Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.44/MP
Ședința lipsită de publicitate din data de 12 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin
Procuror -
S-a luat in examinare recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr. 450 din 7 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, privind pe inculpații, G, HG, trimiși în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de Legea 678/2001 art. 12, art. 7 din Legea nr. 39/2003, având ca obiect - restituire cauză la procuror.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12 mai 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 450 din 7 noiembrie 2009, Tribunalul Constanța, în baza art. 332 Cod procedură penală, a dispus restituirea cauzei la Pachetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - pentru refacerea urmăririi penale cu respectarea dispozițiilor privind competența după materie și dispozițiilor privind dreptul la apărare al inculpaților.
A constatat că inculpații - fiul lui și, născut la data de 14.09.1068,G- fiica lui și, născută la data de 21.09.1977, - fiica lui G și, născută la data de 20.10.1977 și - fiul lui și, născut la data de 26.05.1975 au fost puși în libertate de sub puterea mandatelor de arestare preventivă, la data de 14 octombrie 2008, în baza deciziei penale nr. 66 / MP/ 14. 10. 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145 / 1 Cod procedură penală.
În baza art. 332 alin. 3 Cod procedură penală, a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, față de inculpații -, și.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.79/D/P/2007 întocmit la data de 19.06.2008 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - înregistrat la Tribunalul Constanța la data de 24.06.2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, G, HG, și, pentru săvârșirea infracțiunilor:
- prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, art. 13 alin. 1,2,3, ambele din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/2005, art.189 alin 1,5 Cod penal - primul inculpat;
- prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 329 alin. 1 și alin, 3 Cod penal - al doilea inculpat;
- prev. de art. 7 din Legea 39/2003, art. 12 alin 1 și alin. 2 lit. a, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 13 alin. 1,2,3, ambele din Legea nr. 678/2001- al treilea inculpat;
- prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. 1, alin. 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 penal - al patrulea;
- prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 alin. 1,2,3, din Legea nr. 678/2001 - al cincilea inculpat;
- prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin, 1 și alin. 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 329 alin. 1 și alin 3 Cod penal - al șaselea inculpat;
- prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin 1, alin 2, alin.3, art. 12 alin 1 și alin 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal - al șaptelea inculpat;
- prev. de art. 7 din Legea nr.39/ 2003, art. 12 alin 1 și alin 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal - al optulea inculpat;
- toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt, în sarcina inculpaților, s- reținut după cum urmează:
1)- - Inculpatul, în iarna anului 2004, racolat-o pe ( martoră cu identitate protejată ), transportata-o cu un autoturism până în locuința sa din comuna, județul C, unde a lipsit-o de libertate în mod ilegal, timp de două săptămâni, apoi a transportat-o în Spania, unde, împreună cu inculpata, obligat-o să practice prostituția, însușindu-și banii obținuți de aceasta, de la clienți. În cursul lunii octombrie 2005, a racolat- pe partea vătămată - sub promisiunea oferirii unui loc de muncă, într-un club din Spania, ulterior aceasta fiind transportată de până în Spania, unde a fost obligată să se prostitueze, de către acesta și. În cursul lunii februarie 2006, racolat- pe partea vătămată, pe care a dus-o în locuința surorii sale, G, a fost apoi transportată de inculpatul până la C, de unde a fost preluată de inculpatul, care a transportat-o până în Spania, unde a fost exploatată sexual, de el precum și de. În toamna anului 2005, racolat-o pe partea vătămată, pe care a transportat- în Spania și, împreună cu inculpata, a obligat-o să se prostitueze. În cursul lunii septembrie, același inculpat a racolat-o pe partea vătămată, a transportat-o până la C, a urcat-o într-un autocar, cu care a ajuns în Spania, unde obligat- la practicarea prostituției, împreună cu inculpata, a racolat-o pe numita " " - martoră cu identitate protejată - sub promisiunea oferirii unui loc de muncă într-un bar din Spania, transportată de inculpatul până în Spania și obligată să se prostitueze. În vara anului 2005, racolat-o pe partea vătămată minoră, pe care a transportat- până la locuința sa din comuna, județul,a fost transportată apoi de inculpații și până HG în Spania, unde a fost preluată din nou de și obligată să se prostitueze în folosul său și al inculpatei, a racolat- pe partea vătămată minoră a, a dus-o în Spania, unde a obligat- să se prostitueze în folosul său și al inculpatei, totodată, le- obligat la practicarea prostituției într-un club din Spania pe -, și.
2).- Inculpata, împreună cu inculpatul le-a obligat la practicarea prostituției, în Spania, pe numita " " - martoră cu identitate protejată, pe părțile vătămate ,
(minoră), -, și precum și pe numita - martoră cu identitate protejată după care și- însușit sumele de bani obținute de susnumitele, de la clienții cluburilor.
3).- Inculpatul, a racolat-o la sfârșitul anului 2004, pe partea vătămată, sub pretextul oferirii unui loc de muncă la o fabrică de conserve din Spania, preluată apoi de inculpatul care, inițial a obligat-o să practice prostituția într-un apartament din C, după care, a transportat- în Spania, unde împreună cu au obligat-o să practice prostituția în beneficiul lor. În vara anului 2006, împreună cu numitul, a racolat-o pe sub promisiunea oferirii unui loc de muncă într-un bar din Spania, ca dansatoare, au transportat-o în Spania, unde a fost exploatată sexual de și, apoi a transportat-o pe partea vătămată ( minoră) până în Spania, aceasta fiind obligată de cei doi din urmă inculpați menționați, la practicarea prostituției.
4).- Inculpatul, în perioada 2003 - 2006 sprijinit grupul infracțional, transportându-le pe părțile vătămate, racolate și exploatate sexual de membrii rețelei din România în Spania și din Spania în România. În timpul călătoriei, documentele de identitate ale părților vătămate erau luate de inculpat de la racolatori, din România, erau arătate tot de acesta la frontieră, apoi erau predate, odată cu fetele traficate, în Spania, la destinație, inculpaților și. De asemenea, inculpatul era cel care aducea în România banii obținuți de traficanți în Spania, în urma exploatării sexuale tinerelor ori bijuteriile cumpărate de aceștia.
5).- Inculpata, în înțelegere cu ceilalți inculpați, le- supravegheat pe tinerele obligate să se prostitueze în cluburile din Spania, încasând sumele de bani obținute de acestea. În cluburi cât și în alte locații, fetele traficate erau supravegheate de fete de încredere ale inculpaților, printre care se număra și, care le obligau pe acestea să obțină cel puțin 300 euro pe seară, recurgând la amenințări și violențe fizice. Inculpata, spre deosebire de celelalte tinere exploatate sexual de către, și alți membrii ai grupării ( care nu au trimis bani acasă, întrucât nu primeau) a fost singura care a trimis sume de bani rudelor sale.
6).- Inculpata G a racolat-o pe - la începutul anului 2005, sub promisiunea unui loc de muncă în Spania,aceasta din urmă fiind apoi preluată de și și obligată să se prostitueze într-un club din Spania. Împreună cu inculpatul HG, în cursul anului 2003,inculpata a obligat-o pe partea vătămată minoră -, să se prostitueze pe DN 2, însușindu-și banii astfel obținuți, în cursul anului 2004, a obligat-o pe partea vătămată să se prostitueze în aceeași zonă a DN 2, încasând sumele obținute de victimă De asemenea, împreună cu inculpatul, s- ocupat de obținerea pașaportului pentru partea vătămată,pe care au transportat- până în C, unde au predat-o inculpatului, acesta ocupându-se de transportul până în Spania, unde a fost așteptată de și, care au exploatat-o sexual.
7).- Inculpatul a HG racolat-o în cursul anului 2003 pe partea vătămată și împreună cu inculpata G a obligat-o să practice prostituția pe DN 2, însușindu-și banii obținuți de aceasta. Același inculpat racola tinere pe acre le obliga să se prostitueze, pe DN 2, după care acestea erau preluate de inculpații și, care le duceau în Spania și le obligau să se prostitueze. De asemenea, acesta avea în cluburile inculpatului, mai multe tinere care se prostituau în folosul său.
8).- Inculpatul s-a ocupat de racolarea tinerelor cărora le promitea un loc de muncă în Spania, în agricultură, în realitate însă el se ocupa de documentele de călătorie ale victimelor, le transporta în Spania, de la apartamentul în care locuiau, până la clubul în care erau obligate să practice prostituția. Inculpatul a racolat-o și pe numita, pe care a predat- apoi inculpaților și, care la rândul lor, au exploatat-o sexual într-u club din Spania.
Potrivit art. 268 Cod proc.penală, când procurorul constată că pentru vreuna din infracțiunile sau infractorii arătați în art. 207, 208 și 209 alin 3 și 4 urmărirea penală s-a făcut de un alt organ decât cel prevăzut în textele menționare, ia măsuri ca urmărirea să fie făcută de organul competent.
În cazul prevăzut în alin. 1 al art. 268, rămân valabile măsurile asiguratorii luate, actele sau măsurile procesuale confirmate sau încuviințate de procuror,precum și actele procesuale care nu pot fi refăcute.
În cauzele în care procurorul are obligația de a efectua urmărirea penală potrivit art. 209 alin, 3 Cod proc.penală,această cerință nu este satisfăcută dacă, exceptând cazurile urgente la care se referă art. 213 Cod proc.penală, procurorul nu realizează în mod nemijlocit activitatea de urmărire penală.
În speță,procurorul avea obligația să efectueze urmărirea penală, având în vedere infracțiunile deduse judecății,prev. de art. 7 din Legea nr.39/2003 ( art. 11 din Legea nr. 39/2003), art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001,art. 189 alin 5 Cod penal ( art. 12 alin.1 și alin.7 din Legea 678/1001, modificată prin OUG 679/2005 ).
Potrivit art. 197 alin 2 Cod proc.penală, dispozițiile privind competența după materie, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Verificarea competenței este prima obligație a organului de urmărire penală după ce a fost sesizat,potrivit art. 221 Cod proc.penală. Obligația de verificare a competenței cade atât în sarcina organului de cercetare penală cât și în sarcina procurorului.
Dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent să efectueze cercetarea, procedează potrivit art. 210 alin.2 Cod proc pen. text de lege la care m-am referit și la începutul expunerii. Când lipsa de competență este constatată de procuror, acesta procedează potrivit art. 45 cu referire la art. 41 Cod proc.penală.
Întrucât nulitatea absolută nu poate fi înlăturată în nici un mod, obligația verificării competenței se menține în tot cursul urmăririi penale, astfel că trimiterea cauzei la organul competent poate avea loc și la terminarea urmăririi penale,potrivit art. 268 Cod.proc.penală.
În ceea ce privește criticile vizînd încălcarea dreptului la apărare inculpaților, G și:
la cunoștință a învinuirii și încadrării juridice constituie condiție obligatorie prealabilă primei audieri,pe cale de consecință toate celelalte acte de urmărire penală și în primul rând declarațiile date de inculpat ( învinuit),ar fi lovite de nulitate, în mod implicit.
Prin modul în care s-a desfășurat și finalizat urmărirea penală, au fost încălcate dispozițiile legale privind dreptul la apărare, inculpații fiind trimiși în judecată fără a avea posibilitatea să-și pregătească apărarea.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța prin care solicită casarea acesteia și pe fond, continuarea cercetării judecătorești, întrucât sesizarea instanței s-a făcut de către organul competent și, inculpații au beneficiat de o apărare calificată pe parcursul desfășurării procesului penal.
Examinând legalitatea si temeinicia recursului declarat in raport de criticile formulate cât și din oficiu, curtea constată următoarele:
Astfel prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ICCJ - DIICOT B s-a dispus trimiterea in judecată a intimaților inculpați, G, și, HG, și pentru comiterea mai multor infracțiuni de trafic de persoane, proxenetism, aderarea la un grup infracțional organizat, toate în concurs în condițiile art. 33 lit. a cod penal.
Instanța de fond, motivează soluția de restituire a cauzei la Parchet în vederea refacerii urmăririi penale cu respectarea dispozițiilor privind competența după materie și a dispozițiilor privind dreptul la apărare al inculpaților.
De asemenea se motivează că, inculpații G, și, deși aveau interese contrare, au fost asistați de un singur apărător din oficiu, acest aspect echivalând cu neasistarea de către apărător.
Începând cu data de 10 iunie 2008, deși inculpații aveau apărători aleși nu au mai fost audiați în prezența acestora, ceea ce s-ar fi impus în raport de declarațiile date anterior.
De asemenea, se susține că, inculpații nu au fost încunoștințati cu privire la celelalte activități desfășurate in cursul urmăririi penale, dacă li s-au adus la cunoștință actele îndeplinite si dacă referitor la acestea, au avut de făcut sau nu obiecții.
Prima instanță arată în motivare că " nici apărătorul desemnat din oficiu nu a manifestat interes în asistența acordată inculpaților, mărginindu-se să semneze actele îndeplinite in prezența sa, fără a sesiza îăncălcarea drepturilor procesuale.
Potrivit art. 317 cod pr. penală, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare al instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și la persoana la care se referă extinderea.
Prin urmare, obiectul judecății care este în același timp obiectul învestirii este determinat de cuprinsul actului de sesizare care este, astfel, implicit caracterizat și ca act de investire.
Pentru a determina ce se înțelege prin " fapta și persoana " arătate în actul de sesizare, se impune ca art. 317 cod pr. penală să fie raportat la art. 263 cod pr. penală care se referă la cuprinsul rechizitoriului.
In art. 263 alin. 1 cod pr. penală se prevede că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și la persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă pe lângă mențiunile prev. in art. 203 cod pr. penală, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, precum și dispoziția de trimitere în judecată.
Potrivit art. 300 cod pr. penală, instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare, iar in cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii și neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată sau prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare in vederea refacerii acestuia.
În îndeplinirea cerințelor art. 300 cod pr. penală, instanța trebuie să verifice legalitatea sesizării prin actele de sesizare principale, respectiv rechizitoriul.
În aceste condiții, instanța de judecată se mărginește la fapta și persoana din actul de sesizare al instanței.
În vederea garantării dreptului la apărare al inculpaților, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute dispozițiile privind prezenta inculpatului si asistarea acestuia de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii.
În ceea ce privește prezența obligatorie a inculpatului, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității privind prezența inculpatului arestat 314 și 375 alin. 3 cod pr. penală și prezența inculpatului minor, 484 alin. 1 și art. 493 cod pr. penală.
Dispozițiile privind asistența juridică obligatorie a inculpatului sunt cuprinse in art. 171 alin. 2 și 3 cod pr. penală și art. 172 cod pr. penală.
Cu alte cuvinte, demersurile apărătorilor angajați au fost efectuate după sesizarea instanței de judecată și nu în faza urmăririi penale când aveau posibilitatea și puteau invoca " apărarea superficială a apărătorului desemnat din oficiu " așa încât, în cauză nu sunt incidente disp. art. 172 cod pr. penală și în consecință nici disp. art. 197 alin. 2 cod pr. penală.
În ceea ce privește cea de-a doua nulitate invocată de instanța de fond, respectiv necompetența organului de urmărire penală, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 200 cod pr. penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Potrivit art. 201 cod pr. penală, urmărirea penală se efectuează de către procuror și de către organele de cercetare penală.
Potrivit art. 209 cod pr. penală, procurorul supraveghează urmărirea penală; in exercitarea acestei atribuții, procurorii conduc și controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliției judiciare și a altor organe de cercetare specială.
Potrivit art. 209 alin. 3 cod pr. penală, urmărirea penală se efectuează obligatoriu de către procurori în cazul unei infracțiuni îndreptată împotriva persoanei.
Când legea prevede că urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, nu trebuie înțeles că urmărirea penală trebuie efectuată în întregime de către procuror, existând posibilitatea ca in asemenea cauze, anumite acte să fie efectuate de organele de cercetare penală.
În cauza de față, instanța susține că " ascultarea majorității sau tuturor martorilor, a părților vătămate au fost efectuate de organele de urmărire penală, altele decât procurorul ".
La dosarul cauzei, procurorul de caz a dispus prin rezoluții motivate si apoi prin ordonanțe de delegare ca anumite acte de procedură să fie efectuate de comisarul de poliție.
Delegarea acestor acte de procedură a avut loc in limita legii și in mod greșit instanța de fond le-a apreciat ca fiind lovite de nulitate absolută.
Dacă instanța de judecată ar fi început urmărirea penală ar fi putut să examineze probele public, nemijlocit și contradictoriu, întregul material probator.
Mijloacele de probă obținute ilegal, ar putea fi sancționate potrivit art. 64 alin. 2 cod pr. penală și nu se impune refacerea urmăririi penale prin trimiterea dosarului la organul competent.
Pe cale de consecință, urmează a admite recursul, a casa hotărârea pronunțată si va dispune trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru continuarea cercetării judecătorești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 1 lit. "c" cod procedură penală;
Admite ca fondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr. 450 din 7 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, privind pe inculpații, G, HG, ,.
Casează sentința penală nr. 450 din 7 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța și dispune rejudecarea cauzei de instanța de fond pentru continuarea judecății.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 12 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
Cu opinie separată, în sensul
respingerii ca nefondat a recursului
Judecător,
- - -
GREFIER,
Jud. fond:
Red..jud.
Tehnodact. Gref.
4 ex./02.06.2009
Motivarea opiniei separate a deciziei penale nr. 44/MP din 12 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța
Am exprimat cu ocazia deliberării asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva sentinței penale nr. 450 din 7 noiembrie 2008 Tribunalului Constanța, opinia minoritară în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de procuror.
Motivele de fapt și de drept pe care întemeiază opinia exprimată sunt următoarele:
Am apreciat hotărârea recurată ca fiind legală și temeinică, întrucât reprezintă o soluție justă în exercitarea controlului judecătoresc asupra actelor de urmărire penală, în etapa prev. de art. 300 cod pr. penală și 332 cod pr. penală.
În mod corect, prima instanță a constatat că, asistența judiciară asigurată inculpaților, în prima parte a urmăririi penale, în modalitatea desemnării pentru patru inculpați cu interese contrare, a unui singur apărător din oficiu, a încălcat art. 44 din Legea nr. 51/1995 și art. 6 din CEDO.
Neprezentarea acestuia la mai multe convocări dispuse de procuror pentru efectuarea de acte de urmărire penală fac ca, în plus, apărarea asigurată de acesta să nu aibă caracter efectiv, conducând la încălcarea dreptului fundamental al inculpaților la apărare, prev. de art. 6 al. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În plus, simpla aducere la cunoștința învinuitului lipsit de libertate prin reținere preventivă sau arestare, aflat astfel la dispoziția nemijlocită a organului de urmărire penală și privat pe această cale de posibilitatea de a comunica liber,a dreptului de a-și angaja un avocat reprezintă o respectare pur formală a dispozițiilor art. 6 al. 5 din codul d e procedură penală, câtă vreme, înainte de a i se lua prima declarație, organele de instrucție penală nu pot prezenta date din care să rezulte că, planificarea desfășurării actelor de procedură și cercetare in noaptea de 30.04./01.05.2008, a asigurat efectiv posibilitatea ca învinuiții să poată să examineze efectiv o listă a avocaților disponibili și specializați și să comunice efectiv cu un număr semnificativ din aceștia, în vederea angajării și a asigurării unei asistențe juridice calificate, mai ales ținând seama atât de efectuarea anchetei pe timp de noapte cât și de faptul că s-a desfășurat cu preponderență in data de 01.05.2008, zi liberă, ca urmare a declarării acesteia ca legală națională.
În aceste condiții, ținând seama că probele strânse în această perioadă a urmăririi penale au fost folosite în scopul inculpării, a solicitării adresate instanței de a lua măsura arestării preventive și ulterior, la întemeierea în fapt a actului de sesizare a instanței ( actul de acuzare, în terminologia CEDO ), apreciez că în mod corect, prima instanță, verificând modul de respectare de către organele de urmărire penală a dreptului la o apărare efectivă a inculpaților a sancționat neregularitățile constatate și a dispus restituirea cauzei la procuror, hotărârea recurată fiind o justă aplicare a disp. art. 1 alin. 2 cod pr. penală și art. 6 cod pr. penală, în interpretarea extensivă a drepturilor și garanțiilor fundamentale convenite prin art. 6 din convenție.
Judecător,
- - -
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Marius Cristian Epure, Zoița
