatului de a nu părăsi țara.
Dispune ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului aplicată la data de 23.03.2007, prin procesul verbal încheiat de organele de urmărire penală cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la domiciliul inculpatului și restituirea către acesta a tuturor bunurilor ridicate cu această ocazie.
Dispune a se restitui inculpatului suma de 340 euro, ridicată in vederea confiscării de organele de urmărire penală și consemnată la.- Sucursala V, cu Ordinul de încasare nr. - din 30 martie 2007.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată - Biroul Teritorial Vaslui nr.116/D/P/2005 din 30.04.2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în forma continuata prevăzută de art. 12 pct.1 din Legea nr. 678/ 2001 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal si art.37 lit. a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din trafic de persoane prevăzută de art. 12 pct.2 lit. a din Legea 678/2001, constând in aceea ca in perioada ianuarie 2004 - noiembrie 2005 recrutat, cazat si transportat in Spania, Cipru si Liban in scopul exploatării sexuale pe martorele victime, si.
Se retine in cuprinsul actului de sesizare ca după ce la 2 iulie 2003 s-a liberat condiționat din Penitenciarul Vaslui unde a executat o pedeapsa de 1 an si 7 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, rămânând cu un rest de pedeapsa neexecutat de 178 zile inculpatul a cunoscut-o în luna septembrie 2003 pe numita care lucra la o fabrica de confecții din municipiul V, a sedus-o prin promisiuni false de căsătorie si a convins-o sa plece in Cipru unde sub acoperirea exercitării ocupației de damă de companie a fost obligata sa se prostitueze. Inculpatul a plătit taxele necesare eliberării pașaportului, precum si cheltuielile pentru transportul martorei până în Cipru, iar la data de 22.11.2003 aceasta a părăsit România prin aeroportul Otopeni, revenind la 2 iunie 2004 prin același punct de frontieră.
Se reține în rechizitor că mama martorei victime - i-a declarat că inculpatul i-a distrus viața trimițând-o în Cipru să se prostitueze.
În legătură cu martora victimă se reține în rechizitor că 1-a cunoscut pe inculpat în luna ianuarie 2004 prin intermediul unei colege, iar acesta i-a propus să meargă în Spania unde se poate angaja ca dansatoare la un club de noapte și unde poate obține venituri importante.
Martora victimă a fost de acord cu propunerea, după care inculpatul i-a achit taxele necesare obținerii pașaportului și la 4.02.2004 a transportat-o în municipiul R unde a urcat-o într-un autocar plătindu-i biletul până în Spania și spunându-i că va fi așteptată acolo de un cetățean cu numele de, martora părăsind România prin vama. Ajunsă în Spania în orașul, martora a fost preluată de o persoană pe nume, iar în perioada următoare a fost obligată să se prostitueze în folosul acelui individ la diferite cluburi până în cursul lunii aprilie 2004 când cu ajutorul unui client spaniol martora a reușit să plece de acolo și să se reîntoarcă în România.
În perioada care a urmat, inculpatul a făcut presiuni asupra martorei să se reîntoarcă în Spania, astfel că aceasta a plecat din nou la 29.09.2004 în Spania în aceeași localitate unde a rămas până în decembrie 2004 și s-a prostituat sub amenințarea numiților și.
În luna decembrie 2004 revenită în România, martora a fost căutată de care i-a promis că o va lua în căsătorie, a și adus-o în domiciliul său unde a țint-o aproximativ 3 luni, după care la 9 iulie 2005 inculpatul a transportat martora la aeroportul Otopeni și a trimis-o în Liban, țară unde a fost așteptată de doi bărbați cu numele de și, aceștia transportând-o într-un hotel din localitatea, unde timp de 3 luni a practicat prostituția sub supravegherea celor doi cetățeni libanezi iar banii astfel obținuți au fost trimiși în țară lui.
La 9 octombrie 2005 a revenit în România și a fost preluată de inculpat, cazată la locuința acestuia, fiind amenințată cu moartea dacă va denunța faptele.
La 15.11.2005 martora a fost dusă din nou de inculpat pe aeroportul Otopeni și trimisă în Cipru în localitatea, unde a fost așteptată de un cetățean cipriot ce fusese contactat anterior de inculpat iar acesta a dus-o în mai multe cluburi unde a pus-o să racoleze clienți și să întrețină raporturi sexuale cu ei, iar sumele obținute le trimitea în țară inculpatului.
