Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 59/Ap DOSAR NR-
Ședința publică din 29 iulie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror G - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 46/S din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantul revizuient, apărător ales, avocat .
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au alte cererii de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 377 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat pentru apelantul revizuient solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în temeiul dispozițiilor art. 394 lit.a Cod procedură penală. A se avea în vedere că în cauză nu au fost administrate și efectuate cercetării, cauza rămânând în nelucrare mai bine de 1 an la DIICOT, după care a fost înaintat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și în baza unui referat a fost înaintat la instanță. Tribunalul Brașova respins cererea de revizuire în baza art. 403 alin.3 teza a 2 Cod procedură penală. În cauză nu au fost administrate și efectuate alte cercetării, astfel că din probele administrate nu s-a avut în vedere că nici unul dintre inculpați nu a avut permis de conducere. Partea vătămată a declarat în fața notarului că părțile vătămate nu au fost trimise de către inculpat pentru cerșetorie, astfel că, toate probele administrate în cauză nu pot produce în speță efecte atâta timp cât după ani, respectiv 2005 - 2006 sunt 2 declarații notariale date de 2 părți vătămate, împotriva cărora s-a formulat plângere penală pentru mărturie mincinoasă pentru a se demonstra acest aspect, respectiv că părțile vătămate au mințit în primă fază procesuală și astfel s-a ajuns la o condamnare de 6 ani și confiscarea unei sume de bani pe care acesta nu a primit-o niciodată, acestea fiind aspecte noi intervenite după pronunțarea hotărârilor în cauză.
De asemenea, nu a fost audiat martorul din dosar care i-a dat banii în împrumut lui să plece în Italia, martor care a fost propus de la fond.
În raport de cele menționate solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii și pe cale de consecință înaintarea dosarului la DIICOT pentru continuarea și efectuarea de cercetării în vederea aflării adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că potrivit dispozițiilor art. 394 alin.1 lit. a - Cod procedură penală sunt limitativ și strict prevăzute condițiile de admisibilitate ale unei cererii de revizuire. Se consideră de către revizuient prin apărător că ne aflăm în prezența cazului de revizuire prev. de art. 394 lit. și poate d Cod procedură penală. Potrivit art. 394 alin.1 lit.a și alin.2 Cod procedură penală cererea de revizuire întemeiată pe motivul art. 394 lit.a Cod procedură penală este admisibilă numai dacă se indică fapte, împrejurării noi care nu a fost cunoscute de către instanțele care au soluționate pe fond și căile ordinare și nu se poate invoca susținerea cererii de revizuire pe acest motiv. Ori, în cauză s-a solicitat prelungirea probatoriului, solicitându-se audierea mai multor persoane a căror audiere a fost cerută și la instanțele care au soluționat pe fond cauza și nu s-au admis aceste probe. Se cunoaște că nu constituie cauză de admisibilitate a cererii de revizuire atunci când se tinde prelungirea probatoriului.
În ceea ce privește pretinsa săvârșire de către părțile vătămate a infracțiunii de mărturie mincinoasă, care ar constitui în opinia apărării cel de-al doilea motiv de admisibilitate a cererii de revizuire solicită a se observa că textul de lege se referă la art. 394 lit.b Cod procedură penală în care se arată că martorul, expertul sau interpretul pot fi subiecte active ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, ori, părțile vătămate nu pot să săvârșească o asemenea infracțiunea nefiind întrunită latura obiectivă și persoana subiectului activ pasibil de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 Cod penal și în plus ca o asemenea infracțiune să constituie motiv de revizuire trebuie să existe o hotărâre de condamnare definitivă a martorului, expertului sau interpretului pentru mărturie mincinoasă, ceea ce evident nu este cazul în speța de față nepronunțându-se o astfel de condamnare.
Pentru cele menționate solicită în temeiul dispozițiile art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală respingerea apelului ca nefondat și obligarea revizuientului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat în replică, arată că atâta timp cât a invocat că la dosar sunt 2 declarații date în fața notarului de către părțile vătămate, sunt înscrisuri noi care nu au fost cunoscute și avute în vedere la pronunțarea unei hotărârii. În fața instanței de fond nu a fost audiat și nici propus ca martor niciodată unchiul părții vătămate, din declarația dată de partea vătămată ei au concluzionat faptul că acest martor ar fi putut lămuri atât organele de urmărire penală cât și instanța de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 46/S/2.02.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr- a fost respinsă în baza art. 403 cererea formulată de condamnatul privind revizuirea sentinței penale nr. 523/S/29.09.2004 pronunțată de Tribunalul Brașov, iar în baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Analizând motivele invocate în cererea de revizuire, actele de cercetare intreprinse de procuror, lucrările dosarului de fond nr 643/2004 al Tribunalului Brașov în raport cu dispozitiile Codului d e procedură penală în materia revizuirii, instanța a constatat că: art 394 lit a Cod procedura penală precizează că revizuirea poate fi ceruta când s-au descontopit fapte si imprejurari ce nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cauzei; art 394 lit b Cod procedură penală precizează că revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; petentul revizuient nu s-a prezentat la judecarea cererii de revizuire, deși a fost legal citat la domiciliile cunoscute și comunicate instanței; nici apărătorul ales al acestuia nu a putut preciza unde se află petentul revizuient; în cererea de revizuire se critică imprejurarea că în cadrul analizei probatoriului efectuată de către prima instanță și de către instanțele de control judiciar in dosarul de fond nr 643/2004 al Tribunalului nu au fost coroborate toate probele administrate în cauză, deci se face referire la probatoriul deja administrat si care a condus la soluția de condamnare a petentului revizuient. nu se invocă nici o stare sau imprejurare nouă care să nu fi fost avută în vedere de către instanță la momentul soluționării cauzei ( conform art 394 lit a Cod procedură penală); aceste critici puteau fi formulate in căile ordinare de atac, revizuirea fiind considerata o cale extraordinară care poate fi exercitata doar in cazuri expres prevăzute de lege; invocarea excepției de nulitate a actelor de urmărire penală nu poate fi ridicată în calea extraordinară de atac a revizuirii deoarece cazurile de revizuire sunt expres si limitativ prevăzute de art 394 Cod procedură penală; această excepție, în conformitate cu dispozițiile Codului d e procedură penală, putea fi invocată pe tot parcursul procesului penal ( la soluționarea in fond a cauzei) dacă se apreciază că este vorba de nulitate absoluta sau in termenele prevăzute de art 197 alin 4 Cod procedura penală, dacă se consideră că este vorba de o nulitate relativă; apărătorul ales al petentului revizuient nu a făcut dovada că martorii la ale căror declarații face referire în cererea de revizuire au fost găsiți vinovați de săvârșirea infecțiunii de mărturie mincinoasă; împrejurarea (nedovedită) că pe rolul Judecătoriei Rupea ar exista dosare în care se cercetează săvârșirea acestei infracțiuni de către părțile vătămate, si nu echivalează cu îndeplinirea condiției impuse de art. 394 lit b Cod procedură penală ( textul este explicit "martorul a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă" ceea ce înseamnă că trebuie să existe stabilită vinovăția în săvârșirea acestei infracțiuni"); in contextul art. 394 lit b Cod procedură penală, prin aprecierea de către instanță, a aprecierii declarației in fals nu se poate constata că persoana care a dat declarația respectivă a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Față de considerentele arătate anterior instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev de art. 394 lit a si b Cod procedura penală și a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de către petentul, prin apărător ales.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuientul condamnat criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se admită cererea sa de revizuire.
În motivarea apelului formulat condamnatul prin apărător a arătat că prima instanță a procedat greșit respingând cererea de revizuire întrucât condamnatul este nevinovat, iar hotărârile prin care acesta a fost condamnat sunt netemeinice; s-a arătat în esență că urmărirea penală în cauză a fost efectuată de către un organ necompetent, respectiv de organele de cercetare penală deși potrivit art. 21 urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute de art. 678/2001 se efectuează în mod obligatoriu de către procuror; părțile vătămate au dat declarații mincinoase în cauză care l-au incriminat pe condamnat, deși în realitate, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului condamnatul nu a părăsit România, deci nu avea cum să le oblige pe părțile vătămate să cerșească în folosul său; la dosar nu există nici o dovadă că inculpatul ar fi primit de la părțile vătămate suma de 4.500 Euro care a fost confiscată de la el în baza art. 19 alin 1 din Legea 678/2001.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a, b Cod procedură penală, arătându-se că împrejurările noi le reprezintă faptul că revizuentul a muncit într-o gospodărie, conform declarației extrajudiciare a numitului autentificată sub nr. 533/9.02.2006 și că nu a dus părțile vătămate la cerșit în Italia, aspect rezultat din declarația extrajudiciară autentificată sub nr. 374/31.01.2006 a părții vătămate și din anexele intrări-ieșiri din țară.
Analizând apelul formulat de către inculpat pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Sentința penală nr. 523/S/29.09.2004 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. 643/2004, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1247/27.02.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție condamnatului i s-a aplicat o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 al. 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
Condamnatul a nu a început până în prezent executarea acestei pedepse fiind dat începând cu data de 31.08.2006 în urmărire internațională.
La data de 28.06.2007 condamnatul a formulat prin intermediul avocatului o cerere de revizuire a sentinței de condamnare întemeiată pe dispozițiile art. 394 Cod procedură penală arătând că are probe noi care nu au fost cunoscute de instanță la data pronunțării hotărârii de condamnare, și care dacă ar fi administrate ar conduce la achitarea sa pentru infracțiunea reținută în sarcina sa întrucât are posibilitatea la acest moment să dovedească că nu se face vinovat de comiterea nici unei fapte incriminate de Legea 678/2001.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașova întocmit un referat la data de 9.07.2008 prin care solicită, motivat, respingerea de către instanță a cererii de revizuire ca nefondată; întârzierea în întocmirea referatului s-a datorat imposibilității studierii dosarului în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, datorită faptului că acesta a fost atașat unui alt dosar având ca obiect revizuirea formulată de coinculpații iu și iu (- al Tribunalului Brașov ) și care a parcurs toate gradele de jurisdicție.
Cererea a fost înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr-.
Prima instanță a atașat la dosarul - al Tribunalului Brașov dosarul penal nr. 643/2004 al aceleiași instanțe și analizând actele și lucrările acestui dosar precum și cererea de revizuire formulată de condamnatul revizuent iu a procedat corect reținând că în speță condamnatul nu a evidențiat fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la data pronunțării hotărârii de condamnare și care să fie în măsură să conducă la pronunțarea unei hotărâri contrare cele pronunțate de Tribunalul Brașov și menținută de instanțele de control judiciar astfel cum este necesar pntru a fi incidente în cauză dispozițiile art. 394 lit. a Cod procedură penală; de asemenea în mod judicios a constatat prima instanță că în speță nu sunt incidente nici dispozițiile art. 394 lit. b Cod procedură penală neexistând la dosar vre-o dovadă condamnării vre-unui martor din acest proces pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă;cele două părți vătămate indicate de revizuent au fost audiate atât de către organele de urmărire penală cât și de către instanța de fond, astfel încât reaudierea lor nu ar însemna decât, așa cum a arătat și prima instanță o prelungire a probatoriului, acest lucru nefiind permis în procedura revizuirii.
Revizuentul a menționat că împrejurările noi pe care își fondează cererea le reprezintă faptul că în perioada în care părțile vătămate și au fost exploatate în Italia prin obligarea lor la cerșetorie el se afla în țară și muncea la ziler la numitului aspect care rezultă din declarația extrajudiciară autentificată sub nr. 533/9.02.2006, precum și din înscrisurile care fac dovada ieșirilor-intrărilor din și în țară emise de către autoritățile și de asemenea din declarația estrajudiciară a numitei autentificată sub nr. 374/31.01.2006, parte vătămată și ea în același dosar.
A arătat de asemenea că cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 394 lit b Cod procedură penală în sensul că părțile vătămate și au dat declarații mincinoase doar pentru a-l incrimina pe inculpat.
Împrejurările invocate de condamnatul revizuent nu sunt noi, chiar dacă numitul nu a fost audiat nemijlocit de către instanță, astfel încât, prima instanță a procedat judicios neprocedând la audierea acestuia în calitate de martor și la reaudierea părții vătămate, care a fost audiată nemijlocit de către organele de urmărire penală și de către instanța de fond. Astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului de fond rezultă că în tot cursul procesului penal condamnatul revizuent a avut o poziție constantă, arătând că nu se face vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa, că nu a însoțit părțile vătămate și în Italia, ci s-a întors în țară de la granița cu Austria, nu le-a obligat să cerșească pentru el și nu a obținut nici un de pe urma activității prestate de acestea în Italia. Partea vătămată a declarat de asemenea în cursul cercetării judecătorești că nu a fost traficată de către nici unul dintre inculpați și că aceștia din urmă nu ar fi traficat pe nimeni. Deci toate împrejurările invocate erau cunoscute de instanță la data pronunțării hotărârii de condamnare, însă declarațiile inculpatului și ale părții vătămate au fost înlăturate motivat de către instanță ca nefiind sincere ele fiind contrazise de probele de la dosar.
Pe altă parte cele susținute de numitul în declarația extrajudiciară și înscrisurile depuse la dosar privind evidența intrărilor și ieșirilor din țară ale condamnatului revizuent, chiar dacă s-ar aprecia că au caracter de noutate (deși așa cum am arătat împrejurarea situării în țară a inculpatului în perioada exploatării victimelor în Italia a fost susținută în tot cursul procesului penal care s-a soldat cu condamnarea inculpatului) nu au relevanță asupra soluției de condamnare a inculpatului și nu ar putea să conducă la pronunțarea unei soluții diametral opuse în cauză câtă vreme instanța de fond a reținut ca și activitate infracțională a condamnatului revizuent - pe care a avut-o în vedere la condamnarea acestuia - recrutarea (în țară) a părților vătămate și implicarea revizuentului în transportul părților vătămate; ori în acest context, activitatea de recrutare a părților vătămate și pentru a fi la cerșit în Italia și implicarea în transportul acestora este dovedită, pe lângă declarațiile părților vătămate de declarațiile martorilor, și G, iar împrejurarea că acesta nu a stat în Italia în perioada în care au fost exploatate nu are relevanță în speță, din actele dosarului reieșind că supravegherea celor două părți vătămate s-a realizat în Italia de către iu și iu cu care revizuentul era în legătură iar de serviciile prestate de cele două părți vătămate a beneficiat direct.
Dispozițiile art. 394 lit. b Cod procedură penală nu sunt incidente în speță, așa cum corect a reținut prima instanță, întrucât nu s-a dovedit în cauză că vre-un martor, expert sau interpret ar fi comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, iar părțile vătămate și care au dat declarații în cauză nu pot fi subiect activ al acestei infracțiuni.
Împrejurarea că urmărirea penală nu ar fi fost realizată de către un organ competent nu poate fi invocată pe calea extraordinară de atac a revizuirii, așa cum corect a sesizat și prima instanță, ea neâncadrându-se în cazurile de revizuire prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 394 Cod procedură penală.
În considerarea celor exprimate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul formulat de condamnatul revizuent împotriva sentinței penale nr. 46/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul condamnat să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul revizuient, fiul lui si, născut la data de 19.04.1980, deținută actualmente in Penitenciarul Codlea, împotriva sentinței penale nr 46/2.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov in dosarul penal nr -, pe care o menține.
În baza art 192 alin 2 Cod procedură penală obligă condamnatul recurent să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Pt. - - - -
aflată în concediu de odihnă
semnează
VICEPREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER
Pt. - -
aflată în concediu
semnează
Grefier șef Secție
Red. NH/17.08.2009
Dact. MB/19.08.2009
- 2 exemplare -
Jud fond - -
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Nicoleta Hădărean
