Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 68/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.68
Ședința publică din data de 30 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 08 iunie 1982, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 152 din 29 august 2007 Tribunalului Buzău, intimați părți vătămate fiind, cu domiciliul în B,-, jud. B (la familia ) și, cu domiciliul în B, b-dul 1 - 2. - 2,.7,.23 (la familia ).
Prin această sentință s-a dispus condamnarea apelantului la pedepsele de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b pen. pentru trafic de minori prev. de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001 și 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. și b pen. pentru trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, ambele cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.a pen.
Constatându-se că cele două infracțiuni sunt concurente cu furtul calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g cu aplic. art.37 lit.a pen. pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.123/2005 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr.806/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI, în baza art.36 și art.35 pen. s-au contopit pedepsele, urmând să execute 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b pen.
S-a computat perioada executată, respectiv 8 februarie 2005-13 iunie 2007, menținându-se liberarea condiționată conform sentinței penale nr.66/28 februarie 2003 Tribunalului Vrancea.
S-a aplicat art.71 și art.64 lit.a și b pen.
În baza art.19 din Legea nr.678/2001 s-a dispus confiscarea specială a sumelor de 70.000.000 ROL, dobândită de inculpat din săvârșirea infracțiunilor, precum și a sumei de 300.000 ROL consemnată cu chitanțele din 21 martie 2005, potrivit procesului verbal din 25 ianuarie 2005, cu același titlu (fila 120 dosar de urmărire penală).
S-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul personal, în stare de arest și asistat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova conform delegației nr. 3110/2008 aflată la fila 19 dosar, lipsă fiind intimatele părți vătămate și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, precizând că la dosar s-a comunicat atât de Penitenciarul Ploiești cât și de Tribunalul Buzău data la care apelantul inculpat a fost încarcerat, în baza sentinței penale nr.152/29.08.2007 a Tribunalului Buzău, acesta din urmă înaintând la dosar și dovada de comunicare a sentinței penale menționate, după care:
Cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelant a luat legătura cu acesta.
Apărător, având cuvântul pentru apelantul inculpat, cu privire la informațiile atașate la dosar, precizează că a luat cunoștință de conținutul acestora, însă nu sunt concludente în cauză, în condițiile în care din ele nu rezultă data cu privire la care inculpatul a fost arestat în Germania.
Din informațiile comunicate de apelant, precum și din înscrisurile de la dosar rezultă că a fost arestat în baza mandatului de arestare europeană la data de 13.12.2007, iar până la această dată s-a aflat în stare de arest pentru îndeplinirea unei proceduri germane, astfel că la data la care a fost condamnat, 13.08.2007, era deja arestat în Germania. Prin urmare, se va constata că mandatul de arestare a fost emis la data de 19.09.2007, în condițiile în care hotărârea de condamnare nu era definitivă, pentru că nu se comunicase la domiciliul condamnatului, din înscrisurile atașate pentru termenul de astăzi rezultând că termenul de apel curge de la data de 6.09.2007, menționată pe dovada de comunicare.
Față de cele arătate, solicită a se constata că nu există la dosar date cu privire la momentul la care apelantul a fost arestat în Germania și pentru acest motiv revenirea cu adrese în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că la rândul său a observat că data la care s-a comunicat hotărârea de condamnare apelantului este cea de 05.09.2007, astfel că este evident faptul că la 19.09.2007, când s-a emis mandatul de executare a pedepsei, hotărârea era definitivă și se putea proceda la emiterea acestui mandat.
Într-adevăr, în adresele primite la dosar se menționează că în Germania apelantul a fost arestat în vederea extrădării la data de 13.12.2007 și că până la această dată a fost arestat în Germania însă pentru infracțiuni comise pe teritoriul acestui stat și nu pentru infracțiunea în cauză.
Însă, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.365 pr.pen. pentru că nu se poate susține faptul că apelantul a lipsit la toate termenele sau de la dezbaterile în fond, deoarece așa cum se poate constata din înscrisurile de la dosar, arestat fiind, a fost prezent, chiar și ulterior după liberare.
Prin urmare, susținerile apărătorului apelantului nu au relevanță în cauză, solicitările acestuia putând avea importanță în ipoteza în care s-ar califica cererea, cu atât mai mult cu cât rezultă clar că data arestării este 18 februarie, iar declararea apelului peste termen s-a efectuat la 20 februarie.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de apelantul inculpat, prin apărător, cu privire la solicitarea de informații referitoare la data arestării acestuia, având în vedere obiectul cererii deduse judecății și relațiile furnizate până în prezent, care sunt pertinente, concludente și utile cauzei.
Se procedează la audierea apelantului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Atât apărătorul apelantului inculpat, cât și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu sunt excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărător, având cuvântul pentru apelantul inculpat, în principal, solicită admiterea apelului pe care-l apreciază ca fiind declarat în termen, urmând a se constata că la momentul pronunțării și al comunicării hotărârii de condamnare inculpatul era arestat în Germania.
În cazul în care nu se va constata că cele sus-menționate corespund înscrisurilor de la dosar, solicită repunerea în termenul de apel, care a fost declarat în termenul de 10 zile prevăzut de art.365 pr.pen. fiind formulat la data de 21.02.2008.
În subsidiar, față poziția procesuală sinceră a inculpatului, care se coroborează cu celelalte probatorii, în temeiul dispozițiilor art.334 pr.pen. solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane în cea de proxenetism, prev. de art.329 alin.1 pen.
În susținerea cererii sus-menționată, arată că prin sentința penală nr.152 din 29.08.2007 Tribunalul Buzăul -a condamnat pe acesta la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, deducând perioada executată de acesta de la 08.02.2005 la 13.06.2007.
Însă, așa cum se critică și prin motivele de apel, instanța de fond a dat o greșită încadrare juridică faptelor, reținând în sarcina inculpatului comiterea infracțiunilor prev. de art.12 și art.13 din Legea nr.678/2001, în condițiile în care din modul de săvârșire, rezultă în mod evident că acesta se face vinovat numai de cea de proxenetism.
Din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor, care la ultim termen de judecată au precizat că inculpatul nu a exercitat violențe asupra părților vătămate, a părții vătămate, care a arătat că a acceptat să conviețuiască cu inculpatul o perioadă de 2 ani, dând naștere la un copil, rezultă cu certitudine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane.
Mai mult, nu există probe la dosar prin care să se stabilească că inculpatul cunoștea vârsta celor două părți vătămate.
În final, solicită ca în ipoteza în care se va reține totuși în sarcina apelantului inculpat comiterea ambelor infracțiuni, raportat la modul de săvârșire și atitudinea acestuia - de recunoaștere a faptelor, să se rețină că pedeapsa aplicată de 6 ani închisoare este prea aspră, față de poziția inculpatului care se coroborează cu depozițiile martorilor, iar în urma reținerii circumstanțelor prevăzute de art.74, 76 pen. să se stabilească o pedeapsă sub minimul special.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită instanței a se constata că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.365 pr.pen. însă raportat la noua cerere de repunere în termenul de apel, față de prev. art.364 pr.pen. dacă într-adevăr la momentul pronunțării sentinței și al comunicării acest era arestat în Germania, cererea apare ca fiind întemeiată.
Pe fond, față de cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea de trafic de persoane în cea de proxenetism, cu referire la înlăturarea incriminării faptei cu privire la cea de a doua parte vătămată, despre care conform apărării inculpatului, nu cunoștea că aceasta este minoră, arată că așa cum sunt incriminate de prevederile Legii nr.678/2001, instanța de fond în mod corect a reținut în sarcina inculpatului atât infracțiunea prev. de art.12 cât și cea prev. de art.13 din legea menționată.
Aceasta rezultă din declarațiile părților vătămate, care au arătat că inculpatul le-a constrâns să practice prostituția, le-a asigurat cazarea, iar sumele de bani obținute de acestea din desfășurarea acestei activități și le-a însușit. În același sens, sunt și declarațiile martorilor.
În ceea ce privește pe partea vătămată, minoră, inculpatul cunoștea acest lucru, fapt ce reiese din declarația acesteia, care a precizat că inculpatul avea cunoștință de vârsta sa, cu atât mai mult cu cât el este cel care a obținut duplicatul certificatului de naștere al acestei părți vătămate, duplicat care se afla în posesia inculpatului, precum și din declarația părții vătămate.
Mai mult, la dosar există numeroase scrisori de amenințare adresate de inculpat din penitenciar celor două părți vătămate și familiei acestora.
În ceea ce privește critica apelantului cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, respectiv individualizarea, față de condamnările anterioare suferite de acesta și de comportamentul ulterior trimiterii în judecată, apreciază că pedeapsa de 6 ani închisoare este pe deplin justificată.
Apelantul, având cuvântul personal, precizează că a fost eliberat la data de 13.06.2007 și în tot acest timp, dacă ar fi fost o persoana violentă, ar fi putut face rău părților vătămate și familiilor acestora. Solicită admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice și aplicarea unei pedepse mai mici.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Luând în examinare actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.152 din 29 august 2007 Tribunalului Buzăus -a dispus condamnarea inculpatului (fiul lui și, născut la 08 iunie 1982 în municipiul B, cu același domiciliu cunoscut, Cartier Broșteni, -.A,.17, cetățean român, cu antecedente penale, fiind recidivist), la pedepsele de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b pen. pentru trafic de minori prev. de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001 și 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. și b pen. pentru trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, ambele cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.a pen.
Constatându-se că cele două infracțiuni sunt concurente cu furtul calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g cu aplic. art.37 lit.a pen. pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.123/2005 a Judecătoriei Buzău, definitivă prin decizia penală nr.806/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI, în baza art.36 și art.35 pen. s-a procedat la contopirea sancțiunilor, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b pen.
S-a computat din pedeapsa rezultantă perioada executată, respectiv 8 februarie 2005-13 iunie 2007, menținându-se liberarea condiționată pentru restul neexecutat din sancțiunea de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.66/28 februarie 2003 Tribunalului Vrancea.
În temeiul art.71 pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a și b pen.
Conform art.19 din Legea nr.678/2001 s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale față de suma de 70.000.000 ROL, dobândită de inculpat din săvârșirea infracțiunilor, precum și a sumei de 300.000 ROL consemnată cu chitanțele din 21 martie 2005, potrivit procesului verbal din 25 ianuarie 2005, cu același titlu (fila 120 dosar de urmărire penală).
S-a constatat că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
Inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada ianuarie-octombrie 2004 inculpatul și partea vătămată au conviețuit împreună, stabilindu-se într-o garsonieră din incinta B, închiriată de primul.
Profitând de situația acesteia, inculpatul a constrâns-o să practice prostituția, în care sens i-a asigurat cazarea și deplasările la ieșirea din municipiul Râmnicu S, unde partea vătămată acosta persoane în vederea întreținerii de raporturi sexuale contra unor sume de bani.
Actele de constrângere s-au concretizat atât în însoțirea permanentă a acesteia și conducerea cu taximetrul până în parcarea organizată în zona respectivă, dar și prin exercitarea de amenințări, finalizate în unele situații prin corecții corporale, în situația refuzului expres.
Întrucât la data de 5 decembrie 2004 victima s-a internat în maternitatea B, unde a dat naștere unui copil, reluând rezoluția infracțională același inculpat a racolat partea vătămată, minoră în vârstă de 17 ani, obligând-o să practice prostituția în interesul său, prin folosirea aceleiași modalități de operare, inclusiv cazarea în garsoniera închiriată în municipiul B pe perioada decembrie 2004- ianuarie 2005.
Mai mult, constrângerea părții vătămate s-a realizat prin adresarea de amenințări membrilor familiei acesteia, care au încercat să o scoată de sub influența inculpatului, dar și prin reținerea și distrugerea certificatului de naștere, refuzând să o elibereze, cu toate că numitul "" i-a atras atenția asupra consecințelor stării de minoritate.
S-a concluzionat că în împrejurările descrise s-a obținut un beneficiu total în sumă de 60.000.000 ROL (din care 10 milioane ROL de către victima ), însușit integral de inculpat.
Față de declarațiile părților vătămate, coroborate cu cele date cei 18 martori, parte care au beneficiat de "serviciile" acestora, ori au condus autoturismele cu ocazia transportului din municipiul B la intrarea în orașul Râmnicu S, precum și scrisorile de amenințare adresate de inculpat, prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism prev. de art.329 pen. precum și apărarea în sensul că activitatea infracțională s-ar fi limitat la primirea unor sume de bani, cunoscând că provin din practicarea prostituției.
Starea de recidivă s-a constatat în raport de mai multe condamnări anterioare pentru infracțiuni intenționate (furturi calificate), ultima reținută prin sentința penală nr.123/2005 a Judecătoriei Buzău fiind concurentă cu faptele stabilite în prezenta cauză.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel d e către inculpatul, cererea formulându-se în scris la data de 21 februarie 2008.
Sub un prim aspect, în principal, acesta a susținut că a exercitat calea de atac în termenul legal prev. de art.363 alin.1 și 3 teza 2 Cod proc. penală, existând dovezi că nu a cunoscut hotărârea adoptată, deoarece atât la momentul pronunțării, cât și al comunicării acesteia, el nu se mai afla pe teritoriul României, fiind arestat în Germania pentru un furt comis ulterior punerii în libertate.
Ca urmare, mandatul european de arestare executându-se de autoritățile germane în 13 decembrie 2007, dată de la care este deținut iar predarea către statul român realizându-se la 19 februarie 2008, apelul declarat trebuie considerat ca fiind făcut în termenul prev. de art.363 alin.1 și 3 teza 2 Cod proc. penală, deoarece întârzierea s-a datorat unei cauze temeinice de împiedicare, în sensul art.364 din același cod.
În subsidiar, pentru aceleași considerente s-a solicitat primirea cererii ca apel peste termen conform art.365 Cod proc. penală, susținându-se că lipsind de la dezbaterile în fond și pronunțarea hotărârii a exercitat calea de atac ordinară înăuntrul termenului legal de 10 zile, calculat de la data începerii executării pedepsei pe teritoriul României.
Pe fond, reiterând apărările formulate în primă instanță, motivele de apel au vizat schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracțiuni încriminate prin art.12 și art.13 din Legea nr.678/2001, în infracțiunea de proxenetism sancționată prin art.329 pen.
S-a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive cerute de legea specială, deoarece s-ar fi probat consumarea uniunii consensuale cu partea vătămată, din care a rezultat un copil minor.
Totodată, s-ar fi confirmat și dovada că datorită constituției fizice, el nu a avut posibilitatea reală pentru determinarea stării de minoritate a victimei și nici că ar fi exercitat acte de constrângere pentru obținerea sumelor de care a beneficiat.
În subsidiar, s-a criticat individualizarea cuantumului pedepselor, apreciate prea aspre față de poziția procesuală și actele materiale desfășurate în concret, arătându-se că scopul pedepsei poate fi atins și prin atenuarea răspunderii penale conform art.74 și 76 pen.
Față de cererile și motivele de apel invocate prin calea de atac exercitată, conform Recomandării Serviciului Executare al Consiliului Europei, în ședința publică din 30 aprilie 2008, instanța de control judiciar a procedat la ascultarea inculpatului, el menținându-și apărările formulate anterior.
Motivele de nelegalitate și netemeinicie privind sentința penală nr.152 din 29 august 2007, adoptată de Tribunalul Buzău, ca primă instanță, invocate prin apelul declarat, nu pot fi luate în examinare pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.363 Cod proc. penală, de principiu, verificarea hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare, la al doilea grad de jurisdicție, este condiționată de exercitarea apelului în termenele procedurale.
Pentru partea care s-a aflat în libertate la termenele acordate pentru finalizarea cercetării judecătorești, însă a lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul legal de 10 zile curge de la data comunicării copiei de pe dispozitivul sentinței penale, în condițiile art.182 rap. la art.177 alin.1-3 Cod proc. penală.
În sensul acestor ultime dispoziții legale, comunicarea actelor procedurale, inclusiv a copiei de pe dispozitivul hotărârii penale se efectuează la adresa indicată de inculpat printr-o declarație dată în cursul procesului după caz, administrației locului de deținere, la momentul punerii în libertate.
Este real că potrivit art.364 Cod proc. penală există posibilitatea repunerii în termenul de exercitare a apelului, atunci când se dovedește că nerespectarea acestor dispoziții este consecința unei cauze temeinice de împiedicare, dar independente de voința părții interesate.
În prezenta cauză apelantul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul -Biroul Teritorial Buzău nr.115/D/P/2005 pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001 și trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, ambele cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.a pen. pretins a fi comise în perioada octombrie-decembrie 2004 și respectiv decembrie 2004-ianuarie 2005, privind pe părțile vătămate și.
Dosarul s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău, ca primă instanță, sub nr.1243/26 octombrie 2006, apelantul fiind prezentat de către administrația locului de deținere și asistat de avocat desemnat din oficiu, la termenele de judecată acordate pentru desfășurarea cercetării judecătorești până la data de 12 aprilie 2007, perioadă în care s-au luat declarații atât acestuia, cât și părților vătămate și unor martori din acte.
-se măsura preventivă și fiind pus în stare de libertate el s-a prezentat în ședința publică din 14 iunie 2007, când a solicitat amânarea cauzei pentru angajarea unui avocat ales.
Cu această ocazie, a luat cunoștință cu privire la termenul acordat, în acest sens, precum și pentru audierea a trei martori din acte propuși prin rechizitoriu pentru stabilirea situației de fapt, împrejurări consemnate în încheierea de la acea dată.
Din relațiile și actele procedurale transmise de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Buzău, ca acte noi în apel, rezultă că, lipsind atât la dezbateri cât și la pronunțare, soluția adoptată în cauză s-a adus la cunoștința condamnatului comunicându-i-se dispozitivul hotărârii, prin afișare la ultima adresă declarată și necontestată în cursul procesului, respectiv municipiul B, Cartier Broșteni, - apartament 7, județul
Procedura de comunicare îndeplinindu-se la 05 septembrie 2007, în lipsa exercitării apelului în termenul legal, la data de 19 septembrie 2007 s-a trecut la executarea sentinței, emițându-se succesiv mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.208/2007 din 19 septembrie 2007 și respectiv mandatul european de arestare din 12 octombrie 2007.
Într-adevăr autoritățile germane au executat mandatul european emis la data de 13 decembrie 2007, confirmând că anterior inculpatul s-a aflat arestat preventiv pentru o procedură penală germană iar predarea acestuia către statul român s-a realizat abia la 18 februarie 2008.
O atare împrejurare nu este însă de natură a proroga recalcularea termenului de apel raportat la data afișării comunicării dispozitivului hotărârii atacate, prin afișare la ultima adresă indicată și, deci, considerată ca o cauză temeinică de împiedicare în sensul art.364 Cod proc. penală.
Astfel, prin declarația dată în fața instanței de control judiciar el a recunoscut că fiind pus în libertate, deși a cunoscut termenul fixat pentru dezbateri, dosarul amânându-se între altele și la cererea sa pentru lipsă de apărare, la scurt timp a părăsit teritoriul statului român, stabilindu-se în Germania, unde a fost arestat pentru săvârșirea unui furt până la momentul interceptării mandatului european de arestare.
Prin urmare, eventuala împiedicare a exercitării drepturilor procesuale cu respectarea termenelor procedurale de apel nu se datorează unei cauze întemeiate, independente de voința sa, ci este consecința conduitei pe care a înțeles s-o adopte în prezenta cauză, folosindu-se de revocarea arestării preventive pentru tergiversarea tragerii la răspundere penală, prin ascunderea pe teritoriul altui stat european.
Nici cererea subsidiară privind considerarea căii de atac ca apel peste termen conform art.365 Cod proc. penală, nu este justificată.
În sensul acestui text de lege, o atare instituție este reglementată în vederea exercitării controlului jurisdicțional asupra hotărârilor judecătorești intrate sub puterea lucrului judecat, în condițiile vicierii dreptului la apărare prin judecarea cauzei în lipsa inculpatului, care din anumite considerente nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecată acordate pentru soluționarea cauzei în primă instanță, inclusiv dezbateri sau pronunțare.
Cum dispozițiile procedurale citate, sunt de strictă interpretare, constatându-se că apelantul s-a prezentat în fața instanței de fond la 8 din cele 10 termene de judecată stabilite pentru desfășurarea cercetării judecătorești, luându-i-se și declarație, iar lipsa la dezbateri nu echivalează juridic cu lipsa la judecată, rezultă că nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute pentru primirea căii de atac ca apel peste termen și verificarea pe fond a motivelor de apel invocate, în condițiile art.365 Cod proc. penală.
În consecință, față de data comunicării sentinței atacate, 05 septembrie 2007 și data declarării apelului, 21 februarie 2008, este evident că termenul de promovare a căii de atac a fost depășit iar soluția adoptată în prima instanță a intrat sub puterea lucrului judecat, prin neapelare la 19 septembrie 2007.
Ca urmare, nedovedindu-se că întârzierea s-a datorat vreunei cauze întemeiate, independente de voința inculpatului, în sensul art.364 Cod proc. penală, apelul declarat se va respinge ca tardiv conform art.379 pct.1 lit.a Cod proc. penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod proc. penală:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 152 din 29 august 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, ca tardiv.
Obligă apelantul la plata sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare iar pentru inculpat și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 30 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red./.red.
4 ex./19.05.2008
. fond 1243/2006-Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu
