Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 7

Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu

JUDECĂTOR 2: Valerica Niculina Grosu

GREFIER - - -

***

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă - - Serviciul Teritorial Bacău - legal reprezentat de

PROCUROR -

La ordine a venit soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.504/D din 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, respectiv apelantul-inculpat - pentru care a răspuns avocat ales, și intimatele-părți civile și - pentru care a răspuns avocat oficiu, pentru în substituire pentru av. of..

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care a învederat faptul că la dosarul cauzei a fost depus procesul-verbal privind imposibilitatea punerii în executare a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului, după care:

Nefiind cereri de formulat, s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fondul cauzei.

Av., având cuvântul pentru apelantul-inculpat, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei soluții de achitare, întrucât fapta nu a fost săvârșită de către acesta. A susținut că nu sunt întrunite elementele de individualizare a faptei, prev. de art.12 teza a II-a din Lg. Nr.678/2001. A solicitat a se avea în vedere probele din dosar, care arată faptul că acesta nu a ieși din țară cu partea vătămată și că doar a ajutat părțile vătămate să plece din țară, împrumutându-le cu bani. A solicitat de asemenea a se avea în vedere contradicțiile din declarațiile părților vătămate, faptul că acesta nu sunt constante în declarațiile date la urmărirea penală. A susținut că inculpatul-apelant nu a obligat părțile vătămate să practice prostituția, fapt recunoscut și de către acestea în declarațiile date. Declarația martorei este subiectivă, întrucât este mama părții vătămate. A mai solicitat a se avea în vedere faptul că înregistrările telefonice se referă doar la discuțiile purtate de inculpat și apărătorul său, nefiind incriminatoare pentru inculpat. Apărătorul a mai arătat că în mod greșit s-a reținut că inculpatul-apelant s-ar fi sustras de la urmărirea penală, acesta fiind ieșit din țară la acea dată. Concluzionând că nu este îndeplinit niciunul din elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, apărătorul a solicitat și în finalul pledoariei achitarea apelantului-inculpat.

Avocat, având cuvântul pentru intimatele-părți vătămate și, a solicitat respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, sentința apelată fiind legală și temeinică.

Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului declarat de inculpat, apreciind că faptele sunt pe deplin dovedite. A susținut că inculpatul-apelant și-a schimbat numele, din în - și a plecat din țară. Este dovedit faptul că acesta a racolat persoanele vătămate pe care le-a convins să meargă în Italia. De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că acesta a insistat pe lângă mamele părților vătămate ca acestea să-și retragă plângerile.

S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 504 din 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosar nr-,

În temeiul art. 12 alin.1,2 lit."a" din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, art. 13 cod penal, 74 alin.2 și 76 lit. "b" cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic persoane în formă continuată a fost condamnat inculpatul FOST, fiul lui și născut la data de 19-05-1981 în orașul B domiciliat în B,-, scara A.7 CNP--, cetățean român, pregătire școlară 12 clase, fără ocupație la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" teza 2 și lit. "b" cod penal.

În temeiul art. 7 din Legea 543/2002 revocă grațierea pedepsei de 120 lei RON amendă aplicată prin sentința penală nr. 339/12-08-2002 judecătoriei Buhuși și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză.

Pedeapsă rezultantă de executat: 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" teza 2 și lit. "b" cod penal și pedeapsa amenzii în cuantum de 120 lei.

În temeiul art. 71 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.. 64 lit. "a" teza 2 și lit. "b" cod penal.

În temeiul art. 14 și 346 și a art. 998 cod civil s-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă.

S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.

În temeiul art. 191 alin 1 cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6000 lei RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele:

, fost "", a fost căsătorit cu. soți și, au colaborat în domeniul traficului de persoane. Astfel inculpatul a racolat tinere pe care le-a trimis în Italia unde locuia fosta sa soție care prelua tinerele și le exploata prin practicarea prostituției. Din evidențele intrărilor și ieșirilor din țară a inculpaților și, fost "" rezultă că aceștia figurează în baza de date cu numeroase deplasări pe relația România Italia (vezi fl.nr. 65-77 dosar up).

Astfel din fișele de evidență existente la fi. nr.71-77 dosar rezultă că a efectuat 22 de deplasări ( intrări - ieșiri) din România, în Italia în perioada 2002 - 2005 iar soțul acesteia inculpatul, fost ""a efectuat un număr de 4 asemenea deplasări, în perioada 2003-2005.(fl.nr.65-71 dosar p)

Semnificativ este faptul că inculpații și, au efectuat acele deplasări sub nume diferite. Astfel a efectuat un număr de 7 deplasări sub numele de, 3 deplasări sub numele de și 12 deplasări sub numele de, în perioada 2002 - 2005.

La rândul său a efectuat 2 deplasări sub numele de și 2 sub numele de, în perioada 2003-2005.

Toate aceste deplasări presupuneau scopuri bine determinate, cheltuieli importante de transport sau de altă natură, inculpații fiind văzuți în orașul B, în mod repetat, în localuri (restaurante) mai selecte, circulând cu autoturisme din import luxoase (vezi fi. nr. 24-70 dosar).

Faptul că inculpații se ocupau cu racolarea și transportarea unor persoane în Italia, pentru practicarea prostituției, în vederea obținerii de importante sume de bani, rezultă și din modul de concepere și de punere în executare a acțiunilor infracționale descrise mai sus.

Astfel, cu privire la clasicul "modus operandi" se reține că inculpații și și-au împărțit rolurile, în circuitul activităților de racolare, traficare și realizare a scopului urmărit.

În acest sens aceștia au convenit ca să se stabilească în Italia (în cazul de față în orașul Milano) iar să rămână în țară, în B, jud. B, ținând legătura telefonică și rezolvând detaliile cu privire la activitățile infracționale descrise.

În concret, racola persoanele de sex feminin, din B și localitățile limitrofe, le rezolva personal problemele legate de deplasare în Italia (pașapoarte, acte identitate, transport etc).

În Italia - orașul Milano - aștepta autocarul, în gara din acel oraș de unde prelua persoanele trimise din România de, le ducea la barul din Milano, unde acestea practicau prostituția iar sumele de bani erau încasate de (vezi fl.nr.25,27dosar).

Din dosar, rezultă că inculpatul, uneori, le aducea la cunoștință, chiar de la început, persoanelor racolate și traficate, scopul pentru care se vor deplasa în Italia (prestarea unei munci retribuite), condițiile de plecare și cele de locuit și câștig din Italia (vezi fila nr. 25-34 dosar).

În maniera arătată mai sus a racolat din orașul B, în vara anului 2003, pe numitele și din B pentru care a procurat toate actele necesare (pașaport, acte de identitate) a rezolvat problema transportului,suportând personal toate cheltuielile. Inițial Ie-a supus celor 2 persoane că se vor deplasa în Italia, pentru a munci la un bar unde șefă este soția sa.

În Italia lucrurile s-au petrecut așa cum s-a menționat mai sus. Astfel, personal sau prin intermediul altor persoane din România, Ie-a preluat pe cele 2 persoane ( și ) și Ie-a adus la barul din Milano, unde au locuit și practicat prostituția o perioadă de mai mare de timp (vezi fl.nr.20-65 dosar).

Din declarațiile date de și, rezultă că ele au fost racolate în B de inculpatul, că acesta a îndeplinit toate formalitățile pentru plecare în Italia (obținerea de pașaport, acte identitate etc), că tot el a suportat toate cheltuielile, asigurând totodată și transportul cu un autocar, care a plecat din B spre Milano, că au fost la B tot de cu autoturismul proprietatea acestuia și tot pe cheltuiala sa (vezi fi. nr.24-35 dosar).

Aceleași părți vătămate și,au mai aratat că inițial au discutat cu despre faptul că ele vor merge în Italia pentru a lucra împreună cu soția sa, ca dansatoare - stripteuse Ia un bar din Milano, (vezi fi. nr.34 dosar p).

La barul din Milano, cele 2 părți vătămate au locuit într-o cameră a imobilului în care se afla barul patronului italian și lucrau în fiecare zi până la orele 22,00, ca ospătare.

După orele 22,00, părțile vătămate, se retrăgeau în camerele din imobilul menționat și practicau raporturi sexuale cu diferiți bărbați -clienți ai barului pe care îi acostau în timpul programului. Partea vătămată a aratat că primea de la fiecare client câte 150-200 EURO, că în fiecare seară avea circa 3-5 clienți și că circa 50% din câștig îi dădea lui. Mai arată aceeași parte vătămată, în aceeași declarație că a primit de la aceasta suma de 4.000 EURO ca urmare a raporturilor sexuale practicate în perioada cât a lucrat la acel bar.

