Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Galati

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 4/

Ședința publică din 04 februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător

JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu președinte secție

Grefier: - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI și de inculpatul ( fiul lui și, ns. la 16.02.1985), în prezent deținut în Penitenciarul Galați, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de Legea nr.678/2001, împotriva sentinței penale 196/30.04.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.

Se constată că dezbaterile au avut loc în data de 22.01.2009, când s-au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 30.01.2009, 4.02.2009, după care:

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 196 din 30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în baza art. 334.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de trafic de persoane reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului (fiul lui și, ns. 16.02.1985 în G, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, căsătorit, fără copii, fără antecedente penale, domiciliat în G,-, -.13.A,. 28, ffl în G,-, - 2,. 10, în prezent aflat în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) din infracțiunile prev. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2.pen.,respectiv art. 13 al. 1 și 3 din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2.pen. în infracțiunile prev. de art. 12 al. 1 și respectiv 13 al. 1 din Legea 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 al. 2. pen.

În noua încadrare juridică a faptelor a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 12 al. 1 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 13 al. 1 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,d și e pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 4 al. 2 din Legea 143/2000.

În baza art. 33-34 lit. b și 35.pen. s-au contopit pedepsele arătate mai sus și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală mai grea de 6 ani închisoare sporită la 7 ani închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,d și e pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

Conf. art. 71.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,d și e pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata executată de inculpat de la 16.04.2007 la zi, respectiv 30.04.2008.

S-a constatat că partea vătămată - nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În baza art. 19 din Legea 678/2001 în ref. la art. 118.pen. s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpatul a sumei totale de 88.300 Euro sau echivalentul în monedă națională a acestei sume valutare calculată la momentul executării dispoziției de confiscare.

S-a menținut sechestrul asigurator instituit în faza de urmărire penală asupra bunurilor ridicate de la inculpat (un autoturism marca BMW; suma de 1155 Euro și un lanț din metal galben în lungime de 45 cm).

În baza art. 189 și 191.pr.pen.a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul cu nr. 209/D/P/ din 11.05.2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Teritorială DIICOT Gaf ost trimis în judecată în stare de arest preventiv,inculpatul pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 12 al. 1 și 2 lit. a și art. 13 al. 1 și 3 din Legea 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. și art. 4 al. 2 din Legea 143/2000.

În fapt, s-a reținut că din actul de sesizare al instanței rezultă următoarele:

Inculpatul locuiește în municipiul G, în perioada 2004-2007, nu avea un loc de muncă, dar cu toate acestea a hotărât să facă rost de bani prin racolarea de tinere, pe care le trimitea în Italia și Spania, pentru a practica prostituția,de pe urma acestei activități inculpatul obținând importante sume de bani.

Astfel, în perioada anului 2004, inculpatul s-a întâlnit cu martora (persoană cu identitate protejată) și după ce au devenit prieteni a convins-o pe aceasta să meargă în Italia pentru a practica prostituția.

Martora a fost condusă personal de inculpat la un mijloc de transport cu care a plecat în Italia și în această țară a început să practice prostituția alături de alte tinere aproximativ 2 luni.

Pe durata practicării prostituției martora a obținut importante sume de bani din care suma de 8000 Euro a fost însușită personal de către inculpatul.

Tot în anul inculpatul prin intermediul martorului a racolat-o pe martora în vederea practicării prostituției în Italia.

După ce s-au cunoscut bine, inculpatul a convins-o pe martora că trebuie să meargă în Italia pentru a practica prostituția și a-și face "un rost în viață", sens în care inculpatul i-a obținut martorei pașaportul de călătorie și a îmbarcat-o într-un mijloc de transport care se deplasa în Italia.

În Italia inculpatul a luat martorei pașaportul spunându-i că se află în siguranță la el și a plasat-o pentru practicarea prostituției la hotel sau la stradă.

În perioada cât martora a practicat prostituția întreținea relații sexuale cu circa 10 clienți zilnic, obținând aproximativ 300 Euro pe zi, din acești bani martora își rezerva doar bani pentru mâncare, diferența fiind dată inculpatului.

Inculpatul o supraveghea îndeaproape pe martoră, îi procura clienți, îi asigura protecția iar pe durata de două luni de zile de zile de practicare a prostituției inculpatul și-a însușit suma de 18.000 euro, din cei obținuți de martora.

Folosind aceeași metodă în luna septembrie 2004, inculpatul a convins-o pe martora să meargă în Italia pentru a practica prostituția motiv pentru care a ajutat-o să-și procure pașaport, după ce a plecat cu martora și cu un mijloc de transport în Italia ( ).

Martora a practicat prostituția în Italia, până în luna mai 2005, când inculpatul i-a permis să revină în România, iar din banii obținuți inculpatul a luat suma de 25.000 Euro.

Martora Caval în vârstă de 16 ani a fost cunoscută de inculpatul în anul 2004, au devenit prieteni foarte apropiați, iar în cele din urmă la solicitarea inculpatului martorul a fost de acord să meargă în Italia pentru a practica prostituția.

Potrivit practicii specifice,inculpatul a procurat pașaportul martorei, a obținut documentele de transport iar în luna mai 2005, martora a fost dusă în Italia pentru a practica prostituția " la stradă".

În Italia martora Caval întreținea raporturi sexuale cu diferiți bărbați în autovehiculele acestora iar pentru fiecare act sexual pretindea și obținea circa 30 Euro.

În cursul anilor 2005-2006 martora a fost dusă de trei ori în Italia de către inculpat pentru a practica prostituția iar în urma acestor activități inculpatului i-a revenit suma totală de 17.000 Euro.

În cursul anului 2004, inculpatul a cunoscut-o la familia din G, pe martora minoră - cu care în scurt timp a devenit prieten.

Deși inițial martora fost convinsă să meargă în Italia pentru a lucra ca ospătar într-un restaurant, ulterior a fost convinsă și constrânsă să practice prostituția în schimbul unor sume de bani.

În Italia martora a fost exploatată sexual de către inculpat, dar și de către membrii familiei, prieteni cu inculpatul.

Inculpatul a cunoscut-o pe martora -, în luna aprilie 2006,aceștia devenind prieteni intimi.

Martora a fost convinsă să meargă în Spania în orașul pentru a practica prostituția, aceasta acceptând în cele din urmă solicitarea inculpatului.

Martora era verificată telefonic de câtre inculpat, iar cea mai mare parte a banilor erau trimiși în țară inculpatului.

Pe durata șederii în Spania, inculpatul s-a arătat nemulțumit de prestația martorei, reproșându-i că nu are clienți suficienți și nu știe să facă bani mulți.

La data de 16.04.2007, în urma unei percheziții domiciliare în locuința inculpatului din G s-a descoperit un fragment dintr-un comprimat de (drog) inculpatul precizând că acest drog este pentru consumul propriu.

În urma analizelor de laborator s-a constatat că fragmentul de comprimat avea o greutate de 0.8 grame și că face parte din drogurile de mare risc fiind încadrat la anexa 1 din Legea 143/2000.

În faza de urmărire penală inculpatul a refuzat să dea declarații.

Pe rolul Tribunalului Galați, cauza a fost înregistrată la nr. 4217 din 11.05.2007.

S-a reținut că probele administrate în faza de judecată confirmă situația de fapt reținută prin rechizitoriu.

- Astfel, martora ( fila 79) audiată în faza de judecată a arătat că în anul 2004 acceptat să meargă în Italia pentru practicarea prostituției la solicitarea expresă a inculpatului.

Martora a mai declarat că în Italia întreținea zilnic relații sexuale contra cost cu 10-11 bărbați, iar majoritatea banilor ajungeau direct sau indirect la inculpatul.

S-a mai arătat că din declarațiile date de martorii și rezultă că aceștia au fost martori asistenți când în locuința inculpatului s-a descoperit o Jd intr-o pastilă de drog (extazy).

S-a reținut că în faza de urmărire penală martora Caval a confirmat situația de fapt iar revenirea sa asupra acestei declarații în faza de judecată nu se justifică, întrucât nu există nici o dovadă că organele de poliție au exercitat presiuni asupra acesteia în faza de urmărire penală.

În faza de judecată martora a declarat în esență că a practicat prostituția în Italia și obținea zilnic importante sume de bani în total pe întreaga perioada aproximativ 15.000 euro.

Martora a, mama victimei minore a precizat că fiica sa este plecată din țară și nu are nici un fel de pretenții civile față de inculpatul.

S-a mai arătat că din declarația martorei mai rezultă că fiica sa a devenit prietenă a inculpatului și a fost forțată de către acesta să meargă în Italia pentru a practica prostituția.

Totodată, s-a reținut că martorii cu identitate protejată și audiați la data de 17 martie 2008 la Tribunalul București prin comisie rogatorie specială au confirmat situația de fapt reținută în rechizitoriu.

Astfel, martorul a precizat că martora a fost obligată de inculpat să se prostitueze în Italia, iar banii obținuți erau dați în mod obligatoriu inculpatului, care îi asigura protecția.

Martora a mai relatat printre altele că a fost îndemnată de inculpat să practice prostituția în Italia, din banii obținuți dădea o parte și inculpatului, iar la momentul practicării prostituției avea vârsta de 17 ani.

S-a mai arătat că din declarațiile martorei rezultă că aceasta a mers în Italia pentru practicarea prostituției la stăruința inculpatului, acesta i-a asigurat cazare în Italia, a supravegheat-o îndeaproape și toți banii obținuți de pe practicarea prostituției îi dădea inculpatului.

Martora - a arătat că în Italia în anul 2006, martora Caval se prostitua, obținea sume mari de pe urma practicării prostituției și dădea o parte din bani și inculpatului.

Audiat în fața instanței de judecată, inculpatul a negat în principal acuzațiile aduse,dar a recunoscut totuși, că a fost bun prieten cu martorele-victime din cauză, că a însoțit pe unele dintre acestea în Italia și că de la martora a obținut o sumă de bani.

Analizând și coroborând probele descrise mai sus cu probele administrate în faza de urmărire penală s-a reținut că se confirmă faptul că inculpatul a ademenit, racolat, cazat și transportat mai multe tinere printre care și minore în perioada 2004-2007, pentru practicarea prostituției în afara României, de pe urma acestei activități inculpatul obținând importante sume de bani.

S-a precizat că situația de fapt și vinovăția inculpatului se confirmă și cu procese-verbale de constatare, planșe foto, înscrisuri emise de unități bancare, copii ale unor transcrieri de convorbiri telefonice, proces-verbal de percheziție domiciliară, expertiză tehnică biochimică, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.

Cu privire la încadrarea juridică instanța a precizat că va admite punctul de vedere al apărării în sensul că încadrarea juridică este greșită pentru ambele infracțiuni prevăzute de Legea 678/2001, deoarece:

- Din probele existente la dosar rezultă cu evidență că inculpatul a acționat singur, nu a fost ajutat de nici o persoană atât în ceea ce privește traficul de persoane majore cât și în ceea ce privește traficul de minore în vederea practicării prostituției.

- Reținerea formelor agravante atât cu privire la infracțiunea prev. de art. 12 cât și în ceea ce privește traficul de minore în vederea practicării prostituției.

Reținerea formelor agravante atât cu privire la infracțiunea prev. de art. 12 cât și cu privire la infracțiunea prev. de art. 13 din Legea 678/2001 este greșită deoarece formele agravante atât în legea inițială cât și în legea modificată prevedea: comiterea faptei de două sau mai multe persoane; cauzarea de suferințe sau vătămări victimei și respectiv săvârșirea faptei de către o persoană care deține o funcție importantă, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.

Prin urmare, conf. art. 334.pr.pen. s-a precizat că se va schimba încadrarea juridică a celor două infracțiuni prev. de art. 678/2001, reținându-se doar forma simplă prev. de art. 12 al.1 și 13 al. 1, cu aplicarea art. 41 al. 2.pen.

S-a reținut că în drept faptele inculpatului, de a ademeni, racola, transporta și caza mai multe persoane de sex feminin, printre care și două minore în vederea practicării prostituției în Italia și Spania, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 12 al. 1 și respectiv 13 al. 1din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 al.2 din pen.

Fapta aceluiași inculpat de a deține droguri de mare risc în vedere consumului propriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 al. 2 din Legea 143/2000.

S-a precizat că în faza dezbaterilor judiciare inculpatul prin apărător a solicitat achitarea pentru infracțiunile prev. de art. 12 și 13 din Legea 678/2001 sau schimbarea încadrării juridice a acestor fapte în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329.pen.

S-a apreciat că cererile și apărările inculpatului privind nevinovăția nu pot fi admise deoarece toate probele administrate în cauză confirmă cu certitudine că inculpatul ademenea, racola, transporta și asigura cazare unor tinere în Italia în vedere practicării prostituției.

Cele 6 martore - victime, au declarat în principal la urmărirea penală, dar și în faza de judecată că au fost racolate de inculpat, acesta le făcea rost de pașapoarte, le asigura transportul și prin diferiți intermediari le plasa în Italia sau Spania pentru practicarea prostituției.

S-a arătat că inculpatul a folosit aceleași metode de lucru în toate cazurile,inițial devenind prieten apropiat cu fiecare persoană de sex feminin, le asigura că vor fi împreună, că se vor căsători,dar pentru a duce un trai decent împreună. Tinerele trebuiau să facă bani prin practicarea prostituției în Italia sau Spania.

Martorele-victime au relatat că cele mai mari sume de bani obținuți din prostituție îi lua inculpatul, lor rămânându-le doar bani pentru procurarea de alimente.

În unele cazuri, inculpatul însoțea personal în Italia pe victime, aspect ce rezultă clar din declarațiile acestora, dar și din documentele de trecere a frontierei de stat.

Din conținutul unor convorbiri telefonice rezultă că inculpatul se arăta nemulțumit de sumele obținute de victime(martore) de pe urma practicării prostituției, acestea relatând că ar trebui să schimbe locația deoarece unde au fost plasate nu prea ies bani( ex. - ).

S-a arătat că încadrarea juridică corectă este cea indicată și analizată mai sus și nu pot fi reținute disp. art. 329.pen.,deoarece inculpatul a ademenit, cazat, transportat și racolat persoane de sex feminin numai cu scopul de a se prostitua în afara țării,obținând importante sume de bani din această activitate.

S-a apreciat că solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei la J pentru infracțiunea prev. de art. 4 al. 2 din Legea 143/2000 nu este fondată, deoarece prin rechizitoriul cu nr. 67/D/P/2007, declarația dată de inculpatul, în calitate de martor nu a fost singura probă de acuzare și de stabilire a situației de fapt, pe lângă martorul fiind audiați cel puțin alți trei martori.

La dozarea și individualizarea pedepselor s-a precizat că se vor lua în considerare criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.pen.,privind pericolul social al faptelor, împrejurările în care s-au comis dar și persoana inculpatului.

Având în vedere că inculpatul este foarte tânăr, nu are antecedente penale și prezintă unele probleme de sănătate, instanța a reținut că va aplica pedepse pentru fiecare infracțiune reținută către limita minimă prevăzută de lege.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară s-a arătat că vor fi interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. d și e pen.,deoarece acesta a traficat și persoane de sex feminin cu vârste sub 18 ani.

S-a reținut că va fi menținută starea de arest a inculpatului având în vedere gravitatea faptelor și cuantumul pedepsei rezultante stabilită și se va deduce pedeapsa executată până la zi, de la 16.04.2007.

Întrucât partea vătămată minoră - a comunicat instanței că nu solicită despăgubiri civile de la inculpatul, instanța a arătat că va constata acest fapt.

Suma de 88.300 Euro a fost obținută efectiv de inculpat prin exploatarea celor 6 victime (martore) această sumă rezultând clar din declarațiile martorelor, iar prin însumarea sumelor precizate de fiecare martoră s-a precizat că rezultă cert cuantumul de 88.300 Euro, sumă ce va fi confiscată de la inculpat în folosul statului.

De asemenea, s-a mai reținut că sechestrul asigurator instituit în faza de urmărire penală pe un autoturism marca BMW, culoare neagră, va fi menținut pentru asigurarea laturii civile a cauzei, deoarece acest autoturism la momentul sechestrării era proprietatea inculpatului,aspect ce rezultă clar din cartea de identitate a autoturismului și certificatul de asigurare (fila 250 )

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul.

Totodată, la termenul la care au avut loc dezbaterile s-a prezentat în instanță persoana interesată care a depus la dosar în copie sentința civilă nr. 7524/21.10.2008 a Judecătoriei Galați, definitivă la 15.12.2008 și o cerere de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului marca BMW -, în conformitate cu art.168 Cod pr.penală. În susținerea acestei cereri pe care a depus-o, persoana interesată a învederat că este proprietarul autoturismului sechestrat, deci acest autoturism îi aparține lui și nu inculpatului.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați criticat hotărârea pe motive de netemeinicie.

S-a susținut că pedepsele aplicate pentru infracțiunile prev. de Legea nr.678/2001 nu sunt într-un cuantum îndestulător, nu au fost corect individualizate raportat la gradul ridicat de pericol social al acestui gen de infracțiuni, forma continuată în care au fost săvârșite și numărul actelor materiale reținute pentru fiecare infracțiune.

Față de toate acestea, s-a solicitat admiterea apelului promovat, desființarea în parte a sentinței și în rejudecare, să se aplice inculpatului pedepse legale pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr.678/2001, într-un cuantum sporit, urmând a se avea în vedere și sporirea pedepsei rezultante pentru toate faptele reținute în sarcina inculpatului.

Inculpatul a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate.

Inculpatul a susținut că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, motiv pentru care a solicitat achitarea sa în conformitate art. 10 lit.a Cod pr.penală.

În argumentarea acestei solicitări,inculpatul a precizat că nu putea fi reținută în sarcina sa această infracțiune,atâta timp cât nu s-a stabilit în condiții legale că avem de a face cu un drog de mare risc. S-a criticat faptul că în mod eronat s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice, deși procurorul a solicitat organelor de urmărire penală efectuarea în cauză a unei expertize fizico-chimice. S-a mai arătat că nu ne aflăm în ipoteza precizată de legiuitor care arată foarte clar în art.112 Cod pr.penală situațiile în care se poate apela la o constatare tehnico - științifică, iar în cauză ar fi trebuit efectuată o expertiză.

Cu privire la infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr.678/2001, s-a susținut că instanța de fond trebuia să înlăture dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal din încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr.678/2001, urmând să rețină în sarcina inculpatului un singur act material, respectiv doar cel împotriva martorei cu identitate protejată, arătându-se că martora Caval nu poate forma obiectul infracțiunii prev. de Legea nr.678/2001.

În ceea ce o privește pe martora Caval s-a susținut că instanța a luat în considerare doar declarațiile date în faza urmăririi penale, ignorând declarațiile date în faza cercetării judecătorești din care rezultă că practicarea prostituției în Italia nu are nici o legătură cu inculpatul, iar declarațiile din prima fază a procesului penal au fost consecința presiunilor exercitate de organele de poliție.

De altfel, s-a arătat că în rechizitoriu, procurorul, atunci când a încadrat în drept infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr.678/2001, a reținut că această infracțiune a fost comisă doar în cursul anului 2004, anticipând faptul că martora Caval nu poate forma obiectul infracțiunii prev. de Legea nr.678/2001.În această situație s-a susținut că instanța nu se poate pronunța decât în legătură cu faptele cu care a fost sesizată sau se poate pronunța și în legătură cu aceste fapte, doar ca urmare a aplicării disp. art.335 Cod pr.penală, deci în speța noastră nu ar fi trebuit să se solicite extinderea procesului penal și cu privire la alte acte materiale în legătură cu care instanța nu a fost sesizată și să se aibă în vedere și fapta săvârșită față de martora Caval.

S-a mai precizat de asemenea că instanța de fond trebuia să rețină disp.art.13 Cod penalși să aplice inculpatului o pedeapsă în limitele prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001( nemodificată - închisoare de la 3 la 12 ani), având în vedere că actul material comis asupra martorei a fost săvârșit înainte de intrarea în vigoare a OUG nr.79/2005.

Referitor la infracțiunea prev. de art.12 din Legea nr.678/2001 s-a susținut că inculpatul în mod greșit a fost condamnat pentru această infracțiune și s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal. A invocat decizia nr.16/19.03.2007 a Secțiilor unite ale Instanței Supreme.

În condițiile concrete ale speței s-a solicitat să se constate că toate persoanele despre care se susține că ar fi fost traficate - au cunoscut că în străinătate urmau să practice prostituția, au acceptat acest lucru, au obținut importante sume de bani și nu au suportat vreun act de violență sau constrângere din partea inculpatului.

Inculpatul prin apărătorul său a mai criticat în apelul promovat și cuantumul sumei de bani în legătură cu care instanța de fond a dispus confiscarea, arătându-se că această sumă de bani a fost calculată exclusiv pe baza actelor de urmărire penală, fiind ignorate actele efectuate cu ocazia cercetării judecătorești.

Cu privire la cererea formulată de persoana interesată de ridicare a sechestrului instituit asupra autoturismului, inculpatul, prin apărătorul său a precizat că e de acord cu această cerere, în condițiile în care se demonstrează printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă că bunul respectiv nu aparține inculpatului.

În apel s-a procedat la reaudierea martorelor, ( ), Caval care au avut aceeași poziție ca și în fața instanței de fond.

Martora Caval a revenit asupra celor declarate în faza urmăririi penale fără ca această revenire să fie temeinic motivată și convingător dovedită și fără a se corobora cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză. Aceasta a susținut că a plecat din proprie inițiativă în Italia, a practicat prostituția singură și e adevărat că s-a întâlnit acolo cu inculpatul și i-a restituit acestuia sumele de bani împrumutate anterior pentru a putea pleca în străinătate.A susținut că nu - și menține declarațiile din faza urmăririi penale întrucât au fost date sub presiunea organelor de cercetare penală.

Deși instanța de apel prin prisma efectului devolutiv a dispus citarea și a celorlalte martore - victime cu mandate de aducere în vederea audierii, acestea nu s-au prezentat, fiind plecate din țară, organele de poliție încheind procese - verbale în acest sens.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de inculpatul sunt fondate, însă nu pentru motivele solicitate, ci pentru cele ce vor fi arătate în continuare.

Va fi admisă totodată și cererea persoanei interesate, formulată în conformitate cu art.168 Cod pr. penală și se va dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra autoturismului marca BMW înmatriculat sub nr. -, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii, după ce vor fi analizate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de către inculpatul.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că instanța de fond a reținut în mare parte corect situația de fapt ( chiar dacă a reținut trunchiat situația de fapt din rechizitoriu, cu toate că a precizat că probele administrate în fața instanței de judecată confirmă situația reținută prin actul de sesizare), încadrarea în drept ( în mod legal fiind aplicate disp. art.334 Cod pr.penală cu privire la infracțiunile prev. de art.12 și 13 din Legea nr.678/2001) și vinovăția inculpatului pe baza analizei materialului probator.

Contrar susținerilor inculpatului, apreciem că probele administrate în cauză dovedesc că inculpatul se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa și urmează a constata că nici una din cererile de achitare sau de schimbare a încadrării juridice formulate, precum și de reținere a disp. art.13 Cod penal nu vor putea fi primite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1.În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 4 alin.2 din Legea nr. 143/2000, apreciem că nu putem da curs cererii de achitare formulată în conformitate cu art.10 lit.a Cod pr.penală pe considerentul că fapta nu există, întrucât:

Considerăm că în mod corect inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin.2 din Legea nr.143/2000, apreciind că în mod legal s-a procedat la întocmirea unui raport de constatare tehnico- științifică, fiind necesară întocmirea de urgență a acestei constatări, urgența fiind apreciată de organul de urmărire penală.

Faptul că în cauză s-a întocmit un raport de constatare și nu o expertiză nu duce la concluzia inexistenței faptei în condițiile în care acest raport a fost întocmit de un specialist și totodată concluziile acestuia nu au fost contestate de către inculpat imediat după întocmirea lui. În situația în care inculpatul prin apărătorul său ar fi constatat vreo nelegalitate ca urmare a întocmirii acestui raport, acesta ar fi putut sesiza acest aspect la acel moment. Apreciem că nu s-a produs nici o vătămare intereselor inculpatului prin întocmirea acestui raport de constatare tehnico- științifică, inculpatul necontestând concluziile acestui act întocmit de un specialist.

Fapta inculpatului de deținere în vederea consumului propriu a cantității de 0,08 grame comprimat ecstasy - ce conține substanță activă ce face parte tabelul anexă nr.1 al Legii 143/2000 - întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu și e prev. de art. 4 alin.2 din Legea nr.143/2000. Această infracțiune există și e dovedită cu procesul-verbal de percheziție domiciliară, raportul de constatare tehnico-științifică fizico-chimică și declarațiile martorilor asistenți și ( audiați în cele 2 faze ale procesului penal).

Oricum, nici într-un caz nu se poate vorbi de o achitare în temeiul art.10 lit.a Cod pr.penală, respectiv fapta nu există, eventual s-ar fi putut solicitat o achitare pe alt considerent ( art.10 lit.d pr.pen.). Nicidecum nu se poate spune că nu s-a comis o faptă pentru că fără faptă nu există infracțiune, iar fără infracțiune nu există temei pentru exercitarea unei acțiuni penale - ori, în cazul nostru nu se poate vorbi de inexistența faptei.

2.Cu privire la infracțiunea prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal considerăm că încadrarea juridică a faptei reținută de prima instanță ( prin aplicarea art.334 Cod pr.penală ) e corectă și nu se impune schimbarea acesteia și de asemenea, vinovăția inculpatului e pe deplin dovedită.

Astfel:

Sub aspectul infracțiunii de trafic de minori se reține în cuprinsul rechizitoriului ( partea expozitivă) că în perioada 2004 - noiembrie 2006, inculpatul în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar în mod repetat a racolat în România, transportat și cazat în străinătate pe martorele minore și Caval pe care le-a exploatat și obligat la practicarea prostituției, inculpatul acționând prin inducerea în eroare, ori constrângerea fizică și morală a acestor martore.

Contrar susținerilor inculpatului, probele administrate în cauză confirmă împrejurarea că acesta le-a constrâns pe cele două victime ( atât pe, cât și pe Caval) și le-a indus în eroare în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituției.

Astfel, referitor la martora, din declarația dată în faza urmăririi penale rezultă că în primăvara anului 2004 era prietenă cu inculpatul, iar acesta i-a propus să meargă împreună în Italia, unde martora urma să danseze ca dansatoare într-un local.

Inițial, martora a refuzat să meargă, intuind că era vorba despre practicarea prostituției. Ulterior, datorită insistențelor inculpatului care a asigurat-o că nu poate fi vorba de așa ceva și care a pretins că e îndrăgostit de ea și dorea să-și facă " viitorul împreună", a acceptat propunerea inculpatului de a merge în Italia, motiv pentru care martora s-a deplasat în Italia în vara anului 2004 împreună cu altă tânără pe care i-a prezentat-o inculpatul, acesta pretinzând că nu o poate însoți întrucât mai avea niște treburi de rezolvat în țară.

În Italia martora a fost cazată la un hotel împreună cu alte tinere și a aflat că de fapt acolo trebuia să se prostitueze pentru inculpatul, prin acostarea clienților " la stradă". Martora a precizat în depoziția sa că inițial a refuzat acest lucru, dar după ce s-au terminat banii pe care îi avea și întrucât se afla într-o țară străină a cărei limbă nu o cunoștea, a fost nevoită să iasă împreună cu celelalte fete și să practice prostituția " la stradă".Ulterior a apărut în Italia și inculpatul care i-a cerut să continue să practice prostituția pentru a obține banii necesari cumpărării unui imobil - inculpatul luându-i toți banii strânși până atunci. Martora a precizat că a fost exploatată de inculpat și supravegheată de acesta timp de 2 luni, obținând din practicarea prostituției 8000 de euro, bani ce au fost însușiți de către inculpatul. Ulterior, nemaisuportând situația în care se afla, s-a predat autorităților italiene.

Fiind audiată de către instanța de judecată, martora și-a menținut în cea mai mare parte declarația dată în prima fază a procesului penal, precizând însă că nu a fost obligată de către inculpat să practice prostituția, dar a arătat că nu a avut de ales, întrucât nu avea bani pentru a trăi sau pentru a se întoarce în țară și că mai mult de J din banii pe care îi obținea pe seară îi dădea inculpatului. Aceasta a mai învederat că în toată perioada cât a practicat prostituția a fost supravegheată de inculpat, păstra legătura la telefon și stabilea unde să se întâlnească. Această martoră a mai arătat în depoziția sa că nu poate preciza cu exactitate suma pe care a obținut-o în Italia, precum și suma de care a beneficiat inculpatul.

Referitor la martora Caval - aceasta, cu ocazia audierii sale în prima fază a procesului penal a susținut că l-a cunoscut pe inculpat în cursul anului 2004, s-a împrietenit cu el, apoi inculpatul pretinzând că e îndrăgostit de ea, i-a propus să meargă în Italia pentru a câștiga banii necesari traiului în comun. Aceasta a fost de acord, motiv pentru care inculpatul s-a preocupat de obținerea pașaportului, iar la sfârșitul lunii mai 2005 martora a părăsit România împreună cu o tânără pe care inculpatul i-a prezentat -o, ajungând până la și fiind condusă de către acea tânără la un apartament închiriat în prealabil de inculpat.

În Italia martora a aflat că inculpatul a trimis-o pentru a practica prostituția și întrucât nu avea bani și se afla într- o țară străină, martora a precizat că a fost nevoită că practice prostituția "la stradă" - pe, iar toți banii obținuți îi dădea unei persoane desemnată de inculpatul. După o lună de zile a venit în Italia și inculpatul însoțit de o tânără pe nume -, iar inculpatul i-a cerut martorei să continue practicarea prostituției pentru a obține banii necesari traiului comun.

Martora a arătat în depoziția sa că a practicat prostituția până în luna august 2005, când a venit în România unde a rămas până în martie 2006 - în perioada cât s-a prostituat, martora precizând că a obținut suma de 8000 de euro, toți banii fiind însușiți de către inculpat.

În luna martie 2006 martora a precizat că a revenit în Italia, continuând să practice prostituția "la stradă " aproximativ trei luni de zile, banii obținuți erau predați de martoră fie direct inculpatului, când acesta se afla acolo, fie prin serviciile de transfer monetar internațional - în acest interval martora declarând că a obținut 6000 de euro.

Martora a precizat că în luna septembrie 2006 revenit în România pentru a-și schimba pașaportul, inculpatul susținând că trebuie să se întoarcă și să practice prostituția pentru a - și crea un viitor împreună, motiv pentru care s-a întors în Italia în cursul lunii octombrie 2006 și a practicat prostituția până în noiembrie 2006, când a fost reținută de autoritățile italiene pentru acest fapt - în această perioadă martora declarând că a obținut 3000 de euro, bani însușiți integral de inculpat.

În cursul urmăririi penale martora a expediat prin fax o declarație olografă extrajudiciară cu privire la situația de fapt reținută în ceea ce o privește ( declarație aflată la filele 50-56 dosar p).

În faza cercetării judecătorești martora Caval, fiind audiată atât la fond cât și la apel, a revenit asupra declarațiilor date în faza urmăririi penale și a precizat că a plecat din proprie inițiativă în Italia, a practicat prostituția singură, s-a întâlnit într-adevăr cu inculpatul în Italia și i-a restituit sumele de bani împrumutate anterior pentru a putea pleca în străinătate, dar nu - și amintește despre ce sumă e vorba. Martora a mai relatat că nu-și menține declarațiile date în faza urmăriri penale, precum și declarația extrajudiciară pe care a trimis - o organelor de anchetă, arătând că acea declarație a dat-o pentru că mama sa era stresată de către organele de urmărire penală. Martora a mai arătat că în Italia a stat la niște prietene și ea era cea care își ținea pașaportul.

Chiar dacă martora a revenit asupra declarațiilor date în prima fază a procesului penal,apreciem că pentru a putea produce efecte, revenirea asupra declarațiilor date în faza urmăririi penale trebuie să fie temeinic motivată și convingător dovedită și totodată să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

în fața instanței de către martoră a declarațiilor date în cursul urmăririi penale cu motivarea că a fost supusă unor violențe psihice nu trebuie acceptată necritic; prin asemenea retractări se divizează artificial procesul penal și se minimalizează necesitatea și importanța urmăririi penale. Este cunoscut că, de regulă, declarațiile care reflectă cel mai exact adevărul sunt cele pe care martorul le-a scris personal în momentele inițiale ale urmăririi penale, precum și cele în care acesta a relatat faptele într-un moment când încă în cauză nu s-au putut concepe strategii de apărare.

Urmează a constata că martora Caval nu a motivat temeinic revenirea asupra declarațiilor date în faza urmăririi penale și nici nu a dovedit convingător această poziție.

Declarația sa din faza de cercetare judecătorească nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, fiind contrazise de declarațiile martorei -, audiată atât la urmărirea penală, cât și în faza judecății, această martoră percepând în mod nemijlocit că martora Caval era exploatată de inculpat în folosul său exclusiv, fiind obligată să practice prostituția "la stradă ", iar banii obținuți îi preda în totalitate inculpatului.

Martora -, audiată în fața instanței de fond ( fila 173), a precizat că în Italia a cunoscut -o pe martora Caval în primăvara anului 2006 și știe că aceasta practica prostituția. De asemenea, a declarat că martora Caval îl cunoștea pe inculpat, aceasta spunându - i că obține bani frumoși din practicarea prostituției, iar din banii obținuți îi dă și lui.

Mai mult, așa cum rezultă din copiile documentelor de transfer monetar, martora Caval i-a expediat inculpatului sume de bani prin sistemul.

Față de toate acestea, urmează a constata că în cauză nu poate fi reținută cererea de schimbare a încadrării juridice în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr.678/2001, în sensul înlăturării art.41 alin.2 Cod penal - respectiv să se rețină în sarcina inculpatului doar un singur act material, respectiv doar cel împotriva martorei. Din probele administrate și prezentate anterior se desprinde concluzia că în mod corect s-a reținut că martora Caval formează obiectul infracțiunii prev. de Legea nr.678/2001.

Din toate aceste probe rezultă că martora a fost racolată de inculpat care inițial a devenit prieten apropiat cu aceasta, a asigurat-o că vor fi împreună și că pentru a duce un trai decent trebuia să plece în Italia pentru a câștiga bani, iar acolo în Italia a fost nevoită să practice prostituția în folosul inculpatului, martora plecând de trei ori în Italia, ultima dată în octombrie 2006, practicând prostituția până în noiembrie 2006.

Se cuvine a se menționa într-adevăr că în rechizitoriu la încadrarea în drept a faptelor reținute în sarcina inculpatului cu privire la infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr. 678/2001 au fost precizate în mod eronat datele săvârșirii faptelor, deși în considerentele acestuia sunt precizate în mod corect - aceste date fiind corect reținute de instanța de fond și rezultate din probele administrate în cauză.

La fila 20 din rechizitoriu se arată că declarația martorei Caval se coroborează cu declarațiile martorei - care se referă la întreaga perioadă a anului 2006 - martora Caval fiind dusă de 3 ori în Italia, ultima dată, așa cum am arătat, în octombrie 2006, dată la care deja intrase în vigoare OUG nr.79/2005 cu limite de pedeapsă mai mari.

Deci, considerăm că în rechizitoriu s-a avut în vedere și acest act material comis asupra victimei Caval și nu se impune extinderea procesului penal în conformitate cu art.335 alin.2 Cod pr.penală, așa cum s-a susținut cu ocazia prezentării motivelor de apel.

Față de toate acestea apreciem că nu pot fi reținute cererile de schimbare a încadrării juridice în ce privește infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr.678/2001, în sensul înlăturării art. 41 alin.2 Cod penal și cererea de aplicare a dispozițiilor art.13 Cod penal, considerând că încadrarea juridică stabilită de instanța de fond în ce privește infracțiunea de trafic de minori e cea corectă - în mod just fiind reținută forma continuată, iar în cauză nu poate fi vorba de aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de fond aplicând o pedeapsă situată între limitele legale corespunzătoare, având în vedere că activitatea infracțională s-a epuizat sub imperiul legii noi, astfel că se aplică doar această lege.

3.Sub aspectul infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 din Legea nr. 678/2001se reține că în perioada 2004 - 2007 inculpatul a racolat în România, a transportat și cazat în străinătate pe martorele, ( fostă ), precum și pe victima, pe care le-a exploatat și obligat la practicarea prostituției, inculpatul acționând prin inducere în eroare, constrângere fizică și morală a acestora.

Contrar susținerilor inculpatului, probele administrate în cauză confirmă împrejurarea că acesta le-a constrâns pe victime și le-a indus în eroare în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituției.

Din toate probele administrate în cauză rezultă că victimele au fost racolate de inculpat, acesta le făcea rost de pașapoarte, le asigura transportul prin diferiți intermediari, le plasa în Italia sau Spania în vederea practicării prostituției.

Inculpatul a procedat cam în aceeași manieră în toate cazurile, inițial devenind prieten apropiat cu fiecare martoră ( de exemplu martorele, ), le asigura că vor fi împreună, că se vor căsători, dar pentru a duce un trai decent aceste tinere trebuiau să facă bani prin practicarea prostituției în Italia sau Spania.

În unele cazuri inculpatul le însoțea pe victime,alteori le asigura transportul prin diferiți intermediari, iar în momentul când victimele ajungeau în străinătate erau cazate în apartamente închiriate de inculpat și erau obligate să practice prostituția, unele dintre ele fiind nevoite să accepte acest fapt deoarece nu aveau bani și se aflau într-o țară străină, a cărei limbă nu o cunoșteau.

Așa cum rezultă din probe și cum corect a arătat și prima instanță, în momentul când ajungeau în Italia sau Spania, martorele erau obligate să practice prostituția, li se luau pașapoartele și banii, erau supravegheate de inculpat, iar acesta uneori era nemulțumit de sumele obținute de martore de pe urma practicării prostituției, acestea relatând că ar trebui să schimbe locația deoarece unde au fost plasate nu prea ies bani ( în cazul martorei ) - acest fapt rezultând din transcrierile telefonice.

Inculpatul a acționat fie prin inducerea în eroare cu privire la scopul deplasării ( în cazul martorelor și ), fie privitor la împărțirea sumelor de bani ce urmau a fi obținute de pe urma practicării prostituției.

Susținerile că victimele au plecat în Italia, respectiv Spania și au practicat prostituția fără a fi constrânse de inculpat, în nici un fel nu vor putea fi primite.

Prin decizia nr. XVI din 19 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, s-a stabilit ( la punctul 4) că, în situația unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prinamenințare,violență, răpire, fraudă oriînșelăciune,abuz de autoritate sau prinalte forme de constrângereori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 din Legea nr.678/2001.

Astfel cum se arată la punctul 1 din dispozitivul deciziei sus citate, distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12, respectiv, art.13 din Legea nr.678/2001 și cea de proxenetism prev. de art.329 alin.1 din Codul penal este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două încriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele încriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor prev. de Legea nr.678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertate, voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism prev. de art.329 pen. apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurarea licită a mijloacelor de existență.

Rezultă așadar că, ori de câte ori recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințări, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere, ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința, sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 din Legea nr.678/2001, iar în cazul unei persoane minore- de trafic de minori- prev. de art.13 din Legea nr.678/2001.

Prin constrângere, în înțelesul textului de lege enunțat, nu se înțelege numai constrângerea fizică, astfel cum se susține în apărare, ci, astfel cum se arată în disp.art.12 din Legea nr.678/2001, amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere.

S-a susținut că în cazul victimelor și, acestea au fost de acord să practice prostituția, însă se omite a se arăta că deși acestea au cunoscut că urmează să practice prostituția, înțelegerea nu a fost ca toate sumele de bani obținute să revină inculpatului - ci, cu acești bani, inculpatul le-a promis că urmau să-și facă " un viitor împreună" - susținând că e foarte îndrăgostit de ele și că aveau nevoie de bani pentru a-și achiziționa un imobil necesar traiului în comun - înțelegere ce nu a fost respectată de inculpat - în acest caz fiind vorba de înșelăciune ca modalitate alternativă prev. de art.12 din Legea nr.678/2001.

Conform art.16 din Legea nr.678/2001, consimțământul persoanei - victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Din perspectiva acestei dispoziții legale, rezultă voința legiuitorului de a sancționa infracțiunile de trafic de persoane independent de consimțământul victimei, fiind lipsită de orice relevanță exprimarea acestuia în contextul activității infracționale a traficanților.

În cazul infracțiunii prev. de art.12 din Legea nr.678/2001 care încriminează traficul de persoane majore, este subînțeleasă lipsa consimțământului victimei la vreuna din acțiunile desfășurate de traficant, atâta timp cât existența infracțiunii este condiționată de utilizarea unor procedee de natură a înfrânge libertatea de a hotărî și acționa a unor persoane față de care se exercită acestea, mijloacele de constrângere fiind susceptibile de a vicia un eventual consimțământ care, obținut în aceste circumstanțe, este afectat de violență, dol sau eroare esențială.

Totodată, în cazul martorelor și înțelegerea a fost să le ajute să își găsească un loc de muncă în străinătate -înțelegere ce nu a fost respectată și în acest caz fiind vorba de înșelăciune.

Așa cum s-a arătat, elementul esențial ce deosebește infracțiunea de proxenetism de cea de trafic de persoane constă în caracterul neviciat al consimțământului - în cazul infracțiunii de proxenetism și viciat în cazul infracțiunii de trafic.

În cazul în care persoana recrutată nu știe că după ce va fi dusă în străinătate nu va obține un loc de muncă - așa cum a asigurat-o inculpatul, ci aceasta va trebui să practice prostituția și să-i dea banii inculpatului - fapta acestuia constituie infracțiunea de trafic de persoane, fiind încriminată de disp. art. 12 alin.1 din Legea nr.678/2001.

Cu privire la martorele și se observă că acestea nu au putut fi audiate cu ocazia cercetării judecătorești, însă acest fapt nu duce la înlăturarea declarațiilor acestora date în faza urmăririi penale.

Conform art.63 Cod pr.penală - constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.Probele nu au valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.

Chiar dacă în conformitate cu art.289 Cod pr.penală judecata se realizează în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate, se observă că pe parcursul judecării cauzei, instanțele, în virtutea rolului activ, au depus toate diligențele pentru audierea martorelor și, dar administrarea acestor probatorii a fost imposibil de realizat.

În concluzie, față de cele de mai sus,având în vedere întregul material probator administrat în cauză, considerăm că nu se impune schimbarea încadrării juridice -în mod corect fiind reținute disp.art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Apreciem că vinovăția inculpatului e pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză, respectiv proces - verbal de verificare a intrărilor și ieșirilor din țară, procese-verbale de redare a comunicațiilor telefonice înregistrate și interceptate în cauză, copiile documentelor prin care s-au realizat transferurile monetare, declarațiile martorilor audiați în cauză, proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, raport de constatare tehnico-științifică.

Considerăm, de asemenea, că suma confiscată de la inculpat, respectiv echivalentul în lei a sumei de 88. 300 euro, a fost stabilită în mod corect de prima instanță pe baza declarațiilor martorelor Caval, și - această sumă fiind obținută prin însumarea sumelor precizate de fiecare martoră.

Așa cum am arătat, martorele audiate în fața instanței au revenit asupra celor declarate în faza urmăririi penale, unele precizând că nu-și mai amintesc cu exactitate sumele obținute, precum și sumele însușite de inculpat sau au declarat că i-au dat inculpatului într-adevăr bani, dar acești bani reprezentau de fapt restituirea unei datorii pe care o aveau față de el sau au declarat că au obținut sume mai mari de bani decât la urmărirea penală. Așa cum am motivat anterior, apreciem că revenirea asupra celor declarate inițial nu poate fi luate în considerare, întrucât această revenire nu e temeinic motivată, motiv pentru care vom avea în vedere cele declarate în faza urmăririi penale cu privire la sumele obținute.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate pentru infracțiunile prev. de Legea nr. 678/2001, considerăm că acestea sunt just dimensionate, în cauză fiind respectate criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, ținându-se seama de dispozițiile părții generale ale Codului, de limitele de pedeapsă prevăzute pentru fiecare infracțiune, de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Considerăm că gradul de pericol social al infracțiunii reprezintă doar unul din criteriile generale ce trebuie avut în vedere la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului.

Apreciem totodată că starea de minoritate a victimelor nu trebuie să conducă la aplicarea unor pedepse aspre, întrucât pentru această " situație" inculpatul răspunde penal prin reținerea în sarcina sa a infracțiunii distincte de trafic de minori prev. de art.13 din Legea nr.678/2001.

În concluzie, față de disp.art.72 Cod penal, față de modalitățile și împrejurările săvârșirii faptelor, față de urmarea produsă, față de persoana inculpatului care nu are antecedente penale ( acesta e cercetat și într-un alt dosar aflat pe rolul Judecătoriei Iași, dar până va fi condamnat definitiv beneficiază de prezumția de nevinovăție ), considerăm că nu se impune majorarea pedepselor aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 12 și 13 din Legea nr.678/2001.

De asemenea, față de cele reținute mai sus, având în vedere și disp.art.52 Cod penal, considerăm că îndreptarea și reeducarea inculpatului se poate realiza în condiții optime prin executarea pedepselor de 3 ani, respectiv de 6 ani, aplicate de prima instanță.

Față de cele arătate, apreciem că nu poate fi primit motivul de apel al Parchetului vizând netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori.

Însă, vom admite apelul Parchetului pe alt considerent, respectiv în ceea ce privește neaplicarea în mod eronat de către prima instanță a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. d și e Cod penal pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale și pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin.1 din Legea nr.678/2001. Apreciem că se impune aplicarea acestei pedepse complementare având în vedere natura și gravitatea infracțiunii, precum și împrejurările cauzei. Cum apelul Parchetului a fost promovat în defavoarea inculpatului, apreciem că se impune admiterea acestui apel pentru considerentul expus anterior,ținând cont și de faptul că s-a solicitat aplicarea unor pedepse așa cum prevăd dispozițiile legale pentru infracțiunile comise într-un cuantum corespunzător.

Referitor la cererea persoanei interesate,formulată în conformitate cu disp.art.168 Cod pr.penală, reținem că această cerere e întemeiată și urmează a fi admisă, având în vedere următoarele:

La momentul dezbaterilor persoana interesată a depus la dosar copia sentinței civile nr.7524 din 21 octombrie 2008 Judecătoriei Galați, sentință definitivă și irevocabilă prin nerecurare la data de 15.12.2008.

Prin această sentință s-a admis acțiunea civilă având ca obiect acțiune în constatare formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâtul și s-a constatat perfectă vânzarea autoturismului marca BMW cu număr de înmatriculare -, serie motor - și nr. de identificare survenită între reclamantul și pârâtul la data de 31.03.2007.

Potrivit art.44 alin.3 Cod pr.penală, hotărârea definitivă a instanței civile asupra unor împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale.

Totodată, potrivit art. 168 Cod pr.penală: "în contra măsurii asigurătorii luate și a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum și orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanțelor de judecată în orice fază a procesului penal. "

În speța de față se constată că sechestrul asupra autoturismului BMW susmenționat a fost instituit prin ordonanța nr.209/D/P/2006 din 04.05.2007, dar ulterior vânzării intervenită între și inculpatul - deci la momentul instituirii sechestrului inculpatul nu mai era proprietarul bunului sechestrat.

Față de toate acestea apreciem că cererea persoanei interesate de ridicare a sechestrului instituit asupra autoturismului BMW este întemeiată, având în vedere faptul că la momentul instituirii sechestrului proprietar al autoturismului era, ca urmare a vânzării survenite la data de 31.03.2007 - în cauză fiind incidente dispozițiile art.44 alin.3 Cod pr.penală - hotărârea definitivă civilă depusă în cauză având autoritate de lucru judecat în fața instanței penale cu privire la aspectul susmenționat.

Având în vedere toate acestea, apreciem că se impune admiterea apelului inculpatului sub acest aspect - aceasta fiind o împrejurare favorabilă acestuia,cu atât mai mult cu cât și apărătorul inculpatului a precizat că este de acord cu cererea formulată de persoana interesată de ridicare a sechestrului instituit asupra autoturismului.

Față de toate acestea se vor admite apelurile declarat de Parchetul de pe lângă tribunalul Galați și de către inculpatul, se va admite de asemenea și cererea formulată de persoana interesată, va fi desființată în parte sentința penală nr.196/ 30.04.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.d și e Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale și pentru infracțiunea prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Se va constata că cele 0,08 grame fragmente de comprimat care conțin au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

Va înlătura din sentința penală apelată dispoziția prin care s-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit în faza de urmărire penală asupra autoturismului marca BMW, iar în baza art. 169 Cod proc. penală va dispune ridicarea sechestrului asigurator și va dispune ca acest autoturism să fie restituit persoanei interesate.

Va atrage atenția acesteia că are obligația să păstreze autoturismul până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Întrucât inculpatul a fost cercetat și judecat în stare de arest, față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, având în vedere și împrejurarea că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv disp.art.148 lit.f Cod pr.penală, conform art. 383 alin 1¹în ref. la art. 350 alin. 1 Cod proc. penală, se va menține starea de arest a inculpatului.

Se constată că deși s-a susținut de către inculpat prin apărătorul său că a fost arestat o perioadă în Italia, perioadă care se suprapune ca interval de timp cu perioada în care s-a desfășurat o parte din activitatea infracțională, se apreciază că aceste susțineri nu pot fi reținute, întrucât din adresa emisă de către Biroul Național Interpol ( fila 100 dosar fond) rezultă că potrivit datelor furnizate de către Interpol, inculpatul nu a fost niciodată arestat în Italia, el a fost doar urmărit din luna august 2004 până în luna aprilie 2005, pentru încălcarea legii prostituției.

Conform art. 383 alin. 2 Cod proc. penală, se va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive.

Văzând și disp.art. art. 192 alin. 3 Cod proc. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI și inculpatul (fiul lui și, ns. 16.02.1985 în G, CNP -, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, căsătorit, fără copii, fără antecedente penale, domiciliat în G,-, -.13.A,. 28, ffl în G,-, - 2,. 10, județul G, în prezent aflat în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva sentinței penale nr. 196/30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

În baza art. 168 Cod proc. penală, admite cererea formulată de persoana interesată, domiciliat în G,-, -.5,.36, județul G, și în consecință:

Desființează în parte sentința penală nr. 196/30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și în rejudecare:

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. d și e Cod penal pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale, și pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Constată că cele 0,08 grame fragmente de comprimat care conțin au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

Înlătură din sentința penală apelată dispoziția prin care s-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit în faza de urmărire penală asupra autoturismului marca BMW.

În baza art. 169 Cod proc. penală dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit prin Ordonanța nr. 209/D/P/2006 din 04.05.2007 asupra autoturismului marca BMW tip 318 d cu seria șasiului și cu seria motorului -, înmatriculat sub nr. GL - 16 - și dispune ca acest autoturism să fie restituit persoanei interesate.

Potrivit art. 169 alin. 2 Cod proc. penală se atrage atenția persoanei interesate că are obligația să păstreze autoturismul până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Conform art. 383 alin 1¹în ref. la art. 350 alin. 1 Cod proc. penală, menține starea de arest a inculpatului.

În baza art. 383 alin. 2 Cod proc penală, deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 16.04.2007 până la data de 04.02.2009.

Potrivit art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpatul și de la pronunțare pentru persoana interesată.

Pronunțată în ședință publică azi 04.02.2009.

Președinte, Judecător,

- - - - -

Grefier,

- -

Red.dec.jud./23.02.2009

Jud.fond

Tehnored. CG/3 ex./24.02.2009

Președinte:Daniela Liliana Constantinescu
Judecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu

Vezi şi alte speţe de drept penal: