Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 60/A/2009
Ședința publică din 10 iunie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - apelurile declarate de inculpatul - și Biroul Teritorial Maramureș, împotriva sentinței penale nr.169 din 31 martie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect infracțiunea de trafic de persoane, prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03 iunie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 169 din 31 martie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la 10 mai 1966) la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art.74 lit.a și 76 lit.b pen. prin schimbarea încadrării juridice din aceeași infracțiune, cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit.a teza II și lit.b pen.
În baza art.350 pr.pen. și art.88 pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada detenției preventive de la 23.10.2008 la zi.
În baza art.14 pr.pen. și art.998 civ. a fost obligat inculpatul să plătească 2000 lei daune morale, părții civile ( fostă ), fiind respinse restul pretențiilor civile formulate în cauză.
A fost obligat inculpatul la 3000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 11-D/P/2007 din 13.11.2008 al - Biroul Teritorial Maramureș, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că acesta nu are ocupație și a fost cercetat în dosarul penal nr. 10-D/P/2007 al - Biroul Teritorial Iași pentru infracțiuni de trafic de migranți, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, având implicații în activități ilicite de falsificare de documente de identitate și folosirea acestora, figurând ca fiind trimis în judecată la data de 11.10.2007.
În luna noiembrie 2006, inculpatul, în timp ce se afla în România, a contactat-o pe numita (în vârstă de 19 ani la acea dată) și i-a propus să accepte să se deplaseze cu el în Italia deoarece are posibilitatea să-i faciliteze obținerea unui loc de muncă onorabil și bine plătit ca ospătăriță într-o pizzerie aparținând unui prieten al său. Pentru a fi mai convingător, inculpatul i- explicat acesteia că are la dispoziție oportunități care nu îi sunt accesibile în România, deoarece în Italia salariul este mult mai mare decât cel pe care ar putea să-l câștige într-o meserie similară în țară. În aceleași împrejurări, inculpatul i-a cerut părții vătămate să-i mai găsească câteva tinere din anturajul ei de prietene care să fie dispuse să accepte oferta de muncă în străinătate. Fiind rude și cunoscându-se în familie, partea vătămată nu a avut niciun fel de suspiciuni cu privire la propunerile făcute de inculpat. Acesta i-a precizat că va trebui să achite singură contravaloarea transportului în Italia (aproximativ 130 euro) însă a menționat că această sumă i-o va plăti doar după ce va începe să lucreze în Italia și va primi salariu. La data de 17 noiembrie 2006, inculpatul a procurat un mijloc de transport, respectiv un autoturism Ford Escort de culoare albastru închis, înmatriculat în Italia sub nr. AV 506 LW, cu privire la care s-a stabilit în cursul cercetărilor că aparține fratelui inculpatului, numitul. Datorită faptului că inculpatul nu poseda permis de conducere, a fost contactat martorul pentru a efectua serviciile de conducător auto, acesta necunoscând scopul real al călătoriei în Italia în ce o privește pe partea vătămată. La data menționată mai, inculpatul însoțit de și două persoane luate ocazional pe traseu, s-au deplasat în Italia, cu destinația. Potrivit declarației părții vătămate, înainte de, inculpatul i-a cerut pașaportul cu motivarea că trebuie prezentat spre verificare autorităților, însă nu i l-a mai restituit. La întrebarea părții vătămate cu privire la acest aspect, inculpatul i-a spus că i-l va restitui la destinație și că nu are de ce să își facă griji. După ce au ajuns la, inculpatul i-a telefonat unui cunoscut al său, care s-a dovedit a fi cetățean albanez, cunoscut sub pseudonimul "". Acesta s-a prezentat apoi la locul întâlnirii, moment în care inculpatul i-a înmânat pașaportul părții vătămate când aceasta nu a observat, pentru a nu-i crea suspiciuni. În împrejurarea respectivă cetățeanul albanez i-a fost recomandat de inculpat părții vătămate, ca fiind viitorul ei patron de la localul unde urma să lucreze ca și ospătăriță. Urmare efectuării, în cursul urmăririi penale, a unei comisii rogatorii internaționale cu autoritățile judiciare din Italia, s-a stabilit că "" se numește, fiind născut la data de 17.04.1983 în.