Aceleași aspecte le relatează și partea vătămată în declarația dată la fila. nr. 18-24 dosar, precizând că a primit de la fiecare persoană cu care practica raporturi sexuale suma de 150-200 EURO, ca în fiecare seară avea raporturi sexuale cu 4-5 bărbați iar banii îi împărțea la sfârșit de săptămână cu, dându-i acesteia J din suma câștigată, dar nu poate preciza suma exactă primită de, pentru perioada cât a practicat raporturi sexuale la barul din Milano ( însă se estimează că a primit de la suma de 4.000 - 4.500 EURO, bani rezultați din activitățile menționate mai sus).

În legătură cu partea vătămată, trebuie menționat faptul că a fost în Italia, la barul din Milano, de două ori, în cursul anului 2003. Prima dată a fost în luna iunie 2003 și a doua oară în toamna anului 2003, lucrurile petrecându-se identic așa cum am precizat mai sus.

Cu privire la aceeași parte vătămată, mai rezultă că în prima declarație dată la procuror la data de 26 octombrie 2005, recunoscut cu lux de amănunte cum l-a cunoscut pe, cum acesta a ajutat-o cu toate formalitățile și transportul în Italia, la Milano, cum a lucrat la acel bar și în ce condiții a practicat raporturi sexuale și câștigurile realizate (vezi fi. nr.28 dosar).Ulterior, la 1.11.2005 aceeași parte vătămată, revine la declarația dată la 26 octombrie 2005, menținând-o parțial. Astfel susține toate amănuntele cu privire la condițiile de plecare în Italia, că â fost ajutată de că în Italia a mers la barul din Milano unde aoa ștepta.

Menționează în schimb că în Italia la barul patronului DIN Milano, nu a practicat prostituția, că deplasarea s-a făcut în scop turistic, ea acolo a lucrat în bar ca ospătar, primind 300 EURO pe lună (vezi fl.nr.22 dosar).

Declarația dată la 11,- urmează a fi înlăturată, ca total nesinceră, argumentele fiind următoarele:

- în primul rând între, fost și
nu au existat nici un fel de relații de prietenie, cu
partea vătămată, că aceștia s-au cunoscut cu ocazia plecării în Italia pentru scopurile arătate, neexistând nici un fel de
obligații din partea inculpatului, de aot ransporta în Italia, pe
cheltuiala sa, fiind excluse asemenea gesturi caritabile și
gratuite față de;

- este greu de acceptat faptul că și
ar fi hotărât să o aducă în Italia pe partea vătămată
numai pentru a lucra ca ospătar în bar sau în scop turistic, și pe
cheltuiala lor, deoarece existau numeroase persoane care ar fi fost
de acord să meargă la muncă fără nici un fel de obligații materiale
sau de altă natură față de cei ce le ofereau asemenea posibilități. Pe
de altă parte, nici patronul italian și nici nu ar fi
acceptat să o aducă pe numai pentru a munci, deoarece nu aveau nici un câștig din aceste activități, asemenea
forță de muncă existând în mod excedentar și neaducătoare de profit
în Italia și România.

- în al treilea rând, dacă s-a deplasat în Italia de
două ori, pe cheltuiala inculpatului și
, este evident că a câștigat sume de bani convenabile,
că de fapt a practicat relații sexuale așa cum a precizat în prima
declarație și care aduceau câștiguri mai semnificative.

De altfel, plecarea din Milano a părții vătămate, a doua oară, s-a făcut mai mult fără voia acesteia, fiind alungată de fapt de pentru că a fost bănuită că are relații intime cu patronul barului (care de fapt era concubinul lui ) - vezi fi. nr. 18-24 dosar. Pe de altă parte declarația lui din 11.11.2005 este în contradicție totală și cu ceea ce susține în declarația sa partea vătămată (vezi fi. nr.24-28 dosar) în care se arată că s-a întâlnit cu în B, că aceasta i-a spus cât se câștigă, din ce se câștigă, condiiile în care se practicau raporturile sexuale, sumele de bani ce se primeau și cota parte ce trebuia să o dea învinuitei.

a recunoscut că s-a întâlnit cu, că și aceasta din urmă a fost la același bar în Milano, aspecte relatate în ambele declarații date de către la procuror.

Acest lucru rezultă cu certitudine din declarația
dată de,care precizează că
căutat-o acasă de mai multe ori și că mama acesteia cu care
discutat învinuitul a fost amenințată, dacă fiica sa nu-și retrage
mărturia inițială (vezi fi. nr. 18-38 dosar).

