Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 30/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALA NR 30 /Ap DOSAR Nr-
Ședința publică din 1 aprilie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu
JUDECĂTOR 2: Laura Popa
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror șef Secție judiciară din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de Parchetul de mpe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr 511/S din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr -.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa părtilor.
Procedura indeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în sedinta publică din 12 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de sedintă din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanta in vederea deliberarii, a amânat pronuntarea pentru 20 martie 2008, 26 martie 2008, 28 martie 2008, apoi pentru 1 aprilie 2008, când,
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr. 511/2007, Tribunalul Brașova dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achitarea inculpaților, și sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 și a respins cererea parchetului de confiscare a sumei de 4800 de euro de la inculpatul. Totodată, a respins pretențiile părților vătămate și.
În fapt, prima instanță a reținut că:
- în luna septembrie 2002 inculpatul, zis "" a recrutat partea vătămată pe care a transportat-o în Italia la Milano în scopul exploatării acesteia prin supunerea la activități de cerșetorie, în perioada 13.11.2002 - 03.02.2003.
- în luna decembrie 2002, inculpatul, zis "" a recrutat partea vătămată, pe care a transportat-o în Italia, la, în scopul exploatării sale prin supunere la activități de cerșetorie, în perioada 15.02.2003 - 15.03.2003.
- în luna noiembrie 2004, inculpatul a recrutat părțile vătămate și în scopul transportării în Italia și exploatării acestora prin supunere la cerșetorie.
Împotriva hotărârii a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând desființarea acesteia. În cadrul rejudecării, Parchetul a cerut condamnarea inculpaților pentru faptele deduse judecății deoarece probele administrate în cauză dovedesc vinovăția acestora.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, se constată că apelul parchetului nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză și a reținut corect starea de fapt, constatând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale nici unei infracțiuni deoarece sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Astfel cum corect a subliniat prima instanță, infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 presupune realizarea de către făptuitor a unor acțiuni (recrutare, transportare, transferare, cazare sau primirea unei persoane) prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.
În lipsa uneia sau a tuturor acestor cerințe esențiale ce caracterizează elementul material al laturii obiective, fapta nu constituie infracțiune.
În cazul de față, inculpații au fost trimiți în judecată întrucât au recrutat și transportat în Italia pe părțile vătămate și unde le-au exploatat, obligându-le să se supună unor activități de cerșetorie, în cazul inculpatului reținându-se doar activitatea inițială de recrutare, activitatea infracțională a inculpaților îmbrăcând astfel diferite forme. Nici una din probele administrate în cauză nu dovedește însă existența vreunei constrângeri, înșelăciuni sau a oricărei alte acțiuni a inculpaților care să vicieze consimțământul victimei, în nici una din fazele activității infracționale reținute prin rechizitoriu, fie pe teritoriul României, fie al Italiei, în vederea exploatării părților vătămate de către inculpați,
Chiar părțile vătămate au arătat, atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței, (filele 19,28 dosar urmărire penală, fila 61, 63 dosar tribunal) că s-au înțeles debunăvoiecu inculpații sau pentru a fi transportați în Italia și a câștiga bani din cerșit în schimbul asigurării cazării, mâncării și a 100 euro pe lună, arătând că au făcut acest lucru deoarece în țară aveau o situație materială grea. Nici una dintre acestea nu a afirmat vreodată că inculpații au exercitat asupra lor vreo acțiune de șantaj sau constrângere pentru a fi recrutate și transportate în Italia, dimpotrivă, declarațiile lor sunt constante în sensul că au fost de acord să plece în Italia cu ajutorul inculpaților, pentru a câștiga bani.
Acest aspect este confirmat în cazul părții vătămate și de către concubinul acesteia, martorul G (fila 55 dosar urmărire penală, fila 119 dosar instanță) și ginerele său, ( fila 53 dosar urmărire penală, fila 118 dosar instanță) care au fost prezenți la discuție și au fost de acord cu hotărârea părții vătămate de a pleca în Italia.
Aceeași este situația și în cazul inculpatului cu mențiunea că, în cursul cercetării judecătorești, chiar partea vătămată și martorul G au precizat că acest inculpat a discutat doar cu despre plecarea în Italia, nu și cu el.
În afară de declarațiile părților vătămate și, precum și ale martorilor, G și u ( fila 52 dosar urmărire penală - la care s-au găsit pașapoartele celor două părți vătămate, fiind lăsate de inculpatul ), în cauză nu există alte probe administrate din care să rezulte date despre activitatea inculpaților cu privire la infracțiunea de trafic de persoane, iar declarațiile părților vătămate sunt singurele probe care relevă unele informații privind activitatea de cerșetorie desfășurată de ele în Italia. Acestea nu sunt însă confirmate și de alte probe care să dovedească cu obiectivitate și fără urmă de îndoială adevărul celor susținute de părțile vătămate.
Potrivit art. 75 Cod procedură penală, declarațiile părților vătămate sau civile pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări care rezultă din ansamblul probator existent in cauză.
În speță, afirmațiile părților vătămate date cu privire la înțelegerea inițială cu inculpații ( realizată de bună voie și fără orice fel de constrângeri sau vicii le consimțământului ) sunt confirmate de cei doi martori amintiți anterior ( G și ). Celelalte afirmații ale celor două părți vătămate privind activitatea desfășurată în Italia nu sunt confirmate și nu se coroborează cu nici o altă probă.
Inculpații nu au recunoscut nici la urmărirea penală și nici în cursul cercetării judecătorești că ar fi constrâns pe părțile vătămate să cerșească pentru ei în Italia, că le-ar fi împiedicat să revină în țară sau că le-ar fi luat toți banii din cerșit, fără a le lăsa posibilitatea de mișcare, astfel că simplele afirmații sau declarații ale părților vătămate în privința activităților desfășurate în Italia, necoroborate cu alte probe, nu pot constitui un suport probatoriu pentru condamnarea inculpaților.
În afara declarațiilor inculpaților sau a părților vătămate ( părțile au interese opuse) nu există nici o altă probă administrată în cursul urmăririi penale și care să poată fi administrată de instanțele de judecată, care să facă vreo referire concretă la activitatea desfășurată de părți în Italia.
De altfel, chiar partea vătămată a recunoscut în fața instanței că în toată perioada cât a stat în Italia (3 luni de zile) a avut pașaportul asupra ei, inculpații lăsându-i astfel posibilitatea de mișcare.
Raportat la considerentele expuse, rezultă că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev de art 12 alin 1 din Legea 678/2001 în nici una din modalitățile alternative prevăzute in textul de lege, deoarece acțiunile de recrutare, transport, transferare sau cazare nu s-au realizat ca urmare a vicierii consimțământului persoanei (în orice mod prevăzut de norma penală incriminatoare: amenințare, violență, răpire, fraudă, înșelăciune, imposibilitatea expunerii voinței, consimțământul persoanei cu autoritate asupra victimei etc), orice dubiu profitând inculpaților conform principiului "in dubio pro reo".
Prin urmare, fiind incidente dispozițiile art 10 lit d Cod procedură penală, în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpaților în baza art 11 pct 2 lit a Cod procedură penală.
Nici solicitarea orală a reprezentantului parchetului in fața instanței de apel în sensul reținerii infracțiunii de instigare la cerșetorie nu este fondată deoarece nici una din probele administrate nu dovedește cu certitudine și fără urmă de îndoială că părțile vătămate au desfășurat vreo activitate de cerșetorie în Italia, declarațiile victimelor necoroborându-se cu alte probe, așa cum s-a arătat anterior.
În consecință, Curtea de Apel Brașov va respinge, în baza art 379 pct 1 lit b Cod procedură penală, apelul parchetului ca nefondat și va menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art 189, 192 alin 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 511/S/2007 a Tribunalului Brașov.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu în cuantum de câte 150 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 1 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. LP 04.06.2008
Dact MB/10.06.2008
- 2 exemplare -
Jud fond -
În cazul de față, ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. -
copia minutei deciziei penale nr.30/Ap din 1 aprilie 2008
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 511/S/2007 a Tribunalului Brașov.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 1 aprilie 2008.
Președinte Judecător
indescifrabil indescifrabil
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Laura Popa