În legătură cu martora, în rechizitoriu se reține că în anul 2003 absolvit clasa a X-a la Școala de cooperație din municipiul V, însă mai înainte de asta l-a cunoscut pe inculpat încă din timpul când era în detenție, prin intermediul prietenei și colegei sale - și a fratelui inculpatului pe nume -.
După liberarea din penitenciar inculpatul a convins-o pe martoră să se mute la el în domiciliu și după o perioadă de conviețuire i-a cerut să meargă în Cipru pentru a lucra într-un bar ca damă de companie și a întreține raporturi sexuale cu clienții, iar banii astfel folosiți sa-i trimită lui în țară cu promisiunea că vor fi folosiți pentru viitorul lor comun. Martora a fost de acord și la 29.10.2004 a fost transportată de inculpat la aeroportul Otopeni și a plecat în Cipru unde a fost așteptată de un cetățean cipriot pe nume, ce fusese anterior contactat de inculpat. Martora a fost dusă în localitatea unde a stat acolo o săptămână, după care a fost mutată în localitatea, unde a început să întrețină raporturi sexuale cu diferiți clienți timp de 6 luni sub supravegherea acelui cetățean.
La câteva săptămâni după ajungerea în Cipru, martora victimă a cunoscut pe numita din V, care a pretins că este prietena lui și a fost trimisă în Cipru pentru a se prostitua sub supravegherea aceluiași individ pe nume.
La 11.05.2005 a revenit în România și i-a reproșat inculpatului despre relația cu pe care acesta a negat-o, cerându-i martorei victime să plece în Liban pentru a lucra la un cabaret. La 7.06.2005, martora a fost transportată de inculpat la aeroportul Otopeni de unde a plecat în Liban unde a fost așteptată de cetățeanul libanez și timp de trei luni a practicat prostituția într-un cabaret, sumele obținute fiind trimise în țară inculpatului.
După aproximativ o lună, inculpatul a trimis la același cabaret și pe martora victimă care a practicat prostituția împreună cu sub supravegherea aceluiași cetățean libanez.
La 9 septembrie 2005, martora victimă s-a reîntors în România reproșându-i din nou inculpatului relațiile avute cu și și cerându-i să-i remită suma de 4.000 euro pe care i-o trimisese din Cipru și din Liban. Inculpatul a refuzat sa-i restituie banii susținând că i-a investit într-un autoturism și într-o afacere, menținându-și promisiunea de căsătorie.
Inculpatul a convins-o din nou pe martoră să plece în Cipru pentru a continua să se prostitueze, aceasta părăsind România la 15.11.2005 și rămânând în Cipru timp de 2 luni, până în ianuarie 2006 când a inițiat o legătură de concubinaj cu un cetățean arab și a refuzat sa-i mai trimită bani inculpatului.
Martora victimă - a fost colegă de clasă cu la școala de cooperație și încă din clasa a IX-a 1-a cunoscut pe fratele inculpatului pe nume -. În perioada care a urmat, această martoră a cunoscut-o și pe aflând că atât ea cât și au fost trimise de inculpat în Cipru și în Liban unde au practicat prostituția.
La începutul anului 2005 - s-a despărțit de - și a hotărât să meargă și ea în Cipru pentru a câștiga bani, inculpatul promițându-i că o va ajuta să găsească un loc de muncă de dansatoare la o firmă.
La 19.02.2005 - a fost transportată de inculpat la aeroportul Otopeni, de unde a plecat în Cipru un de a fost așteptată de același cetățean și transportată în localitatea. Acolo a practica prostituția până în luna septembrie 2005, iar sumele de bani obținute le-a trimis în țară inculpatului și fratelui acestuia -.
Rechizitoriul reține că în perioada 1.01.2002-31.01.2007, inculpatul a primit de la victimele traficului de persoane suma totală de 12.877 euro și 3295 dolari, iar fratele acestuia - 3342 euro.
Rechizitoriul reține că faptele descrise mai sus sunt dovedite prin declarațiile martorelor victime, și -, declarațiile martorilor - și -, procesul verbal de confruntare cu martora -, procesele-verbale de intrare-ieșire din țară a martorelor-victime, procesul verbal de recunoaștere din grup, plângerea numitului și declarațiile inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiate din nou martorele-victime și, au mai fost audiați ca martori, și, procedându-se totodată la interogarea inculpatului. Atât inculpatul cât și martorele victime și au depus la dosar acte în scopul declarat de a se dovedi că deplasările în Cipru și Liban au fost făcute doar în scopul desfășurării unor activități licite, fiind exclusă exploatarea lor sexuală.
În tot cursul procesului penal, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței pretinzând că nu a recrutat, nu a transportat și nu a cazat martorele victime în scopul exploatării lor sexuale, recunoscând că le-a cunoscut pe toate cele patru martore victime și nu a făcut altceva decât să le ajute să-și găsească locuri de muncă prin internet, cunoscând limba engleză, însă toate contractele au fost încheiate de aceste martore victime cu firmele găsite prin internet.
Din examinarea întregului material probator administrat în cauză, instanța constată mai întâi că în ce o privește pe martora-victimă nu există la dosar nici o declarație a acesteia, la urmărirea penală fiind audiată doar mama acestei martore - care a declarat în fața procurorului anumite împrejurări pretins a fi fost povestite de fiica sa, dar care fiind audiată apoi în instanță a declarat că din aceeași sursă știe că fiica sa a plecat în Cipru unde a lucrat într-un hotel ca îngrijitoare și apoi ca damă de companie cu contract de muncă. Aceeași martoră a mai relatat că fiica sa a conviețuit în concubinaj cu inculpatul o perioadă de timp, după care a plecat în Cipru, apoi s-a întors și a plecat din nou, iar în prezent se află în Spania, este căsătorită cu un cetățean român și are un copil, motiv pentru care nu poate veni în România.
Din procesele-verbale de intrare-ieșire din țară rezultă că la 22.11.2003 martora a părăsit România și a revenit la 2 iunie 2004, părăsind din nou România la 4.08.2004 prin vama Nădlac fără a mai reveni vreodată în țară.
Din declarația singurei martore audiate în cauză în legătură cu această pretinsă victimă, nu rezultă că s-ar fi produs seducerea de către inculpat in condițiile în care în toamna anului 2003 aceasta avea cel puțin 20 de ani, era încadrată in muncă și a hotărât prin propria voință să plece din România pentru a câștiga bani. Nu rezultă de nicăieri că inculpatul ar fi facilitat obținerea pașaportului acestei martore victime și nici că s-ar fi prostituat în străinătate.
Din actele dosarului mai rezultă că în toată perioada cât a fost plecată în Cipru i-a trimis o singură dată inculpatului prin BCR - Sucursala V suma de 200 dolari USA la data de 13.01.2004, de aici neputându-se trage concluzia că inculpatul ar fi obținut profituri personale din exploatarea acestei persoane.
În lipsa vreunei declarații a pretinsei martore-victime și a oricăror alte acte doveditoare concludente, instanța nu poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea vreunei fapte de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin.1 din Legea 678/2001 pentru această martoră victimă.
În ce o privește pe martora-victimă -, instanța constată că aceasta a dat o singură declarație în cursul urmăririi penale, după care nu a mai putut fi audiată întrucât a plecat din România.
Din examinarea acestei declarații se constată că această pretinsă martoră-victimă a fost colegă de clasă cu care la rândul ei era prietenă cu inculpatul și conviețuia cu acesta în concubinaj. La rândul ei martora recunoaște că în acea vreme l-a cunoscut pe - și a conviețuit cu acesta la domiciliul inculpatului unde locuiau toți frații.
În declarația sa, martora arată că la un moment dat a cunoscut o fată care conviețuia în concubinaj cu și la începutul anului 2005 a rugat-o să o ajute să plece și ea în Cipru ca damă de companie cu intenția declarată de a duce o viață mai bună.
Inculpatul i-a indicat ce acte îi sunt necesare, ea le-a procurat, după care le-a dat inculpatului care le-a trimis la o firmă din Cipru și după o săptămână a primit răspunsul că solicitarea i-a fost aprobată.
