Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--19.02.2008

DECIZIA PENALĂ NR. 83/

Ședința publică din data de 15 mai 2008

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul, împotriva sentinței penale nr.35 din 18.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul apelant în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, partea vătămată intimată, lipsind părțile vătămate intimate,.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Procurorul sintetizează oral motivele de apel formulate în scris la dosar, criticând hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire în grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni și spălare de bani, și pedepselor aplicate inculpatului pentru trafic de persoane care sunt mici în raport cu gravitatea faptelor comise, concluzionând că aplicarea pedepselor minime prevăzute de lege pentru faptele săvârșite și fără aplicarea unui spor de pedeapsă nu este în măsură să realizeze reeducarea inculpatului. Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună majorarea pedepselor aplicate inculpatului, condamnarea sa și în baza art.7 din Legea nr.39/2003 și art. 23 alin.1 lit.a, c din Legea nr.656/2002 și în temeiul art. 25 din Legea nr.656/2002 și art. 118 lit.e Cod penal, confiscarea de la acesta a imobilului situat în D str. - cel

Partea vătămată solicită admiterea apelului formulat de parchet.

Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea apelului formulat de parchet ca nefondat și admiterea apelului formulat de inculpat. În susținerea apelului inculpatului arată că nu se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea de grup infracțional organizat și nici infracțiunea de spălare de bani nu a fost demonstrată, iar pedeapsa aplicată inculpatului nu este prea blândă având în vedere că a arătat modalitățile în care s-a comis, a colaborat cu organele de urmărire penală și că a executat o perioadă Pentru aceste motive solicită admiterea apelului inculpatului și aplicarea unei pedepse echivalentă cu starea de arest, respingerea apelului formulat de parchet și respingerea cererii de confiscare a apartamentului.

Inculpatul apelant, în ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele: prin sentința penală nr. 35/PI/18.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, rap. la art.10 lit.d C.P.P. a fost achitat inculpatul - fiul lui și, născut la 14.02.1980 în G jud. G, domiciliat în D str. - cel M -.16 jud. T, CNP.-, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat și spălare de bani prev. de art.7 din 39/2003 și art.23 al.1 lit.a,c din 656/2002.

În baza art. 12 al.2 lit.a din 678/2001 cu aplic. art.20 al.2 din 678/2001, art.41 al.2 și art.37 lit.b Cod Penal, condamnat pe același inculpat la: 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art.13 al.1 din 678/2001 cu aplic. art.20 al.2 din 678/2001 și art.13 Cod Penal,art.37 lit.b, condamnat pe inculpat la: 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunii de trafic de minori.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b a Cod Penal contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, care va fi și pedeapsa rezultantă ce a fost aplictă inculpatului, aceea de:

-2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare cu executare în detenție.

A interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a,b,e Cod Penal, în condițiile prev. de art.71

În baza art 35.rap.Cod Penal la art.65 al.2 interzis inculpatului pe o perioadă de 3 ani, drepturile prev. de art.64 lit.a,b,e Cod Penal, ca pedeapsă complementară, respectiv de a alege și de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a fi tutore sau curator.

În baza art.350 C.P.P. menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 a dedus din pedeapsa rezultantă arestul preventiv executat din 05.09.2006 la zi.

În baza art.14, 346.C.P.P. și art.998 civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 euro sau echivalentul în lei la data executării către părțile civile și, cu titlu de daune morale și a respins în rest pretențiile civile formulate de acestea și părțile civile și ca neîntemeiate.

A constatat că partea vătămată nu a formulat pretenții civile.

În baza art.353 C.P.P.a dispus ridicarea sechestrului asigurator cu privire la apartamentul proprietatea inculpatului înscris în nr.2482/16 D str. - cel -. 16,. 3, instituit prin Ordonanța T - Biroul Teritorial Timiș, cu nr. 152/D/P/2006 din 01.11.2006.

Pentru a pronunța această sentință penală prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Timiș, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată,trafic de minori,constituire în grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni și spălare de bani, prev.de art.12 al.2 lit.a din.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 p,art.13 al.1 din.678/2001,art.7 din.39/2003 și art.23 al.1 lit.a și c din.656/2002,toate cu aplicarea art.33 lit.a p și art.37 lit.b p;

În sarcina acestuia s-a reținut următoarea stare de fapt:

În cursul lunii iulie 2006 reclamantele, și, au sesizat ofițerii T denunțând activitatea infracțională desfășurată de frații și care în colaborare strânsă cu amicul lor le-au racolat și sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă decente și bine plătite în calitate de ospătare și bucătărese la o pizzerie, le-au transportat cu autocarele unor firme de transport extern, în Italia mai precis în orașul Milano,unde prin abuz de autoritate, acte de amenințare și agresiuni fizice le sileau să practice prostituția în folosul lor financiar.

Mergând pe firul celor semnalate de victime, ofițerii T, Compartimentul de Persoane au extins și amplificat investigațiile pe linia combaterii traficului de ființe umane,prilej cu care au deslușit și demascat metodologia folosită de cei trei făptuitori în atragerea victimelor în scopul exploatării lor sexuale, finalitatea acestei activități fiind obținerea unor sume de bani importante care să le permită un trai "relaxant" dar fără eforturi proprii deosebite. Pentru realizarea acestui scop, cei trei inculpați (față de care Tribunalul Timișa emis mandate de arestare) au pus bazele constituirii unei rețele cu o structură bine organizată infracțional și cu un țel precis și anume obținerea unor beneficii financiare substanțiale dar nu prin efort propriu ci prin exploatarea altor persoane pe care le subjugau atât mintal cât și fizic.

S-a considerat grup infracțional organizat deoarece activitatea infracțională desfășurată de cei trei inculpați prezintă un scenariu bine conturat, care după modul și împrejurările în care s-a derulat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.7 din.39/2003.Deoarece

prestarea unei munci legale fără implicații infracționale, nu făcea parte din lista de priorități a fraților și, aceștia au hotărât să părăsească teritoriul României cu destinația Italia unde sperau să poată obține avantaje materiale fără prea mari eforturi din partea lor. Astfel, în cursul lunii noiembrie 2002 mai precis 6.11.2002 inculpatul a plecat primul în Italia mai precis în orașul italian Milano fiind urmat după câteva zile de fratele său vitreg. Pentru că nu și-au făcut planuri mari în a-și căuta de lucru s-au gândit că cea mai bună sursă de venit ar putea fi atragerea în cursă a unor tinere care să practice cea mai veche meserie a lumii și anume prostituția iar pentru a pune în practica acest plan și-au îndreptat atenția înspre fostele iubite din România,pe care urmau din nou să le atragă în cursa seducției dar de data aceasta nu numai în folosul lor fizic dar și material.

Strategia fiind structurată cei doi inculpați au stabilit relații de colaborare cu consăteanul lor rămas în România, nimeni altul decât inculpatul care avea rolul de a le promite atât lor cât și părinților lor asigurarea unor locuri de muncă decente care să le permite obținerea unor venituri atrăgătoare. Interpretarea acestui rol nu era o problemă pentru inculpat astfel că, s-a deplasat la locuința fostei iubite a inculpatului și a fratelui său, partea vătămată relatându-i faptul că ar putea să-i asigure în loc de muncă în Italia în calitate de ospătară la un local tip pizzerie deoarece a mai lucrat în Italia și deține anumite relații cu persoanele respective, fără a-i face cunoscută persoana care o va ajuta, respectiv. Pentru a obține consimțământul victimei, inculpatul a revenit la locuința acesteia unde i-a "zugrăvit" același "tablou de înavuțire rapidă" și mamei victimei care până la urmă s-a înduplecat și i-a permis fiicei ei în vârstă de 18 ani să plece împreună cu inculpatul, cu atât mai mult ci cât siguranța i-a fost întărită și de prezența martorelor T și a care îi însoțeau.

Pentru transport, inculpatul a folosit o cursă a firmelor de transport extern astfel că, odată ajunși în Milano inculpatul a dorit să-i facă o surpriză, credea el plăcută părții vătămate, dându-i-l la telefon pe inculpatul. După ce acesta a venit să-i recupereze dintr-un parc,partea vătămată a insistat să fie dusă la localul unde urma să-și desfășoare munca de ospătară dar surpriza a fost și mai "neagră"când inculpatul i-a relatat că nu există nici o muncă de acest gen ci doar practicarea prostituției în folosul său,deoarece trebuie să-și recupereze cei 450 euro respectiv 150 euro/persoană, pe care i-a cheltuit cu aducerea ei și a celor două martore în Italia. Atît partea vătămată cât și martorele au refuzat oferta, însă după două zile de locuit în hotel inculpații și le-au scos în stradă transportându-le în locurile special amenajate unde se racolau clienții dornici de "senzații tari"astfel că nevoite de împrejurări,lipsite de sprijin și suport financiar, acestea au început să întreține relații sexuale cu clienții încasând în medie pe zi sume cuprinse între 300-500 euro, care la sfârșitul programului de muncă le erau luate de inculpatul și.

Datorită faptului că inculpatul reținea sume mult mai mari decât ceea ce-i preda inculpatului,acesta din urmă a refuzat să mai conlucreze cu el,motiv pentru care inculpatul a plecat în altă localitate dar nu cu mâna goală ci cu martorele T și a care practicau în continuare prostituția în folosul lui. Rămas doar cu partea vătămată, inculpatul a continuat s-o exploateze pe aceasta supraveghind-o în timp ce era racolată de clienți, însă în ajutorul lui a venit și fratele său vitreg care s-a aliat cu el și a început s-o supravegheze îndeaproape pe victimă pentru a nu-i înșela la bani. Mai mult, pe lângă faptul că o exploata, inculpatul a silit-o să întrețină și cu el relații sexuale dar bine înțeles fără vreo retribuție bănească astfel că, partea vătămată a fost pusă în situația de a satisface interesele tuturor, în detrimentul ei uman. Întrucât au refuzat să mai fie exploatate de inculpatul, martorele T și au revenit la inculpatul și dar nici aici nu au avut parte de o viață mai ""deoarece au continuat să se prostitueze pentru ei.

În acest timp calvarul părții vătămate a ajuns la apogeu motiv pentru care a încercat să riposteze însă tratamentul fizic deosebit de violent venit din partea lui a convins-o că nu are șanse de scăpare astfel că, a continuat să practice prostituția, atent supravegheată de cei doi frați care le aduceau pe stradă iar la terminarea programului le aduceau la locuința închiriată de ei. În acest timp martora aaf ăcut o "pasiune amoroasă" față de inculpatul și astfel din victimă aceasta s-a transformat în supraveghetor atent al părții vătămate care încerca să refuze clienții. Acest comportament i-a adus alte amenințări și acte de violență din partea inculpatului care de această dată a insistat s-o aducă în Italia și pe sora mai mică și anume în vârstă de 17 ani.

Știind în ce calvar trăiește, aceasta a refuzat categoric să-i telefoneze surorii sale în țară dar actele de amenințare la adresa familiei și a fratelui minor în vârstă de 12 ani pe care urma să-l aducă în Italia pentru al plasa homosexualilor, a convins-o rapid și astfel a luat legătura telefonică cu părinții ei pe care i-a asigurat, sub teroarea impusă de, că totul este bine găsindu-i loc de muncă și surorii sale. de spusele părții vătămate, mama acesteia i-a permis viitoarei victime a fraților și, în vârstă de 17 ani, să plece în Italia pe cheltuiala inculpatului a cărei mamă a, s-a ocupat de obținerea pașaportului de călătorie și asigurarea mijlocului de transport prin intermediul martorului.

Odată ajunsă în Milano cu o cursă de linie externă, partea vătămată a fost preluată la destinație de inculpații și care au "lămurit-o" cu privire la munca pe care urma s-o presteze, transportând-o cu mașina unui amic pe strada unde urma să practice prostituția. de bani, de protecție și fără pașaport, (care după sosirea la destinație i-a fost luat de cei doi inculpați) partea vătămată a fost silită să întrețină relații sexuale cu clienții care o preferau și cum acest lucru s-a întâmplat des într-o zi, banii obținuți au fost pe măsură și anume circa 400-500 euro. inculpaților a fost nemărginită dat fiind faptul că aceasta le dădea zilnic sume cuprinse între 1000-1500 euro, ce au intrat în buzunarul lor timp de aproximativ 13 luni cât victima a fost exploatată.

Întrucât "afacerea"începea să aducă profituri avantajoase cei doi inculpați au hotărât să atragă și alte vechi cunoștințe pe care să le "pună la " așa stând lucrurile și cu partea vătămată care prin fratele inculpatului zis ""a aflat de posibilitatea găsirii unui loc de muncă bine plătit în Spania. Pentru că și o amică de a ei era interesată de această călătorie, partea vătămată a hotărât că această călătorie este benefică pentru obținerea unor sume de bani avantajoase care să-i asigure un trai decent atât ei cât și familiei rămase în țară. Astfel, împreună cu martora au fost aduse de fratele inculpatului în municipiul T și lăsate în grija unui șofer de microbuz ce efectua curse externe care le-a transportat în Italia-orașul Milano și nu în Spania așa cum cele două au cunoscut atunci când au părăsit România.

a fost și mai M atunci când la stația terminus a microbuzului a apărut inculpatul, pe care partea vătămată îl cunoștea din România și care le-a transportat cu mașina la locuința lui închiriată unde se găseau martorele T, a și părțile vătămate și. După ce i s-a spus motivul pentru care a fost adusă în Italia, acela de a practica prostituția, partea vătămată a refuzat categoric să iasă în stradă cu celelalte tinere pe care le caza, însă caracterul violent al acestuia precum și lipsa de apărare și bani a determinat-o pe victimă să se supună și astfel a întreținut relații sexuale cu clienții de pe stradă timp de 7 luni de zile contra sumei de 50-100 euro/act sexual, sume ce intrau în buzunarul inculpatului care, vigilent din fire, în fiecare dimineață le transporta cu mașina la locul de racolare a clienților iar seara le aducea la locuința sa, însă nu uita ca pe timpul zilei sau nopții să le supravegheze îndeaproape.

Partea vătămată avea parte de un regim exploatator violent din partea inculpatului,de care "beneficiau" și celelalte precum T, și surorile, ce rămăseseră în grija directă a acestui inculpat după ce, la data de 12.11.2003 inculpatul a fost reținut de autoritățile italiene și expulzat în România în vederea executării unei pedepse privative de libertate. Însăși martora a fost exploatată de către inculpatul care aplica un regim amenințător și chiar violent față de toate acestea, mai puțin față de martora care între timp a făcut o "pasiune amoroasă" față de inculpat,bucurându-se de privilegii.

O altă parte vătămate care a devenit victima exploatării sexuale a inculpatului, înainte de a părăsi teritoriul Italiei, este și, care deși cunoștea ce tip de muncă va presta a avut reprezentarea că banii pe care-i va încasa prin practicarea prostituției îi vor aparține în întregime și nu că va fi silită să-i împartă cu inculpatul. Întrucât acesta îi cerea permanent să-i fie achitată datoria, respectiv sumele pe care le-a consumat cu cheltuielile de drum și cazarea la hotel, partea vătămată a fost nevoită să-i dea inculpatului circa 500 euro pe zi iar atunci când refuza să iasă pe stradă acesta a folosit acte de amenințare menite să-i înfrângă opunerea și pentru că cererile financiare ale inculpatului creșteau de la o zi la alta aceasta a hotărât să fugă de la inculpat, fapt care s-a și realizat ulterior.

Înainte de a părăsi teritoriul Italiei, inculpatul a atras-o în cursa seducției și pe partea vătămată care după ce a fost apelată telefonic de acesta și asaltată de "declarații înfocate de "a hotărât să plece în Italia prin intermediul unui cunoscut al inculpatului pe nume care urma s-o transporte la destinație. Odată ajunsă pe teritoriul Italiei, viitoarea victimă a fost întâmpinată de inculpatul care potrivit tradiției sale de cuceritor nu a lăsat inițial să se înțeleagă pentru ce muncă a fost adusă ci i-a oferit acesteia cele mai plăcute momente, cazând-o la hotel timp de o săptămâna după care i-a relatat că are o datorie față de el de 2000 euro, folosită la plata convorbirilor lor telefonice, cazarea la hotel și transportul iar acest lucru nu se poate rezolva decât prin practicarea prostituției.

Auzind propunerea, partea vătămată s-a revoltat refuzând categoric oferta însă inculpatul nu s-a lăsat intimidat ci dimpotrivă a amenințat-o că o va vinde la cetățeni albanezi iar pentru a se asigura că nu va dispărea, i-a reținut pașaportul urmând să i-l restituie după achitarea celor 2000 euro. de împrejurări, victima a început să întrețină relații sexuale cu clienții de pe stradă iar banii care-i încasa intrau în buzunarul inculpatului astfel că, aceasta a reușit să-și achite datoria imaginară pe care inculpatul susținea că o avea.

Deoarece partea vătămată nu deținea acte legale de ședere,autoritățile italiene au ridicat-o de mai multe ori reținând-o la sediu iar ultima dată a fost arestată timp de 24 de ore, timp în care inculpatul a făcut schimb de locuințe pentru a nu risca să fie reținut și el de poliția italiană. la noua adresă aleasă de inculpat, partea vătămată a făcut cunoștință cu o nouă victimă a inculpatului, purtând prenumele de la a cărei vânzare, contra sumei de 2000 euro unui cetățean sirian, făcută de inculpatul, a fost prezentă. Ulterior partea vătămată a reușit s-o ajute pe să fugă de la cel care a cumpărat-o de la inculpat cazând-o la noua sa adresă, după ce și ea a reușit să fugă anterior de la același inculpat.

pe care a "pus-o în mișcare" împreună cu fratele său și amicul nu a rămas fără rezultat financiar avantajos pentru fiecare dintre ei și mai ales pentru inculpatul, în acest mod explicându-se agoniseala unui apartament situat în localitatea D, str.- cel M, -.16, jud.

și precaut din fire, inculpatul a mascat proveniența ilicită a sumei de bani cu care a achiziționat locuința cerându-i concubinei sale să aibă calitatea de cumpărător inițial al apartamentului pentru ca ulterior să îmbrace rolul vânzătorului și în acest mod să se piardă urma ilicită a dobândirii banilor. Mai mult se poate remarca faptul că, prețul vânzării apartamentului înscris în contractul de vânzare cumpărare nu reflectă nici pe departe valoarea reală a acestuia care a fost stabilită de Primăriei D la valoarea impozabilă de 26.485 lei RON. Acest aspect demonstrează și mai mult scopul urmărit de inculpat și anume acela de a disimula și ascunde proveniența ilicită a sumelor de bani pe care le-a dobândit în urma exploatării victimelor.

Din probatoriul administrat în cauză: declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procese -verbale de confruntare și de constatare, înscrisuri, declarațiile inculpatului, instanța reține următoarea stare de fapt:

În cursul anului 2003, inculpatul, împreună cu numitul, fratele său vitreg, a cazat în vederea exploatării prin prostituție, mai multe persoane de sex feminin majore și minore, în Italia, persoane ajunse la inculpați, prin intermediul numitului sau a altor persoane, obținând foloase materiale de pe urma acestei activități infracționale.

Victime ale activităților infracționale desfășurate de inculpat împreună cu alte persoane au fost părțile vătămate majore, dar și minorele, respectiv.

Astfel, partea vătămată majoră, arată în declarațiile sale ( filele 16, 29 dos., respectiv 50 instanță), că în cursul anului 2003 numitul " ", i-a propus să lucreze în Italia ca barman, iar aceasta fiind de acord a plecat împreună cu martorele a și T, la care de asemenea "" le promisese un loc de muncă în Italia.

Ajunsă acolo, în apropierea localității Milano, s-a întâlnit cu inculpatul, pe care-l cunoștea întrucât locuiau în aceeași localitate D jud. T, fost iubit al acesteia, care a informat-o că urmează să practice prostituția în folosul său, arătând că a fost constrânsă fizic, respectiv bătută de acesta în acest sens.

Partea vătămată a precizat de asemenea că inculpatul coopera cu fratele său care le supraveghea cu rolul de a le asigura protecția cum practicau prostituția.

În declarația aceleiași părți vătămate ( fila 16 dos. ), aceasta relatează că în urma prostituției obținea venituri de circa 300-500 euro/ zi, bani pe care îi dădea numitului "", care la rândul său pretindea că îi împarte cu inculpatul, deși acesta își păstra toți banii, iscându-se în acest sens un conflict între "" și inculpatul, în urma căruia martorele a și T au plecat cu "" iar ea a rămas cu.

Deși arată că a fost bătută pentru aoc hema pe sora ei minoră în vederea practicării prostituției în Italia, partea vătămată minoră arată în declarația sa ( fila 20 instanță) că i s-a spus de sora sa că era supravegheată de și când a vorbit cu ea la telefon și a chemat-o în Italia dar și că a fost de acord să practice prostituția în Italia, fără să fie lovită sau amenințată de inculpat, pentru că nu avea bani și pentru că trebuia să plătească bani pentru călătoria în Italia la inculpat.

Partea civilă a solicitat ca inculpatul să fie obligat la despăgubiri civile față de ea în sumă de 46.000 euro, bani obținuți din prostituție și pe care i-a predat inculpatului, în urma practicării prostituției timp de 3 luni pe stradă și 7 luni într-un bar ca damă de companie.

Aceeași parte vătămată, constituită parte civilă, arată în declarația dată în fața instanței că atunci când a fost în Italia, a venit de mai multe ori în România dar se reîntorcea în Italia pentru a practica prostituția, amenințată fiind de inculpatul că dacă spune la cineva despre ceea ce se întâmplă, îl va aduce din D și pe fratele ei mai mic, de 12 ani, pentru practica prostituția.

Această împrejurare însă, nu a fost reținută de instanță, întrucât chiar reală de ar fi, deși nu rezultă din nici un mijloc de probă, ea nu putea avea aptitudinea de a crea o stare de temere în a înfrânge rezistența părții vătămate, care cu ușurință se putea adresa Poliției din România, în a înlătura o astfel de posibilitate, cu atât mai mult cu cât inculpatul se afla în Italia la o distanță considerabilă.

S-a reținut însă că partea vătămată s-a întors în Italia, după ce în prealabil fusese de mai multe ori în România, pentru a practica prostituția, prin voința ei proprie, aceasta rezultând și din declarația dată în fața instanței, fila 50 verso, unde precizează în contradicție cu declarațiile din faza de urmărire penală că nu a fost bătută sau amenințată de inculpat să-i dea bani, rezultați din prostituție, ci că a fost convinsă, dar și că hotărârea acesteia de a practica prostituția a fost luată după discuțiile cu celelalte fete, așa cum rezultă din aceeași declarație.

De asemenea în declarația dată în fața instanței partea vătămată a arătat că putea pleca cu "", dacă dorea dar a rămas cu inculpatul întrucât acesta-i dădea totuși ceva bani, de unde se poate trage concluzia că aceasta putea să se deplaseze în mod liber.

De altfel, partea vătămată precizează în declarația dată, fila 51 instanță, că a continuat să practice prostituția în Italia și după ce inculpatul a fost arestat, plecând de la numitul, deoarece era pe cont propriu și nimeni nu-i lua banii.

Că inculpatul, nu a supus partea vătămată la agresiuni fizice în vederea practicării prostituției, rezultă nu doar din toate celelalte mijloace de probă, care vor fi enumerate în cele ce urmează, dar și din finalul declarației date în fața instanței, unde arată că după eliberarea inculpatului din Penitenciar, deci după săvârșirea faptelor care fac obiectul judecății, respectiv în anul 2005, fost în Italia cu acesta, cu care a avut relații sexuale de bună voie și de altfel la vizitat la Penitenciarul Timișoara, de trei ori, când acesta executa o pedeapsă privativă de libertate, trimițându-i inclusiv pachete prin intermediul mamei sale.

Partea vătămată majoră, în declarațiile sale ( filele 18, 24 dos., respectiv 53 instanță), relatează că prin intermediul unui taximetrist din Taî nceput să vorbească la telefon cu inculpatul, ea aflându-se în T și acesta în Italia.

După ce a trimis o poză de a sa inculpatului, în februarie 2003, la insistențele acestuia din urmă a plecat pentru a se întâlni cu el în orașul Milano.

A locuit împreună cu inculpatul la hotel, timp de circa două săptămâni, timp în care acesta a recomandat-o cunoscuților ca fiind prietena lui.

Ulterior, inculpatul ia atras atenția că are o datorie de 2000 euro față de el și că ar trebui să practice prostituția în folosul său.

În aceste împrejurări precizează că a început să se prostitueze sub supravegherea inculpatului.

Arată că a acceptat să practice prostituția fiind amenințată de inculpatul că o vinde la albanezi și pentru că nu avea nici un.

Aceasta a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul "a vândut-o" pe partea vătămată minoră, alias, unui sirian cu suma de 2000 euro, împrejurare reținută și în rechizitoriu, pe care însă instanța nu a luat-o în considerare, întrucât este în contradicție cu întreg probatoriul cauzei.

Partea vătămată în declarațiile sale și în special în declarația dată în fața instanței, arată că într-adevăr pe o perioadă de două săptămâni a locuit cu un sirian, practicând în continuare prostituția și dându-i o parte din bani inculpatului, iar după două săptămâni a plecat de la sirian, ceea ce în mod evident nu ar fi fost posibil dacă aceasta ar fi fost" vândută", întrucât acel sirian nu ar fi lăsat-o să plece pe de o parte și nici să îi dea banii inculpatului din practicarea prostituției.

A considerat declarația părții vătămate ca fiind subiectivă din acest punct de vedere, întrucât în fața instanței partea vătămată, ca de altfel și în faza de urmărire penală a arătat că a fost bătută de către partea vătămată, împreună cu un italian numit, întrucât nu ia trimis acesteia bani în România, pe care partea vătămată îi obținea din practicarea prostituției.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 10.000 euro daune materiale, pretinzând că în perioada februarie - aprilie 2003, cât a stat în Italia a obținut din prostituție suma totală de 15.000 euro, din care a dat inculpatului suma are se constituie parte civilă.

La fila 53 instanță, aceeași parte vătămată arată că inițial s-a înțeles cu inculpatul să meargă în Italia în calitate de iubită a lui, după două săptămâni acesta spunându-i că urmează să practice prostituția în folosul său.

Contribuția inculpatului, după spusele părții vătămate a fost aceea că trebuia să-i plătească "o taxă de protecție" de 100 euro/ zi.

În ciuda faptului că în actul de sesizare se reține că aceasta a fost constrânsă fizic la practicarea prostituției de către, chiar partea vătămată arată la fila 53 verso instanță, că nu s-a temut de amenințările inculpatului referitoare la familia sa s-au că o va vinde la albanezi, considerându-l " papagal".

De altfel, aceasta artă în declarație că după un timp a plecat de la inculpatul, prostituându-se, pentru un proxenet albanez " " și că inculpatul nu a încercat să o oprească.

Partea vătămată majoră ( filele 32-35, 39 dos., respectiv 69 instanță), arată că a ajuns în Italia la promisiunea numitului " ", frate al inculpatului, pentru a lucra ca ospătară în Spania, ajungând însă în Italia unde a fost așteptată de, care a informat-o că urmează să practice prostituția în folosul său, nedorind acest lucru inițial și acceptând apoi întrucât nu avea bani.

Banii rezultați din practicarea prostituției îi dădea numitului.

Precizează însă că la momentul sosirii sale în Italia, inculpatul era deja arestat în România, astfel că nu a avut nici o legătură cu acesta, pe care nu-l cunoaște și față de care nu are nici o pretenție civilă.

Din declarațiile părții vătămate minore ( fila 38 dos., respectiv 20 instanță), în vârstă de 17 ani la data săvârșirii faptelor, rezultă că aceasta a ajuns în Italia la inculpatul, fiind chemată de sora sa și că a fost de acord să practice prostituția în Italia fără să fie lovită sau amenințată de inculpat, pentru că nu avea bani și pentru că trebuia să plătească inculpatului călătoria până în Italia.

Voința părții vătămate de a se prostitua, rezultă din declarația ( fila 20 dosar ) unde arată că s-a întors în România unde a stat o săptămână și a plecat înapoi în Italia să se prostitueze, pentru că sora sa se afla acolo și a fost amenințată ca și sora sa de inculpatul că îl va aduce în Italia și pe fratele lor minor spre a se prostitua.

Instanța a reținut ca și în cazul părții vătămate că această amenințare, care nu rezultă din nici un mijloc de probă, nu era de natură să o constrângă psihic pe partea vătămată, deoarece aceasta se putea adresa organelor de Poliție din România, cu atât mai mult cu cât inculpatul se afla în Italia.

De altfel din adresa Inspectoratului General al poliției de Frontieră, fila 33 dosar instanță, rezultă că partea vătămată minoră a intrat și ieșit în perioada 18.07.2003- 06.05.2005 în și din România de 14 ori, de 13 ori după arestarea inculpatului la data de 12.11.2003, așa cum rezultă din cazierul acestuia.

Aceasta dovedește, că partea vătămată minoră avea libertate de mișcare, de care s-a folosit mai ales după arestarea inculpatului, dar și anterior, astfel încât instanța a înlăturat o eventuală constrângere psihică și fizică a acesteia de către inculpat la practicarea prostituției.

Asupra acestui element însă instanța nu a insistat întrucât inculpatul a fost trimis în judecată în prezentul dosar pentru infracțiunea de trafic de minore prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001, care nu presupune vreo constrângere sau amenințare, ci ar atrage săvârșirea infracțiunii în formă calificată.

Aceeași parte vătămată ( fila 21 dosar instanță) arată că întreținuse raporturi sexuale cu inculpatul în România de bună voie și cu în Italia, de asemenea cu consimțământul său.

Instanța a reținut însă că partea vătămată minoră, din sumele de bani pe care le câștiga de pe urma practicării prostituției dădea o parte inculpatului și numitului iar o altă parte o trimitea acasă, întrucât aceasta rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză.

Aceasta s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 1800 euro daune morale, respectiv 300.000 euro, bani pe care aceasta arată că ia obținut din practicarea prostituției pe o perioadă de 13 luni și ia plătit inculpatului și.

Partea vătămată, minoră în vârstă de 16 ani, la data săvârșirii faptelor, primăvara anului 2003, în declarațiile sale ( filele 12, 45 dos.-, fila 52 primă instanță), arată că a ajuns în Italia prin intermediul unui prieten în dorința de a se prostitua, fiind de acord cu aceasta și astfel a luat legătura cu inculpatul.

Precizează că ajunsă în Italia a avut o disensiune cu inculpatul, întrucât înțelegerea fusese să se prostitueze în casă și nu pe stradă, dar la insistențele inculpatului a fost de acord.

că în momentul când inculpatul a devenit mai agresiv a refuzat să meargă pe stradă, că a discutat cu mama ei cât a stat în Italia și a trimis bani acasă.

Nu s-a reținut față de această parte vătămată, că a fost vândută de inculpatul unui sirian cu suma de 2000 de euro, așa cum se susține în rechizitoriu, întrucât chiar aceasta arată că a cunoscut un sirian și de aceea a fugit de la inculpatul, stând cu sirianul timp de două săptămâni, după care acesta s-a purtat violent cu ea și s-a întors la inculpatul.

Aceste împrejurări conduc în mod evident la concluzia că partea vătămată minoră, nu a fost vândută unei alte persoane de inculpat, de altfel aceasta arată că ulterior a plecat din nou de la inculpatul pentru a practica prostituția pe cont propriu cu partea vătămată.

Aceeași parte vătămată s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 15.000 euro, bani pe care arată că ia dat acestuia din practicarea prostituției.

Partea vătămată minoră, arată că a stat cu inculpatul la hotel doar o săptămână maxim două.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză, a, rezultă că părțile vătămate și, nu au fost forțate pentru practicarea prostituției și că acestea au început în a practica prostituția din lipsă de bani, același lucru fiind relatat și de martora, în declarațiile date atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței unde a arătat că a locuit în Italia cu inculpatul și cele două părți vătămate care dădeau bani de bună voie inculpatului pentru cheltuieli cu chiria și alimentele deoarece locuiau împreună.

Martora T, a recunoscut că a practicat prostituția în Italia ( fila 60 dos. ), pentru inculpatul și și că la fel ca celelalte părți vătămate, surorile dădeau J din sumă acestora, făcând aceasta pentru că nu aveau bani pe de o parte, iar pe de altă parte pentru că inculpatul și le-au reproșat că au datorii la ei, fără însă a le agresa într-un fel.

Au mai fost audiați în fața instanței, martorii:, și T, care au arătat că le-au văzut pe părțile vătămate surorile în Italia, în compania inculpatului dar că acesta nu le-a constrâns în practicarea prostituției.

Inculpatul în declarațiile sale a recunoscut că a luat bani de la părțile vătămate și știa că acestea practică prostituția, dar că nu le-a constrâns în nici un fel, iar banii pe care-i prima de la acestea ( fila 68 dos. inst. ), erau pentru a plăti chiria sau pentru mâncare și că a mai primit sume de bani spre a-și cumpăra blugi sau benzină, dar fără să le ceară sumele de bani de care acestea spun.

Acesta a arătat că nu se consideră vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni.

Cu toate acestea, declarațiile părților vătămate coroborate cu ale martorilor audiați în cauză se coroborează în sensul vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane întrucât deși nu a constrâns fizic părțile vătămate majore și, la practicarea prostituției, acesta prin înșelăciune și abuz de autoritate, le-a determinat în mod evident la practicarea prostituției sub pretextul unor datorii pe care acestea le-ar avea față de el.

Față de probatoriul mai sus menționat și analizat instanța a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane majore față de părțile vătămate și, întrucât acestea prin înșelăciune, respectiv abuz de autoritate au fost determinate de inculpat la practicarea prostituției, acesta obținând foloase materiale în urma exploatării lor.

Din același probatoriul rezultă evident că inculpatul le-a determinat pe acestea să practice prostituția în folosul său, sub pretextul unor datorii referitoare la transport și cazare în Italia și că cel puțin pentru început, acestea au fost puse în fața faptului împlinit și nu au avut posibilitatea de a refuza oferta inculpatului, întrucât nu aveau nici un mijloc de subzistență.

Aceasta reprezintă acel abuz de autoritate, la care art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001, face referire când se referă la scopul exploatării unei persoane.

Înșelăciunea la care cele două părți vătămate majore au fost expuse pentru deplasarea lor în Italia,de asemenea prevăzută de art. 12 alin.1 din aceeași lege, constă în promisiunile inițiale făcute de " ", părții vătămate că va lucra ca ospătară, lucru nereal întrucât inculpatul i-a solicitat să practice prostituția, respectiv promisiunea făcută de inculpatul pentru partea vătămată, în sensul că aceasta va sosi în Italia în calitate de iubită a sa, deși dintru început acesta a urmărit ca partea vătămată să practice prostituția în folosul său.

Împrejurarea că părțile vătămate au practicat prostituția și pe cont propriu, fără legătură cu inculpatul, nu este de natură în a înlătura vinovăția sa, întrucât infracțiunea de trafic de persoane s-a consumat la momentul la care acestea au fost determinate să se prostitueze de inculpat în contul pretinsei datorii.

S-a contatat de asemenea din probatoriu că inculpatul, a colaborat cu fratele său vitreg la exploatarea părților vătămate, acesta din urmă fiind însărcinat cu supravegherea lor și luându-le în final o sumă de bani sub forma unei " taxe de protecție".

Chiar dacă această colaborare nu a fost cu caracter permanent, ca și colaborarea cu, nu înseamnă că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 12alin. 2 lit.a, în sensul că traficul părților vătămate majore nu s-a făcut de două persoane împreună, întrucât elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv latura obiectivă a formei sale agravante, presupune colaborarea chiar temporară a două sau mai multe persoane la săvârșirea infracțiunii, ceea ce în speță este îndeplinit.

Referitor la părțile vătămate minore și, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr.678/2001, este lipsit de importanță, dacă recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia, nu se realizează prin constrângere, deoarece în cazul minorilor se prezumă în mod absolut, de legiuitor, că victima traficului, o persoană cu vârstă de până la 18 ani nu are capacitatea de a exprima un consimțământ valabil.

Aceasta, întrucât potrivit art. 16 din aceeași lege, consimțământul persoanei, victima traficului nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Prin aceste dispoziții legiuitorul a urmărit să excludă explicit o posibilă cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, atunci când victimele sunt minore iar fapta este săvârșită în condițiile prevăzute de art. 13 alin. 1.

Atunci când victimele sunt majore, potrivit art. 12 alin.1 din Legea nr.678/2001, modalitatea de încriminare, face imposibilă existența consimțământului victimei la săvârșirea ei, întrucât elementul material se realizează prin acțiuni care fac a fi imposibil un consimțământ neviciat al victimei.

Față de această infracțiune de trafic de minori reținută în sarcina inculpatului, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 13.Cod Penal, referitoare la legea penală mai favorabilă, întrucât faptele sau petrecut în anul 2003, dată la care infracțiunea săvârșită de inculpat și prevăzută de asemenea de art. 13 alin.1 din Legea nr.678/2001, se pedepsea cu închisoarea de la 3 la 12 ani, iar în urma modificărilor intervenite prin Legea nr. 287/2005, care a aprobat cu modificări OUG nr.79/2005, aceeași infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Prin urmare, instanța a avut în vedere pedeapsa prevăzută de lege anterior anului 2005 când s-a modificat, care era cuprinsă între 3 și 12ani închisoare.

Prin adresa T, aflată la fila 152 dosar instanță, se arată că inculpatul, poate beneficia de dispozițiile art. 20 alin.2 din Legea nr. 678/2001, care prevăd reducerea la Ja limitelor pedepsei prevăzute de lege, în caz de colaborare cu organele de urmărire penală, astfel încât la individualizarea pedepselor s-a aplicta inculpatului pentru infracțiunile mai sus menționate s-a făcut și aplicarea acestor dispoziții.

Pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane majore și minore, prev. de art. 12 alin.2 lit.a și 13 alin.1 din Legeanr.678/2001, instanța a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea, la individualizarea căreia a ținut cont și de dispozițiile art. 72.Cod Penal referitoare la individualizarea pedepselor, în concret, pericolul social al faptelor săvârșite de acesta, urmările care sau produs, atitudinea procesuală relativ sinceră a inculpatului, contribuția părților vătămate la activitatea infracțională a inculpatului, periculozitatea concretă a acestuia, starea de recidivă post executorie, atingerea adusă regulilor de conviețuire socială și bunelor moravuri.

Astfel, în baza art. 12 al.2 lit.a din 678/2001 cu aplic. art.20 al.2 din 678/2001, art.41 al.2 și art.37 lit.b Cod Penal, condamnat pe inculpat la: 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 13 al.1 din 678/2001 cu aplic. art.20 al.2 din 678/2001 și art.13 Cod Penal,art.37 lit.b, a condamnat pe inculpat la: 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori.

Fiind vorba de pedepse stabilite pentru infracțiuni concurente, în baza art. 33 lit. a și art.34 lit. b Cod Penal, acestea s-au contopit în pedeapsa cea mai grea, care este și pedeapsa rezultantă ce s-a aplicat inculpatului, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare cu executare în detenție.

A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b, e Cod Penal, în condițiile prev.de art.71

Cod Penal

În baza art. 35.Cod Penal rap. la art. 65 alin.2 Cod Penal, a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani drepturile prev. de art. 64 lit.a,b, dar și dreptul de a fi tutore sau curator, prev. de art. 64 lit.e Cod Penal, întrucât infracțiunile săvârșite de către inculpat îl fac nedemn pentru a exercita o asemenea poziție.

Pentru celelalte două infracțiuni, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv "constituire de grup infracțional organizat" și " spălare de bani", prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art.23 alin.1 lit. a,c din Legea nr. 656/2002, instanța a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.P.P.întrucât lipsește latura obiectivă a acestor infracțiuni.

Referitor la infracțiunea de grup infracțional organizat, potrivit art. 2 lit. a din Legea nr.39/2003, acest grup trebuie să fie structurat și format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat, în scopul comiterii unora sau mai multe infracțiuni grave, prevăzute expres de lege, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Același text de lege prevede că nu constituie grup infracțional organizat, grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau a mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată și roluri prestabilite pentru membrii săi din cadrul grupului.

În speță, nu a existat între inculpat și persoanele cu care a colaborat ocazional, fratele său vitreg și, care a transportat-o doar pe partea vătămată în Italia, o structură determinată și roluri prestabilite.

Grupul infracțional organizat, încriminat de art. 7 din Legea nr.39/2003, presupune existența unui membru sau a unor membrii conducători ai grupului care organizează activitatea infracțională și membrii executanți care aduc la îndeplinire ordinele sau directivele, cu alte cuvinte o structură pe verticală și o alta pe orizontală, care ar consta în colaborarea dintre membrii grupului.

În cauză, nu a existat un lider organizatoric și roluri prestabilite între membrii unui grup, pentru a crea liantul structural necesar, fiecare dintre cei la care actul de sesizare face mențiune, inculpatul, și, desfășurând separat și ocazional împreună activități care nu au fost de durată și care se circumscriu în sfera infracțiunilor pe care le-a urmărit.

Împrejurarea că inculpatul a colaborat ocazional cu fratele său vitreg, care supraveghea părțile vătămate când se prostituau și cu inculpatul o singură dată, așa cum rezultă din probe, în sensul că acesta a racolat-o și transportat-o doar pe partea vătămată în Italia, a fost valorificată ca circumstanță agravantă pentru infracțiunea de trafic de persoane, fără a putea fi considerată o infracțiune prev. de art. 7 din Legea nr.39/2003, din considerentele mai sus expuse.

De asemenea, probatoriul cauzei nu a confirmat învinuirea de spălare de bani, infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, prevăzută de art. 23alin.1 lit.a, c din Legea nr.656/2002.

Dimpotrivă martora ( fila 182 dos instanță), ca și martora ( fila 183 dos. instanță), au arătat că apartamentul care face obiectul învinuirii a fost cumpărat de martora, în anul 2004, cu suma de 2000 euro și că în anul 2005 încheiat contractul de vânzare- cumpărare prin care acest apartament a fost trecut pe numele inculpatului, contract care în realitate a deghizat o donație, întrucât inculpatul nu i-a plătit nici un, contract aflat la dosarul cauzei și a făcut aceasta pentru că inculpatul a luat bani împrumut, dorind să deschidă o afacere cu melci și a pus ipotecă pe apartament, așa cum rezultă și din înscrisuri.

Nici o probă din dosarul cauzei nu dovedește că inculpatul ar fi cumpărat direct sau prin persoane interpuse apartamentul în cauză, astfel încât conform principiului prezumției de nevinovăție prev. de art.66 C.P.P. instanța nu a reținut această infracțiune în sarcina inculpatului.

Pe cale de consecință, în baza art.353 C.P.P. a dispus ridicarea sechestrului asigurător cu privire la apartamentul aflat în prezent în proprietatea inculpatului.

În baza art.350 a C.P.P. menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art.88 Cod Penal, a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată mai sus, arestul preventiv executat din 05.09.2006 la zi.

Întrucât, din probatoriul cauzei nu se poate stabili care sunt sumele de bani de care inculpatul a beneficiat de pe urma exploatării celor patru părți vătămate, care de altfel au practicat prostituția și pentru alte persoane dar și pe cont propriu, instanța a făcut aplicarea principiului " in dubio pro reo" prev. de art. 66.C.P.P. și nu a dispus confiscarea de la inculpat a nici unei sumă de bani, deoarece în această materie este necesar a se face dovada referitor la produsul infracțiunii, ceea ce în speță este imposibil iar dubiul trebuie să-i profite inculpatului.

Chiar părțile vătămate au arătat, a se vedea declarația părții vătămate, că nu poate aprecia ce sume de bani a dat inculpatului și este greu de crezut că partea vătămată ar fi putut obține din practicarea prostituției suma de 300.000 euro, pe o perioadă de 13 luni, deși aceasta a avut legături cu doar o perioadă de maxim 4 luni, întrucât a ajuns în Italia în vara anului 2003, iar inculpatul a fost arestat și trimis în România în luna noiembrie a anului 2003.

Declarațiile părților vătămate, în sensul sumelor de bani pe care le-au dat inculpatului din practicarea prostituției, nu se coroborează cu nici un mijloc de probă, nici măcar între ele, astfel încât instanța nu a putut stabili în mod subiectiv aceste sume.

A constatat totodată că partea vătămată nu a formulat pretenții civile împotriva inculpatului, pe care de altfel a arătat că nici măcar nu l-a cunoscut.

Pe latura civilă a cauzei, a respins pretențiile civile tuturor părților civile, care constau în daune materiale, chiar și ale părților civile minore, întrucât aceste sume de bani au fost dobândite de părțile civile din activități ilegale și profund imorale, astfel încât instanța nu le-a putut acorda sub formă de legalitate, deoarece nu s-a putut susține că ar exista un prejudiciu material care trebuie acoperit conform legii.

A avut însă în vedere situația părților civile minore și, la care potrivit art. 17.C.P.P., instanța le-a acordat daune morale, care au fost evaluate ținând cont de suferințele psihice la care au fost expuse, dar și de contribuția lor la activitățile desfășurate.

Prin urmare, în baza art. 14, 346.și C.P.P. art.998 civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 euro sau echivalentul în lei la data executării către fiecare din părțile civile și, cu titlu de daune morale și a respins în rest pretențiile civile formulate în cauză de acestea și părțile civile și ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, criticând-o pentru netemeinice întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire în grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni și spălare de bani prevăzute de art.7 din Legea nr. 39/2003 și art. 23 alin.1, lit.a din Legea nr. 656/2002 întrucât din probele administrate în cauză rezultă săvârșirea de către inculpat și a acestor infracțiuni. Inculpatul a criticat sentința penală cu privire la cuantumul M al pedepsei.

Apelul parchetului este fondat pentru motivele care vor di analizate în continuare urmând a fi admis, iar apelul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins.

Din probele administrate în cauză rezultă că în cursul lunii noiembrie 2002, inculpatul a plecat din Italia, ulterior venind în această țară și fratele său. Aceleași probe evidențiază că cel de-al treilea membru al grupului a rămas în România, având sarcina de a "racola victime, cărora le promitea locuri de muncă bine plătite", despre aceste avantaje convingând și pe părinții victimelor.

În baza acestor înțelegeri prealabile, a racolat victimele, T, a pe care în schimbul unor sume de bani pe care acestea le predau lor, să întrețină relații sexuale cu diferiți " clienți".

Prin exercitarea de violențe și amenințări, și inculpatul au determinat-o pe partea vătămată să o aducă în Italia și pe sora sa, care la rândul ei a fost silită să practice în folosul grupului infracțional, prostituția.

Tot prin intermediul numitului, au fost transportate în Italia, conduse la locuința închiriată de inculpatul și obligate să se prostitueze, banii rezultanți fiind însușiți de membrii grupului infracțional- părțile vătămate - și.

În declarația de la fila 16 dosar urmărire penală, partea vătămată precizează: " Acesta mi-a propus să merg cu el că și el intenționează să plece în Italia și auzind de salariul care l-ași fi putut câștiga, am acceptat să merg cu el deoarece situația mea financiară era precară. Dar după 2 zile el ( ) împreună cu ne-au dus cu mașinile pe străzile unde de obicei femeile care practică prostituția se aflau și ne-au lăsat acolo, dar nu s-au îndepărtat prea mult. Fiind nevoită de împrejurări, am început să întrețin relații sexuale cu diferiți clienți de la care încasam pentru 15-20 minute suma de 30 euro: Uneori se întâmpla ca pe zi să am între 10-15 cliențiacești bani îmi erau luați de care spunea că îi împarte cu ."

În continuarea aceleiași declarații - fila 17 dosar de urmărire penală partea vătămată precizează: " Mă consider victimă a infracțiunii de trafic de persoane comisă de, și "

În declarația de la fila 33 dosar urmărire penală, partea vătămată precizează: i-am cunoscut pe care este fratele unui anume, iar acesta ne-a dus cu o mașină până în T iar de aici ne-a predat unui șofer de microbuz care ne-a dus în Italia unde am fost așteptate de și un tânăr pe care nu-l cunoscl-am întrebat pe ce se întâmplă iar acesta mi-a spus că urmează să ies pe stradă să practic prostituția faptul că și celelalte fete. eram exploatate sexual prin acte de constrângere fizică și psihică de către, iar aceste constrângeri s-au amplificat mai cu seamă după arestarea de către autoritățile române a lui, care este fratele vitreg a lui ".

Aceeași activitate infracțională, respectiv apartenență la grupul infracțional organizat, o dovedesc și celelalte probe administrate în cauză.

Prima instanță și- întemeiat soluția pe probele administrate în faza cercetării judecătorești, când chiar unele părți vătămate și-au schimbat declarațiile în raport cu cele date în faza urmăririi penale, fără ca acestea să fie întrebate care este motivul pentru care și-au modificat declarațiile și fără ca instanța de fond să înlăture motivat probatoriul administrat în faza urmăririi penale.

Cu privire la infracțiunea de spălarea banilor, criticile formulate de procuror sunt nefondate, întrucât probele administrate în cauză evidențiază faptul că imobilul înscris în CF a localității pe numele inculpatului a fost cumpărat de concubina sa - fila nr.11 dosar urmărire penală, fără ca prețul să-i fie predat acesteia în considerația faptului că din concubinajul acesteia cu inculpatul s-a născut un copil. Așadar, din probele administrate în cauză nu rezultă că banii cu care fost cumpărat acest imobil provin din săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de trafic de persoane.

Apelul inculpatului este nefondat. Individualizarea pedepsei s- făcut avându-se în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, comportarea inculpatului, starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit.b Cod penal, în care acesta se află, numărul M al persoanelor traficate, pericolul social sporit a infracțiunilor de trafic de persoane și constituirea de grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, astfel că în temeiul prev. de art. 379 alin. 1 pct.1 lit.b Cod procedură penală acesta va fi respins ca nefondat.

Așa fiind, apelul declarat de procuror va fi admis cu privire la infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 ( constituire de grup organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni), sentința penală apelată va fi casată și rejudecându-se cauza, în temeiul prev. art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire în grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Infracțiunile fiind în concurs real, în temeiul prev. art. 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal se va dispune contopirea celor 2 pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, sporită cu 6 luni închisoare, deci pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. În temeiul prevederilor art.350 Cod procedură penală se va menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul prevederilor art.88 Cod penal din durata pedepsei se va deduce în continuare arestul preventiv al acestuia.

Celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate vor fi menținute.

În temeiul prevederilor art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 35/PI/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

În temeiul art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva aceleiași sentințe.

Desființează sentința penală apelată și rejudecând,

În temeiul art. 7 din Legea 39/2003 condamnă inculpatul la 2 ( doi) ani închisoare cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.

În temeiul art. 33 lit.c, 34 lit. b Cod penal contopește această pedeapsă cu celelalte 2 pedepse aplicate inculpatului de către prima instanță în pedeapsa cea mai grea, pe care o sporește cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală, cea de

-3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 Cod procedură penală deduce în continuare arestul preventiv începând cu data de 18.01.2008.

Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu partea vătămată și de la comunicare cu restul părților.

Pronunțată în ședință publică din 15.05. 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- -

Red. 21.05.2008

Tehnored.

2ex/ 26.05.2008

Prima inst.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--19.02.2008

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 83/

Ședința publică din data de 15 mai 2008

În temeiul art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 35/PI/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

În temeiul art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva aceleiași sentințe.

Desființează sentința penală apelată și rejudecând,

În temeiul art. 7 din Legea 39/2003 condamnă inculpatul la 2 ( doi) ani închisoare cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.

-3 (trei) ani închisoare.

Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu partea vătămată și de la comunicare cu restul părților.

Pronunțată în ședință publică din 15.05. 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--19.02.2008

COPIA DECIZIEI PENALE NR. 83/

Ședința publică din data de 15 mai 2008

În temeiul art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 35/PI/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

În temeiul art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva aceleiași sentințe.

Desființează sentința penală apelată și rejudecând,

În temeiul art. 7 din Legea 39/2003 condamnă pe inculpatul la 2 ( doi) ani închisoare.

-3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art.381 Cod procedură penală deduce în continuare arestul preventiv începând cu data d 18.01.2008.

Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu partea vătămată și de la comunicare cu restul părților.

Pronunțată în ședință publică din 15.05. 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

Ss/ indescifrabil ss/ indescifrabil

Prezenta este conformă cu originalul

Grefier,

Tehnored. 15.05.2008 5 ex.

Președinte:Ion Dincă
Judecători:Ion Dincă, Anca Nacu

#Judecator Ion Dinca

Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Timisoara

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Timisoara