Cei doi bărbați au condus-o pe partea vătămată într-un imobil situat în, unde a rămas împreună cu cetățeanul albanez. Imediat după ce au rămas singuri, acesta i-a comunicat părții vătămate că în realitate nu trebuie să-și facă iluzii privind locul de muncă într-o pizzerie deoarece i-a vândut-o în scopul de a fi folosită ca și prostituată într-un club de noapte. a refuzat categoric să accepte această variantă și și-a cerut pașaportul pentru a se întoarce în România. a afirmat că îi este imposibil să facă acest lucru întrucât "el a plătit pentru mine bani serioși lui ". În continuare partea vătămată a fost amenințată cu exercitarea unor acte de violență asupra sa și pentru aoî mpiedica să fugă, proxenetul albanez a sechestrat-o în acel apartament. În perioada 18-23 noiembrie 2006, aceasta a fost lipsită de libertate, fiind închisă în locuința respectivă. În tot acest interval de timp a fost obligată să întrețină relații sexuale cu numitul alias "", în ciuda opoziției sale repetate. La un moment dat, partea vătămată a sunat de pe telefonul ei mobil în România, atât pe mama sa cât și pe prietenul ei, numitul, cărora le-a povestit coșmarul prin care trecea, cerându-le ajutorul. După aceea, partea vătămată a reușit să telefoneze carabinierilor italieni, pe care i-a chemat la adresa respectivă pentru aos alva. La data de 23 noiembrie 2006 autoritățile italiene au dat curs apelului părții vătămate și s-au prezentat la locația în cauză, partea vătămată fiind eliberată, facilitându-i-se consiliere din partea unor organizații specializate în sprijinirea traficului de persoane, în final fiind ajutată să se întoarcă acasă.
În rechizitoriu se mai reține că, în același context, tot în cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul a cunoscut-o pe numita (21 ani la acea dată) din, județul M, prin intermediul părții vătămate și a martorului. În acea perioadă, lucra ca și barman la un local din. Din discuțiile cu, aceasta a aflat că inculpatul i-a prezentat oportunitatea găsirii unui loc de muncă onorabil și bine plătit în Italia, la o pizzerie. Ulterior inculpatul a sunat-o pe, oferindu-i găsirea unui loc de muncă bine plătit într-o pizzerie din Italia, promițându-i un salariu de 1000 euro lunar. În oferta sa, inculpatul a inclus și asigurarea că aceasta nu va trebui să plătească niciun fel de chirie sau cheltuieli legate de întreținere, urmând să locuiască împreună cu. Numitei i s-a părut suspect faptul că inculpatul nu a menționat nimic cu privire la persoana care ar trebui să suporte cheltuielile legate de chirie și de întreținere și faptul că inculpatul i-a făcut oferta deși ea îi spusese că nu cunoaște limba italiană. i-a comunicat inculpatului că nu este de acord cu propunerea făcută, însă nu s-a descurajat, făcându-i o altă ofertă conform căreia aceasta urma să fie prezentată unui cetățean italian, cunoscut de-al său, pentru a deveni amanta acestuia, contra cost. a refuzat categoric și nu a dorit să mai aibă vreo legătură cu inculpatul.
În raport de starea de fapt expusă mai, declarația inculpatului apare ca fiind în contradicție cu aceasta, având în vedere depoziția sa consemnată la termenul din 16 decembrie 2008. Acesta arată că este rezident în Italia începând cu anul 2001 și că de 3 ani desfășoară activități legale pe teritoriul acestei țări. În acest context, a fost contactat de cele două fete pentru a le transporta în Italia, înțelegere care s-a realizat doar în ceea ce o privește pe. dintre cele două fete inculpatul nu le-ar fi promis loc de muncă în străinătate.
Din declarația părții vătămate (fostă ) (fila 30-31) instanța a reținut că în urma unei înțelegeri avute cu inculpatul, acesta din urmă a transportat-o în Italia, mai exact în, unde ar fi ajuns în jurul orelor 20-20.30, așteptați fiind de două persoane de sex masculin, care i-ar fi fost prezentate ca fiind viitorul său șef și șoferul acestuia. În realitate, însoțită fiind de cei doi bărbați, partea vătămată ar fi ajuns într-un apartament situat în, apartamentul nr. 20 de la etajul VII, unde a rămas sechestrată între 16 și 22 ale lunii noiembrie 2006, timp în care persoana cu prenumele "" ar fi exercitat acte de violență asupra sa, în scopul întreținerii de relații sexuale.
Audiat în faza de urmărire penală și în fața instanței, martorul (fila 69 dosarul instanței) confirmă că inculpatul a transportat-o pe partea civilă în Italia, că pașapoartele tuturor celor aflați în mașina acestuia se aflau în bordul mașinii, fără ca aceasta să fie decizia unilaterală a inculpatului. Cu privire la un eventual trafic de persoane, acest martor nu cunoștea amănunte, a înțeles însă din discuțiile purtate în mașină că partea civilă mergea să lucreze la o pizzerie și că inculpatul era cel care îi asigura locul de muncă.
Depoziția martorului (fila 70) nu are importanță decât sub aspectul faptului că partea civilă (în prezent soția sa) l-a sunat din Italia, spunându-i că nu lucrează la nicio pizzerie și că este închisă într-un apartament în. Ulterior, din discuțiile purtate cu partea civilă, tot telefonic, a aflat că aceasta a luat legătura cu carabinierii, care au dus-o într-un centru de plasament, unde aștepta să i se întocmească documentele pentru a se întoarce în România. Cu privire la acest martor se ridică semne de întrebare întrucât, în două rânduri, a acceptat primirea unor sume de bani, în mod direct sau indirect, de la inculpat. Mai întâi a primit suma de 50 lei pentru a nu face scandal (fila 70), bani pe care i-a acceptat, în virtutea promisiunii că, într-o săptămână, o să vină fata, în speță partea civilă din prezenta, înapoi în țară. Ulterior, prin înscrisul depus la fila 108, formulează în numele părții civile o declarație de retragere a plângerii depuse împotriva inculpatului, arătând totodată că nu mai are nicio pretenție asupra acestuia, decât daunele morale, care, "probabil că se ridică la 5000 RON". Recunoaște prin declarația depusă la fila 125 că a acceptat să primească de la fratele inculpatului 1.000 de lei, bani pe care i-a cheltuit și care au stat la baza depunerii înscrisului la care s-a făcut anterior referire.
În susținerea poziției exprimate de partea vătămată este și declarația martorei Hojda (fila 98), martoră ce a fost sunată de către aceasta, ocazie cu care i-a spus că-i fusese furat pașaportul, că era închisă într-o cameră și era supravegheată tot timpul de un albanez și că, ulterior, aceasta a sunat la carabinieri. În acea perioadă, cât a fost sechestrată în apartament, partea civilă a întreținut relații sexuale cu un albanez cu, dar și fără voia ei.
Din ansamblul probațiunii administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească, reiese că partea civilă a fost recrutată de inculpat, prin înșelăciune, mai exact prin promisiunea găsirii unui loc de muncă și, ulterior transportată în Italia, fiind predată unui albanez cu prenumele "" care a exploatat-o sexual. Se desprind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, pentru care instanța, în prezența art. 74 lit. a și 76 lit. b Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, după înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal - urmare schimbării încadrării juridice potrivit art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Schimbarea încadrării juridice nu a fost pusă în discuție întrucât înlăturarea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal, nu influențează încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare al instanței.
S-a procedat astfel, dată fiind încadrarea juridică reținută în rechizitoriu, în raport de o stare de fapt ce nu se regăsește, în totalitate, în probațiunea administrată. Încadrarea juridică din rechizitoriu vizează fapta inculpatului care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunii noiembrie 2006, ar fi recrutat prin înșelăciune două majore, pe și pe, aceasta din urmă refuzând propunerea făcută de inculpat. În acest sens, există declarația de la filele 48-51 din dosarul de urmărire penală, în care ar fi fost contactată de în vederea plecării în Italia unde, inculpatul urma să-i găsească un loc de muncă. După refuzul acesteia, inculpatul i-ar fi făcut o altă ofertă, de a accepta să devină amanta unui cetățean italian, investitor în. Cu excepția acestei declarații și a depoziției părții civile, nicio altă probă nu face referire la numita. În esență însă, partea civilă confirmă că i-a dat inculpatului numărul de telefon al lui, însă nu cunoaște motivul pentru care aceasta a refuzat plecarea în Italia (fila 30). Nu cunoaște nici alte aspecte legate de discuțiile purtate între cei doi, astfel că declarația lui nu se coroborează cu probațiunea administrată. În plus, nu s-a putut proceda la audierea acesteia în mod direct și nemijlocit în fața instanței, demersurile efectuate în acest sens rămânând fără rezultat. Din procesele verbale întocmite în vederea îndeplinirii mandatelor de aducere a reieșit că aceasta este plecată la muncă în Italia (fila 107). În raport de aceste aspecte, au fost înlăturate dispozițiile legale ce stau la baza aplicării unei pedepse pentru infracțiune continuată.
În favoarea inculpatului, instanța a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal, constând în conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, conduită materializată în atitudinea corespunzătoare în societate și în lipsa antecedentelor penale. Martorii audiați la solicitarea inculpatului, (fila 72) și (fila 100), au arătat inculpatul avea în Italia o firmă a cărei activitate era legată de construcții, firmă în care lucrau încă două persoane și care a desfășurat activități specifice la persoane influente din. Mai mult, acesta a ajutat mai multe persoane pentru a obține locuri de muncă decente în Italia.
Pedeapsa aplicată inculpatului, de 1 an și 2 luni închisoare, va fi executată în regim de detenție, cu interzicerea, în paralel, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și b Cod penal, infracțiunea săvârșită de acesta făcându-l incompatibil cu dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Potrivit art. 350 Cod pr.penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada arestării preventive a acestuia începând cu data de 23.10.2008, la zi.
În raport de prejudiciul moral suferit, ca urmare a faptei săvârșite de inculpat, în baza art. 14 Cod pr.penală coroborat cu art. 998 cod civil acesta a fost obligat să plătească părții civile (fostă ) suma de 2000 RON, despăgubiri civile, în speță daune morale. Suma acordată este apreciată de instanță ca fiind suficientă pentru acoperirea suferinței cauzate părții civile.
Pe cale de consecință, s-au respins restul pretențiilor civile solicitate.
Împotriva hotărârii de condamnare, în termen legal au declarat apel inculpatul și Biroul Teritorial Maramureș.
S-a solicitat de către parchet, desființarea parțială a sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 pen. la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond.
Sentința atacată a fost criticată ca netemeinică și nelegală sub două aspecte:
greșita schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, în sensul înlăturării dispozițiilor art.41 alin.2 pen. privind forma continuată a infracțiunii și, respectiv, greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, prin reținerea nejustificată de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.
În ceea ce privește prima critică adusă hotărârii, s-a arătat că, instanța în mod greșit a apreciat că a fost dovedit actul material de trafic raportat doar la partea civilă, nu și cel față de martora, cu motivarea necorespunzătoare că, deși a avut loc o recrutare prin aceeași metodă a ambelor femei, traficată efectiv a fost doar una dintre ele, pentru cealaltă neexistând dovezi, în acest sens fiind doar declarația martorei din cursul urmăririi penale și a părții civile, necoroborate cu nici o altă probă, în condițiile în care martora nu a putut fi audiată nemijlocit și de către instanță.
În cauză, față de martora, s-a realizat elementul material al infracțiunii de trafic de persoane, în modalitatea recrutării acesteia în scopul exploatării sexuale, neavând relevanță pentru existența infracțiunii, dacă scopul nu a fost realizat, relevant este faptul că inculpatul a încercat să o ducă în Italia. Infracțiunea de trafic de persoane este incriminată și în forma tentativei, astfel că, inculpatul a săvârșit infracțiunea cel puțin în forma tentativei, dacă nu se poate reține forma consumată. Starea de fapt este dovedită cu declarația martorei din cursul urmăririi penale (ce nu poate fi ignorată, fiind legal și procedural administrată această probă, chiar dacă martora nu a putut fi audiată și în fața instanței), coroborată cu declarația părții civile.
În ce privește circumstanțele atenuante, acestea au fost reținute nejustificat de către instanță. Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost în atenția autorităților judiciare italiene, cu suspiciunea săvârșirii unor infracțiuni deosebit de grave. În raport cu gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, cu împrejurarea că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei, nu a avut un comportament bun anterior, nici în cursul procesului penal, nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante.
Inculpatul a solicitat desființarea sentinței atacate și judecând cauza, să se dispună în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen, achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu consecința punerii în libertate. Din probele administrate în cauză nu rezultă că partea vătămată a fost recrutată prin înșelăciune de inculpat, fiind predată ulterior unui cetățean albanez. La baza soluției de condamnare stă doar declarația părții vătămate. Martorul, soțul părții vătămate, susține cele afirmate de inculpat. Nu s-a dovedit că inculpatul ar cunoaște pe proxenetul de origine albaneză și că pașaportul părții vătămate a fost reținut abuziv de inculpat. Inculpatul nu este cunoscut ca fiind o persoană care a traficat persoane. Simpla împrejurare că inculpatul le-a oferit părților vătămate posibilitatea plecării în Italia, nu poate duce la reținerea infracțiunii de trafic de persoane, nefiind dovedit actul de racolare. Inculpatul nu are antecedente penale, locuiește ca rezident în Italia, a lucrat în construcții, a realizat venituri foarte bune, nefiind nevoit să comită astfel de fapte.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a arătat că nu se justifică daunele morale acordate de instanță, nefiind dovedit că inculpatul a exercitat presiuni asupra părții civile pentru a se prostitua sau că i-ar fi insuflat o puternică stare de temere.
Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, prin prisma motivelor de apel și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 pr.pen. Curtea constată următoarele:
Rezultă din întreg materialul probator existent la dosar, administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată că în cursul lunii noiembrie 2006, inculpatul, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, a recrutat prin înșelăciune două tinere - ( în prezent ) și, în scopul practicării prostituției, promițându-le că are posibilitatea să le obțină în Italia la, locuri de muncă într-o pizzerie sau un restaurant și, tot în cursul lunii noiembrie 2006, traficat-o efectiv în Italia pe prima dintre ele, pe care a vândut-o unui proxenet albanez, în scopul exploatării sexuale a acesteia, partea vătămată fiind sechestrată și violată mai multe zile la rând de către proxenet.
Sunt în acest sens, declarațiile constante ale părții vătămate, susținute de declarațiile martorilor:
-Hojda, sora părții vătămate, care a confirmat că inculpatul a recrutat-o prin înșelăciune pe partea vătămată, având cunoștință și despre vânzarea acesteia către proxenetul albanez;
-, în prezent, soțul părții vătămate, care a arătat că inculpatul încă înainte de revenirea în România în noiembrie 2006, apelat la ajutorul martorului rugându-l să se intereseze de tinere dispuse să lucreze în Italia, cărora poate să le faciliteze un loc de muncă; că în prezența sa i-a făcut propunerea părții vătămate de a lucra la o pizzerie în Italia; că el i l-a prezentat pe inculpat și martorei; că partea vătămată l-a contactat telefonic din Italia, comunicându-i că a fost vândută unui albanez, sechestrată de acesta și exploatată sexual și i-a cerut să anunțe poliția; că inculpatul, revenit în România, i-a oferit suma de 1000 euro pentru a nu formula plângere împotriva sa, același mesaj fiind transmis și părții vătămate, după revenirea acesteia în țară;
-,cel care a transportat inculpatul și partea vătămată în Italia, confirmând că în, în incinta unei benzinării, inculpatul a telefonat unei persoane, la scurt timp sosind un, cu care au plecat inculpatul și partea vătămată, după puțin timp, inculpatul întorcându-se singur;
-, mama părții vătămate, care confirmă aceleași aspecte;
-, care a arătat că în toamna anului 2006 inculpatul l-a căutat și l-a întrebat dacă cunoaște tinere dispuse să lucreze în Italia, el având posibilitatea să le găsească un loc de muncă acolo;
-răspunsul autorităților judiciare italiene, în urma efectuării unei comisii rogatorii, conform căruia, la 23.11.2006, l-a denunțat pe cetățeanul albanez, reținut apoi și cercetat pentru sechestrare de persoane și violențe sexuale, iar figura în baza de date a forțelor de ordine italiene ca fiind cercetat de carabinierii din pentru infracțiunile de favorizarea imigrației clandestine și aducerea unei persoane în stare de sclavie, cu referire la vânzarea cetățenei românce pentru o sumă neprecizată unui albanez pe nume; la acest document a fost anexată și declarația părții vătămate dată în fața autorităților judiciare italiene.
În privința victimei, recrutarea acesteia s-a realizat în forma tentativei, încercarea inculpatului de aoc onvinge să meargă în Italia, promițându-i că îi poate face rost de un loc de muncă, este dovedită cu declarația martorei din cursul urmăririi penale ( filele 48-51 dosar ) coroborată cu declarațiile părții vătămate și ale martorului, iar scopul urmărit prin această încercare de recrutare, chiar dacă nu s-a realizat - exploatarea sexuală -, rezultă cu evidență din împrejurările reliefate de probele mai arătate, și chiar din declarația martorei, care a arătat că, refuzând prima ofertă a inculpatului de a lucra ca ospătăriță în Italia, acesta i-a făcut o altă ofertă, de a deveni amanta unui cetățean italian, contra cost, și această din urmă ofertă fiind refuzată de martoră.