Ajunsă în Cipru, martora spune că a fost așteptată de un impresar care a prezentat-o șefilor de acolo și au angajat-o ca dansatoare lucrând timp de două luni după care s-a mutat la un alt club și a mai lucrat încă patru luni. În toamna anului 2005 martora a revenit în țară și după foarte puțină vreme a plecat în Spania la sora sa de unde a revenit în luna august 2006.
În instanță a fost audiat tatăl acestei martore care a declarat că fiica sa a trăit în concubinaj cu - și apoi a plecat în Spania ca dansatoare, în prezent conviețuind cu sus-numitul și având un copil, motiv pentru care nu poate veni în România.
Din evidențele intrărilor și ieșirilor din țară rezultă că - a părăsit România la 19.02.2005 prin vama Otopeni și a revenit la 3.09.2005 după care a plecat din nou la 30.09.2005 și a revenit la 15.08.2006.
Din nici o probă a dosarului nu rezultă că în perioada 2005-2006 această persoană ar fi trimis vreo sumă de bani inculpatului.
Față de cele reținute mai sus, instanța constată că nici în legătură cu această pretinsă martoră-victimă nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în forma prevăzută de art.12 pct.1 din Legea 678/2001, neexistând nici o dovadă care să creeze convingerea instanței că această persoană a fost recrutată, transportată și cazată în vederea exploatării sale sexuale așa cum se reține prin actul de inculpare.
În legătură cu martora victimă, instanța constată că în cursul urmăririi penale aceasta a fost audiată în două rânduri, respectiv la 15.01.2007 și la 14.03.2007, ultima oară de către procuror în prezența avocatului.
În prima declarație această martoră-victimă a relatat că după întoarcerea din Spania unde a fost plecată în vizită la o verișoară a discutat cu inculpatul care i-a spus că i-a găsit un loc de muncă în Cipru ca damă de companie, prezentându-i și o copie a unui contract de muncă trimisă de impresarul din Cipru tradusă din limba engleză. În luna octombrie 2004 martora-victimă a plecat în Cipru cu avionul fiind așteptată acolo de un impresar și lucrând acolo timp de aproximativ 6 luni, timp în care a întreținut și raporturi sexuale cu diferiți clienți.
Audiată în fața instanței, a declarat că nu mai menține declarațiile date în cursul urmăririi penale întrucât nu a spus adevărul, fiind determinată de către organele de urmărire penală să spună lucrurile nereale. În realitate martora susține că necunoscând limba engleză a apelat la inculpat să vorbească la telefon cu o persoană din Cipru unde ea singură a dorit să plece fără a fi îndemnată de cineva. Martora a mai relatat totodată că a trimis din Cipru bani inculpatului pentru că era prietenul ei și a conviețuit cu acesta.
Tot în cursul cercetării judecătorești au mai fost audiați ca martori părinții acestei martore-victime care au relatat că din cele auzite de ei, fiica lor a fost plecată în străinătate cu contract de muncă iar inculpatul nu a făcut altceva decât să o ajute pe aceasta. Din povestirile fiicei lor martorii au aflat că aceasta a fost plecată în Cipru și Liban ca dansatoare și barman, neplângându-se că ar fi fost constrânsă să se prostitueze, deși vorbeau la telefon cu martora de 3-4 ori pe săptămână. Aceeași martori au relatat că fiica lor a conviețuit în concubinaj cu inculpatul în perioadele cât s-a aflat în România, iar în prezent fiica lor are un copil rezultat din căsătoria cu un cetățean sirian.
În finalul declarației sale martora a spus că a aflat de la fiica sa că a fost învățată de organele de urmărire penală să declare împotriva inculpatului și să ceară bani de la acesta.
Din actele dosarului rezultă că în perioada cât a fost plecată în Cipru și Liban, martora victimă a trimis inculpatului diferite sume de bani totalizând aproximativ 3500 euro despre care declară că i-a trimis pentru că așa a vrut ea, inculpatul fiindu-i prieten.
În legătură cu ieșirile și intrările din și în România, se constată că în luna septembrie 2003 îndată ce a absolvit clasa a X-a a Școlii de Cooperație martora a plecat din România și a revenit după 11 luni, respectiv la 7 august 2004 pentru ca la scurtă vreme, respectiv la 29.10.2004 să plece în Cipru de unde a revenit la 11 mai 2005. După o foarte scurtă ședere în România a plecat la 7 iunie 2005 în Liban, de unde a revenit la 9.09.2005. După mai puțin de o lună, la 5.10.2005 martora a părăsit România din nou prin vama reîntorcându-se prin vama T la 26.10.2005, după care la 15.11.2005 a plecat din nou în Cipru de unde a revenit la 13.10.2006.
