Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 80/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 80/A/2008
Ședința publică din 11 iunie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.703 din 28 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu apl.art.41 alin.2 pen.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate conform încheierii din ședința publică din data de 4 iunie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentinta penală nr. 703/2007 a Tribunalului Cluj în temeiul art.334 proc.pen. s-a respins cererea formulată de inculpatul de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată incriminată de art.12 alin.1 și alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. în infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată incriminată de art.12 alin. 1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
În temeiul art.12 alin.1 și alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 11 februarie 1961 în comuna, jud.C, domiciliat în comuna, nr.650, jud.C, de cetățenie română, studii 10 clase, fără ocupație și loc de muncă, căsătorit, fără copii, fără antecedente penale, CNP -, posesor al cărții de identitate seria - nr. - eliberată la data de 13.10.2004 de către Poliția Municipiului C-N, la pedeapsa de:
- 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infractiunii de trafic de persoane în formă continuată.
În temeiul art. 71.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a și b pen. începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art. 88.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, timpul arestării preventive, începând cu data de 05 aprilie 2007 la zi.
În temeiul art. 350.proc.pen. s-a menținut măsura preventivă a arestării inculpatului.
În temeiul art. 346 alin.1 proc.pen. rap. la art.14 alin.3 lit. b proc.pen. cu aplicarea art. 998.civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile ,. în comuna, sat nr.29, jud.C, CNP - și . în municipiul C-N,-,.3, jud.C, CNP - și, s-a dispus obligarea inculpatului la plata către părțile civile, cu titlu de daune morale, următoarele sume de bani:
- suma de 6000 euro părții civile a;
- suma de 6000 euro părții civile.
S-a constatat că părțile vătămate,. în municipiul C-N,-,.3, jud.C, CNP - și,. în comuna, nr.316, jud.C, CNP-, nu au formulat pretenții civile.
Potrivit dispozițiilor art.19 alin. 1 din Legea nr.678/200 coroborat cu dispozițiile art.118 lit. d pen. s-a confiscat suma de 2000 euro de la inculpat ca fiind dobândită în urma săvârșirii infractiunii de trafic de persoane.
În temeiul art.193 alin.1 și 2.proc.pen. s-a obligat inculpatul să achite suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile reprezentâd onorariu avocațial.
În temeiul art.191 proc.pen. s-a obligat inculpatul să plătească suma de 2000 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr.5 D/P/2007 din data de 25 aprilie 2007 al DIICOT - Serviciul Teritorial Cluja fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev. și ped. de art.12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen.
În esență, prin actul de trimitere în judecată s-a reținut că inculpatul, împreună cu numitaU., în cursul anului 2005, în baza unei rezoluții infracționale unice, a recrutat, găzduit, transportat mai multe tinere din municipiul C-N, respectiv pe părțile vătămate:, a, și, cât și pe martora cu promisiunea obținerii unor locuri de muncă într-un bar din Spania ca dame de companie, promisiuni care, ulterior s-au dovedit a fi doar pretexte pentru exploatarea sexuală a acestora, fiind obligate la practicarea prostituției ca urmare a vânzării lor.
S-a reținut că în declarațiile date în faza urmăririi penale inculpatul (208-212) a declarat că înțelege învinuirea ce i se aduce, nerecunoscând comiterea infractiunii retinute în sarcina sa, susținând însă că nu se consideră vinovat de comiterea faptelor ce i se impută, însă a recunoscut comiterea faptelor în materialitatea lor susținând doar că a transportat fetele la barul respectiv unde urmau să lucreze ca dansatoare, neprimind nici o sumă de bani, cât și faptul că acestea au fost de acord de la început cu practicarea prostituției, poziție procesuală menținută și în faza cercetării judecătorești. (41)
Pe baza actelor si lucrărilor dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, respectiv: sesizarea depusă de și declarația dată de aceasta (18, 20-22și 125); declarațiile (19 și 126), (14-16și 127) plus actele depuse de ea (17-19); declarațiile părților vătămate: (26-28 și 43) și actele depuse de aceasta (29-38), (52-56 și 57-58) și actele depuse de aceasta (58-58), (62-68 și 42), a (39-4l, 45 și 44) și (127-132); declarațiile redactate de către părțile vătămate a și la solicitarea inculpatului ( 29, 45), declarațiile date atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată a martorilor: (73-75 și 224), (70-71), (76-77 și 187), (78), (79-80, 95 și 186), (46-47, 50-51 și 102-103), (60-61 și 94), (81-82), (83), (84-85 și 96), G (133-134), (135), (136-137 și 227), (- și 228), -A (144-146 și 225), (147), A (148 și 226), (149 și 229), (150), (184), (185), (145); declarația inculpatului (208-212), declarația numitei (104-113) și declarația acesteia în calitate de martor (183); copii pașapoarte (30, 58-59), procese-verbale de investigații (42-44, 86-90, 92, 95-96, 200, 201), copia actelor emise de către autoritățile spaniole privind pe partea vătămată (32-38), proces-verbal de confruntare dintre numitaU. și (98-101), proces-verbal de identificare a persoanelor care au ieșit sau au intrat în țarăcu autoturismul condus de inculpatul (102-103), traducerea adresei emise de Poliția sub nr.210/205 din anul 2005 prin care s-a comunicat faptul că inculpatul a comis infracțiunea de "falsificare de bani" iar pe baza datelor cunoscute s-a presupus că numitul și concubina acestuia inculpata erau membrii unui grup ce se ocupa de proxenetism, iar inculpatul era folosit ca șofer ( 111-112, 113-115), proces verbal de identificare a bazei de date a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră privind intrările/ieșirile inculpatulșui și numitei (123), date și planșă foto emisă de Centrul Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor privind pe numita (127-129), copia încheierii penale nr.76/C/05 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr.5047/2006 al Tribunalului Cluj prin care s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului pe o durată de 30 de zile (153-156) și în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă cu nr.59/05 iunie 2006 (158), copia încheierii penale dată în Camera de Consiliu din data de 05 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr.504 7/2006 al Tribunalului Cluj prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare cu nr.59/05 iunie 2006 (202), adresa nr.1686/20.04.2007 emisă de către Banca Transilvania, Sucursala C în ceea ce privește tranzacțiile valutare efectuate de inculpatul în perioada martie 2005 - mai 2005 (159-191), copia cecuri lor încasate de inculpat și chitanțe (159-191), fișa de cazier judiciar al inculpatului (213) ce a fost actualizată la data de 28.11.2007 (230), înscrisurile emise de către autoritățile ungare privind arestarea inculpatului în Ungaria în cursul anului 2005 pentru comiterea infracțiunii de fals de monedă, fiind condamnat pentru această infracțiune (214-221), proces - verbal de confruntare dintre numita și inculpatul (192-199), referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj (81-83), copia adresei privind verificarea dosarelor poliției locale emisă de poliția (128-132), ancheta socială întocmită la data de 15.06.2004 de către Primăria Comunei (133), scrisoarea recomandată emisă de "Avocats -, " (139-141), memoriile depuse de inculpat (142-146 și 243-245), acte medicale depuse de inculpat (180-181,212-213), instanța de fond a reținut următoarea strare de fapt:
În cursul anului 2005 inculpatul s-a cunoscut cu numita prin intermediul martorului, zis "" și s-au înțeles să racoleze tinere sub pretextul asigurării unor locuri de munca bine plătite, ca dame de companie în Spania într-un bar, în scopul traficării urmând ca acestea sa fie exploatate prin obligarea la practicarea prostituției.
A vând în vedere această înțelegere, inculpatul a cunoscut -o pe partea vătămată, aceasta fiind nepoata cumnatei sale și cunoscând că partea vătămată are o situație familială grea, având un copil minor și venituri reduse, inculpatul a început operațiunea de racolare a acesteia. Astfel, în mod repetat, cu ocazia unor întâlniri în familie, inculpatul i-a spus părții vătămate că poate să o ajute să câștige mai bine pentru a-și face un rost în viață și a putea să-și crească copilul, așa încât, în cursul lunii februarie 2005, acesta i-a oferit părții vătămate un loc de muncă în Spania, cerându-i în schimb să găsească și o prietenă pentru a nu fi singură. În aceste condiții, partea vătămată i-a propus martorei să o însoțească în Spania pentru a lucra la un club de noapte în vederea câștigării de bani din muncă cinstită, motiv pentru care inculpatul s-a și deplasat în municipiul G de unde a adus-o pe martora în municipiul C-N, achitându-i acesteia taxele necesare pentru obținerea pașaportului și totodată ocupându-se personal de procurarea acestuia.
Ca urmare, în cursul lunii aprilie 2005, inculpatul le-a transportat pe partea vătămată și martoră în Spania, în localitatea Naval Moral de la, cu autoturismul său personal iar odată ajunși acolo prin intermediul martorului, inculpatul l-a contactat pe administratorul clubului "", numitul "", căruia le-a vândut pe cele două tinere în schimbul sumei de 1000 euro fiecare. Partea vătămată și martora au fost sechestrate în incinta clubului și obligate să practice prostituția până la recuperarea sumei plătite de administratorul clubului pentru ele, suma la care s-au adăugat 30 euro pe zi, reprezentând cazarea și masa.
Deoarece acest club era situat în plin câmp, porțile fiind încuiate cu cheia în permanență, iar în incintă erau camere de supraveghere, tinerele care aveau "datorii", rezultând din faptul că fuseseră cumpărate de către administrator, aveau dreptul să iasă din club doar însoțite de către acesta sau bodyguarzi, până la recuperarea sumelor pretinse de la ele.
Partea vătămata și martora au aflat de la administratorul clubului că au fost vândute, cu 1000 euro fiecare și au obligația de a restitui acești bani către club, motiv pentru care cele două tinere l-au sunat pe inculpat pentru a clarifica situația, însă acesta nu a răspuns.
Ba mai mult, inculpatul le-a racolat pe părțile vătămate și a cărora le-a propus locuri de muncă bine plătite ca dame de companie într-un bar din Spania, unde urmau să câștige între 50 -100 euro pe zi, având cazarea și masa asigurată. Inițial, cele două tinere au fost cazate într-o garsonieră din cartierul Gni din municipiul C-N, după care acestea au fost găzduite de către numita atât la ea acasă cât și într-o locuință pe care aceasta a găsit-o în comuna.
Pentru a fi mai convingător inculpatul le-a precizat celor două tinere că este vorba de muncă cinstită care nu implică practicarea prostituției iar până la plecarea lor spre Spania, acesta le-a vizitat pe cele două părți vătămate în locuința din comuna, -Ie mici sume de bani și alimente.
La . lunii mai 2005, inculpatul le-a transportat pe cele două părți vătămate la clubul "", unde le-a vândut În schimbul sumei de 2000 euro, iar părțile vătămate au fost sechestrate și obligate să practice prostituția până la recuperarea acestei sume, la care s-au adăugat 30 euro pe zi cazarea și masa.
Pentru a-și asigura protecția din punct de vedere juridic și a avea un alibi credibil, înainte de a pleca, inculpatul le-a cerut celor două tinere să scrie o declarație din care să rezulte că au plecat în vacanță în "" - Italia și că acestea au rămas de bună voie la muncă în acea localitate, spunându-le totodată că actele îi sunt necesare pentru vamă.
Ulterior, inculpatul a discutat și cu partea vătămată și martora, iar acestea i-au reproșat că le-a vândut. Drept urmare, "mustrându-l conștiința", inculpatul le-a solicitat acestora să îi mai plătească câte 500 euro, reprezentând contravaloarea transportului în Spania.
Văzând reacția inculpatului, părțile vătămate și a au discutat cu partea vătămată și martora, iar pe această cale au aflat că el le-a vândut și drept urmare vor fi obligate să se prostitueze în folosul barului, până la achitarea datoriei, așa cum li s-a întâmplat și lor.
Cele trei părți vătămate și martora au fost sechestrate fiecare în incinta clubului, fiind obligate să practice prostituția pentru a achita către bar sumele plătite inculpatului către ele, la care se adăugau suma de 30 de euro pe zi pentru cazare și masă. Unele dintre aceste tinere au reușit să încaseze aceste sume de bani într-un interval de o lună sau două, având clienți mai mulți, dar altele au fost obligate să se prostitueze mai multe luni în stare de lipsire de libertate.
Inculpatul a rămas în Franța, iar numita s-a întors În România, unde le-a racolat pe părțile vătămate și, precum și pe martora. Susnumita le-a relatat părților vătămate că urmează să lucreze ca dame de consumație la un bar și le-a asigurat în mod repetat că nu este vorba de practicarea prostituției, urmând să câștige sume frumoase de bani din consumație cu clienții.
Numita i-a spus martorei cu care se cunoștea de mai mulți ani, întrucât au practicat împreună prostituția pe străzile din C-N, despre faptul că în realitate este vorba de practicarea prostituției. Numita le-a transportat pe cele trei tinere în Franța, în localitatea, unde se afla și inculpatul.
Deși părțile vătămate au insistat să fie înapoi în țară, numita le-a convins să o însoțească în Spania, astfel că au fost transportate de către inculpatul în localitatea Naval Moral de la. În noaptea în care au fost cazate în club, părțile vătămate au aflat că celelalte tinere racolate anterior de inculpatul și numita au fost vândute, iar apoi sechestrate și obligate să practice prostituția, astfel că s-au revoltat, spunându-i numitului "" că vor apela la poliție dacă nu vor fi lăsate să plece motiv pentru care numitul "" le-a permis părților vătămate să părăsească incinta barului.
Martora a rămas, fiind de acord să practice prostituția de bună voie, fără a fi cumpărată.
Conform dispozițiilor art.12 din Legea nr.678/2001, constituie trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra victimei.
Prin această infracțiune, care sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin mai multe acțiuni alternative, trebuind să se urmărească un scop, și anume exploatarea persoanei, victimă a traficului.
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct.2 din aceeași lege, prin exploatarea unei persoane se înțelege, între altele, executarea unei munci sau îndeplinirea unor servicii în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.
Conform dispozițiilor art.62 pr.pen. în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe. Ca atare, comiterea cu vinovăție a unei fapte prevăzute de legea penală și care prezintă pericol social trebuie să fie stabilită pe bază de probe, convingerea de vinovăție trebuind să fie certă, astfel încât să fie trasă la răspundere, potrivit vinovăției, doar acea persoană care a comis o infractiune.
În consecință, în raport de textul menționat, cu referire la dispozițiile art.17 alin.2 și art.52 pen. precum și art. 1.proc.pen. scopul procesului penal trebuie realizat în așa fel încât să armonizeze interesul apărării sociale cu interesele individului.
Pe baza probelor administrate, instanța de fond a concluzionat că vinovăția inculpatului a fost dovedită cu certitudine.
Susținerile inculpatului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu este dovedită, au fost înlăturate cu motivarea că sunt infirmate de întreg materialul probator administrat în cauză, și anume: declarațiile părților vătămate, declarațiile redactate de către părțile vătămate a și la solicitarea inculpatului pentru crearea unui alibi, declarațiile date atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată de către martorii:, G, -A, A,
, declarațiile martorei din care rezultă fără echivoc că inculpatul era conștient de fapta sa și acesta a desfășurat activitatea infractională cu intentie.
Astfel, deși martorul care știa că inculpatul duce fete în Spania la clubul de noapte respectiv, în calitate de dame de companie, dar care în realitate acestea se prostituau, i-a spus acestuia "să-și vadă de și să nu se ducă în Spania", inculpatul a continuat activitatea infracțională întrucât avea relații la acel club de noapte din Spania cunoscându-l pe patron (228). Aceste aspecte au fost confirmate fără putință de tăgadă de martorii (229) care a arătat că față de mai multe persoane inculpatul a spus că știe pe cineva în Spania și că le va rezolva fetelor respective locuri de muncă și cazare, acestea urmând să câștige între 800-1000 euro, aspect care a dat de bănuit celor prezenți la discuție.
La fel, martorul a relatat că inculpatul le-a dus pe părțile vătămate "" ( a ) și "" ( ) în Spania, iar când a fost în acel club de noapte acestea i-au relatat că inculpatul le-a vândut, a primit bani pe ele și nu mai pot pleca din club deoarece au acumulat datorii la patron, cerându-i ajutorul pentru a pleca din localul respectiv (227).
De asemena, martora a arătat că s-a prostituat de bună voie, însă celelalte fete nu, iar inculpatul într-adevăr a dus fete în Spania la acel club de noapte și din momentul în care acesta lăsa fetele acolo ele nu mai puteau scăpa și cu toate că s-a oferit să o ajute pe "" ( ) ca să scape din acel local și să o ducă acasă, având o sumă de bani puși de o parte, aceasta a refuzat-o fiindu-i frică să plece din cauza patronului (224).
Ca urmare, s-a concluzionat că din probele existente se atestă, fără dubiu, că inculpatul le-a racolat pe părțile vătămate și a cărora le-a propus locuri de muncă bine plătite ca dame de companie într-un bar din Spania, unde urmau să câștige între 50 -100 euro pe zi, având cazarea și masa asigurată, iar pentru a le câștiga pe deplin încrederea celor două tinere inculpatul le-a spus acestora că este vorba de muncă cinstită, care nu implică practicarea prostituției, făcând uz și de seriozitatea sa în calitate de "rezident" în Canada și deținător a unei firme cu cifră de afaceri mare, astfel că inculpatul le-a transportat pe cele două părți vătămate la clubul "" din Spania unde le-a vândut în schimbul sumei de 2000 euro, acestea fiind sechestrate și obligate să practice prostituția până la recuperarea acestei sume, la care s-a adăugat și suma de 30 euro pe zi reprezentând cazarea și masa, aflând că au fost vândute de inculpat și drept urmare vor fi obligate să se prostitueze în folosul barului, până la achitarea datoriei ca urmare a discuțiilor avute cu partea vătămată și martora, care la rândul lor au fost traficate în același mod.
Din prevederile art.12 din Legea nr.678/2001 rezultă că în latura obiectivă a infracțiunii de trafic de persoane, este prevăzută ca modalitate alternativă și "recrutarea", alături de "transportare", "transferare", "cazare" și "primire", care se poate realiza prin folosirea diferitelor forme de constrângere, cum sunt amenințarea sau violența. Prin urmare, art.12 din Legea nr.678/2001 prevede ca modalităti de realizare a continutului laturii obiective a infractiunii de trafic de persoane atât recrutarea unor persoane pentru prostituție, cât și constrângerea la prostituție.
Un ultim aspect reținut de către instanța de fond a constat în faptul că traficul de persoane, în scopul cunoscut al obligării acestora să se prostitueze, reprezintă o faptă deosebit de gravă, atentând la libertatea persoanei și la libertatea vietii sexuale.
Nu a fost primită solicitarea inculpatului cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată incriminată de art.12 alin. 1 și alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. în infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată incriminată de art.12 alin. 1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. întrucât, așa cum rezultă din probele administrate, fapta acestuia a fost aceea că în baza unei rezoluții infracționale unice, prin inducere în eroare, a racolat, găzduit, victimele, în scopul transportării lor în Spania în vederea practicării prostituției și al exploatării lor în acest mod.
Astfel, articolul 12 alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001 prevede varianta agravată constând în comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună. Ca urmare, modalitatea în care inculpatul a realizat elementul material al infracțiunii prevăzute de art.12 alin. 1 și alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001 se încadrează în variantele privind transportarea și cazarea unei persoane, prin alte forme de constrângere.
" |
Activitatea de traficare rezultă că a pornit după înțelegerea prealabilă și, implicit, stabilirea unui plan cu numita, concretizată prin faptul că inculpatul, cunoscându-le pe părțile vătămate, a purtat discuții cu ele și le-a promis că le va asigura locuri de muncă decente care le va permite obținerea de mijloace bănești sprijinindu-le, totodată, în obținerea pașapoartelor, în transportarea lor în Spania pentru ca apoi să le vândă administratorului clubului de noapte respectiv, care le-a obligat să practice prostituția pentru a putea să-și achite datoriile față de el, având în vedere că a plătit pentru ele suma de 2000 euro, suferind umilințe îngrozitoare, toate acestea având caracter de durată.
Or, probatoriul administrat dovedește pe deplin și fără dubiu activitatea de recrutare prin înșelăciune asupra naturii muncii ce urma a fi prestată, întocmirea formalităților necesare obținerii pașaportului și a documentelor de călătorie, remiterea părților vătămate a sumelor de bani necesare trecerii frontierei, indicarea persoanei de legătură (administratorul clubului) și "un loc de cazare" (sediul clubului de noapte), declarațiile solicitate de inculpat părților vătămate prin care acestea să ateste că au plecat În vacanță În "" - Italia și că ele au rămas de bună voie la muncă în acea localitate, cât și transportarea acestora în străinătate (Spania).
În speță, în raport de rezoluția infracțională unică cu care inculpatul a acționat față de cele două părți vătămate și a, a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane În formă continuată. Astfel, odată ajunse în străinătate, părțile vătămate, lipsite de acte de identitate, într-o țară a cărei limbă nu o cunosc, nu s-ar fi putut întreține decât eventual din expediente, prin cerșit.
Chiar dacă victimele și-au dat consimțământul pentru a pleca în străinătate și au acceptat ca inculpatul să efectueze formalitățile, potrivit dispozițiilor art.16 din Legea nr.678/2001, consimțământul victimei infracțiunii de trafic de persoane nu înlătură răspunderea penală a inculpatului.
Obligarea părților vătămate de a sta în casă, însoțirea și transportarea acestora de către inculpat pentru practicarea prostituției, predarea lor patronului localului din Spania și luarea sumei de bani de la acesta în scopul practicării prostituției constituie o constrângere a voinței părților vătămate.
In consecință, s-a reținut că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată incriminată de art.12 alin.1 și alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. motiv pentru care în temeiul art. 334.proc.pen. s-a respins cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată incriminată de art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 pen.
În urma individualizării judiciare a pedepsei, potrivit criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal, s-a apreciat că trebuie aplicată o pedeapsă într-un cuantum care să poată îndeplini funcțiile și să poată realiza scopul acesteia, în contextul în care infracțiunea a fost săvârșită și al caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp.
S-a reținut că infracțiunea de trafic de persoane aduce atingere unei a dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, și chiar sănătății acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, iar reducerea excesivă a pedepsei pentru autorul unei asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției. S-a apreciat că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpaților impresia că pot persista în sfidarea legii.
S-a mai arătat că pedeapsa, trebuie să corespundă pericolului social al faptei comise, redat de natura acesteia, de numărul actelor materiale care compun activitatea infracțională, cât și de pericolul social al inculpatului, care nu este la prima confruntare cu legea penală, acesta fiind condamnat în Ungaria pentru comiterea infracțiunii de falsificare de bani ceea ce denotă perseverența acestuia în câmpul infracțional, coroborat cu faptul că acesta a adoptat o atitudine procesuală nesinceră, de natură a împiedica aflarea adevărului.
Așa fiind, s-a apreciat că o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție este în măsură să asigure atât o prevenție generală eficientă, cât și reinserția socială a acestui inculpat, precum și reeducarea lui, obiective înscrise în dispozițiile art. 52.pen.
În temeiul art. 71.pen. instanța i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
Față de inculpatul a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanța din 05 iunie 2006, iar prin încheierea penală nr.76/C/05 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr.5047/2006 al Tribunalului Clujs -a dispus arestarea preventivă în lipsă a acestui inculpat pe o durată de 30 de zile (153-156) emițându-se mandatul de arestare preventivă cu nr.59/05 iunie 2006 (158) fiind pus în executare la data de 05 aprilie 2007 când inculpatul a fost extrădat din Ungaria iar prin încheierea penală dată în Camera de Consiliu din data de 05 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr.504 7 /2006 al Tribunalului Clujs -a dispus punerea în executare a mandatului de arestare cu nr.59/05 iunie 2006 (202).
Ca urmare, instanța în temeiul art.88 pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul arestării preventive începând cu data de 05 aprilie 2007 la zi.
În temeiul art. 350.proc.pen. a fost menținută măsura preventivă a arestării inculpatului.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, a reținut că părțile vătămate au refuzat sa practice prostituția și, deși i-au explicat patronului localului din Spania că nu au avut cunoștință și nici nu au fost de acord să facă acest lucru, acesta le-a spus că a plătit suma de 4000 euro pentru ele, așa încât acestea îi datorează suma respectivă motiv, pentru care împotriva voinței lor acestea au fost obligate sa practice prostituția.
În cauză, părțile vătămate și nu s-au constituit parți civile față de inculpat neavând nici o pretenție față de el sub aspectul obligării lui la plata unor sume de bani cu titlu de daune materiale sau/și daune morale.
Părțile vătămate și a s-au constituit parți civile față de inculpat cu suma de 17.000 euro fiecare solicitând obligarea acestui a la plata acestor sume de bani cu titlu de daune morale.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin.3 pr.pen. repararea pagubei se face in modalitățile prevăzute de lit. a și b "potrivit legii civile", ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispozițiile civile de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală, și anume art. 998 -1003 din Codul civil, cât și la cele de drept procesual civil, derogările in materie de procedură rezultate din alăturarea acțiunii civile celei penale fiind expres reglementate în Codul d e procedură penală.
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși conținutul art. 998 și art. 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de" prejudiciu" fără a distinge in raport cu caracterul material sau moral al acestuia, aceasta însemnând că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci implicit și a celor cu caracter penal.
Sub aspectul daunelor morale, existența acestora este evidentă și de necontestat, însă acordarea lor nu se poate face după criterii obiective, întinderea lor nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar și nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale.
psihică a părților vătămate este fără dubiu că a fost și continuă să fie una majoră fiind greu de acceptat că în mileniul III mai există riscul ca din visul realizării materiale prin muncă cinstită pentru orice tânără să se transforme în "obiectul" vânzării de persoane ca orice obiect supus comercializării, fără nici o urmă de remușcare și să fie supusă unui tratament plin de umilințe fizice și psihice, care lasă traume pe timp îndelungat și poate chiar pe toată viața acestor persoane.
În speță, este fără dubiu că părțile vătămate și a au fost extrem de afectate suferind un șoc prin modul în care a fost tratate, acestea arătând că nu mai vor să-I vadă niciodată pe inculpatul, iar aaa pelat chiar și la serviciile Centrului de Asistența Victimelor de Persoane, intrând într-un program de recuperare. Astfel, este de necontestat faptul că prin fapta comisă de inculpat li s-a creat părților vătămate un prejudiciu moral prin încălcarea dreptului oricărei persoane de a decide care este momentul de a începe viața sexuală, când și cu cine sau câte persoane se dorește a se întretine astfel de relatii.
Față de cele mai sus expuse, instanța în temeiul art. 346 alin. 1.proc.pen. raportat la art. 14 alin. 3 lit. b proc.pen. cu aplicarea art. 998.civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și și, pe cale de consecință, a obligat pe inculpat să plătească acestor părți civile cu titlu de daune morale, suma de câte 6000 euro fiecărei părți civile.
Față de pozițiile procesuale exprimate de către părțile vătămate și cu privire la latura civilă în prezenta cauză, instanța a constatat că acestea nu au formulat pretenții civile, neconstituindu-se părți civile în cauză și potrivit art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001 coroborat cu dispozițiile art.118 lit. d pen. a dispus confiscarea sumei de 2000 euro de la inculpat, ca fiind dobândită în urma săvârșirii infractiunii de trafic de persoane.
Întrucât inculpatul a fost găsit în culpă procesuală, în temeiul art.193 alin.1 și 2.proc.pen. instanța l-a obligat pe acesta să achite suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile reprezentând onorariu avocatial (241,242).
În temeiul art.191 proc.pen. instanța a obligat inculpatul să plătească suma de 2000 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând soluția atacată ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat, în principal, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
În subsidiar, inculpatul a solicitat ca în urma admiterii apelului să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 al. 1 și 2 din legea nr. 678/2001 în infracțiunea de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 al. 1 din legea nr. 678/2001, faptă cu privire la care inculpatul a solicitat să se dispună achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. rap. la art. 10 lit. d proc.pen. Totodată, a solicitat respingerea acțiunilor civile promovate de părțile civile constituite în cauză.
În motivarea apelului, cu privire la primul petit, inculpatul a invocat nulitatea absolută a urmăririi penale pe motiv că i s-au adus grave atingeri dreptului la apărare deoarece, în ceea ce îl privește, s-a pus în mișcare acțiunea penală, a fost cercetat, a fost audiat și a fost arestat pentru forma simplă a infracțiunii de trafic de persoane, însă la prezentarea materialului de urmărire penală a fost informat că fapta reținută în sarcina este în forma prevăzută de art. 12 al. 1 și 2 din legea nr. 678/2001 și, fără a exista ordonanță de schimbare a încadrării juridice și fără a fi audiat pentru această din urmă infracțiune, a fost trimis în judecată reținându-se prin actul de sesizare forma agravată a infracțiunii de trafic de persoane.
Referitor la cererea subsidiară, inculpatul a arătat că în cauză nu s-a dovedit în mod cert existența unei înțelegeri anterioare sau concomitente între inculpat și martora în vederea traficării părților vătămate și că acesta din urmă, pe aceeași stare de fapt, a fost condamnată definitiv pentru forma simplă a infracțiunii. Pe fond, inculpatul a arătat că nu a exercitat acte de constrângere, amenințare sau inducere în eroare părților vătămate, că nu a primit nicio sumă de bani și că singura sa activitate a fost cea de a le transporta pe părțile vătămate.
Procedând la soluționarea apelului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 345 al.1 proc.pen. asupra învinuirii aduse inculpatului, instanța hotărăște prin sentință, pronunțând după caz condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
Art. 345 al.2 din același Cod, precizează ca soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai in situația în care probele strânse in cursul urmăririi penale si verificate în cursul cercetării judecătorești dovedesc, în mod cert, printre altele, că fapta a fost săvârșită de inculpat.
Potrivit art. 200.proc.pen. " urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispună trimiterea in judecata.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecata de către instanță, în ședință publică în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.
Raportat la actele și probele din dosar, la modul de administrare, prin prisma principiilor procesual penale enumerate, Curtea concluzionează că instanța de fond a reținut în mod corect că în cursul anului 2005, prin inducerea în eroare a părților vătămate, și a și a martorei, respectiv prin promisiunea asigurării unor locuri de muncă oneste în Spania, inculpatul le-a transportat pe aceste persoane în Spania după care le-a predat unui patron de bar, primind în schimb sume consistente de bani de la acesta din urmă, știind că susnumitele urmau a fi folosite în acel bar pentru practicarea prostituției.
Astfel, partea vătămată - ( 127-132 dos. urm. pen. 82-85 dos. apel) a declarat că în primăvara anului 2005, inculpatul, cunoscând că starea sa materială este precară, s-a oferit să-i găsească un loc de muncă în Spania, respectiv la cules de căpșuni. A mai arătat partea vătămată că inculpatul i-a câștigat încrederea pe considerentul că este fratele concubinului mătușii sale (numitul ) și că discuțiile privind situația sa se purtau în atât în prezența membrilor familiei și a inculpatului, cât și a fratelui acestuia, că afirma că are relații în Spania unde a fost înainte de a pleca în Canada, că a văzut că este o persoană care are bani și că afișa încredere de sine.
Din acest motiv, susnumitei nu i s-a părut suspectă cererea inculpatului de a mai găsi o fată care se află într-o situație materială precară pentru a-i găsi și acesteia un loc de muncă astfel că a informat-o pe prietena sa, martora, despre oferta inculpatului, acesta fiind de acord cu această propunere.
Partea vătămată a mai precizat că deplasarea s-a făcut cu mașina condusă de inculpat și după câteva zile după ce a fost cazată la barul din localitatea spaniolă de la, patronul barului, numitul, a informat-o atât pe ea, cât și pe martoră că a plătit inculpatului pentru fiecare câte 1200, euro, sume care urmează să le recupereze din activitatea fiecăreia dintre ele, respectiv din practicarea relațiilor sexuale contra cost. A mai precizat partea vătămată că până la achitarea acestei "datorii" nu au putut pleca din bar deoarece localul era închis, iar cheia se afla la patron și erau păzite și de un paznic.
Susținerile părții vătămate sunt confirmate de depozițiile martorelor ( 48 dos. urm.pen. 185 dos. fon) și ( 46-47, 50-51, 102-103 dos. urm. pen.).
Toate aceste depoziții înlătură declarația inculpatului potrivit căreia a transportat pe partea vătămată la cererea fratelui său, aflat deja în Spania, care intenționa să o ajute pe susnumita să-i găsească un loc de muncă.
La fel, părților vătămate (26-28 dos. urm. pen. 43 dos. fond) și a ( 39-41 dos.urm. pen. 44 dos. fond) același inculpat le-a propus tot în primăvara anului 2005 să le transporte în Spania, promițându-le locuri de muncă ca și animatoare într-un local, asigurându-le că vor fi bine plătite și că această activitate nu implică și întreținerea de raporturi sexuale contra cost.
Dat fiind faptul că deplasarea acestora nu a fost posibilă într-un timp scurt, iar cele două părți vătămate erau fugite de acasă ( 19, 20, 23-25 dos. urm pen. 125, 126 dos. fond) inculpatul le-a asigurat cazare celor două pe- din C N, timp în care inculpatul le aducea mâncare și bani și s-a preocupat de procurarea pașapoartelor acestora.
Martorului A arată că inculpatul, neavând bani pentru achitarea taxelor emiterii pașapoartelor, i-a solicitat să plătească el aceste taxe, urmând apoi a-i rambursa banii ( 144 dos. urm. pen.)
Pe motiv că între inculpat și martorul A ar fi intervenit certuri și că martorul intenționa să le agreseze pe cele două fete, inculpatul le-a mutat pe părțile vătămate la locuința martorei, apoi în campingul din zona F, iar apoi la o gazdă în localitatea găsită de susnumita martoră.
Aceste aspecte sunt confirmate și de martorii A ( 144-146, dos. urm. pen. 225 dos. fond), în prezența căruia inculpatul a purtat discuții cu partea vătămată, martorul confirmând că inculpatul i-a spus acestei victime că va munci în Spania ca și "damă de companie", și ( 136-137 dos. urm. pen. f 227 dos. fond)
Cele două părți vătămate au fost la același local din localitatea de la, inculpatul încasând de la numitul câte 2000 Euro de fiecare. În acest sens, semnificativă este declarația martorului ( 136 verso dos. urm. pen.) care arată că, la întoarcerea în țară, după ce le-a dus în Spania pe părțile vătămate și, inculpatul a aruncat bani pe covor, afirmând "le-am dat și pe astea", cu referire la cele două victime, folosind banii apoi la achitarea unei datorii către martor de circa 6000-8000 euro.
Partea vătămată a declarat că în momentul în care au ajuns la bar, inculpatul a fost abordat de două fete, identificate apoi ca fiind partea vătămată și martora (și cu privire la care inculpatul le-a avertizat pe părțile vătămate și că le vor întâlni), cele două reproșându-i inculpatului că "le-a vândut și și-a bătut joc de ele".
Această relatare a părții vătămate, care confirmă depoziția părții vătămate, evidențiază un aspect deosebit de important al cauzei, acela că inculpatul a avut reprezentarea manoperelor dolosive și a acționat permanent în scopul traficării susnumitelor, cunoscând că la barul menționat părțile vătămate vor fi obligate la practicarea prostituției.
Celor două părți vătămate li s-a pus în vedere că acești bani trebuie să-i recupereze din practicarea prostituției și determinarea clienților să consume băuturi alcoolice, interzicându-li-se părăsirea locației până la achitarea acestor sume.
Partea vătămată a refuzat inițial să întrețină raporturi sexuale contra cost, însă a fost constrânsă la aceasta deoarece i s-a refuzat acordarea de alimente și i s-a interzis părăsirea incintei barului, plecarea sa fiind posibilă abia după depistarea de către poliție.
În susținerea acestei stări de fapt sunt și declarațiile martorului acesta afirmând că știa că inculpatul duce fete în Spania la clubul de noapte respectiv, "întrucât avea relații la acel club de noapte din Spania cunoscându-l pe patron (228), că în realitate fetele se prostituau, motiv pentru care i-a spus inculpatului "să-și vadă de și să nu se ducă în Spania".
La fel, martorul (229) a arătat că față de mai multe persoane inculpatul a spus că știe pe cineva în Spania și că le va rezolva fetelor respective locuri de muncă și cazare, acestea urmând să câștige între 800-1000 euro, aspect care a dat de bănuit celor prezenți la discuție.
De asemenea, martorul a relatat că inculpatul le-a dus pe părțile vătămate "" ( a ) și "" ( ) în Spania, iar când a fost în acel club de noapte acestea i-au relatat că inculpatul le-a vândut, a primit bani pe ele și nu mai pot pleca din club deoarece au acumulat datorii la patron, cerându-i ajutorul pentru a pleca din localul respectiv (227).
Martora a arătat că s-a prostituat de bună voie, însă celelalte fete nu, iar inculpatul într-adevăr a dus fete în Spania la acel club de noapte și din momentul în care acesta lăsa fetele acolo ele nu mai puteau scăpa și cu toate că s-a oferit să o ajute pe "" ( ) ca să scape din acel local și să o ducă acasă, având o sumă de bani puși de o parte, aceasta a refuzat-o fiindu-i frică să plece din cauza patronului (224).
Susținerea inculpatului în sensul că părțile vătămate și martora au fost de acord să plece în Spania nu înlătură existența infracțiunii de trafic de persoane deoarece în cauză s-a dovedit indubitabil că acordul acestora a fost obținut prin inducerea în eroare cu privire la activitatea care urmau să o presteze acestea, iar inculpatul a acționat permanent știind că susnumitele vor fi exploatate, fiind obligate să se prostitueze.
Nu prezintă relevanță nici apărarea potrivit căreia victimele ar fi practicat prostituția și anterior deplasării în Spania ori că susnumitele au continuat să se prostitueze deoarece subiect pasiv al acestei infracțiuni poate fi orice persoană, fără a prezenta importanță moralitatea sau conduita anterioară ori posterioară comiterii faptei; esențial este ca victimelor li s-a adus atingere unui atribut fundamental al persoanei, în special al libertății individuale, în cauză libertatea vieții sexuale.
De altfel, pentru existența acestei infracțiuni, este suficientă crearea stării de pericol pentru atributele fundamentale ale persoanei, respectiv ca făptuitorul să acționeze în scopul exploatării victimei, nefiind necesară și realizarea acestei finalități.
Instanța de fond a reținut că inculpatul a comis actul privind traficarea părților vătămate și împreună cu martora pe motiv că aceasta din urmă a asigurat cazarea părților vătămate și că, tot împreună cu martora, a asigurat traficarea numitelor și, precum și a martorei, inculpatul asigurând transportul acestora din Franța în Spania. Pentru aceste considerente, în sarcina inculpatului s-a reținut și această din urmă activitate ca act material în conținutul infracțiunii continuate de trafic de persoane, cu reținerea formei agravantă a infracțiunii potrivit art. 12 al. 2 lit. a din legea nr. 678/2001, respectiv comitere faptei de două sau mai multe persoane împreună.
Probele administrate în cauză evidențiază că, într-adevăr, martora, la solicitarea inculpatului, a cazat o noapte pe părțile vătămate și și apoi le-a recomandat o gazdă. Mai este dovedit și faptul că aceeași martoră, în timp ce se afla în Franța împreună cu numitele și și martora, racolate din către aceasta din România, a apelat la serviciile inculpatului pentru a le transporta în Spania.
Pentru a opera circumstanța agravantă prevăzută de art. 12 al. 2 lit. a din legea nr. 678/2001 este necesară existența voinței comune de a coopera la săvârșirea aceleiași infracțiuni, în baza unei înțelegeri anterioare exprese ori tacite sau pe baza unei înțelegeri survenite în timpul executării și să se urmărească un scop comun prin comiterea faptei. Existența actelor de cooperare impune, totodată, acționarea cu intenție, având reprezentarea caracterului ilicit al faptei comise și a calității de participant.
În cauză, însă, existența acestei coeziuni psihice între inculpat și martora nu a fost dovedită, după cum nu s-a dovedit faptul că cei doi ar fi cunoscut care era natura activităților derulate de fiecare. La fel, nu s-a dovedit că martora ar fi urmărit vreun scop prin oferirea sau găsirea de locuință pentru părțile vătămate și, după cum nici față de inculpat nu s-a dovedit existența vreunui scop anume prin asigurarea transportului numitelor și și a martorei.
Mai mult, din declarațiile numitelor și și a martorei ( 52-56, 60-61, 62-68 dos. urm. pen. 224 dos. fond) rezultă că inculpatul nu avea cunoștință despre scopul deplasării lor în Spania, aspect confirmat și de martora, acesta arătând că a apelat la inculpat care era deja în Spania deoarece viața sa și a susnumitelor era în pericol, fiind amenințate de proxeneți marocani.
De altfel, pentru activitatea de mai sus, numita a fost condamnată definitiv prin sentința penală nr. 551/01.10.2007 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 198/20.12.2007 a Curții de APEL CLUJ fără a se reține forma agravată a infracțiunii, respectiv fără a se reține cooperarea și participarea inculpatului ( 158-164 dos. apel).
Așa fiind, Curtea constată că în cauză instanța de fond a stabilit o greșită încadrare juridică infracțiunii comise de inculpat, în cauză nefiind dovedită agravanta comiterii faptei de două sau mai multe persoane împreună, după cum nu este dovedită nici participarea și cooperarea inculpatului la traficarea numitelor și și a martorei, sub acest aspect critica adusă de inculpat sentinței atacate fiind întemeiată.
Față de cele arătate, Curtea concluzionează că fapta inculpatului care, în cursul anului 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp, prin inducere în eroare, respectiv prin promisiunea asigurării unor locuri de muncă oneste, a asigurat transportul în Spania a părții vătămate și a martorei, pe de o parte, și a părților vătămate și a, pe de altă parte, cunoscând că acestea vor fi supuse exploatării sexuale și încasând diferite sume de bani în urma acestei activități, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001.
Pentru toate aceste motive, Curtea va admite apelul inculpatului în temeiul art. 379 pct. 2 lit. lit. a proc.pen. iar sentința penală atacată se va desființa numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei și individualizarea pedepsei.
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, se va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de susnumitul inculpat din infracțiunea de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 al. 1 și al. 2 lit. a din legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. în infracțiunea de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2.pen.
Raportat la încadrarea juridică astfel reținută și numărul actelor comise, văzând și criteriile de individualizare prevăzute de art. 72.pen. respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul concret de pericol social al infracțiunii comise de inculpat și persoana acestuia, Curtea consideră că o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție este o sancțiune corespunzătoare și în măsură să asigure realizarea scopului de coerciție și reeducare a inculpatului.
Este adevărat că textul legal prevede și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, dar cum instanța de fond a omis aplicarea acestora, instanța de apel nu poate remedia această nelegalitate deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 372. proc.pen. având în vedere că în cauză numai inculpatul a declarat apel și astfel s-ar agrava situația acestuia în propria cale de atac. Pentru același motiv, instanța de apel nu poate îndrepta dispoziția instanței de fond cu privire la suma confiscată de la inculpat deoarece, deși în cauză s-a dovedit că inculpatul a dobândit 6000 euro din traficarea persoanelor menționate, instanța de fond a dispus confiscarea doar a sumei de 2000 euro.
Potrivit art. 71.pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea pedepsei inculpatul va fi lipsit de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b pen.
Cosntatând subzistența temeiurilor pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, potrivit art. 350.proc.pen. Curtea va menține această măsură, iar în temeiul art. 88.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu 5.04.2007 până la zi.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă evaluare a întinderii prejudiciului moral cauzat părților vătămate constituite părți civile în cauză raportat la trauma fizică și psihică suferită de acestea ca urmare a lipsirii de libertate și încălcării libertății vieții sexuale. este, sub acest aspect, faptul că partea civilă aaa pelat chiar la serviciile Centrului de Asistența Victimelor de Persoane, intrând într-un program de recuperare, iar partea civilă a refuzat constant să vorbească despre experiența prin care a trecut, având un puternic sentiment de rușine.
Pentru aceste motive curtea consideră cu sumele acordate de instanța de fond cu titlu de daune morale au fost în mod corespunzător cuantificate și sunt în măsură să acopere prejudiciul efectiv cauzat de inculpat.
În final, cu privire la motivul privind nulitatea absolută a urmăririi penale, Curtea constată că, într-adevăr, față de inculpat s-a început urmărirea penală, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, a fost audiat și s-a făcut urmărire penală sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001, dar că prezentarea materialului de urmărire penală și trimiterea în judecată s-a făcut pentru art. 12 al. 1 și al. 2 lit. a din același act normativ, fără ca să se dispună de către procuror prin ordonanță schimbarea încadrării juridice și fără ca inculpatul să fie audiat cu privire la noua faptă.
Având în vedere, însă, că instanța de apel a reținut că inculpatului nu i se poate reține forma agravată a infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, considerăm că deficiențele menționate sunt acoperite deoarece, sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 12 al. 1 din legea nr. 678/2001, urmărirea penală s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili suma de 100 lei în favoarea Baroului de Avocați C ce se va avansa din.
În temeiul art. 192 al. 3 proc.pen. cheltuielile judiciare în apel avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul (fiul lui și, ns. la 11.02.1961 în com., jud. C,. în com. nr. 650 jud. C, CNP -) împotriva sentinței penale nr. 703/28.11.2007 a Tribunalului Cluj, sentință care se desființează cu privire la încadrarea juridică și individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului.
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
Admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de susnumitul inculpat din infracțiunea de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 al. 1 și al. 2 lit. a din legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. în infracțiunea de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2.pen
Condamnă inculpatul (fiul lui și, ns. la 11.02.1961 în com., jud. C,. în com. nr. 650 jud. C, CNP -) pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. lapedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 71.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b pen. începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la executarea pedepsei.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 5.04.2007 până la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Stabilește suma de 100 lei în favoarea Baroului de Avocați C ce se va avansa din reprezentând onorariu avocațial din oficiu.
Cheltuielile judiciare în apel avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red. /
4 ex./27.06.2008
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja
