Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 49/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 264/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 49/
Ședința publică de la 25 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
GREFIER - - -
* * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 26 din 14 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 18 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a-i da posibilitatea apărătorului ales al apelantului revizuient să depună la dosar copie de pe hotărârea la care a făcut referire în susținerea apărărilor, a amânat pronunțarea pentru azi, 25 februarie 2010 când, în aceiași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 26 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, constată:
Prin sentința penală nr.26/F din 14 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost respinsă - ca inadmisibilă - cererea de revizuire formulată de revizuientul (fiul lui G și, născut la data de 22.01.1980, deținut în Penitenciarul Giurgiu ), cu obligarea revizuientului la 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, prin cererea sa petentul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.621/27.04.2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a ll-a Penală, în dosarul nr.2345/2004, prin care a fost condamnat 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzute de art.13 al.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001.
În motivarea cererii, petentul a susținut că este incident cazul de revizuire prevăzute de art.394 lit.a Cod procedură penală, întrucât s-au descoperit fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanțele de judecată, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare coinculpatul, declarând că a comis singur faptele deduse judecății.
Examinând cererea de revizuire - conform art.399 Cod procedură penală - Parchetul a apreciat că nu este incident niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art.394 din Codul d e procedură penală.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.621/27.04.2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a ll-a Penală, petentul a fost condamnat, în baza art.13 al.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001 la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.
În baza art.65 Cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 al. 1 și b Cod penal, pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.329 al. 1 și 3 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.
În baza art.65 Cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a - art.34 lli.b Cod penal, au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea, aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71, 64 Cod penal.
În baza art.35 al.3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă 6 ani după executarea pedepsei.
Sentința penală nr.621/27.04.2005 a rămas definitivă prin decizia nr.-.04.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, fără modificări în căile de atac.
Tribunalul a apreciat că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire a hotărârii mai sus menționate, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este un remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărârile penale definitive.
Prin finalitatea sa proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciară, sub orice forma s-a produs: achitarea neîntemeiată a unei persoane, care a săvârșit o fapta penală sau condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penală.
Faptul că, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, coinculpatul a declarat că a comis singur infracțiunile, nu reprezintă o împrejurare nouă, în sensul dispozițiilor ari. 394 art. 1 lit.a din Codul d e procedură penală, câtă vreme instanțele care au soluționat cauza au stabilit vinovăția revizuietului pe baza altor mijloace de probă, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru aspecte deja cunoscute și verificate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul condamnat, criticând-o pe considerente de netemeinicie. Din susținerile apelantului rezultă că la momentul la care s-a pus în mișcare acțiunea penală, la 2 decembrie 2004 - dosarul se judeca în fond la Tribunalul București - Secția a I-a Penală. Ulterior, apelantul nu a fost arestat, judecându-se în stare de libertate. Pe parcursul cercetării judecătorești a fost arestat preventiv într-o altă cauză, iar de-a lungul termenelor de judecată nu a fost adus la cunoștința instanței acest aspect pentru a face posibilă participarea sa la soluționarea cauzei.
Se solicită admiterea apelului și restituirea cauzei la parchet în vederea efectuării de cercetări.
Analizând hotărârea apelată conform art.378Cod procedură penală,Curtea conform art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge apelul condamnatului ca nefondat pentru următoarele considerente:
Hotărârile judecătorești pot fi supuse revizuirii atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,când un martor expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere,când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals,când un membru al completului de judecată,procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală, a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere,când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire conform art.403 Cod procedură penală,instanța constată că potrivit textului de lege se cer a fi verificate doua aspecte:
dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege;
II. dacă din admiterea în principiu probele strânse în urma cercetării rezultă date suficiente pentru admiterea in principiu.
Astfel:
Cu privire la condițiile prevăzute de lege:
a)Hotărârea supusă revizuirii, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii,atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă. Cerința legii are în vedere ca o condiție prealabilă existența unei hotărâri judecătorești definitive.
În prezenta cauză a fost formulată cererea de revizuire cu privire la sentința penală nr.621/2005 a Tribunalului București Secția a II-a penală,definitivă prin decizia penală nr.2427/2006, astfel încât condiția prevăzută de art.393 Cod procedură penală este îndeplinită.
b)Calitatea procesuală activăpoate cere revizuirea oricare dintre părțile din proces,în limitele calității sale procesuale. În cauza pendinte cererea a fost formulată de inculpat în împotriva căruia s-a pronunțat sentința penală nr. 621/2005 de condamnare, astfel încât cerința prevăzută de art.396 Cod procedură penală este îndeplinită.
c)Cererea de revizuire.Cererea de revizuire a fost introdusă la Tribunalul București, de unde, prin sentința penală nr. 848/2009, a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Nu a fost indicat un caz de revizuire.
Față de cele arătate anterior,se constată îndeplinirea în cauză a condiției prevăzute de art.397,398,399 din Codul d e procedură penală.
d)Cazul de revizuire invocat. În cauză petentul nu a invocat existența unui caz de revizuire dintre cele prevăzute de lege. Având în vedere că martorii aveau declarație la dosarul cauzei,față de cele invocate de petent sunt îndeplinite cerințele art.394 Cod procedură penală
Instanța de fond a apreciat în mod just că cererea de revizuire nu este admisibilă.
Până la discutarea admisibilității în principiu și până la admiterea în principiu a unei cereri de revizuire, nu este posibilă formularea unei solicitări de restituire a cauzei la parchet. Faptul că apelantul era încarcerat la momentul judecării cauzei pe fond, nu constituie un motiv de revizuire, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac - limitată la cazurile prevăzute de art. 394 Cod procedură penală.
Apreciind apelul ca nefondat, Curtea va face aplicarea art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat împotriva sentinței penale nr.26/14.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Obligă apelantul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red./8.03.2010
Dact./9.03.2010
Ex.2
Red. --P:
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Dumitrița Piciarcă