Din cele reținute mai sus nu se poate trage o concluzie neîndoielnică cum că în perioada dată martora ar fi fost recrutată, transportată și cazată de inculpat în scopul traficării ei și exploatării sexuale.
În timp ce inculpatul, așa cum rezultă și din copia pașaportului său nu a părăsit niciodată România și nu există vreo dovadă că ar fi avut vreo înțelegere cu vreo persoană din vreuna din țările despre care s-a făcut vorbire, pretinsa martoră-victimă a ieșit și intrat de multe ori din România, conform propriilor afirmații, făcând acest lucru fără a fi constrânsă în vreun fel de cineva.
Cele reținute în actul de inculpare au la bază doar declarațiile martorei care nu se coroborează cu alte dovezi pe baza cărora să se poată trage concluzia fermă și neîndoielnică că inculpatul ar fi săvârșit față de ea infracțiunea de trafic de persoane în forma prevăzută de art. 12 pct.1 din Legea 678/2001.
Ultima persoană despre care se reține în actul de inculpare că a făcut obiectul traficului de persoane este.
În legătură cu ea este de observat că prima persoană care a sesizat organele de urmărire penală este tatăl acestei martore-victime, care la 3.11.2004 a declarat că de mai bine de un an înainte fiica sa voia să plece la muncă în străinătate întrucât lucra la o fabrică de confecții și nu câștiga mulți bani. La 26.09.2004 fiica sa a plecat de acasă fără să spună nimic și după câteva zile a aflat că a plecat în Spania unde a fost obligată să se prostitueze.
La 15.12.2004, revenită în țară a declarat în fața organelor de urmărire penală că în luna ianuarie 2004 discutat cu o colegă de serviciu că vrea să meargă la muncă în Spania unde se câștigă bani mulți dar nu cunoaște pe cineva care să o ajute.
Pe la mijlocul lunii ianuarie 2004 1-a cunoscut pe inculpat care i-a spus că o poate ajuta să lucreze ca dansatoare într-un club de noapte în Spania. Martora declară că și-a obținut singură pașaportul, iar inculpatul a ajutat-o financiar plătindu-i biletul de autocar.
În Spania, martora a declarat că a fost așteptată de un cetățean cu numele de care a constrâns-o să se prostitueze, după un timp mutându-se la un alt club unde a stat până în luna aprilie când un cetățean spaniol pe nume s-a îndrăgostit de ea și a ajutat-o să plece în România.
După revenirea în România, martora pretinde că a primit telefoane de la acea persoană care i-a solicitat să revină în Spania, să se mai prostitueze două luni, după care poate să se căsătorească cu acel spaniol, ea acceptând propunerile ce i se făcuseră și plecând de îndată în Spania unde a rămas până la începutul lunii decembrie 2004 când numitul a anunțat-o că părinții săi au făcut reclamații la poliția din România, așa încât au trimis-o înapoi în țară.
După ce a dat această primă declarație ca urmare a plângerii făcută de tatăl său, a rămas timp de 6 luni în România, după care în iulie 2005 plecat în Liban și mai apoi în Cipru.
În legătură cu deplasările făcute în Spania de această martoră victimă au mai fost audiați în cauză ca martori - și iu care au relatat cele aflate din poveștile lui.
În fața instanței de judecată martora victimă a revenit asupra tuturor declarațiilor date în cursul urmăririi penale afirmând că nu a spus adevărul fiind constrânsă de tatăl său. În ce privește plecările în Cipru și Liban, a susținut că fiind în relații de prietenie cu inculpatul, a mers cu acesta la un internet în zona unde au căutat loc de muncă în străinătate ca artistă dansatoare, ceea ce a și făcut. Martora a susținut că nu a fost in nici un fel determinată de inculpat să plece la muncă în Cipru și Liban și nu s-a prostituat acolo ci a lucrat ca dansatoare întrucât urmase în V cursul de modern.
Martora a declarat că i s-a cerut de către organele de urmărire penală să dea declarații împotriva inculpatului și nu mai menține acele declarații.
Martora a și depus la dosar copia pașaportului ce conține vizele de lucru traduse, un carnet bancar tradus și un buletin de rezidență tradus, pretinzând că aceste acte fac dovada că nu a fost victima infracțiunii de trafic de persoane fiind angajată cu contract de muncă legal, însă organele de urmărire penală au refuzat să verifice aceste acte și să le ia în seamă.
Din procesele-verbale vizând intrările și ieșirile din țară rezultă că a părăsit prima dată România la 4.01.2004 prin vama, a revenit în România la 5.04.2004 prin vama Nădlac, a părăsit din nou România la 29.09.2004 prin vama Nădlac și s-a întors la 6.12.2004 prin vama. La 9.07.2005 a părăsit România prin aeroportul Otopeni, din pașaport rezultând că până la 9.10.2005 când a revenit pe aeroportul Otopeni a avut intrări în Liban și în Cipru. La 5.11.2005 martora a părăsit România prin aeroportul Otopeni revenind din Cipru la 1.03.2006 prin același aeroport.
Deși martora a declarat că a trimis bani inculpatului datorită sentimentului de pe care i-l poartă, din actele dosarului nu există nici o dovadă în acest sens.
Fiind audiat în instanță, tatăl martorei-victime a declarat că nu știe în ce condiții fiica sa 1-a cunoscut pe inculpat și nici în ce condiții aceasta a plecat din România în Spania. Pentru că atunci când vorbea cu fiica sa la telefon și-a dat seama că este supravegheată a făcut reclamație la poliție și nu după multă vreme fiica sa a revenit în România. Martorul a susținut că nu a aflat nimic concret de la fiica sa în legătură cu plecarea sa în Spania și nici în vreo altă țară și bănuiește că este ușor influențabilă. În final martorul a susținut că după ce a dat declarația din luna noiembrie 2004 ținut legătura cu organele de urmărire penală cărora le-a spus că fiica sa este plecată în străinătate.
, persoană matură în vârstă de peste 28 de ani, lucrând la o fabrică de confecții în V, a hotărât să plece la muncă în străinătate. Mai înainte să-1 fi cunoscut pe inculpat, la 9.01.2004 martora și-a scos pașaport și prin intermediul numitei 1-a cunoscut pe inculpat cu care s-a împrietenit și care s-a oferit să o ajute să se angajeze în Spania într-un club de noapte ca dansatoare.
Inculpatul nu a părăsit niciodată România și nici nu există vreo dovadă că ar fi avut vreo relație cu persoane din lumea interlopă din Spania sau din altă țară.
a plecat din România în luna februarie 2004 și a revenit în aprilie același an, plecând din nou în septembrie și întorcându-se în decembrie 2004.
În actul de inculpare se reține că după ce în luna aprilie 2004 s-a reîntors in țară, asupra martorei au fost exercitate presiuni de către inculpat să se reîntoarcă, ori din însăși declarațiile acesteia nu rezultă că inculpatul ar fi exercitat vreo astfel de presiune. În instanță, martora a negat să fi fost vreodată constrânsă în vreun fel de inculpat.
n concluziile depuse cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a invocat excepția vizând nulitatea absolută a urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței pretinzând că organele de urmărire penală i-au adus la cunoștință că este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.12 pct.2 lit. a din Legea 678/2001 iar prin rechizitor s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru o altă infracțiune respectiv infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 din aceeași lege.
Instanța constată că excepția invocată de inculpat este nefondată și se impune a fi respinsă, drepturile legale ale inculpatului nefiind prejudiciate cu nimic în condițiile în care după prezentarea materialului la întocmirea actului de sesizare a instanței s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii mai grave (cu participarea a două sau mai multe persoane împreună), ci a aceleiași infracțiuni mai puțin grave, având limitele de pedeapsă mai mici.
În termenul prevăzut de art.363 al.1 Cod procedură penală hotărârea a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se motivează că, instanța de fond a apreciat greșit probele dosarului - cu referire la declarațiile martorelor de la urmărirea penală -, probe care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Alăturat motivelor de apel, Parchetul depune copii de pe rezoluțiile de începere a urmăririi penale cu privire la și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.260 Cod penal, cu prilejul audierii acestora în calitate de martore în dosarul penal nr- al Tribunalului Vaslui.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului și hotărârea apelată, reține următoarele:
Instanța de fond a procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost just apreciat, conform art.63 Cod procedură penală.
S-a reținut în mod temeinic că nu este dovedită vinovăția inculpatului.
Declarațiile martorelor și ale inculpatului de pe tot parcursul procesului penal, procesele verbale de confruntare, procesele verbale de intrare/ieșire din țară, procesele verbale de recunoaștere din grup, plângerea numitului, copiile pașapoartelor martorelor și inculpatului, procesele verbale de percheziție și celelalte înscrisuri de la dosarul cauzei ce se referă la transferurile de bani prin sau sau la contractele de muncă în străinătate ale martorelor, toate aceste probe, coroborate, nu susțin acuzarea și nu răstoarnă prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului.
Singurele probe pe care s-a fundamentat acuzarea sunt declarațiile martorelor victime date în fața procurorului.
Astfel, în ce o privește pe martora, plecată definitiv din țară la 4.08.2004 - nu se poate concluziona că inculpatul ar fi recrutat-o, că i-ar fi facilitat obținerea pașaportului și ar fi obligat-o să se prostitueze în străinătate.
Faptul că martora i-a trimis o singură dată inculpatului 200 dolari USD - la 13.01.2004 - nu poate forma convingerea că inculpatul ar fi obținut profituri din exploatarea sexuală a acesteia.
Mama martorei, numita - a relatat că fiica sa a lucrat în Cipru cu contract de muncă, ca îngrijitoare și damă de companie, a revenit în țară, a plecat din nou în Cipru, iar în prezent este în Spania, căsătorită.
În ce o privește pe martora -, acuzarea se bazează doar pe o singură declarație dată de aceasta la urmărirea penală, ulterior martora părăsind România.
A fost audiat tatăl acesteia, care a relatat că martora a trăit în concubinaj cu fratele inculpatului, cu care are un copil, a plecat din țară și a revenit de mai multe ori, iar în prezent lucrează ca dansatoare în Spania.
Nu rezultă că în perioada cât a fost plecată ar fi trimis sume de bani inculpatului.
În instanță și au revenit asupra declarațiilor de la urmărirea penală.
Din actele dosarului (copia intrărilor/ieșiri din țară) rezultă că în perioada 2003-2006, martora a părăsit de mai multe ori România, deplasându-se pentru șederi de câteva luni în Cipru și Liban, fără să fie obligată sau constrânsă de cineva.
Martora a plecat din România în februarie 2004 și a revenit în aprilie 2004, plecat din nou în septembrie și s-a reîntors în decembrie 2004, fără să fie însoțită de cineva.
Nu sunt susținute nici mențiunile din rechizitoriu cu privire la presiunile pe care inculpatul le-ar fi exercitat asupra acestei martore pentru a se reîntoarce în străinătate, martora negând în instanță orice act de constrângere din partea inculpatului.
După ce martora a fost audiată, urmare a sesizării organelor de urmărire penală de către tatăl acesteia, martora a plecat în Liban și Cipru, unde a lucrat ca dansatoare.
Din întreg probatoriul dosarului este evident că participația penală a inculpatului la ansamblul faptic incriminat nu este susținută.
Declarațiile pe care martorele, pretins victime le-au dat în fața procurorului, declarații modificate ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești nu răstoarnă prezumția de nevinovăție și nu pot concluziona asupra implicării infracționale a inculpatului.
Probele administrate - atât la urmărirea penală, cât și nemijlocit de instanța de judecată, în ședință publică - nu dovedesc fără putință de tăgadă că inculpatul a săvârșit faptele imputate.
Instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probelor și respectând principiul "in dubio pro reo", în mod judicios, l-a achitat pe inculpat potrivit art.11 pct.2 lit. a combinat cu art.10 lit. a Cod procedură penală.
Constatând că nu sunt motive de desființare a sentinței apelate, potrivit art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge apelul Parchetului.
Văzând și dispozițiile art.192 al.3 Cod procedură penală ce reglementează plata cheltuielilor judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva sentinței penale nr.572 din 27.11.2007 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o menține.
Cheltuielile judiciare efectuate în apel rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
- -
08.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Otilia Susanu
