Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 47/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1651/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 47
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 2: Veronica Cîrstoiu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de către inculpatul împotriva Sentinței penale nr. 154 din data de 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul-inculpat, pentru care a răspuns apărător din oficiu cu delegația nr. -/27.12.2009 lipsind și intimatul-parte-civilă pentru care a răspuns apărătorul ales cu delegație depusă la fila 48 din dosar. De asemenea a fost depus la dosar procesul-verbal de neîndeplinire al mandatului de aducere cu inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost înaintată adresă de la Tribunalul Giurgiu prin care se comunică faptul că în evidențele instanței nu a fost înregistrată nicio cerere de apel pe numele sau.
Apărătorul ales pentru intimata susține faptul că apelul este declarat în termen față de faptul că intimata nu a avut nicio comunicare de la Tribunalul Giurgiu, luând cunoștință în momentul în care mama sa s-a deplasat la tribunal și a aflat că dosarul se află pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI.
Față de susținerile avocatului intimatei, Curtea pune în discuție excepția tardivității apelului declarat de intimata.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea excepției invocate considerând că nu se pot aplica dispozițiile prev. de art. 365 Cod de Procedură penală având în vedere că partea-vătămată a fost prezentă la instanța de fond și i s-a comunicat sentința penală la data de 24.03.2009 semnând de primire dovezile aflându-se la filele 209-210 în dosarul de fond, astfel apelul trebuia declarat cel târziu la 04.04.2009, sens în care apreciază că apelul declarat în cauză este tardiv, motiv pentru care solicită respingerea ca atare.
Apărătorul ales solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Curtea constată imposibilitatea de audiere a inculpatului întrucât din procesul-verbal de neîndeplinire a mandatului de aducere rezultă că acesta locuiește în Spania necunoscându-se adresa exactă. Astfel, la acest termen de judecată apreciază procedura ca fiind legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel:
Apărătorul din oficiu pentru apelantul-inculpat solicită admiterea apelului formulat împotriva Sentinței penale nr. 154 din data de 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală iar în temeiul art. 379 alin. 2 lit. a Cod de Procedură penală solicită desființarea sentinței penale și în temeiul art. 11 alin. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. a Cod de Procedură penală achitarea inculpatului având în vedre că fapta nu există iar din materialul probator existent în cauză nu reiese că victima a fost supusă traficului de persoane.
Apărătorul ales al intimatei arată că în declarațiile date intimata a relatat împrejurările săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, respectiv cum fost obligată să meargă în străinătate și i-au fost aplicate rele tratamente. De asemenea apărătorul a susținut că inculpatul a amenințat-o atât pe mama părții-vătămate cât și pe aceasta ori de câte ori a avut ocazia.
Pentru aceste considerente solicită respingerea apelului formulat de inculpat. De asemenea depune la dosar înscrisuri din partea intimatei prin care dovedește că aceasta are probleme de sănătate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat, având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 154/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în baza art. 12 alin 1 din Legea nr. 678/2001 modificată și republicată cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit.a teza a ll-a, b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturilor prev la art. 64 lit.a teza a ll-a b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
A fost respinsă cererea formulată de partea vătămată privind acordarea de despăgubiri civile ca nefondată.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 589 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani aplicată prin sentința penală nr. 27/1998 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 2998 din 19.11.1998 a Curții Supreme de Justiție.
A contopit restul de pedeapsă de 589 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 27/1998 a Tribunalului București cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
Inculpatul a executat o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 900 lei cheltuieli judiciare din care 150 lei reprezintă onorariu apărător oficiu sumă ce se avansează din fondurile Ministerului d e Justiție.
Prin rechizitoriul din data de 25.05.2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, rechizitoriu înregistrat pe rolul acestei instanțe la 28.05.2007 sub nr-, a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului, domiciliat în orașul S,-, -. A,. 3,. 15, județul O, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 modif. și rep. cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
În faza cercetării judecătorești a fost audiată partea vătămată (filele 40-41) și martorii (fila 83), () (fila 84), și (fila 85).
Inculpatul, deși a fost legal citat la toate termenele de judecată atât la domiciliu cât și prin afișare la Consiliul Local, acesta nu s-a prezentat în vederea audierii, inculpatul fiind citat inclusiv cu mandat de aducere, din cuprinsul procesului verbal întocmit de organele de poliție rezultând că inculpatul este plecat în Spania de 2-3 ani de zile, adresa la care acesta locuiește în Spania fiind necunoscută, nici tatăl inculpatului neputând să precizeze adresa la care fiul său locuia în Spania.
La dosarul cauzei s-a depus în xerocopie sentința penală nr. 390/02.08.1999 a Tribunalului București secția a ll-a penală (filele 185 - 191) însoțită de referatul biroului executări penale (fila 191 verso).
Prin declarația dată în faza cercetării judecătorești (filele 40 - 41), partea vătămată a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul în anul 2003, luna august, s-a întâlnit cu inculpatul ce era însoțit de tatăl său și un prieten, aceștia fiind cu mașina. Inculpatul a oprit mașina și a venit la ea, întrebând-o dacă nu vreau să meargă să muncească în Spania, împreună, în inculpat având încredere deoarece îl cunoștea de foarte mult timp pe tatăl acestuia ce repara televizoare în comună.
Inculpatul i-a propus să fie prietena lui și să muncească împreună, amândoi fiind singuri la cea dată. întrucât nu dispunea de bani s-a înțeles cu inculpatul să plătească el taxele pentru eliberarea pașaportului precum și contravaloarea transportului, urmând ca atunci când ajungeau în Spania și obțineau primi bani să-i restituie acestuia ce cheltuise cu ea.
Partea vătămată a mai arătat că a întreținut relații sexuale cu inculpatul atât în țară cât și în Spania,în țară întreținând relații sexuale de bună voie, însa în Spania a fost forțată, deoarece o lovea numai cu pumnii în cap pentru a nu se observa la un control medical că are urme de lovituri pe ea. Când au ajuns în Spania inculpatul i-a spus că trebuie să se prostitueze, că lui nu îi place munca, pașaportul său stând tot timpul la inculpat. Că, nu a fost de acord cu propunerea inculpatului, însă acesta o amenința, o bătea și i-a spus că dacă deschide gura o să o omoare, inculpatul fiind acela care o ducea în anumite cluburi de noapte din Spania, unde el se așeza la o masă și bea iar ea era trimisă să întrețină relații sexuale cu diverși clienți.
În timp ce ea întreținea relații cu clienții, inculpatul stătea tot timpul în bar pe care îl părăsea doar atunci când venea poliția.
Cât timp eu a fost nevoită să lucreze pentru inculpat nu a observat să mai aibă și alte fete, aștepta să-i trimită tatăl său din țară, prostituția pentru inculpat practicând-o circa 9 luni de zile, timp în care inculpatul nu a lucrat deloc, ea nefiind nici un moment lăsată liberă, inculpatul atunci când pleca de acasă să facă cumpărături o încuia în casă, iar dacă vedea că este trează o lua cu el.
Cu ocazia unui control făcut la barul unde era trimisă de inculpat să lucreze, a făcut un denunț împotriva inculpatului, după ce a depus denunțul împotriva inculpatului fiind introdusă într-un program de protecție și cazată într-o locuință specială, protejată.
Inculpatul o punea să vorbească în țară doar de la telefonul public și stătea lângă ea când vorbea spunându-i că dacă scoate un cuvânt în legătură cu cele ce se întâmplă în Spania vine în România special după fiica și mama ei.
Prin declarație, partea vătămată a mai arătat că se constituie parte civilă cu suma de 30 mii EURO, bani pe care i-a obținut prin practicarea prostituției cât timp a fost în Spania la dispoziția inculpatului, care nu-i dădea nici un din ceea ce câștiga, iar atunci când vroia să bea un suc îi dădea apă de la chiuvetă.
Martora prin declarația de la fila 83 din dosar dată în cursul judecății, a arătat că inculpatul a venit la ea acasă, solicitându-i fiicei sale să meargă cu el în Spania unde îi va găsi de muncă pentru a trimite bani acasă la copil, la început inculpatul fiind refuzat de fiica sa care la urmă însă a acceptat deoarece în țară era foarte greu și nu găsea de lucru.
Văzând că fiica sa nu o sună din Spania așa cum conveniseră, a luat legătura cu tatăl inculpatului pentru a-i cere informații despre fiica sa, pe care l-a amenințat că dacă nu-i dă informațiile cerute va anunța poliția, tatăl inculpatului luând legătura cu acesta din urmă care a sunat-o din Spania asigurând-o că totul este în regulă.
Prin declarație martora a mai relatat că după ce a vorbit pentru prima dată la telefon cu inculpatul, la următoarele convorbiri cu acesta a dat-o la telefon și pe fiica sa care părea temătoare, fapt ce a determinat-o să creadă că inculpatul stătea lângă aceasta, care i s-a părut că plânge, la un moment dat auzind la telefon vocea inculpatului care îi striga fiicei sale să îi spună cu ce se ocupă în Spania, acesta spunând totodată că nu o să plătească ceva deoarece tatăl său are oameni și îl scapă, după un timp prin sat circulând zvonul că inculpatul era "" și lua fete pe care le ducea în străinătate, despre aceste zvonuri anunțând-o telefonic și pe fiica sa.
Martora a mai învederat că la un moment dat, mai exact după ce îi adusese fiicei sale la cunoștință zvonurile din sat, l-a auzit pe inculpat la telefon, când spunea "și ce dacă sunt ", tatăl inculpatului dându-i o singură dată suma de 3.000.000 lei vechi, la un moment dat o persoană pe nume, tot român plecat în Spania, spunându-i că inculpatul o ducea pe fiica sa la un club din Spania de unde o și lua, spunându-i și că fiica sa este rău și să ia legătura cu organele competente ceea ce de altfel a și făcut.
La circa o lună de zile fiica sa a sunat-o din Spania, ocazie cu care aceasta i-a spus că vorbește de pe telefonul unei prietene, că este așa cum ea a auzit, respectiv că inculpatul o ducea la un club unde o punea să se prostitueze, aceste fapte petrecându-se în perioada septembrie 2003 - iulie 2004.
Martora () prin declarația de la fila 84 din dosar, dată în cursul cercetării judecătorești, a arătat că ea a auzit că inculpatul s-ar fi însurat cu partea vătămată și au plecat în Spania și că le cunoaște pe numitele și care o mai invita la ea.
Prin declarație, martora a mai precizat că în cursul anului 2003 avut puțină la Primăria comunei, județul G, iar la întoarcere a vrut să treacă pe la numita, însă văzând multă lume la aceasta în curte a renunțat.
Martorul, prin declarația dată în faza cercetării judecătorești și aflată la filele 86 - 87 din dosar, (tatăl inculpatului), a arătat că el nu știe în ce împrejurări a cunoscut-o inculpatul pe partea vătămată, însă acesta vroia să se însoare cu aceasta, însă el i-a sfătuit să mai aștepte puțin pentru a-i cunoaște familia părții vătămate, însă inculpatul i-a spus că este hotărât să se căsătorească și să plece în străinătate pentru a strânge bani, celor doi el dându-le suma de 800 euro, pentru transportul în străinătate, din Spania sunându-l atât pe inculpat cât și pe partea vătămată, aceștia spunându-i că sunt bine.
Cât timp au stat în Spania, inculpatul i-a trimis suma de 130 euro din care i-a dat mamei părții vătămate suma de 100 euro, cei doi spunându-i la telefon că din suma de 130 euro să-i dea martorei (mama părții vătămate) suma de 100 euro.
În continuarea declarației martorul a relatat că după ce s-a întors din Spania, el a fost acasă la partea vătămată care i-a spus că inculpatul a obligat-o să se prostitueze cât timp au fost în Spania și că acesta o bătea.
În ceea ce privește mențiunea din cuprinsul declarației date în cursul urmăririi penale, respectiv că fiul său, inculpatul din cauză, l-ar fi sunat pentru a-i aduce la cunoștință că partea vătămată fugise de la el și nu mai erau împreună, martorul a arătat că nu știe de ce a declarat astfel în cursul urmăririi penale.
Analizând întregul material probator administrat în cursul procesului penal, tribunalul a reținut că în cursul lunii iunie 2003, inculpatul pecie a recrutat-o pe partea vătămată, cu care se întâlnise întâmplător, pe raza comunei, jud.G, promițându-i acesteia că îi va asigura un loc de muncă în Spania, bine plătit, tot inculpatul ocupându-se și de suportarea cheltuielilor de transport și plata taxelor pentru eliberarea pașaportului.
După ce a transportat partea vătămată pe teritoriul Spaniei, prin amenințări, inculpatul spunându-i părții vătămate că îi va omorî familia (mama și fetița rămase în țară) și exercitarea de violențe fizice asupra acesteia, a obligat-o să practice prostituția, banii astfel obținuți fiind însușiți de către inculpat în cea mai mare parte, mama părții vătămate primind prin intermediul tatălui inculpatului, numitul doar o sumă infimă și anume 300 lei, partea vătămată abia în cursul lunii aprilie 2004 reușind să scape de sub influența inculpatului și să anunțe poliția spaniolă, sub protecția căreia a fost internată într-un centru de asistență socială a emigranților, inculpatul reținându-i totodată părții vătămate și pașaportul pentru aoî mpiedica pe aceasta să părăsească Spania.
Pentru a reține astfel, tribunalul a avut în vedere în primul rând declarațiile părții vătămate, parte vătămată ce a relatat în mod constant atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești că inculpatul a fost acela care a abordat-o, întrebând-o dacă nu dorește să muncească în Spania, la cules de căpșuni, acesta urmând să se ocupe atât de plata transportului în Spania cât și de taxele pentru eliberarea pașaportului.
Din declarațiile părții vătămate, mai rezultat că odată ajunși în Spania, inculpatul i-a reținut pașaportul, după care prin exercitarea de violențe fizice asupra sa, inculpatul lovind-o numai în cap, pentru a nu rămâne semne și prin amenințări, acesta spunându-i că o să-i omoare familia (mama și fetița rezultată din căsătoria anterioară), amenințări cu moartea adresându-i și ei personal, a obligat-o să practice prostituția, inculpatul personal transportând-o la barul de unde racola clienții pentru inculpat lucrând timp de 9 luni de zile, după care a reușit să fugă și să ceară protecția poliției spaniole.
Declarațiile părții vătămate se coroborează așa cum cer prevederile art.75 pr.pen. cu declarațiile martorilor - mama părții vătămate, martoră ce a relatat că inculpatul a căutat-o pe fiica sa, promițându-i că îi va găsi un loc de muncă în agricultură în Spania și că în cursul lunii aprilie 2004 partea vătămată a sunat-o din Spania spunându-i că inculpatul o obliga să practice prostituția, toți banii obținuți astfel fiind însușiți de acesta.
Martora a relatat că despre situația fiicei sale în Spania a fost încunoștințată și de numitul "" care a sunat-o din Spania și i-a adus la cunoștință că partea vătămată era obligată să practice prostituția în Spania în fiecare noapte, într-un club din localitatea de, numitul "" chiar precizându-i că "a fost de față când inculpatul a lovit-o și strâns-o de gât pe partea vătămată pentru aoo bliga să se prostitueze, aspecte confirmate chiar de fiica sa atunci când s-a întors în țară, ocazie cu care i-a mărturisit chinurile la care fusese supusă în Spania de inculpat.
Nu în ultimul rând trebuie avute în vedere și declarațiile martorului, tatăl inculpatului, martor ce a relatat că în cursul lunii august 2003, fiul său, inculpatul din cauză, i-a adus la cunoștință faptul că urma să plece în Spania împreună cu partea vătămată pentru a munci în agricultură, un timp primind telefoane de la inculpat care îi spunea că totul este bine, după care acesta a încetat să mai sune, la reluarea legăturii cu inculpatul acesta spunându-i că a fost arestat în Spania și că partea vătămată a fugit de la el, parte vătămată care la întoarcerea în țară i-a spus că a fost bătută de inculpat dar nu și că a fost obligată de acesta să practice prostituția.
Este adevărat că din cuprinsul declarațiilor martorului nu rezultă că acesta ar fi avut cunoștință de faptul că inculpatul ar fi obligat partea vătămată să practice prostituția în Spania, iar banii astfel obținuți să îi însușească în totalitate, însă relevant în declarațiile acestui martor este faptul că acesta a relatat că inculpatul i-a spus că partea vătămată fugise de la el, or acest comportament al părții vătămate ce plecase de bunăvoie în Spania cu inculpatul care îi spusese că este posibil să se căsătorească cu ea, ambii fiind singuri, nu poate fi explicat decât prin aceea că nu a mai suportat violențele fizice și amenințările la care era supusă de către inculpat pentru aod etermina să practice prostituția.
În susținerea motivației de mai sus, referitor la motivul care a determinat-o pe partea vătămată să fugă de la inculpat vin și declarațiile date de aceasta imediat după prezentarea în fața poliției spaniole, declarații prin care partea vătămată a relatat că inculpatul o obliga să practice prostituția, refuzul său fiind întâmpinat de inculpat cu exercitarea de violențe fizice și amenință, declarații ce se află depuse la dosarul cauzei atât în limba spaniolă cât și traduse.
Faptul că inculpatul în spatele promisiunilor găsirii unor locuri de muncă în Spania, se ocupa cu recrutarea din țară a unor femei cu scopul nedeclarat de a practica prostituția în Spania este confirmat și de martora, martoră ce a relatat prin declarațiile date că în timp ce era la numita, unde se mai aflau și alte femei, inculpatul le-a propus să meargă cu el în Spania că le va găsi de muncă și cazare, ofertă pe care ea personal a declinat-
Această martoră nu a putut fi audiată și în faza cercetării judecătorești întrucât, deși citată atât la domiciliu în comuna, jud. G, cât și în comuna, jud. G, unde locuia fără forme legale, s-a comunicat că martora nu mai locuiește la nici una din adrese și mai mult decât atât s-a precizat că este plecată din aceste localități, cu aceste adrese de domiciliu figurând și la Serviciul de Evidența Populației G conform adresei nr.11631/04.11.2008 aflată la dosar.
Din cuprinsul probatoriului administrat în cauză rezultă așadar fără nici un dubiu vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.12 alin.1 din Legea 678/2001, prezumția de nevinovăție instituită de art.52pr.pen. fiind răsturnată în cauză în urma probelor administrate în cursul procesului penal așa cum cer prevederile art.62 pen.
Cod PenalLa individualizarea pedepsei ce a fost aplciată inculpatului, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, tribunalul reținut că acesta este extrem de ridicat având în vedere, că prin comiterea unei astfel de fapte se aduce atingere gravă libertății sexuale a persoanei, dar nu numai atât, se aduce atingere și vieții, integrității corporale și sănătății persoanei, având în vedere violențele fizice la care sunt supuse persoanele traficului de ființe umane, victimele unei astfel de infracțiuni suferind în același timp și puternice traume psihice ce pot afecta pe viitor integrarea acestora în societate și desfășurarea unei vieți normale.
Referitor la persoana inculpatului, tribunalul a reținut că acesta prezintă o periculozitate deosebită, periculozitate ce rezultă din modul și mijloacele de comitere a faptei, acesta profitând de gradul redus de instrucție al părții vătămate, fapt ce i-a permis să o recruteze foarte ușor pe aceasta, promițându-i un loc de muncă stabil și bine plătit în Spania, ceea ce a determinat partea vătămată să accepte, presată fiind și de starea financiară precară în care se afla, având în întreținere și un copil minor, împrejurări de care a profitat inculpatul care i-a promis părții vătămate că se va căsători cu aceasta.
De asemenea, nu trebuie omis nici faptul că inculpatul este recidivist post condamnatoriu conform sentinței penale nr. 27/27.01.1998 a Tribunalului București secția a ll-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2998/19.11.1998 a Curții Supreme de Justiție, sentință prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. a, d, e Cod penal, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 04.02.2003, rămânând un rest neexecutat de 589 zile.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei așa cum este el definit de art. 52 Cod penal, nu poate fi atins decât prin executarea de către inculpat a pedepsei aplicate în regim de detenție un cuantum al acesteia de 6 (șase) închisoare fiind în măsură să contribuie la reeducarea acestuia.
Deși, partea vătămată s-a constituit pare civilă cu suma de 30.000 Euro instanța de fond a respins pretențiile acesteia în raport de dispozițiile art. 1169 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei condamnări la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată.
În dezvoltarea motivului de apel invocat, apărătorul din oficiu a solicitat achitarea inculpatului în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, având în vedere că din probele dosarului nu rezultă existența faptei.
La termenul de judecată din 08.12.2009, apărătorul ales al intimatei părți civile a susținut că aceasta se află în condițiile prevăzute de art. 365 Cod procedură penală, ca urmare a depunerii cererii de apel la Tribunalul Giurgiu de către mama.
În urma verificărilor efectuate, Tribunalul Giurgiu prin judecătorul delegat al Biroului Executări Penale, a comunicat în data de 04.04.2010 că, din registrele de evidență ale instanței în format electronic și pe suport de hârtie, cu privire la dosarul penal nr-, nu rezultă existența unei cereri de apel înregistrate pe numele sau.
Mai mult, printr-o cerere scrisă depusă la dosarul instanței de apel, partea civilă susține că își însușește apelul declarat de către mama sa.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că partea civilă nu poate beneficia de apelul peste termen prevăzut de art. 365 Cod procedură penală, declarat oral în conformitate cu art. 366 alin. 4 Cod procedură penală, de către apărătorul ales, potrivit art. 362 alin. 2 Cod procedură penală.
La fila 40 dosar instanță fond se află declarația părții vătămate care a fost audiată de către judecător la termenul de judecată din 17.03.2008, așa încât în mod nejustificat apărătorul a susținut că aceasta a lipsit la toate termenele de judecată.
În atare situație, Curtea constată că partea civilă nu a respectat nici dispozițiile art. 363 Cod procedură penală, de a declara apel în termen de 10 zile, atâta timp cât sentința penală nr.154/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, a fost comunicată de către Biroul Executări Penale la adresa din Spania, de, de, nr. 4,. 23, astfel cum rezultă din confirmarea existentă la fila 209 dosar instanță fond.
Că partea civilă a luat la cunoștință de dispozitivul sentinței penale atacate o confirmă însăși semnătura acesteia de pe dovada comunicării existentă la dosar, care atestă data de 24.03.2009, așa încât apelul declarat de către aceasta, prin apărător, este tardiv urmând a fi respins ca atare.
De asemenea, Curtea examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de apel invocat de inculpatul cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:
În faza de judecată a apelului, nu s-a putut da eficiență dispozițiilor art. 378 alin. 13Cod procedură penală, în ceea ce privește audierea inculpatului, întrucât nu a fost găsit la domiciliu astfel cum rezultă din procesul - verbal întocmit de organul de poliție.
Deși inculpatul a fost citat la adresa din G, B-dul -,. 4. sector 1,. 55, județul G, nu s-a prezentat în instanță renunțând ulterior și la serviciul avocatului ales, motiv pentru care s-a desemnat un apărător din oficiu.
Pentru ca o infracțiune să existe ea trebuie să prezinte gradul de pericol social a unei infracțiuni, să fie săvârșită cu vinovăție și să fie prevăzută de legea penală.
Or, inculpatul deși avea cunoștință că împotriva sa s-a pronunțat de către instanța de judecată o condamnare de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, nu s-a prezentat în fața instanței de apel pentru a se conforma dispozițiile art. 66 alin. 2 Cod penal.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, "constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".
Conform declarațiilor părții vătămate și a martorilor, și, cât și din investigațiile efectuate de către autoritățile spaniole rezultă că inculpatul sub pretextul că îi va asigura un loc de muncă bine plătit pe teritoriul Spaniei, a recrutat-o pe partea vătămată și a transportat-o în această țară, unde, sub amenințări, a obligat-o să practice prostituția, iar banii astfel obținuți au fost însușiți, în cea mai mare parte, de către acesta.
Apărarea inculpatului formulată prin cererea scrisă aflată la dosar, din care rezultă că partea vătămată a fost de acord să se prostitueze pentru că "așa va câștiga mai ușor bani", urmează a fi înlăturată de instanța de apel, atâta timp cât nu este însoțită de dovezi în acest sens.
Și susținerea inculpatului, în sensul că martorii au dat declarații mincinoase în cauză este fără suport probator, așa încât va fi înlăturată de asemenea de către instanța de apel.
Împrejurarea că autoritățile judiciare spaniole nu au finalizat cercetările penale cu privire la săvârșirea unor fapte de prostituție și amenințări, astfel cum rezultă din adresa nr. 116, nu poate constitui un motiv de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale și de tragere la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. 1 din legea nr. 678/2001.
În art. 4 din Codul penal se prevede că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării, dacă făptuitorul este cetățean român sau dacă, neavând nicio cetățenie are domiciliul în țară.
În atare situație și această apărare a inculpatului care este cetățean român, este fără fundament real.
În consecință, Curtea constată că fapta de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 există în materialitatea sa și constituie infracțiune, fiind săvârșită cu vinovăție de către inculpat.
Curtea constată deasemenea, că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei conform art. 72 Cod penal, reținând totodată periculozitatea deosebită a inculpatului care a fost anterior condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, astfel, cum rezultă din fișa de cazier judiciar.
Mai mult, așa cum a constatat și instanța de fond inculpatul a săvârșit prezenta faptă în perioada liberării condiționate, motiv pentru care față de natura și gravitatea acestei, în mod corect s-a dispus revocarea restului de pedeapsă de 589 zile închisoare rămas neexecutat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 61 Cod penal.
Așa fiind, Curtea în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.
În ceea ce privește apelul declarat de către partea civilă, Curtea, în raport de cele mai sus arătate va face aplicarea art. 379 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 154/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală, în dosarul nr-.
Respinge, ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva acestei sentințe penale.
Obligă apelanta parte civilă la 50 lei cheltuieli judiciare către stat și pe apelantul inculpat la 300 lei cu același titlu, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./15.04.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul Giurgiu - Secția Penală
Președinte:Risantea GăgescuJudecători:Risantea Găgescu, Veronica Cîrstoiu