Faptul că această martoră nu a mai putut fi audiată, nemijlocit, în fața instanței, nu anulează valoarea probatorie a depoziției acesteia din cursul urmăririi penale, luată în condiții legale, în contextul în care aceasta, potrivit art. 327 alin.3 pr.pen. a fost citită în fața instanței de apel, care, va ține seama de ea la soluționarea cauzei, coroborându-se cu restul probelor din dosar.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că, neîntemeiat, prima instanță a apreciat că, nu a fost dovedit actul material - în modalitatea recrutării martorei - din conținutul infracțiunii continuate de trafic de persoane, reținute în sarcina inculpatului.
Așadar, rezultă ca fiind corecte starea de fapt și încadrarea juridică a acesteia, reținute prin actul de sesizare a instanței, inculpatul făcându-se vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 pen. în realizarea aceleași rezoluții infracționale, fiind comis un act de recrutare consumat, urmat de traficarea efectivă a victimei, iar celălalt act de recrutare fiind rămas în forma tentativei care, de asemenea, se pedepsește conform art.15 alin.1 din Legea nr. 678/2001.
În consecință, apelul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Maramureș, se constată a fi fondat în parte, sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei, respectiv sub aspectul formei continuate în care a fost comisă infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, dar nu și în privința reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.
Așa fiind, în baza art. 379 pct.2 lit.a pr.pen. se va admite apelul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Maramureș, se va desființa sentința atacată în limitele mai arătate și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, se va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b,e pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 pen. art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.b pen.
S-a apreciat de către instanța de apel că, raportat la forma continuată a infracțiunii, se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit, însă nu se justifică înlăturarea circumstanței atenuante reținute de prima instanță, fiind făcută de către aceasta o judicioasă valorificare a criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art.72 pen. raportat la numărul actelor infracționale, gravitatea faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, dar și persoana inculpatului, cu o conduită bună anterior comiterii prezentei, astfel că a menținut circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a pen. dar a dat o mai restrânsă eficiență dispozițiilor art.76 lit.b pen. considerând că pedeapsa în cuantumul mai precizat, este în măsură să realizeze scopul prev. de art.52 pen.
Raportat la natura și gravitatea infracțiunii, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de a fi tutore sau curator - pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
De asemenea, se va face și aplicarea dispozițiilor art.71 și 64 lit.a teza II pen. în considerarea acelorași rațiuni, avute în vedere și de prima instanță.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru motivele descrise cu ocazia analizării apelului parchetului, în privința laturii penale a cauzei, Curtea constată nefondat apelul inculpatului, urmând ca acesta să fie respins ca atare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b pr.pen.
Nefondată se constată a fi critica inculpatului și sub aspectul laturii civile a cauzei, daunele morale acordate de prima instanță și la care inculpatul a fost obligat către partea civilă, se justifică pentru acoperirea prejudiciului afectiv, suferințelor psihice produse părții vătămate prin fapta inculpatului, aceasta fiind sechestrată mai multe zile, abuzată sexual, într-o țară străină, fără a cunoaște limba, cu posibilități restrânse de a cere ajutor, trauma suferită fiind evidentă și nu trebuie pusă în legătură cu existența sau inexistența unor presiuni din partea inculpatului de a practica prostituția, cum s-a susținut prin motivele de apel, ci cu consecințele efective, de ordin fizic și psihic, ale faptei inculpatului asupra părții vătămate.
În baza art.192 alin.2,3 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș, împotriva sentinței penale nr. 169 din 31 martie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o desființează cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite,
Condamnă inculpatul - (fiul lui și, născut la 10 mai 1966 în Vișeu de, jud. M, domiciliat în comuna, nr. 356, jud. M, cetățean român, studii 10 clase, stagiu militar satisfăcut) la pedeapsa de:
3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b,e pen.
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. art. 74 alin.1 lit. a și art. 76 alin. 1 lit. b pen.
Face aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza II și lit. b pen.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din durata pedepsei aplicate timpul detenției preventive de la 23 octombrie 2008 la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
II. Respinge, ca nefondat, apelul inculpatului - ((fiul lui și, născut la 10 mai 1966 în Vișeu de, jud. M, aflat în Penitenciarul Gherla ) împotriva sentinței penale nr. 169 din 31 martie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș.
Obligă inculpatul să plătească 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, rămânând în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare cu inculpatul și parte civilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./5 ex./22.06.2009.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja
