Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 8

Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu

JUDECĂTOR 2: Valerica Niculina Grosu

GREFIER - - -

***

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -

legal reprezentat de PROCUROR -

La ordine a venit soluționarea apelurilor formulate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr.84/P din 4.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat apelanții-inculpați - asistat de avocat ales și - asistat de avocat ales G, lipsă fiind apelantul-inculpat - pentru care a răspuns avocat ales și intimatele-părți vătămate, pentru care au răspuns: av. of. - pentru și, av. of. - pentru și, av. of. - pentru și, av. of. - pentru și av. - pentru.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care a arătat că la dosarul cauzei a fost atașat procesul-verbal emis de Inspectoratul Județean de Jandarmi N, privind imposibilitatea aducerii la instanță a inculpatului-apelant, după care:

Întrebat fiind de instanță, apelantul-inculpat a arătat că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, prevalându-se de dreptul la tăcere.

-., G și, pe rând, au arătat că nu au cereri prealabile de formulat.

Apărătorii intimatelor-părți vătămate, pe rând, au arătat că nu au cereri de formulat.

Procurorul de asemenea nu a formulat alte cereri prealabile dezbaterii fondului.

Nefiind cereri prealabile, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a dat cuvântul pe fond.

-., având cuvântul pentru apelantul-inculpat, a invocat nulitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond, motivând că aceasta a încălcat principiile fundamentale de desfășurare ale procesului penal și regulile privind participarea părților la procesul penal, precum și norme imperative referitoare la citarea părților și administrarea probelor. A susținut că 5 persoane care au avut calitatea de martore cu identitate protejată, au fost transformate în părți vătămate, instanța schimbându-le calitatea din oficiu, cu toate că, "calitatea părților este atributul manifestării lor de voință". A susținut că acestea au renunțat la calitatea de părți vătămate, fiind audiate la urmărirea penală în calitate de martore, însă instanța de fond, de la sine putere, le-a schimbat calitatea procesuală și le-a citat în calitate de părți vătămate. A susținut că astfel au fost încălcate dispozițiile art.176 al.2 și art.291 al.1 Cod pr.penală, respectiv părțile nu au fost citate sub calitatea corectă, instanța de fond pășind în mod nelegal la judecarea cauzei. Apărătorul a susținut de asemenea că, urmare a schimbării nelegale a calității procesuale a părților, s-a încălcat dreptul la apărare al inculpaților, care nu au avut posibilitatea de a pune întrebări martorelor, acestea fiind citate ca părți vătămate. În concluzie, apărătorul a susținut că procesul este nul și a solicitat admiterea apelului declarat de inculpatul și trimiterea cauzei spre rejudecare, conform actului de sesizare a instanței, la Tribunalul Neamț. În subsidiar, a solicitat achitarea inculpatului și înlăturarea celorlalte măsuri luate de instanța de fond, având în vedere că procesul nu are la bază probe legale, astfel încât condamnarea inculpatului este nulă, iar confiscarea - nelegală, dat fiind faptul că părțile vătămate nu au solicitat o asemenea măsură, iar locuința nu poate fi confiscată.

-.G, având cuvântul pentru apelantul-inculpat, a învederat instanței că își însușește întru-totul susținerile colegului său, av. și a solicitat admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare. A arătat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de persoane, motivat de faptul că ceilalți inculpați au recrutat 2 persoane vătămate iar inculpatul le-a transportat. În expozitivul rechizitoriului se face referire doar la o singură parte vătămată, dar aceasta nu face referire, în declarația sa, la inculpatul; de asemenea, nici celelalte părți vătămate care, în declarațiile lor, menționează la alte persoane. Apărătorul a menționat că părțile vătămate au fost urmărire pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, declarațiile acestora fiind date "pentru a ieși din situație"; inculpatul a fost angajat la o firmă de construcții. În subsidiar, apărătorul a solicitat achitarea inculpatului.

-., având cuvântul pentru apelantul-inculpat, a arătat de asemenea că își însușește concluziile puse de av., pentru apelantul. A susținut că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea dreptului la apărare al inculpatului. În subsidiar a solicitat achitarea apelantului-inculpat, în temeiul art.11 al.2 lit.a cu referire la art.10 lit.a Cod pr.penală, întrucât ambele infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul nu există. A susținut că față de inculpatul s-a emis mandat de arestare în lipsă, pentru o acuzație nefondată, nedovedită, pe baza mărturiilor unor martori "fantomă", care nu au fost audiați nici la fond și nici în apel. Apărătorul a mai solicitat a se avea în vedere că din probele administrate nu rezultă comiterea niciunui act de violență față de părțile vătămate și nici faptul că acestea ar fi desfășurat activitatea de prostituție ca urmare a amenințărilor exercitate asupra lor. De asemenea, apărătorul a subliniat faptul că înregistrările convorbirilor telefonice nu cuprinde nimic incriminator pentru inculpat. A solicitat admiterea apelului declarat de acesta, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Neamț, iar în subsidiar - achitarea inculpatului-apelant, întrucât infracțiunea nu există.

-., având cuvântul pentru intimatele-părți vătămate și, a lăsat soluția la aprecierea instanței de apel.

-. - având cuvântul pentru intimatele-părți vătămate și, a solicitat respingerea apelurilor declarate de către inculpați, având în vedere că infracțiunile au fost dovedite, iar în cauză primează legea specială.

-. - având cuvântul pentru intimatele-părți vătămate și, a lăsat la aprecierea instanței excepția invocată, iar pe fond a solicitat respingerea apelurilor, având în vedere probele de la dosar.

-. of. - având cuvântul pentru intimata-parte vătămată, a lăsat de asemenea la aprecierea instanței motivele de nulitate absolută invocate de apărători, iar pe fond a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.

-. - având cuvântul pentru intimata-parte vătămată, a pus aceleași concluzii, respectiv a lăsat la aprecierea instanței soluția privind excepția de nulitate invocată de apelanți și iar pe fond a solicitat respingerea apelurilor declarat de aceștia.

Procurorul, având cuvântul, a arătat că, în conformitate cu art.82 Cod pr.penală, persoana vătămată poate fi ascultată ca martor dar, având în vedere faptul că instanța de fond nu a administrat în mod direct și nemijlocit probele, în acest fel dreptul la apărare al inculpaților fiind încălcat, solicită în baza art.379 pct.2 lit.b Cod pr.penală admiterea apelurilor și trimiterea dosarului spre rejudecare.

Apelantul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său.

Apelantul-inculpat, în ultimul cuvânt, și-a însușit de asemenea susținerile apărătorului său.

S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.

CURTEA

- deliberând-

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.84/P din data de 04.iunie.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpaților:

1., fiul lui si, născut la data de 20 iulie 1963 în municipiul R, de cetățenie română, studii 12 clase, șef de echipă la " R, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, domiciliat în R, strada - -, bloc 2, scara B, apartament 40, județul N, pentru săvârșirea infracțiunilor:

a) trafic de persoane, prevăzută de art. 12 al. 1 și al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 al. 1 lit. și alin. 2 Cod penal, cu referire la art.76 alin. 1 lit. b Cod penal, împotriva părților vătămate:, și, la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal;

b) trafic de persoane, prevăzută de art. 13 alin. 1, 2, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.13 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. și alin. 2 Cod penal, cu referire la art.76 alin. lit. b Cod penal, împotriva părților vătămate, și, la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs real și în baza art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepsele în pedeapsa cea mai grea de5 (cinci) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 26. martie.2007 și până la data de 17.martie.2008.

2., fiul lui și, născut la data de 24 noiembrie 1967 în municipiul R, de cetățenie română, studii 10 clase, muncitor la Ferma, județul N, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, domiciliat în R, strada -, bloc 6, apartament 34, județul N, fără forme legale în R,-, județul N, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin.1 lit. și alin. 2 Cod penal, cu referire la art.76 al. 1 lit. b Cod penal, împotriva părților vătămate:, și, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada reținerii si arestării preventive, începând cu data de 26. martie.2007 și până la data de 16 noiembrie 2007.

3., fiul lui si, născut la data de 6 noiembrie 1980 în comuna de Târg, județul P, de cetățenie română, fără antecedente penale, domiciliat în R,-, județul N, pentru săvârșirea infracțiunilor:

a) trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. și alin. 2 Cod penal, cu referire la art.76 al. 1 lit. b Cod penal, împotriva părților vătămate:, și, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal;

b) trafic de persoane, prevăzută de art.13 alin.1, 2, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 Cod penal, art. 74 alin.1 lit. și alin. 2 Cod penal, cu referire la art.76 alin.1 lit. b Cod penal, împotriva părților vătămate și, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În temeiul art.33 lit. a Cod penal, s-a constatat că infracțiunile sunt în concurs real și, în baza art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de5 (cinci) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.

În baza art.19 alin.1 din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 lit. e Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpații și a câte 44887,5 lei și 600 euro, sau echivalentul în lei la data executării și de la inculpatul a sumei de 39.400 lei și suma de 4000 euro, sau echivalentul în lei de la data executării.

În baza art.118 lit. b Cod penal, raportat la art.19 alin. 2 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpatul a imobilului în suprafață de 108,1. anexe 34,21. și teren în suprafață de 302. bunuri imobile situate în municipiul R,- județul

A fost menținută măsura sechestrului asigurator aplicat prin ordonanța procurorului - Biroul Teritorial Neamț din 3 aprilie 2007 asupra imobilului situat în R,-, județul

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocați oficiu pentru părțile vătămate.

În temeiul art.191 Cod procedură penală, au fost obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin încheierea din data de 23.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art.195 Cod procedură penală, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței penale nr.84/P din 4 iunie 2008, în sensul că, la alineatul 8 paragraful 2, pentru inculpatul, în loc de "pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art.13 alin.1, 2, 3 și 4 din Legea nr.678/2001" se va trece "pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.678/2001", așa cum a fost trimis în judecată prin actul de sesizare al instanței.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Sub numărul 2366/103 din 20 aprilie 2007, fost înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore, prevăzute de art. 12 al. 1 și al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 13 al. 1, 2, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal și art. 13 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore prevăzute de art. 12 al. 1 și al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 13 al. 1, 2, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal și art. 13 Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore prevăzută de art. 12 al. 1 și al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.

În motivarea actului de sesizare al instanței s-a arătat că, în perioada anilor 2003-2005, inculpații au recrutat, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în baza unei înțelegeri prealabile, prin înșelăciune, 8 victime minore și majore de pe raza județului N, pe care le-au cazat într-un imobil din municipiul R, și pe care le-au exploatat sexual, prin amenințări și violență, atât în țară cât și în străinătate.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați doar inculpații și, întrucât inculpatul s-a sustras de la judecată, au fost audiați martorii, s-au depus acte în apărare.

Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor. Inculpatul a declarat că a avut deschis un bar în municipiul R, care avea și program de striptease, că avea angajate fără forme legale dansatoare, dar că acestea stăteau foarte puțin timp, după care plecau și că, niciodată nu a obligat vreo persoană să practice prostituția, nediscutând cu clienții barului despre posibilitatea de a întreține relații sexuale cu angajatele.

Inculpatul a declarat că a lucrat o perioadă la barul inculpatului, ca bodyguard, dar nu cu forme legale, perioadă în care nu a fost implicat în exploatarea sexuală a tinerelor. Ulterior a plecat în Italia, iar în anul 2002 plecat în Spania, de unde a revenit în țară în aprilie 2006. În perioada în care a stat în Spania a lucrat ca șofer la o firmă de construcții a numitului. A mai declarat inculpatul că din Spania a trimis bani în țară, unei surori a inculpatului, întrucât era prieten cu acesta.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:

În cursul anului 2002, profitând de faptul că era administrator al clubului de noapte "" amplasat în zona din mun.R și că posedă un imobil situat în-, inculpatul a luat hotărârea infracțională de a racola tinere de pe raza municipiului și a comunei limitrofe, în vederea exploatării sexuale a acestora, în cadrul clubului, în scopul obținerii de beneficii materiale în mod facil.

În acest sens, cu ajutorul unor persoane de încredere - respectiv inculpații și, lucrători fără forme legale în cadrul clubului - inculpatul a pus bazele unei afaceri de exploatare sexuală, în principal pe plan local și, într-o mică măsură pe plan internațional, respectiv în Spania. Datorită caracterului extrem de violent și a potențialului financiar considerabil de care dispunea, inculpații s-au impus în mediile sociale ale localității de domiciliu și au reușit instituirea unor reguli proprii, creând în egală măsură și aparența că pot ajuta persoanele de sex feminin pentru asigurarea unor locuri de muncă, oferindu-le în același timp și cazare.

Inculpații și au recrutat victimele din medii cu grave probleme sociale și financiare, cu nivel mediu de pregătire școlară, prin înșelăciune, respectiv prin promisiuni de oferire a cazării în schimbul angajării acestora în calitate de dansatoare în clubul de noapte "", dar și prin exploatarea sentimentală a victimelor.

După racolare, inculpații cazau victimele în imobilul din R,-, și, profitând de faptul că atitudinea lor violentă crea acestora o adevărată stare de temere, prin acțiuni de constrângere și de multe ori prin violențe fizice, le supuneau exploatării sexuale, mai întâi pe plan local.

Din declarațiile părților vătămate și ale martorelor audiate în cauză, precum și din interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul în perioada noiembrie - decembrie 2003 rezultă atât înțelegerea prealabilă dintre inculpați, cât și colaborarea dintre aceștia, împărțirea atribuțiilor pe linia activităților infracționale desfășurate.

Astfel, s-a stabilit că inc. avea atribuții pe linia cazării și coordonării activității în scopul exploatării sexuale a victimelor, acesta încasând și administrând veniturile realizate ca urmare a traficului de persoane.

Inculpatul avea atribuții pe linia racolării victimelor, a supravegherii acestora atât în casa în care erau cazate, cât și la clubul de noapte, atribuții în ceea ce privește conducerea victimelor la clienți și a încasării sumelor realizate ca urmare a întreținerii de relații sexuale de către victime.

În perioada 2004 - 2005, inculpatul a avut atribuții și pe linia racolării și transportării victimelor în străinătate.

Inculpatul a avut și el atribuții în ceea ce privește supravegherea victimelor în scopul traficării pe plan intern, fiind recunoscut de inculpatul ca angajat cu "atribuții de șef de sală" și ulterior pe plan extern, rezultând din declarațiile părții vătămate că acesta se ocupa de cazarea victimelor în străinătate, supravegherea, încasarea și repartizarea veniturilor realizate, ocupându-se de trimiterea sumelor obținute în țară către beneficiarii rețelei de trafic de persoane.

Deși în actul de sesizare al instanței victimele cu identitate protejată, au fost menționate ca având calitatea de martore, instanța a dispus citarea acestora în calitate de părți vătămate, având în vedere că pentru existența infracțiunii de trafic de persoane este necesară existența subiectului pasiv.

În mod cronologic, faptele comise de inculpați - stabilite în prezenta cauză - sunt următoarele:

În cursul verii anului 2003, victima, minoră în vârstă de 16 ani la data respectivă, a fost "vândută" de o persoană neidentificată cunoscută sub numele de " ", inculpatului, fost, pentru suma de 300 de euro. Inculpatul i-a propus acesteia să lucreze la Clubul, pentru suma de 600.000 de lei vechi pe lună și cazare gratuită în imobilul situat pe-. Datorită unor probleme familiale deosebite, victima a acceptat propunerea acestuia, fără a cunoaște că urmează a fi supusă la practicarea prostituției.

După aproximativ 2 - 3 zile, inculpatul i-a comunicat victimei că va fi obligată la practicarea prostituției întrucât nu realiza suficiente venituri de pe urma sa.

Fiind cazată deja în imobilul aparținând inculpatului și supravegheată împreună cu celelalte fete de către 2 angajați de-ai acestuia, printre care și inculpatul, zis "", victima a fost nevoită a practica prostituția în Clubul "", timp de aproximativ o lună de zile.

Raportat la media încasărilor zilnice, victima apreciază totalul sumelor ilicite obținute și încasate în totalitate de inculpatul, prin intermediul inculpatului și al celuilalt angajat - - la aproximativ 10.000 lei.

În cursul lunii noiembrie 2003, victima, în vârstă de 23 ani, l-a cunoscut pe inculpatul, prin intermediul unei persoane care cunoștea faptul că aceasta nu este în relații bune cu familia, nu avea unde locui și nici cu ce se întreține. Inculpatul i-a promis victimei că-i va asigura cazarea în imobilul din-, cu condiția de a dansa în clubul de noapte "" din municipiul

După ce a fost condusă în imobilul aparținând inculpatului, în care se aflau mai multe fete supravegheate de inculpatul, zis "", victima a aflat de la acesta din urmă, că urmează să practice prostituția. Întrucât nu avea alte posibilități de cazare la vremea respectivă, victima a fost nevoită să accepte propunerea inculpaților, practicând prostituția aproximativ 2 luni de zile. În această perioadă, victima a fost constrânsă prin amenințare și chiar lovire de către inculpatul, la practicarea prostituției, la același tratament fiind supuse și celelalte fete traficate de inculpații la momentul respectiv. Deși a fost amenințată în repetate rânduri, victima a reușit să fugă din casa în care era cazată de inculpați. În aceeași perioadă, victima a declarat că inculpatul mai avea și un alt angajat, cunoscut sub porecla de "", respectiv inculpatul, care se ocupa de supravegherea și conducerea fetelor la clienți, fapt ce rezultă și din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatului, din perioada respectivă.

Având în vedere că era trimisă preponderent cu clienți cetățeni străini, victima precizează că nu poate aprecia cuantumul total al sumelor ilicite obținute, ci doar o medie a veniturilor obținute pe noapte, de aproximativ 2.000 lei.

În vara anului 2003, partea vătămată cu identitate protejată, în vârstă de 18 ani, l-a cunoscut pe inculpatul, prin intermediul persoanei cunoscute sub numele de " ". Acesta i-a propus victimei să lucreze ca dansatoare în clubul său de noapte, oferindu-i în schimb cazare gratuită în imobilul său, situat vis-a-vis de Liceul nr. 3 Datorită unor probleme socio-familiale deosebite, victima a acceptat propunerea acestuia, fără a cunoaște că urmează a fi supusă la practicarea prostituției. De la victimele cazate de inculpați în imobilul de pe-, victima a aflat că urmează să practice prostituția. Victima a practicat prostituția, fiind constrânsă de inculpații și, precum și de alți colaboratori ai acestora, aproximativ o lună de zile.

Tot în vara anului 2003, partea vătămată cu identitate protejată, în vârstă de 17 ani, l-a cunoscut pe inculpatul, prin intermediul unor fete care lucrau pentru inculpat și datorită faptului că aceasta nu era în relații bune cu familia, nu avea unde locui și nici cu ce se întreține, a acceptat să lucreze ca dansatoare în clubul acestuia. De la aceleași fete, a aflat ulterior că pentru a putea fi cazată în imobilul aparținând inculpatului, trebuia să se și prostitueze pentru acesta. Deși a refuzat inițial această propunere, victima a fost lovită și trasă de păr de către - victimă devenită "omul de încredere" al inculpatului.

Datorită faptului că nu avea posibilități financiare pentru a-și asigura cazarea, victima a acceptat să se prostitueze pentru inculpat aproximativ o lună și J, timp în care a realizat pentru acesta, venituri estimate la suma de aproximativ 22 - 2.300 lei. După această perioadă, victima a fugit din casa în care în care era cazată de inculpat, fără a-și mai lua lucrurile personale. De asemenea, victima a precizat că inculpatul desfășura activitățile infracționale la momentul respectiv cu ajutorul altor persoane, printre care și inculpatul, zis "", care avea rolul de a supraveghea victimele și de a încasa banii de la clienți, predându-i ulterior inculpatului.

În cursul anului 2003, victima cu identitate protejată, în vârstă de 19 ani, l-a cunoscut pe inculpatul, ca angajat al clubului de noapte "", din zona Acesta i-a propus să lucreze pentru patronul său - inculpatul, promițându-i că în schimb va avea cazarea asigurată și va obține venituri consistente. Întrucât victima se afla într-o situație financiară deosebită, neavând posibilități de întreținere, a acceptat propunerea inculpatului. Aceasta a fost cazată în același imobil aparținând inculpatului și de la victimele cazate la acea dată în imobil, a aflat că urmează a practica prostituția în cadrul clubului.

Victima a fost obligată la practicarea prostituției aproximativ o lună de zile, însă nu a putut estima veniturile obținute pentru inculpați în această perioadă, precizând că avea doar unu, doi clienți pe seară.

De asemenea, victima a precizat că anterior perioadei în care a fost exploatată sexual de către cei doi inculpați, inculpatul a avut o altă persoană de încredere care se ocupa de supravegherea și conducerea fetelor către clienți, precum și de încasarea banilor, cunoscută cu porecla de "", respectiv inculpatul.

În luna ianuarie 2004, victima cu identitate protejată, minoră în vârstă de 14 ani, a fost vândută de, inculpatului, pentru suma de 100 de euro. Acesta i-a comunicat victimei că o poate angaja ca dansatoare în cadrul clubului său, din seara respectivă și a introdus-o, împreună cu o altă victimă, cumpărată în aceeași seară, în club. De la fetele traficate de inculpat la acel moment, martora a aflat că urmează să se prostitueze, banii urmând a fi încasați de una dintre fete, pe nume, devenită "omul de încredere" al inculpatului. Victima a relatat că în aceeași seară a fost avertizată de celelalte victime să nu spună că nu vrea să întrețină relații sexuale cu clienții, întrucât ar risca să fie bătută foarte rău de inculpatul și a asistat la violențe exercitate de acesta asupra altei fete - - întrucât aceasta refuzase să întrețină raport sexual cu el. În aceste condiții, de teamă, victima a acceptat să întrețină raport sexual cu inculpatul în seara respectivă.

Din aceeași seară, victima a fost cazată în locuința inculpatului, de pe-, unde se afla o singură fată.

În timp ce ieșea din casă pentru a fi transportată la club de către, victima a fost preluată de către cel care o vânduse inculpatului, fără a mai fi nevoită să se prostitueze pentru acesta.

În primăvara anului 2005, victima cu identitate protejată, în vârstă de 19 ani, l-a cunoscut pe inculpatul, prin intermediul unei persoane și datorită faptului că se afla într-o situație socială și financiară dificilă, a acceptat propunerea acestuia de a-i oferi cazare, dar în schimbul practicării prostituției prin intermediul său. Victima a fost cazată în același imobil din- și a fost nevoită să practice prostituția pentru inculpat, o perioadă de aproximativ o lună de zile. În această perioadă, martora a fost supravegheată îndeaproape de alți doi complici ai inculpatului, atât în casa în care era cazată, cât și pe drumurile de la imobil către hotelul unde aveau loc întâlnirile cu clienții. Inculpatul a constrâns martora la practicarea prostituției, luându-i actele de identitate și refuzând să i le restituie de câte ori aceasta i le cerea.

Datorită faptului că inculpatul încasa personal sumele provenite din practicarea prostituției de către victimă, aceasta a declarat că nu poate preciza veniturile realizate pentru acesta.

În perioada iulie - iunie 2004, partea vătămată, în vârstă de 18 ani, a fost racolată și transportată de numitul -. cu ajutorul numiților și, în Spania, în scopul practicării prostituției.

-. a racolat victima prin exploatarea sentimentală a acesteia, profitând de faptul că a fost prietena sa de la o vârstă fragedă, munca în străinătate fiind privită ca unicul mod de asigurare a unui viitor al relației.

Numitul a condus victima în Spania, la inculpatul, zis "", care a asigurat cazarea acesteia timp de o lună de zile, în localitatea. După aproximativ o lună, inculpatul i-a înmânat suma de 2.000 euro lui, trimițându-l la Madrid pentru a închiria o locuință, în vederea cazării victimei și a celorlalte fete ce urmau să vină din țară, printre care și, zisă " ".

După ce a închiriat o locuință în Madrid, inculpatul a trimis-o pe victima la Madrid, în vederea exploatării sexuale, conducând-o la autocar și plătindu-i transportul. La Madrid, victima a fost nevoită să practice prostituția într-un parc, numit Casa del, sub supravegherea lui timp de aproximativ două luni și Veniturile realizate de victimă și de celelalte trei fete, printre care și erau trimise de, inculpatului - care la rândul său le trimitea celorlalți colaboratori din țară.

Întrucât nu-și exercita atribuțiile de supraveghere a fetelor după placul inculpatului, la un moment dat, acesta s-a deplasat însoțit de inculpatul la Madrid, pentru a supraveghea fetele, printre care se afla și victima. În acel context, victima a asistat la amenințări cu bătaia, adresate de inculpatul numitei, pe fondul reproșurilor că nu câștigă suficienți bani.

Întrucât a ajutat-o pe să plece în țară, victima a fost amenințată cu moartea de către inculpatul.

Raportat la media încasărilor zilnice, victima, a apreciat totalul sumelor ilicite obținute și încasate în totalitate de inculpatul, prin intermediul lui, la aproximativ 15.000 de euro.

În cuprinsul rechizitoriului este descrisă și fapta comisă de inculpații și împotriva victimei, însă pentru această faptă nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, întrucât victima nu a înțeles să dea declarație în timpul urmăririi penale, astfel că nu s-a putut stabili în mod cert situația de fapt și încadrarea juridică a faptei.

Deși la data arestării inculpatului, zis "", victima a luat legătura telefonic, din Irlanda, cu organele de anchetă, arătând că dorește să dea declarație în cauză, ulterior aceasta a revenit cu precizarea că refuză să dea declarație, întrucât a primit amenințări de la inculpați, prin intermediari.

Declarațiile victimelor audiate în cauză, se coroborează cu declarațiile martorilor protejați, și ale martorei (), precum și cu interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaților, probe din care rezultă cu certitudine vinovăția inculpaților și prin care se înlătură prezumția de nevinovăție a acestora.

Astfel, martora confirmă faptul că inculpatul racola și caza fete din municipiul R și comunele limitrofe, în imobilul situat în apropiere de Liceul nr. 3 R, pe care le supunea exploatării sexuale cu ajutorul inculpatului, zis "", precum și prin intermediul altor persoane cunoscute cu poreclele "" și "". Martora a mai precizat că inculpatul trimitea fete în străinătate, în vederea exploatării sexuale de către inculpatul, zis "". În cursul anului 2003, martorei i s-a propus de către angajatul inculpatului, zis "", să plece în străinătate, prin intermediul lui "", însă, aceasta a aflat că urma să fie supusă practicării prostituției și a refuzat.

De asemenea, martora, audiată și în instanță, confirmă faptul că inculpații, și, s-au ocupat multă vreme cu traficul de persoane, racolând tinere pe care le cazau în imobilul aparținând primului, le supuneau exploatării sexuale în țară, în cadrul clubului de noapte și, după o perioadă de inițiere, le transportau în străinătate, în vederea exploatării sexuale. Aceeași martoră confirmă că inculpatul împreună cu inculpatul s-au ocupat de transportul victimelor și exploatarea acestora în străinătate, uzând în repetate rânduri de violențe fizice. În acest sens, martora a precizat că are cunoștință de cel puțin două victime ( cunoscută sub porecla "" și, cunoscută ca " "), care au fost bătute de inc. cu bâta de baseball, întrucât au refuzat să se prostitueze în Spania.

Aceeași martoră a declarat că toate victimele inculpaților erau permanent însoțite de angajați ai inculpatului, inclusiv pe drumul de la imobilul în care erau cazate pânăla bar, precum și atunci când mergeau la cumpărături. De asemenea, a mai declaratat că inculpatul era sunat de clienți și acesta stabilea care era prețul și fata disponibilă. Tot din declarația martorei rezultă că inițial fetele erau angajate ca dansatoare, acestea necunoscând faptul că vor fi puse să practice prostituția. Ulterior, inculpații și le explicau că nu vor putea câștiga prea mulți bani și va trebui să întrețină și relații intime cu clienții, iar în cazul în care se opuneau, erau bătute.

Deși după dotarea instanței cu aparatura necesară pentru audierea martorilor sub acoperire, s-a solicitat de către inculpați reaudierea martorei, cerere care a fost admisă, martora a refuzat să mai dea declarație, motivat de faptul că îi este frică de inculpați și se teme să nu fie văzută de aceștia. Aceste aspecte nu sunt de natură să înlăture depozițiile anterioare ale martorei, cu atât mai mult cu cât acestea se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Martora () a confirmat legăturile inculpatului cu alte persoane cunoscute ca având preocupări pe linia traficului de persoane, respectiv cu.

De asemenea, victimele și martorele audiate în cauză confirmă caracterul violent al inculpaților, dovedit în cazul inculpatului de cazierul acestuia și de prezența unei perechi de cătușe la locuința acestuia - ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate.

Din înregistrările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul cu inculpatul rezultă cu certitudine faptul că aceștia aveau activități pe linia traficului de persoane. Astfel, din convorbirile purtate de inculpatul în luna noiembrie 2003, rezultă că acesta stabilea tarifele care urmau a fi achitate de clienți precum și fetele care urmau să întrețină relații sexuale. De asemenea, dintr-o convorbire purtată de același inculpat cu una din fete, rezultă că acestea nu puteau ieși din casă decât cu acordul său.

De asemenea, victimele și martorele audiate în cauză au confirmat caracterul violent al inculpaților, în cazul inculpatului acest aspect fiind dovedit și de găsirea unei perechi de cătușe la domiciliul său, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate.

infracționale ale inculpaților pe linia traficului de persoane sunt dovedite și de bunurile ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la locuințele acestora - incluzând numeroase fotografii cu grupuri de tinere, numeroase acte ce dovedesc legături cu persoane cunoscute cu aceleași preocupări și chiar o declarație a unei victime a altui traficant de persoane, cunoscut cu porecla de "", găsită cu ocazia percheziției la inculpatul, precum și de legăturile acestora cu alți membri ai lumii interlope din municipiul R, fapt dovedit de numerele de telefon identificate în agendele telefonice, ca urmare a citirii cartelelor din telefoanele mobile ale inculpaților și.

Susținerile inculpatului referitoare la neimplicare sa în traficarea victimelor sunt nefondate, din declarațiile victimelor, confirmate de declarațiile celorlalte martore audiate în cauză și de interceptările convorbirilor telefonice rezultând modul în care acesta, după ce angaja victimele ca dansatoare, caza în imobilul proprietatea sa și le obliga să practice prostituția cu clienții găsiți de el și pentru tarifele fixate de el.

La cererea inculpatului au fost audiați martorii, și declarațiile acestora confirmând susținerile inculpatului referitoare la faptul că nu s-a implicat în traficarea tinerelor, fiind chiar împotrivă ca acestea să întrețină relații sexuale cu clienții, motivat de faptul că aceștia nu ar mai fi fost apoi interesați să vadă programul fetelor de la bar. Aceste declarații vin în totală contradicție cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu transcrierea convorbirilor telefonice ale inculpatului, din care rezultă, fără putință de tăgadă, că acesta trimitea fete la diverși clienți pentru a întreține relații sexuale.

Nefondate sunt și susținerile inculpatului, de neimplicare în comiterea faptelor, având în vedere faptul că din declarațiile părților vătămate, coroborate cu declarațiile martorelor audiate în cauză rezultă că acesta îl ajuta pe inculpatul în traficarea victimelor, asigurând paza și transportul acestora la clienți.

În apărarea sa, inculpatul a depus la dosar o copie a unei declarații dată de, care a fost parte vătămată într-un alt dosar de trafic de persoane, declarație din care rezultă că victima a fost traficată de o altă persoană, respectiv de. Analizând declarația în cauză, se constată că aceasta nu are relevanță în cauză, întrucât în prezentul dosar partea vătămată se numește, astfel că nu există nicio dovadă că este vorba de una și aceeași persoană și, mai mult decât atât, fapta comisă de inculpatul în prezenta cauză, împotriva părții vătămate s-a săvârșit în vara anului 2004, iar în declarația dată, se referă la faptul că ar fi fost traficată de în cursul anului 2005.

De asemenea, inculpatul a mai folosit în apărarea sa o declarație autentificată, dată pe proprie răspundere de, prin care acesta arăta că în perioadamartie 2004-martie 2006, inculpatul a lucrat la firma sa de construcții din, Spania.

Instanța constată că această declarație, nu îl disculpă pe inculpat ci, dimpotrivă confirmă implicarea sa în comiterea faptelor. Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că victima a fost dusă în Spania, în vara anului 2004 de, și, la inculpatul care se afla în, și, care i-a asigurat cazarea timp de o lună, după care i-a dat suma de 2.000 euro lui, trimițându-l la Madrid pentru a închiria o locuință în vederea cazării victimei. Ulterior inculpatul a trimis victima la Madrid, unde aceasta a fost obligată să practice prostituția într-un parc, sub supravegherea lui, veniturile realizate fiind trimise inculpatului.

Raportat la probatoriul administrat în cauză, instanța constată că vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită, prezumția de nevinovăție fiind înlăturată.

În consecință, fapta inculpatului de a recruta prin înșelăciune, ajutat de ceilalți inculpați, pe părțile vătămate, de a le angaja ca dansatoare la barul său și de a le caza, în scopul de a le obliga apoi să practice prostituția, prin violență și constrângere - concretizată prin îngrădirea libertății de mișcare - faptă comisă în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 al. 1 și al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicare art. 41 al. 2 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat comisă în aceleași condiții împotriva părților vătămate minore, și, aceasta din urmă neavând împlinită vârsta de 15 ani la data faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane minore, prevăzută de art. 13 al. 1, 2, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Fapta inculpatului, de a-l ajuta pe inculpatul în traficarea victimelor majore și, precum și de a asigura cazare în Spania a victimei majore și de a obliga, prin amenințare, să practice prostituția, faptă comisă în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 al. 1 și al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Fapta inculpatului de a-l ajuta pe inculpatul în racolarea și traficarea părților vătămate majore, comisă în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane majore, prevăzută de art. 12 al. 1 și al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat, comisă în aceleași condiții, împotriva părților vătămate minore, cu vârsta peste 15 ani, și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane minore, prevăzută de art. 13 al. 1, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 Cod penal.

În baza acestor texte de lege și a dispozițiilor art. 345 Cod procedură penală, instanța urmează să aplice inculpaților câte o pedeapsă, la individualizarea cărora se va avea în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, modalitatea în care acestea au fost comise precum și conduita procesuală a acestora.

Raportat la textul de lege incriminator și la cuantumul pedepselor principale, urmează a se aplica inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal.

În cauză nu se impune interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că, indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.

De asemenea, la comiterea infracțiunii inculpații nu s-au folosit de nicio profesie, funcție sau activitate, astfel încât nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal.

Având în vedere că prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și e Cod penal s-ar aduce atingere vieții private și de familie, fapt ce ar contraveni Convenției Europene a Drepturilor Omului, în cauză nu se impune aplicarea dispozițiilor art 71 Cod penal cu privire la drepturile părintești.

Aspectele referitoare la lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, la faptul că până la această vârstă au avut un comportament bun în comunitate, urmează a fi reținute ca circumstanțe atenuante în favoarea acestora, în baza art. 74 al. 1 lit. a și al. 2 Cod penal, urmând ca în temeiul art. 76 lit. b Cod penal să se coboare pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.

În baza art. 33 lit. a Cod penal se va constata că infracțiunile comise de inculpații și sunt în concurs real și, în baza art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 Cod penal se vor contopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea.

Pentru considerentele sus menționate, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților și perioada reținerii și arestării preventive.

În temeiul art. 19 al. 1 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e Cod penal se va dispune confiscarea de la inculpați a sumelor obținute din exploatarea victimelor, având în vedere faptul că din actele dosarului rezultă următoarele:

Partea vătămată, în perioada de o lună cât a practicat prostituția în folosul inculpaților și, a câștigat suma de10.000 lei, din care în fiecare zi i se dădeau 50 lei, sumă din care 20 lei îi dădea în casă, pentru întreținere. Rezultă că de pe urma ei inculpații au câștigat suma de 9.100 lei, fiecăruia revenindu-i J din această sumă.

Partea vătămată, în perioada celor 2 luni cât a fost exploatată de cei 3 inculpați, câștiga 2.000 lei pe noapte, bani din care i se dădeau 50 lei, iar din aceștia, 20 lei erau dați de ea în casă pentru întreținere. Din exploatarea acesteia, cei 3 inculpați au obținut suma de 118.200 lei, fiecăruia revenindu-i suma de 39.400 lei.

Partea vătămată, care a fost traficată în Spania de inculpatul, a încasat suma de 15.000 euro, bani care au fost trimiși de inculpatului și care au fost împărțiți cu alți 3 traficanți, fiecăruia revenindu-i suma de 3.750 euro.

Partea vătămată, care a fost exploatată timp de o lună de inculpații și, a câștgat suma de 700 euro, care a fost dată inculpaților, fiecăruia revenindu-i suma de 350 euro.

Partea vătămată a fost exploatată de cei 3 inculpați timp de o lună, câștigând câte 50 euro pe noapte, din care J îi reveneau ei. Cei 3 inculpați u încasat de pe urma ei suma de 750 euro, fiecăruia revenindu-i câte 250 euro.

Partea vătămată a fost exploatată de inculpații și, câștigând suma de 2.250 lei. Aceasta a avut 15 clienți și din suma totală pe care a câștigat-o, câte 25 lei de la fiecare client îi reveneau ei. Rezultă că inculpații au beneficiat de pe urma ei de suma de 1.875 lei, fiecare primind suma de 9.375 lei.

Partea vătămată a declarat că a fost exploatată timp de o lună de inculpatul, fără însă a putea aprecia cât a câștigat, astfel că nu se poate stabili ce sumă s-a încasat din exploatarea ei.

De asemenea, partea vătămată laf ost doar cumpărată, în vederea exploatării sexuale de inculpatul, însă a doua zi a reușit să fugă.

Întrucât imobilul proprietatea inculpatului situat în R,-, județul Naf ost folosit pentru cazarea victimelor traficate, în temeiul art. 118 lit. b Cod penal cu referire la art. 19 al. 2 din Legea nr. 678/2001 se va dispune confiscarea acestuia și se va menține măsura sechestrului asigurator aplicat prin ordonanța procurorului din 3 aprilie 2007.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în cadrul termenului legal, inculpați.

Apelurile nu au fost motivate în scris, iar în susținerile orale a fost criticată hotărârea apelată pentru motivele prezentate în preambulul prezentei decizii, care nu vor mai fi reluate.

Curtea, analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că apelurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru considerentele care vor fi prezentate.

Infracțiunile aduc prin săvârșirea lor o anumită vătămare. Această vătămare poate fi suportată de o persoană fizică sau de persoană juridică.

Persoana fizică care suportă direct o vătămare prin infracțiunea comisă este denumităpersoană vătămată,iar când vătămare este de natură fizică persoana este denumităvictima infracțiunii(potrivit art.175, 183, 189, 197, 198 și art.200 Cod penal).

Persoana vătămată este subiect pasiv special al infracțiunii, iar dacă declară că înțelege să devină parte în proces este denumită parte vătămată(art.24 alin.1 Cod procedură penală).

Persoana vătămatănu este parte în proces, ea intervenind în proces în măsura în care organele penale o solicită în realizarea anumitor activități.

Organele judiciare sunt obligate să explicepersoanei vătămatecă poate participa în procesul penal ca parte vătămată (art.76 și 320 Cod procedură penală). Cu toate că declarația de participare în procesul penal poate fi făcută oricând în cursul urmăririi, persoana vătămată exercită acțiunea penală numai după punerea ei în mișcare, deci din momentul când învinuitul devine inculpat

Persoana vătămatăpoate să-și manifeste voințade a participa în procesul penal ca atare.

Declarația persoanei vătămate de participare în proces ca parte vătămată se poate face în scris sau oral în tot curul urmăririi penale, iar în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare (art.76 alin.ultim Cod procedură penală), pentru ca inculpatul să-și pregătească apărarea; după acest moment,persoana vătămatăpoate declara că înțelege se participe în procesul penal în calitatea de parte vătămată, numai dacă inculpatul acceptă.

Calitatea de parte vătămată încetează și prin renunțarea la această calitate, dar nu duce la stingerea acțiunii penale, care va fi exercitată în continuare de procuror, ca titular principal al acțiunii.

Prin excepție, în caz de retragere a plângerii prealabile, sau de împăcare cu inculpatul, desigur în cazul infracțiunilor pentru care legea prevedere acest mod de înlăturare a răspunderii penale, acțiunea penală nu mai poate fi exercitată nici de procuror, fiind înlăturată răspunderea penală.

În cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, aceasta are un drept exclusiv și absolut de a dispune asupra acțiunii penale, astfel că lipsa plângerii prealabile, retragerea acesteia, introducerea sa tardivă sau împăcarea cu inculpatul împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale (art.10 lit.f și h Cod procedură penală).

Însă, în cazul infracțiunilor la care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, partea vătămată nu poate dispune asupra acțiunii, ci contribuie la exercitarea sa alături de procuror.

Potrivit dispozițiilor art.82 Cod procedură penală,persoana vătămatăpoate fi ascultată camartordacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în procesul penal ca parte vătămată.

De asemenea, persoana vătămatăpoate să participe la efectuarea unei reconstituiri, sau la confruntare, etc.

Din verificarea dosarului de urmărire penală rezultă că persoanele vătămate: -fl.46-48, -fl.64-65, -fl.52-53, -fl.54-55, -fl.57-60 au declarat în mod expres că nu doresc să participe în procesul penal ca părți vătămate.

În aceste condiții, organul de urmărire penală au procedat la audierea acestora, în conformitate cu prevederile art.82 Cod procedură penală, în calitate de martori-fl.46-48, 64-65, 52-53, 54-55 și 57-60.

Organele de urmărire penală, la cererea persoanelor vătămate mai sus menționate, apreciind că există probe sau indicii temeinice că prin declararea identității reale a martorilor sau a localității acestora de domiciliu ori de reședință ar fi periclitată viața, integritatea corporală sau libertatea acestora, au procedat, potrivit art.86/1 alin.1 Cod procedură penală, la audierea martorilor de mai sus, atribuindu-le acestora o altă identitate sub care să apară în fața organelor judiciare.

Ordonanțele de atribuire a altor identități, precum și procesele verbale în care s-au consemnat de organele de urmărire penală identitatea reală a celor cinci peroane vătămate audiate în calitate de martori, se află, în conformitate cu prevederile art.86/1 alin.3 Cod procedură penală, la sediu Curții de APEL BACĂU, într-un loc special, în plicuri sigilate, fiind păstrate în condiții de maximă siguranță, ca de altfel și adresele Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț împreună cu dovezile de citare a acestora la instanța de apel.

Deși persoanele vătămate: -fl.46-48, -fl.64-65, -fl.52-53, -fl.54-55, -fl.57-60 au declarat în mod expres că nu doresc să participe în procesul penal ca părți vătămate, condiții în care, așa cum se arăta, au fost audiate de organele de urmărire penală, în calitate de martori, instanța de fond, nesocotind voința persoanelor vătămate și dispozițiile legale analizate mai sus și fără a pune în discuția contradictorie a părților și a reprezentantului Ministerului Public, a procedat la introducerea în cauză în calitate de părți vătămate a celor cinci persoane vătămate.

În conformitate cu prevederile art.7 din Decizia-cadru 2002/629/ din 19.iulie.2002 a Consiliului Uniunii Europene:"Statele membre se asigură că cercetarea sau urmărirea penală a infracțiunilor prevăzute de prezenta decizie - cadrunu depind de declarația sau de acuzația provenind de la o persoană care este victimă a infracțiunii".

Apoi, potrivit art.27 din Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane, adoptată la data de 03.05.2005, ratificată de România prin Legea nr.300 din data de 11.07.2006:"Fiecare parte (se referă la statele membre) se va asigura că investigațiile sau urmăririle pentru infracțiunile stabilite conform prezentei Convențiinu necesită depunerea unei declarații ori plângerea unei victime,cel puțin atunci când infracțiunea a fost comisă, total sau parțial, pe teritoriul său".

În conformitate cu prevederile art.1 Cod de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Potrivit art.200 Cod procedură penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul ca să se dispună trimiterea în judecată.

lul 289 din același cod, dispune că:"judecata cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și încontradictoriu".

Din economia textelor legale menționate, rezultă că probele strânse în cursul urmăririi penale, servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată.

Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată, de către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.

Numai după verificarea efectuată în aceste condiții, instanța poate reține, motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.

Astfel, potrivit art.65 alin.1 Cod procedură penală, sarcina probațiunii, în procesul penal, revine organului de urmărire penală și instanței judecătorești, iar potrivit art. 66 alin.1 din același cod, învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția sa.

În raport de particularitățile modului în care s-a pretins că au fost comise faptele, instanța de fond pentru a stabili cert dacă inculpații sunt sau nu autorii faptelor, trebuia să manifeste o deosebită rigoare în cercetarea judecătorească, pentru a identifica fiecare element de detaliu din faptele și împrejurările care formează obiectul probațiunii.

Printre principiile de bază ale procesului penal sunt și principiul rolului activ al organelor judiciare, principiul aflării adevărului și principiul oficialității.

Săvârșirea unei infracțiuni dă naștere raportului juridic de drept substanțial, care, în conținutul său cuprinde, între altele, dreptul organelor de a trage la răspundere penală pe făptuitor și a-l obliga la plata despăgubirilor civile pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat.

Principiul oficialității este consacrat expres în art. 2 din Codul d e procedură penală.

Potrivit art.2 alin.2, actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

Privite în toată complexitatea lor, activitățile desfășurate în cadrul procesului penal trebuie, potrivit art.3 Cod procedură penală,"să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei."

Numai ca urmare a aflării adevărului, scopul procesului penal poate fi atins și, în acest fel, soluțiile dispuse de organele judiciare dau satisfacție celor care urmăresc înfăptuirea justiției penale.

Aflarea adevărului în procesul penal presupune existența unei concordanțe între concluziile la care ajung organele judiciare și realitatea obiectivă privind fapta și autorul ei.

Fiind considerat ca unul dintre principiile care are un rol fundamental la aflarea adevărului în procesul penal, legiuitorul a consacrat expres rolul activ al organelor judiciare, ca regulă de bază după care trebuie să se conducă organele judiciare penal, inclusiv instanțele de judecată.

Potrivit art.4 Cod procedură penală,"Organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal".

În conformitate cu acest principiu, organele de urmărire penală, dar și prima instanță, trebuia să manifeste rol activ și să lămurească cauza sub toate aspectele.

Caracterizat ca mijloc și chezășie pentru aflarea adevărului în procesul penal, principiul contradictorialității constă în aceea că toate probele administrate în cauza penală sunt supuse discuției părților.

Contradictorialitatea este rezultatul separării principalelor funcții procesuale prin acordarea unor drepturi egale, în ceea ce privește discutarea probelor tuturor subiecților care au interese contrare în rezolvarea cauzei penale.

Contradictorialitatea pune instanța de judecată în situația de a percepe probele prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral în ședința de judecată de toate părțile cu interese contrare în rezolvarea cauzei penale. Astfel, probele sunt administrate în prezența părților, sub controlul lor și ca urmare a contribuției lor directe.

Printre principiile de bază ale fazei de judecată a procesului penal este și cel al nemijlocirii, ceea ce presupune, în esență, administrarea directă a probelor de instanța de judecată.

Din examinarea acrelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța de fond a încălcat principiile fundamentale de desfășurare a procesului penal prezentate mai sus, că a pronunțat soluția de condamnare fără să verifice în cursul cercetării judecătorești în mod nemijlocit și complet, în condițiile revăzute p. de art.289 și 290 Cod procedură penală, depozițiile părților vătămate și ale martorilor menționați în actul de trimitere în judecată și fără să administreze orice alte probe rezultate ca fiind necesare din actele de urmărire penală și din cercetarea judecătorească pentru aflarea adevărului.

Procedând în acest mod, Tribunalul a dat dovadă de insuficientă preocupare în vederea efectuării cercetării judecătorești și nu și-a exercitat suficient rolul activ pentru a verifica prin cercetarea judecătorească dacă inculpații sunt sau nu autorii infracțiunilor imputate, abdicând astfel de la principiul aflării adevărului.

În cursul urmăririi penale organele de urmărire penală au procedat la audierea inculpaților, a părților vătămate: -fl.33-34, -fl.36-39 și -fl.40-45 și a martorilor: -fl.56, -61-63 și () -49-51, primele două fiind audiate tot cu identitate atribuită.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a procedat doar la audierea apelanților-inculpați -fl.211 vol.1 și -fl.212 -213, nefiind audiate de instanța de fond nici una dintre părțile vătămate, nici persoanele vătămate audiate la urmărire penală în calitatea de martore și nici martorii audiați în cursul urmăririi penale.

Deci, din probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța de fond a audiat doar inculpații și.

La termenul de judecată din data de 12.12.2007 -fl.366 vol.II, Tribunalul Neamța dispus amânarea soluționării cauzei pentru data de 23.01.2008, dispunând citarea pentru acest termen și a martorelor din lucrări:, () și.

Instanța de fond a citat martorele -fl.392, () -fl.390 și -fl.391 pentru termenul de judecată din data de 23.01.2008, dar deși martorele și li se atribuise de organul de urmărire penală altă identitate, inclusiv un alt domiciliu, acestea au fost citate la adresele de domiciliu atribuite și instanța de fond a constatat doar imposibilitatea audierii martorei (), susținându-se că aceasta este plecată din țară, deși din nici o probă nu rezultă acest lucru și a dispus citarea martorei.

În condițiile în care susținerea că martora () ar fi fost reală, aspect care ar fi trebuit să rezulte dintr-un proces verbal de executare a unui mandat de aducere, prima instanță avea obligația să facă aplicarea dispozițiilor art.327 alin.3 Cod procedură penală, în sensul de a da citire declarației date de această martoră în cursul urmăririi penale și numai în aceste condiții se putea ține seama de această declarație la judecarea cauzei.

Neaudierea de prima instanță a unui martor care a fost ascultat în cadrul urmăririi penale, fără a se motiva pentru care motive audierea nu mai este posibilă, astfel cum prevede art.327 alin.3 Cod procedură penală, nu îndreptățește judecarea cauzei pe baza declarației date de martor în fața organelor de urmărire penală, deoarece acest procedeu ar încălca principiul nemijlocirii consacrat de dispozițiile art.289 Cod procedură penală.

În ceea ce o privește pe martora, deși aceasta a fost citată pentru termenul de judecată din data de 23.01.2008, instanța de fond întocmește un proces-verbal din data de 16.01.2008-fl.377, din care rezultă că ar fi fost audiată această martoră și că aceasta ar fi arătat că își menține declarația dată.

Cu privire la acest mod de a proceda al instanței de fond, Curtea constată că au fost nesocotite dispozițiile procedurale de audiere a martorilor.

Audierea martorei nu putea avea loc decât la termenul de judecată acordat de instanța de judecată, iar nu la alt termen.

Audierea trebuia realizată cu respectarea principiilor publicității ședinței de judecată și contradictorialității, acest lucru cu atât mai mult cu cât inculpatul - era în stare de detenție, prezența acestuia la soluționarea cauzei fiind, potrivit art.314 Cod procedură penală, obligatorie, martora era sub identitate atribuită și inculpaților nu li s-a oferit nici în cursul urmăririi penale posibilitatea de a pune întrebări acesteia.

Apoi, în cauză trebuiau respectate dispozițiile art.86/2 Cod procedură penală, privind modul special de audiere a martorilor cu identitate atribuită, inclusiv înregistrarea prin mijloace tehnice video și audio și redarea integrală în formă scrisă a declarației dată de martoră, semnarea exemplarului care rămâne la dosar de președintele de complet și de procuror, păstrarea declarației semnată și de martoră, precum și a suportului pe care a fost înregistrată declarația, la sediul instanței într-un loc special, în plic sigilat și în condiții de maximă siguranță.

Chiar și în condițiile în care instanța de fond nu ar fi dispus de rețea de televiziune cu imagine și voce distorsionată nu-i era permis să procedeze în modul în care a procedat, nesocotind dispozițiile procedurale și principiile fundamentale de desfășurare a procesului penal, putând proceda la audierea persoanelor vătămate audiate în calitatea de martori și a celorlalți doi martori, toți cu identitate atribuită, la sediul unei alte instanțe care dispune de asemenea tehnică de audiere.

La termenul de judecată din data de 20.02.2008-fl.441-442 vol.II, prima instanță dispune citarea martorelor și, fără a motiva de ce dispune citarea iarăși a martorei, pentru ca la termenul din data de 12.03.2008-fl.468-469 vol.II, tot nemotivat, nu o mai trece pe conceptul de citare, dispunând citarea doar a martorei, dar în final nici această martoră nu a mai fost audiată de instanța de fond, astfel că hotărârea de condamnare s-a fundamentat, așa cum se arăta, doar pe probele administrate în cursul urmării penale.

Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că atât părțile vătămate, cât și martorii au fost audiați în lipsa apărătorilor inculpaților și a acestora.

În conformitate cu prevederile art.11 și 20 din Constituția României, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Din examinarea acestor dispoziții legale, prin modul în care a procedat, instanța de fond a încălcat dreptul constituțional la apărare și dreptului la un proces echitabil, prevăzute de art. 24 din Constituție și, respectiv, în art. 6 pct.1 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece apelanții-inculpați nu au avut posibilitatea de a participa la audierea în ședință publică și în condiții de contradictorialitate și să se confrunte cu părțile vătămate, cu martorii audiați (inclusiv a persoanelor vătămate audiate în calitatea de martori) în faza urmăririi penale.

Mai mult decât atât, este de remarcat că, în viziunea instanței europene, art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, presupune asigurarea completă a egalității armelor în materie.

Din examinarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale rezultă că încă înainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere a unei persoane trimise în judecată (acuzat), aceasta are dreptul fundamental la un proces echitabil.

Ori, în înțelesul unui proces echitabil intră, așa cum reglementează art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție și cum relevă jurisprudența, asigurarea dreptului inculpatului trimis în judecată și aflat în fața instanței de a pretinde ascultarea martorilor în prezența lui, cu posibilitatea de a pune întrebări, de a i se admite probe care să se efectueze în mod nemijlocit și contradictoriu cu celelalte părți, în vederea stabilirii adevărului obiectiv.

Chiar dacă în dreptul procesual penal român situația prevăzută în art.6 paragraf 3 lit.d din Convenție nu are o consacrare expresă, cerința realizării condiției este obligatorie sub sancțiunea nulității și, deci, a desființării hotărârii pronunțate cu încălcarea acestei exigențe.

Cerințele paragrafului 3 lit.d din art.6 din Convenție reprezintă aspecte speciale ale dreptului la un proces echitabil, garantat de paragraful 1( împotriva Austriei, Hotărârea din 26.04.1991, seria A nr.203, pag.10 & 25,și alții împotriva Olandei, Hotărârea din 23.04.1997, de hotărâri și decizii 1997-III, & 49,împotriva Elveției,Hotărârea 15.06.1992).

În condițiile în care acuzatul nu a avut o ocazie adecvată și suficientă să conteste declarațiile părților vătămate și ale martorilor, utilizarea lor încalcă în sine art.6 alin.1 și 3 lit.d din Convenție.

Elementele probatorii trebuie, în principiu, să fie prezentate în fața acuzatului în ședință publică, în vederea unei dezbateri în contradictoriu.

Prevederile art.6 paragraful 1 din Convenție, impun să se acorde acuzatului o ocazie adecvată și suficientă de a contesta o mărturie a acuzării și de a interoga autorul, în momentul depoziției sau ulterior, obligând statele contractante să ia măsuri pozitive, care constau în special în a-i permite acuzatului să interogheze, sau să obțină interogarea părților vătămate și a martorilor acuzării(Barbera, și împotriva Spaniei,Hotărârea din 06.12.1988. Astfel de măsuri, țin, într-adevăr de "diligența" de care statele contractante trebuie să dea dovadă pentru a asigura exercitarea efectivă a drepturilor garantate de art.6( și alții împotriva Turciei, nr.29.900/96, 29.901/96, 29.902/96, 29.903/96, & 67, CEDO 2001/VIII).

Drepturile de apărare sunt limitate într-un mod incompatibil cu garanțiile art.6 atunci când condamnarea se bazează, exclusiv sau într-o măsură hotărâtoare, cum este și în caza dedusă judecății, pe declarațiile date de o persoană pe care acuzatul nu a putut să o interogheze sau a cărei audiere nu a putut fi obținută nici în cursul urmăririi penale și nici în timpul dezbaterilor ( împotriva Franței, Hotărârea din 13.11.2003 șiîmpotriva Germaniei,Hotărârea din 20.12.2001,împotriva Italiei, Hotărârea din 14.12.1999, împotriva Franței, Hotărârea din 20.09.1993 ).

Cercetarea judecătorească nu se poate mărgini doar la audierea inculpaților, care au negat săvârșirea infracțiunilor, nefiind posibilă pronunțarea unor hotărâri judecătorești de condamnare numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

De asemenea, doar citirea declarației martorului nu poate constitui temei suficient pentru a se ține seama de ea fără ca aceasta să fie supusă discuției contradictorii a părților implicate în proces.

Prima instanță nu putea să dispună condamnarea apelanților-inculpați, care au negat în mod constat săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, decât în baza unor probe temeinice de vinovăție, aceștia beneficiind de prezumția de nevinovăție.

Curtea constată că prin modalitatea prin care s-a desfășurat cercetarea judecătorească în prima instanță, au fost încălcate trei principiile fundamentale ale procesului penal: publicitatea, contradictorialitatea și nemijlocirea.

În baza acestor principii, instanța este obligată să readministreze toate probele administrate în cursul urmăririi penale, putând astfel să le perceapă prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral și în ședință publică de toate părțile.

În ceea ce o privește pe partea vătămată, aceasta a fost citată de prima instanță la adresa menționată în declarația de la urmărire penală, dar citația a fost restituită cu mențiunea că procedura de citare nu s-a putut realiza deoarece nu s-a indicat numărul de casă, condiții în care au fost solicitate relații de la Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor N, care prin adresa nr.8/534 din data de 14.03.2008-fl.482 vol.II prima instanță a comunicat că în Registrul Național de Evidență a Persoanelor nu figurează nici o persoană cu datele de stare civilă indicate.

Curtea a solicitat relații și de la Consiliul Județean N - Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor și de la Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, care au comunicat cu adresele nr.5521 din data de 18.09.2008 și nr.- din data de 02.10.2008-fl.62, că în evidențe nu figurează nici o persoană cu datele menționate, iar indicat de organele de urmărire penală ca fiind al părții vătămate, nu există.

Având în vedere aceste relații, precum și faptul că inculpații și fusese condamnați de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în dauna acestei părți vătămate, Curtea a solicitat explicații Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, care a comunicat că partea vătămată și persoana vătămată sunt una și aceeași persoană, că cele două nume sunt nume atribuite aceleași persoane, atribuindu-i-se nume diferite deoarece a fost audiată de două ori de doi procurori.

Relațiile transmise se află la sediu Curții de APEL BACĂU, într-un loc special, în plicuri sigilate, fiind păstrate în condiții de maximă siguranță, împreună cu celelalte relații transmise de organul de urmărire penală la instanța de apel, precum și dovezile de citare ale părților vătămate audiate la urmărirea penală în calitatea de martori cu identitate atribuită și introduse, din oficiu, de prima instanță în calitatea de părți vătămate.

Instanța de fond nu a luat măsurile prevăzute de lege pentru ca Ministerul Public - Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț să asigure prezența persoanelor vătămate și a martorilor audiați sub identitate atribuită la instanța de judecată pentru audierea acestora.

Reprezentanții Ministerului Public, în conformitate cu prevederile art.12 alin.1 lit.e și art.28 alin.1 lilt.a și c și art.30 din Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane, adoptată la 03.05.2005, ratificată de România prin Legea nr.300 din 11.iulie.2006, aveau obligația"să fie prezentate și luate în considerare în etapele procedurii penale desfășurare împotriva autorilor infracțiunii"și"să ia toate măsurile necesare pentru a asigura protecția adecvată față de posibilele represalii sau intimidări",mai ales pe durata desfășurării procesului penal și să asigure prezența părților vătămate și a martorilor audiați cu o altă identitate, pentru a-și susține actul de sesizare, iar nu să se mulțumească să susțină (așa cum arată prima instanță -fl.537 vol.II) că persoanele citate în cauză nu se prezintă deoarece le este frică de inculpați).

De asemenea, potrivit Planului național de acțiune 2008-2010 pentru implementarea Strategiei naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.982/2008, reprezentanții Ministerului Public au obligația de a menține contactul permanent cu victimele infracțiunii de trafic de persoane și martorii audiați în aceste cauze, de a-i informa cu privire la modul de desfășurare a procesului penal și de asigura mijloace de transport pentru deplasarea victimelor la instanța de judecată.

Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art.13 alin.1, 2, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001, iar prin încheierea din data de 23.06.2008 a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul de a se trece"pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art.13 alin.1, 3 și 4 din Legea nr. 678/2001, așa cum a fost trimis în judecată prin actul de sesizare".

Apoi, în conformitate cu prevederile art.195 Cod procedură penală, pot fi considerate erori materiale greșelile privind scrierea numelor, trecerea greșită a calității procesuale, etc.

Procedura prevăzuta de art.195 Cod procedură penală nu poate fi folosită în cazul în care greșelile pe care le conțin anumite acte procedurale pot avea consecințe asupra răspunderii penale a inculpatului, cum este în cauza dedusă judecății, încadrarea juridică dată uneia dintre infracțiunile presupuse a fi săvârșite de apelantul-inculpat .

În baza efectului devolutiv al apelului, se produce o nouă judecată în fond, ca regulă, pe baza probatoriului administrat în cauză de prima instanță, însă, și a altor probe pertinente, concludente și utile administrate pentru prima dată în apel.

Efectul devolutiv al apelului nu poate fi însă înțeles ca o administrare a întregului material probator și deci, ca o efectuare a întregii cercetări judecătorești de instanța de apel.

În caz contrar, s-ar putea ajunge la situația în care, prima instanță, în urma unei cercetări judecătorești neefectuate sau superficiale, soluționează cauza în fond, considerându-se dispensată de respectarea principiilor care guvernează faza de judecată, întemeindu-se pe argumentul că, în baza efectului devolutiv, instanța de apel va administra ea însăși probele, pe care, din motive subiective instanța de fond nu le-a administrat în mod nemijlocit.

Numai printr-o cercetare judecătorească completă, cu respectarea principiilor care guvernează faza de judecată și după administrarea oricăror alte probe apare necesară pentru stabilirea adevărului, instanța de fond, motivat, poate pronunța o hotărâre cu privire la faptele și vinovăția persoanelor trimise în judecată.

Realizarea în apel a întregii cercetări judecătorești, ar răpi apelanților - inculpați un grad de jurisdicție și i-ar afecta în mod grav dreptul la apărare și la un proces echitabil, câtă vreme ar avea la dispoziție ulterior numai o singură cale de atac, recursul, care este preponderent devolutivă asupra chestiunilor de drept, neputând fi puse în discuție, ca regulă, aspecte de fapt și neputându-se administra alte probe în recurs, cu excepția înscrisurilor.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.

Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii situației de fapt desprinse din acestea, prin înlăturarea motivată a unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc justificarea în motivarea hotărârii judecătorești.

Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii care îl determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.

Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu R (94) 12 Comitetului de Miniștri ai Membre asupra eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor".

Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziție a instanței de apel este reliefată și de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că:_"judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți".

Dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 alin.1 din Conveție înglobează, între altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor.

Convenția nedorind să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (împotriva Italiei, Hotărârea din.13.05.1980),acest drept nu poate trece drept efectiv decât dacă observațiile sale sunt într-adevăr "ascultate", adică examinate cum trebuie de instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art.6 implică în special în sarcina instanței obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și ofertele de probă ale părților( împotriva Franței,Hotărârea (GC), nr.47287/99, CEDO 2004-1 și de împotriva Olandei, Hotărârea din 19.04.1994).

Curtea constată că cea mai mare parte a considerentele hotărârii apelate este o redare aproape identică a conținutului rechizitoriului.

Apărările inculpaților și sunt prezentate în câteva fraze.

Curtea, având în vedere considerentele de mai sus, faptul că încălcarea dreptului la apărare precum și cel la un proces echitabil potrivit art.6 paragraf 1 și 3 lit.d din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu pot fi înlăturate, decât prin anularea hotărârii apelate, fiind incidente cazurile de nulitate prevăzute de art.197 alin.1, 2 și 4 teza finală Cod procedură penală, în temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, va admite apelurile declarate în cauză, va fi desființată în totalitate sentința penală apelată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe - Tribunalul Neamț.

Cu ocazia noii judecăți în fond, se va lua act de poziția inculpaților conform art.70 sau 323 Cod procedură penală, cercetarea judecătorească se va efectua cu respectarea celor patru principii fundamentale, obligatorii în faza de judecată și în urma exercitării rolului activ, prin administrarea oricăror altor probe care apar necesare, Tribunalul trebuie să ajungă, motivat, la o soluție temeinică și legală, ca unic rezultat care exprimă cert adevărul impus de probele obținute și administrate conform legii.

Organul de urmărire penală și-a fundamentat actul de trimitere în judecată și pe înregistrările convorbirilor telefonice purtate de, a căror transcriere se regăsește în vol. II al dosarului de urmărire penală.

În principal, Tribunalul va verifica existența în cauză a încheierilor motivate a președintelui instanței de autorizare a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice, a autorizațiilor emise în acest sens și, pe cale de consecință legalitatea obținerii acestor probe.

Apoi, având în vedere poziția apelanților-inculpați, instanța de trimitere va proceda la audierea în condiții de publicitate și contradictorialitate a înregistrărilor telefonice care prezintă aspecte din care ar rezulta vinovăția sau nu a inculpaților și le va analiza cu ocazia motivării hotărârii.

Din lucrările dosarului rezultă necesitatea audierii și a martorilor: -fl.168-169 dosar urmărire penală, -fl.48, -fl.66, -fl.89, -fl.106, și.

Instanța de trimitere va avea în vedere și celelalte motive de apel.

Se va constata că apelanții-inculpați au fost asistați de apărători aleși, atât la prima instanță, cât și la instanța de apel.

Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocat oficiu la prima instanță și la instanța de apel pentru intimatele părți vătămate.

Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE:

În temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, admite apelurile declarate de apelanții-inculpați, și împotriva sentinței penale nr.84/P din data de 04.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Desființează sentința penală apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe - Tribunalul Neamț.

Constată că apelanții-inculpați au fost asistați de apărători aleși.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariilor avocat oficiu pentru părțile vătămate, pentru apărarea de la prima instanță și de la instanța de apel.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelanții - inculpați și și de la comunicare pentru celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.01.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.sent.

Red.dec.

- 3 ex.

26.01.2009

Președinte:Dumitru Pocovnicu
Judecători:Dumitru Pocovnicu, Valerica Niculina Grosu

#Judecator Dumitru Pocovnicu

Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Bacau