Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 39/
Ședința publică din 10 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
Grefier:- -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile penale, declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ și partea vătămată, domiciliată în Curtea de A, str. -, --1, scara B,. 59, județul A, împotriva sentinței penale nr. 572 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citare a părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03 aprilie 2008, când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.572 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-, a fost ondamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27 mai 1975 în Râmnicu V, județul V, domiciliat în Curtea de A,-, județul A, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, la:
-5 ani și 4 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.13 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, art.329 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal, art.13 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal și art.329 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. Cod penal, în condițiile art.33 lit.a Cod penal.
În baza art.57 Cod penal, inculpatul execută pedeapsa principală în condiții de penitenciar. În baza art.71 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art.350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, s-a dedus perioada executată în arest preventiv începând cu data de 30.06.2006, la zi.
În baza art.118 lit.a Cod penal rap. la art.329 alin.4 Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 4.500.000 lei, prin obligarea la plata acesteia către stat. S-au respins cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile -, -, și --.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, inculpatul G, în luna mai 2005, racolat-o pe minora -, căreia i-a propus să întrețină raporturi sexuale cu diferiți bărbați pentru a obține bani, lucru pe care aceasta l-a și făcut.
La începutul lunii mai 2006, inculpatul a racolat-o pe minora pe care a convins-o, de asemenea, să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați, în schimbul unor sume de bani.
La începutul anului 2006, inculpatul a racolat-o și pe partea vătămată minoră și a determinat-o să practice prostituția o perioadă de circa 3 săptămâni, obținând diferite sume de bani.
În luna mai 2006, inculpatul a racolat-o pe partea vătămată și a determinat-o să practice prostituția, obținând circa 3.000 lei.
În luna iunie 2006, inculpatul a racolat-o și pe partea vătămată minoră -, pe care a determinat-o să practice prostituția obținând diferite sume de bani. Partea vătămată a fost cazată de inculpat în apartamentul său, până în dimineața zilei de 30 iunie 2006, când a fost depistată, alături de partea vătămată, de organele de anchetă cu ocazia percheziției domiciliare.
Părțile vătămate au susținut că au practicat prostituția, fiind constrânse fizic și moral de inculpat, iar banii obținuți au fost însușiți de acesta, lor revenindu-le sume mici din care își procurau mâncare și obiecte de îmbrăcăminte. Pe de altă parte, inculpatul a recunoscut că a racolat pe părțile vătămate și le-a convins să practice prostituția, în schimbul unor sume de bani, însă făcut-o cu acordul acestora, iar din banii obținuți o parte au fost folosiți pentru întreținerea părților vătămate și pentru procurarea unor articole de îmbrăcăminte scumpe.
Această apărare a fost admisă de prima instanță, care a considerat că este imposibil de acceptat ideea că părțile vătămate ar fi putut să fie constrânse să practice prostituția pe raza localității de domiciliu, o perioadă de circa trei săptămâni și fără a avea posibilitatea de a sesiza imediat organele de poliție și chiar din declarațiile părților vătămate rezultă că în momentul în care au fost racolate, inculpatul le-a întrebat dacă "vor să lucreze" pentru el, expresie care, în contextul respectiv, nu putea fi interpretată decât într-un singur mod.
Ca urmare, în baza art.334 Cod pr.penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art.13 alin.1 din Legea nr. 678/20012, art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplic. art.13 Cod penal și art.37 lit."b" Cod penal, art.329 alin.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit."b" Cod penal și art.329 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit."b" Cod penal, în condițiile art.33 lit."a" Cod penal, în infracțiunea prev. de art.329 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit."b"Cod penal, text în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, în raport de care s-a reținut, pe de o parte, comportarea sinceră a inculpatului în cursul procesului penal, iar, pe de altă parte, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii și împrejurarea că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie.
Având în vedere că s-a reținut că părțile civile nu au fost constrânse să practice prostituția, în baza art.14 și 346 Cod pr.penală, rap. la art.998 Cod civil, au fost respinse cererile de acordare a daunelor morale.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ și partea vătămată.
Parchetul, în motivele scrise, a criticat sentința în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de către inculpat, solicitând condamnarea inculpatului atât pentru infracțiunea prevăzută de art.329 alin.1 Cod penal, cât și pentru infracțiunea prevăzută de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.13 Cod penal, pentru victima minoră - și, respectiv, condamnarea inculpatului pentru art.13 din Legea nr.678/2001, în concurs cu infracțiunea de proxenetism, în formă continuată și în stare de recidivă, pentru faptele săvârșite asupra celorlalte părți vătămate.
Parchetul a invocat împrejurarea că activitatea infracțională a inculpatului s-ar fi desfășurat față de victima minoră -, anterior datei de 14 iunie 2005, când a fost modificată Legea nr.678/2001, prin Legea nr.287 din 11 octombrie 2005, prin care s-au majorat pedepsele, astfel că ar fi incidente prevederile art.13 Cod penal și s-ar impune condamnarea pentru o infracțiune distinctă în ceea ce privește pe această parte vătămată.
In ce privește celelalte părți vătămate minore, parchetul a susținut că activitatea inculpatului a fost săvârșită în formă continuată, existând o rezoluție unică infracțională și mai multe persoane vătămate, și a invocat faptul că art.16 din Legea nr.678/2001 prevede în mod expres că nici consimțământul persoanei traficate nu înlătură răspunderea penală a inculpatului.
În susținerea apelului, procurorul de ședință a arătat că de fapt nu se rețin patru infracțiuni, ci doar două, respectiv concursul între infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin1 penal și cea prevăzută de art. 13 alin.1 și 2 din legea 678/2001, ambele săvârșite în formă continuată. De altfel și în motivele scrise, parchetul a arătat că toate părțile vătămate au fost constrânse atât fizic cât și moral la practicarea prostituției.
Apelul părții vătămate a criticat sentința, de asemenea, sub aspectul încadrării juridice a faptei și sub aspectul aplicării unei pedepse neîndestulătoare. Partea vătămată a susținut, de asemenea, că a fost constrânsă atât fizic cât și moral de către inculpat, care le bătea pe toate părțile vătămate și le amenința cu un rău ce-l va face lor sau în legătură cu imaginea sau reputația lor, partea vătămată apelantă fiind amenințată că inculpatul va da publicității filmările efectuate cu ea în timpul întreținerii de relații sexuale și că le va spune părinților ei, colegilor și prietenilor.
Analizând apelurile, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod pr.penală, curtea constată că, în esență, ambele apeluri vizează doar latura penală a cauzei, respectiv încadrarea juridică a faptei și individualizarea pedepsei, aspectele civile ce pot fi supuse controlului judiciar de către instanța de apel (apelanta parte vătămată neconstituindu-se parte civilă), precum și luarea măsurii confiscării, fiind corect soluționate de instanța de fond.
In ceea ce privește apelul parchetului, curtea constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru patru infracțiuni. Două dintre infracțiuni, respectiv cea prevăzută de art.329 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, și cea prevăzută de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.13 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, au fost reținute pentru faptele săvârșite asupra unei singure părți vătămate, minora -, în perioada mai - iunie 2005.
Celelalte două infracțiuni sunt săvârșite în formă continuată, fiind vorba despre activitatea inculpatului de îndemnare, înlesnire a practicării prostituției și, respectiv, de recrutare, transportare și găzduire în vederea exploatării prin obligare la întreținerea de relații sexuale asupra mai multor părți vătămate minore, respectiv, și -.
Curtea constată, însă, că atât pentru activitatea săvârșită asupra minorei -, cât și pentru activitatea săvârșită asupra celorlalte minore a existat, în ce-l privește pe inculpat, o rezoluție infracțională unică, iar faptul că a recrutat-o, cazat-o și exploatat-o sexual pe minora -, face parte din același întreg infracțional cu racolarea și exploatarea celorlalte minore.
