Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 52/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Oradea
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.52/A/2008
Ședința publică din 03 iunie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cauzei penale privind apelurile penale declarate deParchetul de pe lângă Tribunalul Bihorși inculpatul apelant, domiciliat în O,-, bloc. PB 56,.3, județul B, împotriva sentinței penale nr. 4 din 08 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr.-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art.12 și 13 din Legea nr. 678/2001.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 20 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea hotărârii în cauză amânându-se la data de 27 mai 2008 și respectiv la data de 03 iunie 2008, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.4 din 08 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, în baza art.334 s C.P.P.-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunile prevăzute de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 și art.37 lit.b Cod penal, și cea prevăzută de art.13 al.1 și 4 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, ambele cu referire la art.33 lit.a Cod penal în infracțiunile prevăzute de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 și art.13 Cod penal și infracțiunea prevăzută de art.13 al.1 și 4 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.13 Cod penal și cu referire la art.33 lit.a Cod penal.
În baza art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 și art.13 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art.13 al.1 și 4 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.13 Cod penal și cu referire la art.33 lit.a Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare pe care o va executa în regim privativ de libertate și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.
S-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea nr.98/2005 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.156/2005.
S-a respins cererea formulată de partea civilă privind acordarea sumei de 5.000 Euro cu titlu de pretenții civile ca nedovedită.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului și la plata sumei de 500 RON cu același titlu pe inculpatul.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul din 21.12.2005. legal confirmat conf. disp. art 20 al.2.din L 508/2004, DIICOT -Biroul teritorial Bihora dispus trimiterea în judecată a inculpaților și sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de trafic de persoane și trafic de minori fapte prev. de art 12 al.1, al.2 lit a și art 13 al.1 și 4 din L 678/2001.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpații trimiși în judecată se cunosc di nanul 2000 și așa cum a rezultat din probele administrate în cauză, au avut o înțelegere potrivit căreia i-a cerut inc. să găsească și să-i prezinte tinere fete care ar dori să practice prostituția în Italia. a acreditat ideea că are prieteni cetățeni de origine albaneză care controlează străzi din așa numita zonă " cu felinar roșu" a orașelor din Italia, existând astfel posibilitatea obținerii unor importante sume de bani.
În acest context inc. care frecventa în cursul anului 2003 un local situat în O numit " La dracu" le-a cunoscut pe și pe o minoră căreia i-a fost atribuită calitatea de martor sub acoperire la cererea sa, cunoscută sub identitatea martora nr.2. le-a prezentat celor două tinere femei, având promisiunea prietenului său, posibilitatea de a munci în Italia în calitate de barman sau chelner și unde puteau să presteze și servicii de dansatoare sau animatoare determinând clienții la efectuarea consumației contra unei cote părți din venituri.
Cu prilejul discuțiilor avute martora nr.2. i-a comunicat inc. împrejurarea că nu are pașaport turistic, context în care aceste i-a explicat modalitatea concretă în care va putea să-i procure un astfel de act. consimțământul celor două tinere inc. le-a prezentat lui, care s-a și oferit să le transporte în Italia iar banii destinați transportului vor fi achitați din primul salariu câștigat.
La data de 7.01.2004. cu un autoturism marca Ford având nr de înmatriculare -, condus de martorul, inc. însoțit de cele două tinere au părăsit țara prin cu destinația Italia.
Înainte de a trece frontiera de stat inculpatul le-a spus celor două victime numele său real pentru ca acestea să poată prezenta autorităților de frontieră identitatea persoanelor din autoturism. Le-a oferit și o justificare a călătoriei în sensul că fac o deplasare în Ungaria la magazinul. Sumele de bani necesare prezentării autorităților de frontieră au fost avansate de către inculpat în condițiile în care cele două victime nu aveau bani asupra lor. Odată ajunși în Italia inculpatul le-a cazat pe tinere într-o locuință închiriată după care se deplasa în oraș aproape zilnic sub pretextul căutării unor locuri de muncă. În tot acest timp inculpatul avea asupra lui pașapoartele celor două tinere.
După o anumită perioadă de timp, motivând că nu a reușit să le găsească un loc de muncă, inculpatul le-a cerut celor două tinere să practice prostituția pe una din străzile orașului, însă doar pentru o scurtă perioadă de timp reamintindu-le totodată împrejurarea obligativității de achitare a cheltuielilor de transport, chirie și hrană.
Cele două tinere au fost conduse de inculpat la un stabiliment de tip bordel din unde au fost instruite de celelalte prostituate despre relație pe care trebuie să o aibă cu clienții. S-a reținut din depozițiile celor două tinere faptul că într-o perioadă de 2 zile au avut aprox. 2o de clienți fiecare încasând câte 80 de euro în sumă fixă, bani pe care i-au predat în întregime inc..
A rezultat și faptul că acesta din urmă a plătit patroanei stabilimentului suma de 100 euro reprezentând c/v serviciilor de cazare a tinerelor.
La expirarea celor 2 zile inculpatul le-a însoțit pe ambele tinere la camera închiriată anterior, de unde le transporta seara pe o stradă din orașul controlată de un cetățean albanez căruia i de adresa cu numele de. Inculpatul plătea acestui cetățean suma de aprox. 100 euro pe noapte iar în schimbul banilor acesta le permitea accesul pe stradă.
Din declarațiile celor două victime, a rezultat că inculpatul le impunea printr-un comportament abuziv să lucreze ore de muncă excesive, iar la sfârșitul nopții nu se puteau prezenta în fața acestuia fără să aibă asupra lor o sumă mai mică de 350-400 euro.
a arătat că a fost bătută de inculpat și obligată să rămână pe stradă până dimineața târziu întrucât de multe ori nu reușea să obțină suma cerută de inculpat.
A rezultat de asemenea că, în toată această perioadă nici una din tinere nu a fost supusă unor examinări medicale.
Un alt aspect relevant este acela al îndatorării artificiale din partea tinerelor victime inculpatul pretinzând că are cheltuieli foarte mari cu îmbrăcămintea și regia camerei.
În aceste condiții după cum susțin cele două victime au câștigat sume cuprinse în jurul cuantumului de 10.000 euro, bani pe care în totalitate i-au predat inculpatului. Au existat situații în care erau bătute și violate de diferite persoane după care erau pur și simplu aruncate din autoturismul clienților.
O altă împrejurare relevantă în stabilirea stării de fapt a fost aceea a solicitării adresate inculpatului de către cetățeanul albanez pe nume de a le vinde pe cele două tinere contra unei sume de bani. Cererea a fost refuzată de inculpat care s-ar fi văzut privat de o importantă sursă de venituri, situație în care a fost amenințat cu moartea de cetățeanul albanez interzicându-i accesul pe strada controlată de el.
Ambele tinere i-au cerut inculpatului să le permită întoarcerea în țară, acesta acceptând întrucât în noul context creat ar fi fost nevoit să le întrețină singur.
Înainte de a se întoarce în țară inculpatul i-a propus tinerei audiate sub identitatea martora nr.2. să accepte în continuare practicarea prostituției în folosul său, într-un alt oraș din Italia fiind însă refuzat.
Din declarația vătămate p. a rezultat că a fost căutată de inculpat după întoarcerea în țară, acesta reproșându-i că ar avea datorii neachitate și pe care trebuie să le plătească. Totodată, a amenințat-o pe aceasta că va dezvălui prietenului său trecutul de prostituată pe care l-a avut în Italia.
În acest context vătămată p. a acceptat pentru o scurtă perioadă de timp să se întoarcă cu inculpatul în Italia, un rol important în convingerea acesteia având și promisiunea de remitere a sumei de 5000 euro.
După reîntoarcerea în Italia vătămată p. a fost supusă din nou exploatării sexuale pe durata unei săptămâni câștigând aprox. 5000 euro, sumă care a rămas în totalitate la inc.. Ulterior inculpatul a predat-o pe vătămată p. cetățeanului care a transportat-o și a căutat-o în Milano, lucrând în folosul acestuia pe o perioadă de 3 săptămâni sumele de bani revenindu-i în totalitate traficantului albanez.
Din declarațiile vătămate p. aceasta a apreciat câștigurile realizate la suma de aprox. 10.000 euro.
În cursul lunii febr.2004. inc a racolat-o pe martora promițând că îi va obține un loc de muncă ca și dansatoare într-un bar de noapte. În data de 12.03.2004. martora a părăsit România au un autoturism cu nr -, condus de martorul care însă nu cunoștea scopul călătoriei. O dată ajunsă în Italia inculpatul a supus-o pe martoră exploatării sexuale arătându-i că din activitățile de nu pot fi câștigate sume importante de bani în condițiile în care cheltuielile cu regia camerei și a hranei sunt ridicate.
Din declarațiile martorei a rezultat că inc. I-a luat pașaportul, a obligat-o să lucreze ore de muncă excesive, limitându-i libertate de mișcare și privând-o de câștiguri. În această perioadă martora l-a cunoscut pe cetățeanul albanez, aceasta fiind persoane regăsită și în declarația vătămate p. . De altfel, din comunicarea BRD Suc B nr.12236/27.08.04. a rezultat că inculpatul a primit la data de 29.03.04. din Italia suma de 1000 dolari de la numitul față de care exista prezumția că ar fi cetățeanul albanez. Martora a declarat că inculpatul o prefera altor tinere având cu acesta și relații sexuale liber consimțite, iar în toată perioada cât a practicat prostituția câștigurile sale a fost de aprox. 10.000 euro sume însușite de inculpat.
Totodată a rezultat și faptul că pentru o scurtă perioadă de timp inc. A fost nevoit să se întoarcă în România timp în care martora a fost lăsată în grija numitului căreia aceasta i-a remis aprox. J din câștigurile obținute din practicarea prostituției fără însă a fi constrânsă în vreun fel.
În perioada lipsei inculpatului din Italia, martora a fost arestată pentru practicarea prostituției încarcerată în centrul de străini, și expulzată prin Otopeni la data de 2.05.2004. După reîntoarcerea în România martora a fost căutată de inculpat care i-a propus să se întoarcă în Italia. La refuzul martorei inculpatul a reacționat în mod violent amenințând-o cu moartea în situația în care nu își va retracta declarațiile date organelor de urmărire penală.
Pe parcursul cercetărilor a mai fost identificată o victimă a traficului de persoane căreia de asemenea la solicitarea sa i s-a atribuit o altă identitate prin ordonanța din 19.09.2005. respectiv martora nr.1.
Din declarația acesteia a rezultat că îl cunoaște pe inc. din primăvara anului 2003 acesta propunându-i găsirea unui loc de muncă în calitate de barman sau dansatoare în Italia. La începutul lunii martie martora nr.1. l-a contactat telefonic pe inculpat, iar la data de 3.03.2005. a părăsit țara prin cu autoturismul cu nr. - condus de martorul administrator al unei firme de transport persoane.
Inculpatul a așteptat-o pe martoră pe teritoriul Ungariei continuându-și ulterior drumul spre Italia. Pe traseu inculpatul i-a cerut martorei pașaportul pe care l-a păstrat asupra sa iar în Italia acesta a cazat-o la un hotel din orașul. Folosind același mod de operare inculpatul a acreditat ideea obținerii unor sume de bani mai importante din practicarea prostituției, solicitându-i martorei să desfășoare astfel de activități. Totodată, i-a și prezentat acesteia cuantumul unor datorii inexistente constând în cheltuieli de transport și chirie astfel încât aceasta să nu poată să-i refuză propunerea.
Profitând de neatenția inculpatului martora i-a cerut acestuia să o lase singure pe durata unei ore după care i-a luat acestuia telefonul mobil și pașaportul iar ulterior a reușit să ajungă la gara centrală din Milano unde a urcat într-o cursă spre Budapesta. Fără a avea bilet de tren martora a reușit să-și procure din vânzarea telefonului sustras de la inculpat banii necesari călătoriei.
Din întreaga probațiune administrată în cauză instanța a apreciat că starea de fapt a fost pe deplin și corect stabilită iar vinovăția celor doi inculpați a fot fără dubiu dovedită.
Inculpatul în cursul urmăririi penale a avut o atitudine procesuală corespunzătoare arătând în mod concret împrejurările în care a ajutat-o pe să obțină un pașaport. Este adevărat, că i s-a solicitat de către să recruteze tinere femei în vederea practicării prostituției în Italia însă nu a dat curs acestei propuneri. Poziția acestuia este însă contrazisă de declarațiile vătămate p. și a martorei nr.2 audiată în condiții de strictă confidențialitate, ambele arătând că, inculpatul le-a prezentat lui care s-a erijat într-o persoană care poate facilita obținerea unor locuri de muncă în Italia. De altfel a și rezultat că inc. s-a implicat în rezolvarea formalităților pentru obținerea unui pașaport turistic pe seama minorei cu identitatea martora nr.2.
Fapta inc. care în perioada 2003- 2005 împreună cu inc. a recrutat după care a transportat, transferat și cazat exercitând amenințări și violențe asupra unor tinere femei dintre care trei majore și o minoră în scopul exploatării sexuale a acestora pe teritoriul Italiei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art 12 al. 1 și 2 lit a din L 678/2001 în formă continuată și art 13 al.1 și 4 din L 678/2001.
În ceea ce privește starea de recidivă reținută în rechizitoriu în sarcina inc. s-a constatat că prin sp.nr.3513/1998 definitivă la 23.12.1998. acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare în condițiile art 86/1, fixându-se un termen de încercare de 4 ani.
Raportat la data comiterii faptelor din prezentul dosar, se constată că în ceea ce privește pedeapsa cu suspendare inculpatul este reabilitate de drept.
Astfel, în baza art 334 pr.pen. s- a dispuns schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunii prev. de art 12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 și art.37 lit.b Cod penal, și cea prevăzută de art.13 al.1 și 4 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, ambele cu referire la art.33 lit.a Cod penal în infracțiunile prevăzute de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 și art.13 Cod penal și infracțiunea prevăzută de art.13 al.1 și 4 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.13 Cod penal și cu referire la art.33 lit.a Cod penal.
În baza art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 și art.13 Cod penal instanța a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art.13 al.1 și 4 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.13 Cod penal și cu referire la art.33 lit.a Cod penal instanța a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal i- a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare pe care o va executa în regim privativ de libertate și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.
S- a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea nr.98/2005 a Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.156/2005.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere modul concret de săvârșire a faptelor precum și împrejurarea sustragerii acestuia de la activitatea de urmărire penală și judecată.
În ceea ce privește cererea formulată de civilă p. a sumei de 5000 euro ca pretenții instanța a respins-o ca nedovedită.
Aceasta nu a putut să facă dovada sumelor de bani indicate ca și venituri obținute din activitățile de prostituție și de altfel acestea neavând caracter legal nu pot constitui obiect al unor despăgubiri civile.
Au fost obligați inculpații la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului și la plata sumei de 500 RON cu același titlu inculpatul.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii în sensul confiscării de la inculpatul a sumelor de bani obținute ca urmare a comiterii infracțiunilor reținute în sarcina sa, în baza art.19 al.1 din 678/2001 și art.118 lit.e Cod penal.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond în sensul de a se dispune achitarea acestuia potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală. În motivarea apelului se arată că aceste persoane care declară că au fost obligate de inculpat să practice prostituția pe teritoriul Italiei au practicat și practică în continuare prostituția, în acea perioadă inculpatul avea un loc de muncă stabil în Milano, iar din probele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că acesta se face vinovat de infracțiunile reținute în sarcina sa. Totodată, se mai arată că cele două martore au fost audiate în condițiile în care inculpatul nu a auzit nici un cuvânt, astfel că aceste probe ar trebui înlăturate de instanță.
Examinând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, bazată pe probe suficiente, concludente și just interpretate, administrate atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond.
În raport de această stare de fapt, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Solicitarea inculpatului de achitare a sa în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, este neîntemeiată.
Astfel, din declarațiile martorelor, martora 1 și martora 2, rezultă că acestea au fost recrutate de inculpat în perioada anilor 2003- 2005 și sub pretextul că le va găsi un loc de muncă, le-a chemat în Italia. Odată ajunse martorele în Italia, motivând că nu a reușit să le găsească un loc de muncă, inculpatul le-a obligat pe acestea să practice prostituția pentru a-și achita cheltuielile legate de regia camerei, hrană și îmbrăcăminte, care fuseseră plătite de inculpat.
De asemenea, inculpatul le-a luat martorelor pașapoartele și le-a obligat să-i predea toate sumele de bani pe care acestea le-au realizat ca urmare a practicării prostituției.
Declarațiile acestor martore se coroborează cu declarația coinculpatului, care a arătat că inculpatul i-a propus să recruteze tinere fete pentru ca acestea să practice prostituția în Italia; cu declarația martorului, din care rezultă că l-a transportat pe inculpatul împreună cu două tinere în Ungaria.
Împrejurarea că unele dintre martore au practicat sau practică în continuare prostituția, nu prezintă relevanță în ceea ce privește întrunirea conținutului constitutiv al infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul, atâta timp cât în cauză s-a făcut dovada că martorele au fost constrânse de către inculpat să practice prostituția în Italia.
Pedepsele aplicate sunt just individualizate și cu respectarea tuturor criteriilor prev. de art.72 Cod penal.
Pronunțând însă condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.12 și 13 din 678/2001, prima instanță a omis să confiște de la acesta în baza art.118 lit.e Cod penal raportat la art.19 al.1 din Legea nr.678/2001, sumele pe care acesta le-a obținut din săvârșirea infracțiunilor
Din declarațiile martorelor rezultă că acestea i-au predat inculpatului mai multe sume de bani, după cum urmează:
- martora, suma de 7000 Euro;
- martora suma de 10.500 Euro, 2100 Euro și 5000 Euro;
- martora 2 suma de 10.000 Euro, astfel că aceste sume de bani sau echivalentul lor în lei, urmează să fie confiscate de la inculpat în baza textelor de lege arătate.
Față de cele de mai sus, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și sentința va fi desființată în sensul arătat, iar apelul declarat de către inculpatul c, urmează a fi respins ca nefondat, în baza art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul inculpatului.
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva sentinței penale nr.4 din 08 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează în sensul că:
În baza art.118 lit.e Cod penal cu referire la art.19 al.1 din Legea nr.678/2001, dispune confiscarea de la inculpatul a sumelor de 7.000 Euro, 10.000 Euro, 10.500 Euro, 2.100 Euro și 5.000 Euro sau echivalentul acestora în lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă pe apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpatul.
Pronunțată în ședința publică, azi 03 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec.- /20.06.2008
Jud.fond
Dact.2ex./20.06.2008
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Condrovici Adela