Mai mult decât atât, inculpatul a încercat să-i ofere diferite sume de bani (5.000 EURO) pentru a-și retrage declarația dată la organele de anchetă (vezi fi. nr.25 dosar). Această situație rezultă și din scrisoarea trimisă de mama părții vătămate, din Italia. Din lecturarea acelei scrisori atașate la fi. nr.32 dosar, rezultă că învinuitul a venit la domiciliul său (al părții vătămate și părinților săi) rugând-o să-și retragă declarația în schimbul unor sume de bani (5.000 EURO).

Mai rezultă din acea scrisoare, că inculpatul, văzând că nu reușește să o convingă pe mama părții vătămate, pentru ca aceasta din urmă să-și retragă declarația, a pus-o pe soția sa să dea telefoane din Italia, cu același scop, dar mama părții vătămate, a refuzat (vezi fi. nr.25 dosar).

Faptul că partea vătămată a fost amenințată și determinată să-și schimbe declarația inițială, în sensul arătat mai sus, rezultă și din aceea că inculpatul a încercat să afle ce a declarat aceasta la organele de anchetă, sens în care și-a angajat apărător, prin care a solicitat studierea dosarului, deși nu fusese audiat și nici măcar citat pentru audiere, la momentul respectiv.

Acest aspect rezultă cu prisosință din adresele de la fi nr.148 dosar) precum și din notele privind înregistrările telefonice autorizate (vezi volumul II, fi. nr.1-72 dosar).

De altfel s-a încercat și prin alte mijloace determinarea lui de a-și schimba declarația, spre exemplu prin angajarea unui apărător, al cărui onorariu a fost achitat chiar de inculpat, partea vătămată susmenționată neavând posibilități materiale și nici interes personal pentru a-și alege un apărător. Acest lucru rezultă și pe cale de interpretare a declarației părții vătămate - fi. nr. 35 dosar, scrisă de mâna acesteia, în care precizează că învinuitul a determinat -o și pe ea să-și retragă declarația în schimbul sumei de 5.000 EURO și chiar a angajării unui apărător, al cărui onorariu era dispus să-l pătească.

Toate comentariile făcute mai sus, ne fac să apreciem fără nici un fel de tăgadă că partea vătămată și-a schimbat în parte declarația inițială, fiind amenințată și poate "stimulată" material, în sensul și în ideea celor precizate și de cealaltă parte vătămată.

Pentru aceste considerente s-a luat în considerare declarația inițială a părții vătămate, dată la procuror la 26.2005 și o va înlătura pe cea din data de 11.11.2005.

Declarația inițială exprimă adevărul ea coroborându-se cu toate celelalte probe descrise iar logica derulării evenimentelor legate de racolare, traficare și exploatare a activităților desfășurate de în orașul Milano, nu poate avea la bază susținerile făcute de aceasta în a doua declarație și care la simpla sa lecturare, nu convinge și nu are nici un suport probator. Important este faptul că după ce inculpatul a părăsit țara în maniera amintită și după ce a fost confruntată cu martora (sora vitregă a învinuitei ), aceasta a revenit iarăși la declarația dată inițial la 26 octombrie 2005, precizând cu lux de amănunte -în prezența apărătorului - că a mers în Italia, la Milano, că acolo a fost constrânsă și amenințată să practice prostituția, și că se purta foarte dur cu ea luându-i din geantă banii și aurul cumpărat din banii câștigați de ea în Italia. mai precizează că nu a mai rezistat presiunilor psihice și șantajului la care a fost supusă și că a părăsit Italia revenind în țară (fi.18-25 dosar).

Aceeași parte vătămată mai arată că în țară nu a spus la nimeni adevărul (ceea ce a făcut în Italia) fiindu-i frică să nu afle mama acesteia (fi.18-19 și 25 dosar ) și că după ce a dat ultima declarație în dosar la data de 18 mai 2006, mama lui, a acostat-o din nou întrebând-o ce a declarat la organele de anchetă (fl.nr.25 dosar).

Partea vătămată în declarația dată la 18 mai și respectiv 24 mai 2005 precizează că ea nu și-a ales apărător, nu a avut bani să-și angajeze un asemenea avocat, că nu a semnat vreun contract de asistență juridică cu nici un apărător. Relevant este faptul că inculpatul, văzând că nu a reușit s-o determine și pe partea vătămată să-și retragă declarația dată, a recurs la alte mijloace la fel de ilegale și incorecte ca și cele descrise mai sus.

Astfel, știind că este urmărit penal și urmează a fi audiat în legătură cu faptele promise, că se face vinovat pentru acele activități infracționale, că pe numele său de s-au lat sau se pot lua anumite măsuri procesuale (printre care și interdicția de a ieși din țară) a hotărât să-și schimbe numele. Astfel a divorțat de soția sa, după care s-a căsătorit cu din

În baza noului act de căsătorie, a renunțat la numele său "" și și-a luat numele de familie al soției -" " procurându-și un nou act de identitate și alt pașaport, pe numele de, iar la data de 22.12.2005 a părăsit țara, cu autoturismul - - vezi fi. nr.78-179 dosar.

Până în prezent inculpatul nu s-a întors în țară, fiind dat în consemn la frontieră și întrucât s-a sustras de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească nu a putut fi audiat,și a fost dat și în urmărire generală (vezi fi. nr.173-180 dosar). schimbării numelui a fost utilizată și de,care și-a schimbat și ea numele prin divorțuri și căsătorii repetate, urmărind să-și piardă urma în evidențele organelor competente ( baza de date) așa explicându-se că aceasta și-a schimbat de trei ori numele - după cum urmează: "", "", "" (în perioada 2000 - 2005).

În acest a reușit să iasă și să intre mai repede din și în țară, așa explicându-se de ce într-o perioadă relativ scurtă, respectiv 2002 - 2005, efectuat 22 de deplasări în străinătate în cazul nostru în Italia).Din enumerarea împrejurărilor și condițiilor în care s-au comis faptele rezultă clar că inculpatul știe că este cercetat și urmărit pentru acestea, nu există nici o îndoială că a recurs la toate mijloacele menționate pentru a putea ieși din țară, pentru a se sustrage de la urmărire și judecată.

În legătură cu persoana sa mai rezultă că în orașul B este cunoscut că se ocupă cu racolarea și traficarea de persoane de sex feminin, suportând în toate cazurile toate cheltuielile, că de regulă persoanelor pe care le racolează le promite inițial locuri de muncă în Italia, unde le trimitea la soția sa. În realitate, în Italia persoanele racolate și traficate, sunt obligate și constrânse de să practice prostituția, iar o mare parte din câștiguri (circa 50%) să fie date susnumitei acesteia. S-a conturat evident înțelegerea dintre inculpatul și fosta sa soție, de a comite faptele ce formează obiectul prezentei cauze, fiecare împărțindu-și foarte precis rolurile, în activitățile infracționale desfășurate. Astfel a desfășurat activități de racolare, traficare și transport din țară suportând toate cheltuielile necesare iar, a desfășurat activități în Italia, unde prelua persoanele trimise pe care le obliga să se prostitueze și le reținea din câștiguri mai bine de J din sumele obținute. Din probele administrate în cauză nu s-a putut stabili însă dacă inculpatul a primit sume de bani de la fosta sa soție din banii dobândiți de aceasta din trafic, situație în care numai pe simple presupuneri nu poate fii dispusă confiscarea de sume de bani de la inculpatul trimis în judecată.

n drept, faptele inculpatului constând în aceea că în perioada iunie - septembrie 2003, prin procedee mincinoase, de inducere în eroare, a racolat și transportat, c în Italia pe victimele și în scopul exploatării sexuale ce a fost realizată de, realizează conținutul infracțiunii de trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. 1,2 lit. "a" din Legea 678/2001 modificată, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal.

Fapta comisă de inculpatul rezultă din următoarele probe:

- declarațiile părții vătămate - declarațiile părții vătămate,declarația martorei -

- proces-verbal verificare în baza de date - fl.34-36

-acte de stare civilă și procese verbale din baza de date privitoare pe inculpatul și R

-acte de dare în urmărire generală și de verificare la Direcția Generală a Penitenciarelor și Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei - fi. 171-180 dosar.

- Procesele verbale privind înregistrarea convorbirilor
telefonice purtate de - fost, de la
postul telefonic -, interceptate autorizat și certificate de
instanța competentă prin încheierea din 08.06.2006.(fi.73-76 dosar -
vol.ll)

În latura civilă a cauzei artea p. vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4000 EURO,pretenții ce sunt nejustificate deoarece ca daune materiale nu au fost dovedite iar ca daune morale nu pot fii acordate în circumstanțele cauzei. Partea vătămată va primii o satisfacție morală deplină prin acea că autorul faptei va fii sancționat. Pentru aceste motive instanța va respinge pretențiile civile ale acesteia. De asemenea tot în latura civilă, în temeiul art. 14 și 346 cod procedură penală se va lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. 2 cod procedură penală constatând că fapta există constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat, instanța va hotărî prin sentință, pronunțând condamnarea inculpatului la pedeapsa principală a închisorii, complimentară a interzicerii unor drepturi si accesorie a interzicerii unor drepturi. La individualizarea judiciară a acestora instanța va avea în vedere limitele pedepsei închisorii prevăzute de norma de incriminare, dispozițiile art. 76 lit."b" și ale art.dispozițiile art. 64, 65,53 alin.2 lit."a" și 71 cod penal cât și celelalte criterii legale, prevăzute de art. 72 cod penal respectiv gradul de pericol social al faptei comise de inculpat,dedus din modul de comitere, împrejurările comiterii conduita părților, urmarea produsă, cât și datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului. Inculpatul este un element tânăr care anterior comiterii faptei a absolvit cursurile unei școli liceale aspect ce va fii avut în vedere ca element circumstanțial conform art. 74 alin2 cod penal.

Față de aspectele de fapt și de drept expuse mai sus instanța a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii sub minimul special orientată spre minimul prevăzut de art.76 alin 2 cod penal,pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a teza 2 și lit" b" pe o durată rezonabilă.

În cea ce privește aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 cod penal instanța a stabilit, ținând cont decizia nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a ÎCCJ care are caracter obligatoriu cât și de CONVENȚIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI care în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României fac parte din dreptul intern și jurisprudența CEDO respectiv hotărârea din 30 martie 2004 pronunțată în cauza HIRST contra MARII BRITANII. Prin decizia nr. LXXIV(74) din 5-11-2007 ICCJ s- decis că dispozițiile art. 71 cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit."a" teza 1 și lit. "c" cod penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin3 cod penal. Astfel reglementările prevăzute de art. 71 alin 1, 2 și 3 din Codul penal în conținutul dat prin art. I punctul 22 din Legea nr. 278/2006, au avut în vedere dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează respectarea vieții private și de familie.

Această modificare adusă dispozițiilor referitoare la aplicarea pedepsei accesorii este conformă și cu prevederile art. 53 alin.22 din Constituția României, potrivit cărora restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fii dispusă numai dacă este necesară, precum și că o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-

ICCJ a arătat că în domeniul dreptului penal principiul proporționalității își găsește expresia specifică în criteriile generale de individualizarea pedepselor în raport cu care la stabilirea și aplicarea acestora trebuie să se țină seama atât de gradul de pericol social abstract, astfel cum este el determinat în textul de lege incriminator, cât și de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și toate trăsăturile ce caracterizează pe infractor. Înalta Curte a reținut că pe lângă limitele de pedeapsă fixate în lege și gradul de pericol social al faptei săvârșite, pedepsele trebuie să reflecte și persoana infractorului, cu toate trăsăturile și particularitățile care îl caracterizează, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea sa penală. În acest cadru firesc de situații concurențiale, cu rol determinant în stabilirea rezultantei ce impune în concret natura și cuantumul pedepsei principale și a celei complementare, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 72 cod penal, nu este posibil ca aceleași dispoziții să nu călăuzească și modul de stabilire a pedepsei accesorii.

De aceea, criteriile de individualizare cu caracter general, astfel cum sunt reglementate în art. 72 cod penal, trebuie particularizate și pentru situațiile specifice ce privesc modul de aplicare a pedepselor accesorii, astfel cum sunt reglementate în conținutul actual al art. 71 din Codul penal, în urma modificării aduse prin art. 1 punctul 22 din Legea nr. 278/2006.

În cauza Hirst contra Marea Britanie (hotărârea CEDO din 30 martie 2004). Curtea Europeeană a Drepturilor Omului a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot constatând că interzicerea dreptului de a vota aplicată tuturor persoanelor condamnate în mod automat fără a ține seama de durata condamnării ori de natura și gravitatea infracțiunii încalcă art.3 din Primul Protocol adițional.

Curtea a acceptat " că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot poate fii justificată în timpurile moderne, și a modului de menținere a justului echilibru, concluzionând că art. 3 din Primul protocol adițional este încălcat când legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea, nefiind posibilă interpretarea că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice condamnat, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere. În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul protocol adițional.

Prin urmare în aplicarea acestor două jurisprudențe națională a ICCJ și CEDO, instanța nu va aplica automat "ope legis", pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit."a" teza 1, și 64 lit. "c", ci va analiza în ce măsură o atare aplicare este sau nu necesară față de gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului. În raport de criteriile arătate, în speță nu se impune interzicerea acestor drepturi. În schimb față de natura faptei și gravitatea acesteia și față de elementele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului astfel cum au fost reținute mai sus instanța apreciază că se impune a se aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" teza 2 și lit. "b" cod penal.

Împotriva sentinței penale mai sus menționate a declarat în termen legal apel inculpatul, fără a depune în scris motivele cererii de apel.

Oral, prin apărătorul ales, a invocat nelegala condamnare a inculpatului, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea inculpatului, întrucât fapta nu a fost comisă de acesta.

Analizând sentința penală apelată, sub aspectul motivelor de apel și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel reține următoarele:

Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și de drept, în baza probatoriului eficient administrat pe parcursul procesului penal, astfel că fapta inculpatului, constând în aceea că în luna septembrie 2003 racolat, traficat și transportat în orașul Milano-Italia pe numitele-părți vătămate- și, pentru practicarea prostituției în înțelegere cu fosta sa soție, realizând importante sume de bani, întrunește sub aspect obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzute și pedepsite de textul legal al art.12 al.1,2 lit.a din Legea nr. 678/2001 cu art.41 al.2 și art.13 penal.

Și sub aspect subiectiv, probele administrate în cauză au evidențiat intenția directă a inculpatului, care a prevăzut urmarea faptelor urmărind producerea rezultatului socialmente periculos prin comiterea infracțiunii. Drept urmare, prima instanță, a reținut corect a fi realizate cerințele de text impuse de art.19 pct.1 lit.a penal.

Așa fiind, din probatoriu administrat în cauză rezultă că:

La rândul său a efectuat 2 deplasări sub numele de și 2 sub numele de, în perioada 2003-2005.

Astfel, cu privire la clasicul "modus operandi" se reține că inculpații și și-au împărțit rolurile, în circuitul activităților de racolare, traficare și realizare a scopului urmărit.

În concret, racola persoanele de sex feminin, din B și localitățile limitrofe, le rezolva personal problemele legate de deplasare în Italia (pașapoarte, acte identitate, transport etc).

în Italia - orașul Milano - aștepta autocarul, în gara din acel oraș de unde prelua persoanele trimise din România de, le ducea la barul din Milano, unde acestea practicau prostituția iar sumele de bani erau încasate de (vezi fl.nr.25,27dosar).

La barul din Milano, cele 2 părți vătămate au locuit într-o cameră a imobilului în care se afla barul patronului italian și lucrau în fiecare zi până la orele 22,00, ca ospătare.

In legătură cu partea vătămată, trebuie menționat faptul că a fost în Italia, la barul din Milano, de două ori, în cursul anului 2003. Prima dată a fost în luna iunie 2003 și a doua oară în toamna anului 2003, lucrurile petrecându-se identic așa cum am precizat mai sus.

Declarația dată la 11,- urmează a fi înlăturată, ca total nesinceră, argumentele fiind următoarele:

a recunoscut că s-a întâlnit cu, că și aceasta din urmă a fost la același bar în Milano, aspecte relatate în ambele declarații date de către la procuror.

- argument al înlăturării declarației din 11.11.2006 dată de
, este acela referitor la faptul că asupra acesteia s-au exercitat în mod repetat intens, amenințări fizice și morale, pentru a-și schimba declarația inițială, din partea inculpatului . Acest lucru rezultă cu certitudine din declarația dată de, care precizează că a căutat-o acasă de mai multe ori și că mama acesteia cu care
discutat învinuitul a fost amenințată, dacă fiica sa nu-și retrage
mărturia inițială (vezi fi. nr. 18-38 dosar).

Acest aspect rezultă cu prisosință din adresele de la fi nr.148 dosar) precum și din notele privind înregistrările telefonice autorizate (vezi volumul II, fi. nr.1-72 dosar).

Pentru aceste considerente a luat în considerare declarația inițială a părții vătămate, dată la procuror la 26.2005 și o va înlătura pe cea din data de 11.11.2005.

În legătură cu persoana sa mai rezultă că în orașul B este cunoscut că se ocupă cu racolarea și traficarea de persoane de sex feminin, suportând în toate cazurile toate cheltuielile, că de regulă persoanelor pe care le racolează le promite inițial locuri de muncă în Italia, unde le trimitea la soția sa. În realitate, în Italia persoanele racolate și traficate, sunt obligate și constrânse de să practice prostituția, iar o mare parte din câștiguri (circa 50%) să fie date susnumitei acesteia. S-a conturat evident înțelegerea dintre inculpatul și fosta sa soție, î, de a comite faptele ce formează obiectul prezentei cauze, fiecare împărțindu-și foarte precis rolurile, în activitățile infracționale desfășurate. Astfel a desfășurat activități de racolare, traficare și transport din țară suportând toate cheltuielile necesare iar, a desfășurat activități în Italia, unde prelua persoanele trimise pe care le obliga să se prostitueze și le reținea din câștiguri mai bine de J din sumele obținute. Din probele administrate în cauză nu s-a putut stabili însă dacă inculpatul a primit sume de bani de la fosta sa soție din banii dobândiți de aceasta din trafic, situație în care numai pe simple presupuneri nu poate fii dispusă confiscarea de sume de bani de la inculpatul trimis în judecată.

Fapta comisă de inculpatul rezultă din următoarele probe:

- declarațiile părții vătămate - declarațiile părții vătămate,declarația martorei -

- proces-verbal verificare în baza de date - fl.34-36

-acte de stare civilă și procese verbale din baza de date privitoare pe inculpatul și R

-acte de dare în urmărire generală și de verificare la Direcția Generală a Penitenciarelor și Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei - fi. 171-180 dosar.

În conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. 2 cod procedură penală constatând că fapta există constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat, instanța a hotărît prin sentință, pronunțând condamnarea inculpatului la pedeapsa principală a închisorii, complimentară a interzicerii unor drepturi si accesorie a interzicerii unor drepturi. La individualizarea judiciară a acestora instanța a avut în vedere limitele pedepsei închisorii prevăzute de norma de incriminare, dispozițiile art. 76 lit."b" și ale art.dispozițiile art. 64, 65,53 alin.2 lit."a" și 71 cod penal cât și celelalte criterii legale, prevăzute de art. 72 cod penal respectiv gradul de pericol social al faptei comise de inculpat,dedus din modul de comitere, împrejurările comiterii conduita părților, urmarea produsă, cât și datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului. Inculpatul este un element tânăr care anterior comiterii faptei a absolvit cursurile unei școli liceale aspect ce va fii avut în vedere ca element circumstanțial conform art. 74 alin2 cod penal.

În cea ce privește aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 cod penal instanța o va stabilii ținând cont decizia nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a ÎCCJ care are caracter obligatoriu cât și de CONVENȚIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI care în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României fac parte din dreptul intern și jurisprudența CEDO respectiv hotărârea din 30 martie 2004 pronunțată în cauza HIRST contra MARII BRITANII. Prin decizia nr. LXXIV(74) din 5-11-2007 ICCJ s- decis că dispozițiile art. 71 cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit."a" teza 1 și lit. "c" cod penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin3 cod penal. Astfel reglementările prevăzute de art. 71 alin 1, 2 și 3 din Codul penal în conținutul dat prin art. I punctul 22 din Legea nr. 278/2006, au avut în vedere dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează respectarea vieții private și de familie.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond,a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 penal, respectiv gradul de pericol social al faptei comise de inculpat, împrejurările comiterii faptei, conduita inculpatului, urmarea produsă, datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Astfel, pedeapsa aplicată de prima instanță a fost judicios apreciată, aceasta are în vedere pe de o parte-infracțiunea comisă- care rămâne în centrul procesului de individualizare- și pe de altă parte persoana inculpatului, mediul în care trăiește, gradul său de moralitate și șansa de reeducare pe care acesta o prezintă, făcându-se aplicarea dispozițiilor art.74 al.2 și 76 lit.b penal.

Față de cele mai sus reținute, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, acesta este autorul infracțiunii de trafic de persoane, pentru care a fost condamnat de Tribunalul Bacău, iar hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.

Așa fiind, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, Curtea de Apel, va respinge recursul declarat de inculpat potrivit dispozitivului prezentei.

Văzând și dispozițiile art.192 al.2 pr.penală și art.189 pr.penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul- inculpat, împotriva sentinței penale nr. 504/D din data de 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.

Constată că apelantul-inculpat a fost asistat de apărător ales.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției-onorariului avocat oficiu, până la angajarea apărătorului ales, în sumă de 200 lei- av., precum și al onorariilor avocat oficiu pentru intimatele-părți vătămate în sumă de 300 lei, avocați și.

În baza art.192 al.2 pr.penală, obligă apelantul-inculpat să plătească statului suma de 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2009

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - - -

GREFIER,

la seminar Bîrlad-

grefier șef secție-

Red.

Red. / 02.02.2009

Tehnored. pt. / 02.02.2009

2 ex.

Președinte:Dumitru Pocovnicu
Judecători:Dumitru Pocovnicu, Valerica Niculina Grosu

#Judecator Dumitru Pocovnicu

Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Bacau