Acest lucru rezultă, în primul rând, din împrejurarea că în aceeași perioadă în care s-a desfășurat activitatea infracțională asupra minorei -, a fost racolată și partea vătămată apelantă, încă din aprilie-mai 2005 (24 verso, dosar urmărire penală), chiar dacă efectiv activitatea acesteia de a produce bani pentru inculpat a început abia în toamna anului 2005. De asemenea, partea vătămată a fost racolată tot în luna mai de către inculpat (29 verso dosar urmărire penală). În consecință este greșită susținerea din rechizitoriu și din motivele scrise ale parchetului în sensul că activitatea inculpatului s-ar fi desfășurat în două perioade distincte.
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 49/2007, admițându-se recursul în interesul legii, că: " de persoane incriminat prin dispozițiile art.12 și art.13 din Legea nr.678/2001, comis asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași condiții de loc și de timp, constituie o infracțiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracțiuni aflate în concurs".
Multitudinea de părți vătămate nu atrage, deci, după sine, reținerea concursului de infracțiuni (atâtea câte părți vătămate sunt). Curtea apreciază că, același este raționamentul pentru a se reține că nu are relevanță succesiunea de legi penale în timp, care reglementează aceeași activitate ilegală, atâta timp cât ea rămâne infracțiune, deoarecemodificarea în speță a art.13 din Legea nr.678/2001, prin Legea nr.287/2005, nu constituie o împrejurare care să fi întrerupt hotărârea infracțională a inculpatului. Acolo unde unele acte materiale sunt săvârșite sub imperiul legii vechi, iar altele sub imperiul legii modificate, vor fi reținute prevederile art.41 alin.2 Cod penal, infracțiunea rămânând în continuare o infracțiune unică prin voința legiuitorului, dar încadrarea juridică este dată de momentul în care această infracțiune se epuizează.
In cauză, deci, pentru activitatea desfășurată sub imperiul legii vechi, nu se poate reține o infracțiune distinctă, ci se va reține că ea face parte din întregul infracțional și va primi, de asemenea, încadrarea juridică a faptelor săvârșite după modificarea Legii nr.678/2001.
Față de aceste considerente, curtea apreciază că primul motiv de apel al parchetului, care viza reținerea unor infracțiuni distincte doar pentru activitatea săvârșită asupra părții vătămate minore -, este nefondat. De altfel, în ce privește infracțiunea prevăzută de art.329 alin.1 Cod penal, în mod greșit parchetul, prin rechizitoriu, a fragmentat activitatea infracțională a inculpatului în condițiile în care acest articol nu suferise nici o modificare, așa cum s-a pus problema anterior în legătură cu infracțiunea de trafic de persoane. Acest aspect este un argument în plus pentru a dovedi artificialitatea separării activității infracționale a inculpatului desfășurată în baza unei rezoluții infracționale unice, în funcție de criterii străine celor care trebuie avute în vedere la reținerea încadrării juridice a faptei.
In ce privește concursul dintre infracțiunea de proxenetism și cea de trafic de persoane, curtea reține că, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.XVI din 19 martie 2007, în soluționarea unui recurs în interesul legii, a statuat în sensul că cele două infracțiuni au o valoare socială diferită, iar distincția dintre ele se face atât în funcție de acest obiect juridic diferit cât și în funcție de aspectele privind consimțământul persoanei vătămate de a practica prostituția.
Aceeași decizie discriminează între situația în care persoana vătămată practică prostituția de bună-voie și este doar îndemnată sau ajutată de inculpat, iar, ulterior, asupra aceleiași persoane, același inculpat acționează prin constrângere (caz în care se reține concursul între art.329 alin.1 Cod penal sau, după caz 329 alin.2 tezele I și II din Codul penal, cât și infracțiunea prevăzută de art.12 din Legea nr.678/2001) și situația în care, de la început se acționează prin constrângere fizică sau morală asupra persoanei vătămate în vederea exploatării ei sexuale, când se reține doar săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, și nu un concurs între art.329 alin.2 teza a III-a și infracțiunile prevăzute în art.12 și 13 din Legea nr.678/2001.
In lipsa considerentelor deciziei, curtea se raportează și la aspectele ce rezultă din motivarea pe care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a realizat-o în recursul în interesul legii nr-, în soluționarea căruia s-a pronunțat decizia menționată (care a îmbrățișat opinia parchetului în legătură cu soluțiile considerate corecte dintre cele pronunțate de către instanțele ce aveau practică neunitară).
In cauza de față, însă, interpretarea acestei decizii este mai complexă, deoarece, fiind vorba despre infracțiuni săvârșite asupra minorelor, de persoane în modalitățile pedepsite de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, nu mai prevede, ca în cazul art.12, constrângerea ca fiind de esență pentru a se realiza diferența dintre infracțiunea de trafic de minori și cea de proxenetism asupra minorilor. Este infracțiune de trafic de persoane orice activitate de recrutare, transportare, transferare, găzduire sau primire a unui minor în scopul exploatării, constrângerea constituind agravanta prevăzută de alin.2 al aceluiași articol.
In mod constant, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că între infracțiunea prevăzută de art.329 alin.3 teza I Cod penal și art.13 din Legea nr.678/2001, nu poate exista un concurs de infracțiuni, ci este vorba despre un concurs de reglementări care impune alegerea legii aplicabile dintre cele două care reglementează aceeași activitate infracțională, situație în care are prioritate legea specială, acesta fiind un principiu general de drept.
In acest sens, în Decizia Penală nr.2550 din 11 mai 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că infracțiunea prevăzută de art.329 alin.1, 2 și 3 și infracțiunea prevăzută de art.13 din Legea nr.678/2001 au un conținut identic raportat la latura obiectivă și, existând un concurs de texte penale, este aplicabilă legea specială, respectiv dispozițiile Legii nr.678/2001 și nu cele ale art.329 Cod penal, "astfel încât, ori de câte ori se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, se vor aplica prevederile Legii nr.678/2001, după intrarea în vigoare a acestei legi, incidența prevederilor art.329 Cod penal fiind limitată".
Pentru aceleași considerente, curtea apreciază că fapta inculpatului din prezenta cauză trebuie să primească o singură încadrare juridică, respectiv cea din legea specială, nu și proxenetism, așa cum solicită parchetul.
Apelul parchetului este, însă, fondat în ceea ce privește critica adusă încadrării juridice dată de prima instanță nu doar prin faptul că trebuie reținută infracțiunea prevăzută de art.13 din Legea nr.678/2001, ci pentru reținerea infracțiunii de trafic de minori, prin constrângerea fizică și morală a tuturor părților vătămate.
Astfel, partea vătămată - a declarat că a întreținut raporturi sexuale cu diferite persoane în beneficiul inculpatului G, fiind-i frică de acesta, deoarece o amenințase și o bătuse pe, și că, personal, atunci când nu-i găsea clienți, i-a spus că o pentru că nu mai făceau bani (6 și 9 verso, dosar urmărire penală). Această declarație se coroborează cu cea a martorei care a declarat că partea vătămată i-a povestit că îi era frică de inculpat, deoarece acesta o bătea pe și împreună cu prieteni de-ai lui erau foarte violenți, iar într-o împrejurare, la o discotecă, aceștia și-au pus cagulele pe față și s-au bătut cu localnicii. Aceste aspecte erau, în opinia curții, suficiente pentru a-i produce părții vătămate o stare de temere care să o determine să realizeze ceea ce-i cerea inculpatul.
Partea vătămată-apelantă a susținut, de asemenea că, a întreținut raporturi sexuale cu inculpatul o singură dată, iar acesta a filmat-o cu telefonul mobil fără ca ea să știe și, ulterior a amenințat-o că face acea înregistrare publică fiind deci, constrânsă moral să întrețină în continuare relații sexuale (25 dosar urmărire penală).
Partea vătămată a arătat că, încă de la început, atunci când a ajuns în apartamentul inculpatului (de bună-voie), nu a mai fost lăsată să plece, acesta punându-se în fața ușii, încuind ușa și luând cheia asupra lui, chiar dacă partea vătămată plângea. Prima dată când partea vătămată a fost trimisă să întrețină relații sexuale împotriva acordului ei, aceasta, deși a urcat în camera de hotel cu un cetățean străin, s-a ascuns în baie, fiind forțată a doua zi, totuși, să întrețină relații sexuale pentru suma primită anterior de inculpat de la acel cetățean (29 verso, 30 dosar urmărire penală).
De asemenea partea vătămată - a declarat că a întreținut relații sexuale cu diferite persoane la cererea lui G, datorită faptului că îi era frică de acesta, știind că este "un tip periculos", fiind cunoscut astfel în zona localității Curtea de A, motiv pentru care a și solicitat să fie primită într-un centru de plasament pentru a fi protejată de inculpat și familia acestuia (38 dosar urmărire penală).
Partea vătămată a declarat, de asemenea, că după ce inculpatul a primit-o și s-a purtat timp de 3 zile în casa lui, ulterior a amenințat-o pe aceasta, cerându-i să-l asculte și spunându-i că dacă va încerca să fugă o va foarte rău, lucru pe care partea vătămată l-a crezut deoarece știa că acesta făcuse "pușcărie". De asemenea, constrângerea morală s-a realizat și prin crearea unei dependențe materiale față de inculpat, care i-a asigurat cazarea, știind că aceasta nu are unde se adăposti, partea vătămată trăind cu frica de a nu fi aruncată în stradă (39 verso, dosar urmărire penală).
Declarațiile părților vătămate se coroborează și cu declarațiile martorului (57 dosar urmărire penală) care a confirmat faptul că, avea multiple vânătăi pe corp, iar împrejurarea că inculpatul o bătea pe această fată pe care o exploata, era de natură să le intimideze și să le inspire frică și părților vătămate.
De asemenea, martorul (60 verso dosar urmărire penală), confirmă reputația de "tip periculos" a inculpatului, ca și martorul menționat anterior. Această reputație a inculpatului, coroborată cu ceea ce părțile vătămate știau că pățise, erau suficiente pentru a le opri pe părțile vătămate să ceară ajutor organelor de poliție, fiind chiar mai periculos pentru ele faptul că inculpatul, care locuia în orașul în care domiciliau sau învățau, se putea răzbuna în cazul în care acesta nu era imediat arestat.
Împrejurarea că inculpatul este o persoană violentă rezultă și din fișa de cazier a acestuia (43 dosar urmărire penală) acesta fiind condamnat pentrutrei infracțiuni de tâlhărie, pentru una dintre ele primind chiar o pedeapsă de 8 ani închisoare și fiind trimis în judecată pentruo infracțiune de vătămare corporală, pe lângă alte condamnări pentru furt și violare de domiciliu. Pe de altă parte, constrângerea, așa cum este ea prevăzută de Legea nr.678/2001, care se referă la orice formă de constrângere, pe lângă amenințare sau violență, s-a realizat inclusiv prin crearea unei dependențe afective față de inculpat. Este o modalitate foarte frecventă printre persoanele care realizează trafic de persoane și aceea de a le transforma întâi pe victime în concubine, astfel încât orice restricții impuse acestora și orice tipuri de comenzi date, să pară că au la bază un anume tip de gelozie, care apare ca fiind mai acceptabilă decât exploatarea fără aparență a unei implicări afective.
Or, acest tip de exploatare rezultă cu prisosință din convorbirile telefonice purtate de inculpat cu părțile vătămate, în care acesta le întreabă dacă-l mai "iubesc" și le dă de înțeles că le controlează pentru că este gelos și că, fără el le-ar fi foarte greu, tactică foarte eficientă dată fiind vârsta părților vătămate care erau minore precum și problemele lor familiale, cele mai multe dintre ele fiind în conflict cu propria familie.
Articolul 16 din legea specială prevede că nici consimțământul victimei majore a ui nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului, cu atât mai puțin consimțământul unor minore, ca în prezenta cauză.
Față de toate cele expuse anterior, curtea apreciază că, în cauză, există suficiente probe pentru a se reține că inculpatul a determinat pe părțile vătămate să întrețină relații sexuale prin amenințare și alte forme de constrângere, astfel încât sunt incidente prevederile art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, încadrare juridică ce va fi reținută pentru faptele inculpatului, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, și în baza acestui text de lege, după schimbarea încadrării juridice a faptei, va fi condamnat inculpatul.
Pedeapsa pentru această infracțiune este închisoarea de la 7 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.
La individualizarea pedepsei, curtea va avea în vedere atât atitudinea inculpatului de recunoaștere a legăturii cu părțile vătămate și a îndemnării lor la practicarea prostituției, ca circumstanțe favorabile acestuia, dar și poziția de nerecunoaștere a constrângerii părților vătămate și antecedentele penale multiple ale acestuia, inclusiv starea de recidivă. De asemenea se au în vedere aspectele ce țin de fapta judecată în prezenta cauză, respectiv multitudinea de părți vătămate și acte materiale și durata desfășurării activității infracționale pe parcursul a doi ani, astfel încât se va stabili ca inculpatul să execute o pedeapsă egală cu minimul special al pedepsei închisorii, respectiv 7 ani și, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 4 ani.
Modalitatea de executare a pedepsei închisorii prin privare de libertate în condițiile art.57 Cod penal, precum și pedeapsa accesorie stabilită de prima instanță pe toată durata executării pedepsei principale, vor fi menținute.
Pentru aceleași considerente, ce vizează admiterea apelului parchetului, curtea apreciază că și apelul părții vătămate este fondat, iar împrejurarea că aceasta are rezultate școlare bune și caracterizări pozitive, aspecte dovedite cu înscrisurile de la filele 78, 80 din dosarul de fond, confirmă, o dată în plus, împrejurarea că inculpatul a constrâns-o pe această parte vătămată să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați. Mai mult, curtea reține că martora, a arătat că partea vătămată a fost agresată, ulterior declarației dată în instanță în acest dosar, iar bărbatul care a agresat-o i-a reproșat acesteia că inculpatul a fost arestat din cauza ei, fapt care constituie un indiciu în sensul că și anterior partea vătămată a fost constrânsă să facă ceea ce îi cerea inculpatul.
Pentru toate aceste considerente, reținând că încadrarea juridică a faptei nu este nici cea reținută în rechizitoriu și nici cea reținută de instanță, ci este cea prevăzută de art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, modificată, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal, pentru toate actele materiale săvârșite asupra tuturor părților vătămate minore, curtea va admite ambele apeluri, în baza dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, va schimba încadrarea juridică a faptei în sensul precizat și va condamna pe inculpat pentru această infracțiune, menținând în rest dispozițiile sentinței.
Constatând că există probe în sensul săvârșirii de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost condamnat, ce este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea dedusă judecății, dar și din condamnările anterioare pentru infracțiuni de violență, curtea, în baza dispozițiilor art.383 alin.1/1 care trimit la art.350 Cod pr.penală, va menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, va deduce perioada executată în arest preventiv, în continuare, de la data pronunțării sentinței, 22 noiembrie 2007, până la data prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare, în apel, vor rămâne în sarcina statului, față de prevederile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ și partea vătămată, domiciliată în Curtea de A, str. -, --1, scara B,. 59, județul A, împotriva sentinței penale nr.572 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința penală atacată în sensul că:
Schimbă încadrarea juridică a faptei reținută prin sentință din infracțiunea prev. de art.329 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplic. art.41 alin. 2 si art.37 lit.b) Cod penal, în art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.b) Cod penal și, în baza acestui text de lege condamnă pe inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 27 mai 1975, în Râmnicu V, județul V, domiciliat în Curtea de A,-, județul A, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, la o pedeapsă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a),b) Cod penal.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce în continuare arestul preventiv, de la data pronunțării sentinței, 22 noiembrie 2007, până la data pronunțării prezentei decizii.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru părți.
Pronunțată în ședință publică azi 10 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.3 /24 aprilie 2008.
Jud.fond
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Elena Minodora Rusu
