Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.87

Ședința publică din 30 iunie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Monica Vadana

JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu

GREFIER: ---

**********

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.

Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpații HG, G și împotriva sentinței penale nr.67/D/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința din data de 23.06.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.06.2009.

CURTEA

- deliberând -

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.67/D din data de 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de inițiere sau constituire în grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea de inițiere sau constituire în grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 și s-a dispus condamnarea inculpaților:

1., fiul lui el și, născut la data de 27.09.1976, în O, județul B, CNP -, cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, necăsătorit, are un copil minor, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, județul B, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/11 octombrie 2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa principală de 6 (șase) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza a II-a și lit b Cod penal;

b) inițiere sau constituire în grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit a teza a II-a și lit b Cod penal.

În baza art.33 lit.a și art. 34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepsele aplicate în pedeapsa principală cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de6 ani închisoare și 6 ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art 64 lit a teza a II-a și lit b Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit. a și art. 10 lit.c Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru HG actul material privind infracțiunea prevăzută de art. 12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, modificată prin Legea nr.287/11 octombrie 2005, privind partea vătămată .

2. G, fiul lui el și, născut la data de 20.02.1971 în O, jud. B, CNP -, cetățean român, studii liceul, fără ocupație, căsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, județul B, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) trafic de persoane art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr.287/11 octombrie 2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa principală de 8 (opt) ani închisoare și 8 (opt) ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza a II-a și lit b Cod penal;

b) inițiere sau constituire în grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit a teza a II-a și lit b Cod penal.

În baza art 33 lit a și art 34 lit b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepsele aplicate în pedeapsa principală cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare și 8 (opt) ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza a II-a și lit b Cod penal, inculpatul urmând să execute pedepsele rezultante de8 (opt) ani închisoare și 8 (opt) ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza a II-a și lit b Cod penal.

3., fiul lui și, născut la data de 12.02.1983 în O, județul B, CNP -, cetățean român, studii 8 clase și școală profesională, fără ocupație, necăsătorit, nu are copii minori, stagiul militar satisfăcut, domiciliul în comuna, județul B, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) trafic de persoane art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr.287/11 octombrie 2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, la pedeapsa principală de 6 (șase) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza a II-a și lit b Cod penal;

b) inițiere sau constituire în grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea exercițiului drepturilor, prevăzute de art.64 lit a teza a II-a și lit b Cod penal.

În baza art 33 lit a și art 34 lit b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepsele aplicate în pedeapsele rezultante de 6 (șase) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza a II-a și lit b Cod penal, inculpatul urmând să execute pedepsele rezultante de6 (șase) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit a teza a II-a și lit b Cod penal.

În baza art.11 pct. 2 lit. a și art.10 lit.c Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatul pentru actul material privind infracțiunea prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, modificată prin Legea nr.287/11 octombrie 2005, privind partea vătămată .

În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II- a și b Cod penal.

În baza art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților.

În temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din pedepsele principale aplicate inculpaților durata reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 03.05.2008 la zi, pentru fiecare.

În baza art.14, 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, s-a luat act că părțile vătămate și nu au pretenții civile în cauză și au fost respinse ca nefondate pretențiile civile formulate de părțile civile și.

S-a dispus confiscarea, după cum urmează:

- câte 11.666 euro de la cei trei inculpați (35. 000 euro - parte vătămată );

- câte 26.666 euro de la cei trei inculpați (80.000 euro - parte vătămată );

- câte 10.000 euro de la inculpații și G (20. 000 euro - parte vătămată );

- câte 50.000 euro de la inculpații și HG G (100. 000 euro parte vătămată ).

S-a dispus păstrarea ca mijloace de probă a următoarelor bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău: 4 CD 2 cu nr. -/1/ 02.05.2008; nr. -/03.05.2008; 2. cu nr. -/1/02.05.2008 și -/2/03. 05 2008; 3 -uri (1 marca și 2 marca ); un caiet de matematică - inscripționat pe prima pagină din interior: " evidență pentru bani", conținând 31 file; o agendă de culoare maro - inscripționată - 2008 - cu cifre galbene, conținând 152 file; un carnet tip agendă cu dungi în mai multe culori, conținând 157 file; un telefon Nokia model 6500 S- și cartela aparținând - lui și pentru care s- dispus interceptarea convorbirilor telefonice (telefon seria 001 EA 46 D 4767 și acumulator seria -;-); un CD marca Data inscripționat " ", conține fotografii ale unor persoane tinere (femei) cu vârsta până în 25 ani; 10 CD-uri, privind înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpați după cum urmează: - 00246/2007, 00311/2007, 32/2008, 42/2008, 84/2008, 117/2008, 155/2008, 89/2008, 122/2008, 156/2008.

S-a constata că inculpații au fost asistați de apărători aleși.

S-a dispus ca onorariile avocat oficiu de câte 150 lei (5 x 150 lei) pentru părțile vătămate să fie suportate din fondul Ministrului Justiției.

În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la câte 4.500 lei cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu pentru părțile vătămate.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

În perioada anilor 2004 - 2007, inculpații împreună cu alte persoane, având calitatea de traficanți, constituiți în grup infracțional organizat (peste 10 la număr), au racolat, transportat și exploatat sexual, în orașul Palma de - Spania, un număr de peste 20 de persoane de sex feminin, realizând importante sume de bani (peste 1.000.000 de euro), acumulând bunuri importante și de valoare iar din numărul de victime instanța este sesizată cu un număr de 4 si anume părțile vătămate,.

1. În luna august 2006, partea vătămată a fost racolată și transportată în orașul susmenționat, de către învinuita și inculpatul, unde a fost exploatată sexual de către inculpații G și.

HG

Astfel, se reține că prin înșelăciune, respectiv prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, înv. și inc., au determinat-o pe să meargă în Spania pentru a lucra într-un bar, unde se câștiga foarte bine. În realitate, partea vătămată fost racolată și transportată în Spania pentru practicarea prostituției.

Activitățile de racolare au fost realizate de înv., care locuia în gazdă la părinții lui a discutat inițial cu această partea vătămată și care a întrebat-o pe aceasta dacă dorește să meargă în Spania să muncească, pentru că se câștigă bine și că are ea cunoștințe, în acest sens, în orașul Palma de. Partea vătămată având o situație materială modestă, a acceptat acest lucru, primind asigurări, de la, că toate cheltuielile legate de procurarea actelor de transport, hrană, etc. până în Spania, vor fi suportate de către aceasta din urmă, iar cu banii primiți de la persoanele la care va lucra în Palma de va restitui aceste cheltuieli.

În acest sens, partea vătămată l-a cunoscut, prin intermediul lui, pe inculpatul, toți trei deplasându-se la B, unde s-a obținut pașaportul pentru, cheltuielile fiind suportate de înv. și inc. .

După aceea, la puțin timp, partea vătămată, împreună cu și au plecat cu un autocar, din B, până în localitatea A din România, unde au dormit o noapte, la o persoană necunoscută (este vorba de o cunoștință ale inc. ). De aici, partea vătămată a fost dusă în Spania de inc., până în unde au fost așteptați de inculpatul G, zis "". Din acest oraș, partea vătămată împreună cu inculpații, s-au deplasat cu vaporul până în orașul Palma de, la o adresă unde locuia inc. Aici, partea vătămată a fost informată cu privire la scopul real pentru care s-a deplasat în Spania - practicarea prostituției. Deși inițial a refuzat acest lucru, partea vătămată a fost amenințată cu moartea, atât ea cât și familia sa, motiv pentru care, începând cu a doua seară de la sosire a practicat prostituția, circa două luni și J, în folosul inculpaților G și.HG Cu privire la acesta din urmă ( ), partea vătămată arată că l-a văzut în preajma fratelui său G, că banii rezultați din practicarea prostituției erau luați de inc. G și HG, acesta din urmă deplasându-se des în România, ducând în țară importante sume de bani, așa cum s-a arătat mai sus și în descrierile anterioare din prezentul rechizitoriu.

În perioada cât a practicat prostituția partea vătămată arată că a realizat în jur de 35.000 euro, sumă din care nu i-a revenit nici un.

În legătură cu această parte vătămată se impune a se mai preciza, că pe parcursul activităților de racolare și transport, a mai intervenit și apariția unei alte părți vătămate, respectiv, care a fost dusă în Spania, în același oraș, o dată cu.

2. În aceeași lună, august 2006, în aceleași condiții, a fost racolată și transportată în Spania, orașul Palma de și partea vătămată .

În cazul acestei părți vătămate, se reține că l-a cunoscut pe inculpatul prin intermediul numitei (prietenă de-a sa), după care s-a ocupat de procurarea actelor (pașaport) și transport până în Spania, cu același mijloc de transport și în aceleași condiții ca și în cazul părții vătămate (urmând să restituie acele cheltuieli din primul salariu).

Trebuie precizat în cazul acestei părți vătămate, că s-a întâlnit prima dată cu la un din zona comuna, jud. B, unde au fost cazate o noapte de inculpatul și de unde, a doua zi, au plecat spre A și în continuare spre Spania.

Și această parte vătămată a fost racolată, transportată și exploatată sexual în Spania, tot prin înșelăciune, inculpatul (inițial) și (pe parcurs îndeosebi pe perioada transportului până la A), spunându-i că merge în Spania să lucreze într-un bar, unde se câștigă foarte bine, în realitate, la fața locului aflând că a fost adusă pentru practicarea prostituției.

Cu toate că și această parte vătămată inițial s-a opus, datorită constrângerii și amenințărilor, a practicat prostituția circa 2 luni de zile, iar sumele de bani realizate, circa 20.000 EURO, au fost însușite și folosite de inculpații G, în aceleași condiții ca și în cazul părții vătămate. Partea vătămată nu s-a prezentat în instanță pentru a da declarație, însă din cele arătate în cursul urmăririi penale - fila 16 arată condițiile în care a plecat din țară, cum a fost racolată numita și de inculpatul, cât și de modul în care a plecat din țară, cu ajutorul nemijlocit al inculpatului. Arată că în Spania a fost forțată de inculpatul G să practice prostituția, că acesta era cel care încasa banii pe care partea vătămată îi obținea în urma întreținerii de raporturi sexuale cu diverși bărbați și că avea cunoștință de faptul că o parte din bani erau trimiși în țară către inculpatul.

În tot cuprinsul declarației făcute de această parte vătămată - fila 16 dosar urmărire - nu rezultă în nici un fel modul de participare a inculpatului la HG comiterea faptei față de aceasta; arată că la cunoscut pe acest inculpat doar în cursul urmăririi penale când i s-au prezentat niște poze și a aflat că se numește.HG

Din declarația părții vătămate prin care se face referire la acest inculpat, în sensul că, după începerea urmăririi penale, că a primit telefoane de la acesta ca să-și retragă declarațiile făcute la poliție împotriva celorlalți inculpați, oferindu-i în schimb suma de 100.000.000 lei rol. Ori, această faptă comisă de inculpat nu se încadrează în conținutul infracțiunii prevăzută de art. 12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001, modificată prin Legea nr.287/11 octombrie 2005, fapt pentru care se impune achitarea inculpatului.

3. În toamna anului 2007, partea vătămată, prin intermediul unei persoane cu numele de, o cunoștință de cartier și prieten al unei vecine a susnumitei, pe nume, a fost convinsă, prin înșelăciune, de inculpații G și, de acesta, mai mult prin telefon, să se deplaseze în Spania - orașul Palma de, să lucreze acolo fără însă a i se preciza ce muncă va presta, pentru că se câștigă foarte bine. Totodată i s-a promis că toate cheltuielile privind procurarea de acte, transport și hrană, vor fi suportate de către, persoanele unde va lucra ( în speță de G și ) și că va restitui aceste cheltuieli din primul salariu.

Fiind indusă în eroare cu privire la scopul deplasării în Spania, partea vătămată a acceptat propunerea inculpaților și s-a deplasat în orașul susmenționat, cu avionul din B, unde a fost transportată tot de cunoștințe ale inculpaților. La destinație, partea vătămată constatat că de fapt a venit în Spania nu pentru a lucra în bar ci pentru a practica prostituția în folosul inculpaților. Partea vătămată nu putut preciza cine este persoana care a transportat-o în să practice prostituția în folosul inculpaților, partea vătămată a fost amenințată de inculpații G și de HG, motiv pentru care, constrânsă, a practicat prostituția, o perioadă de circa 3 luni de zile, realizând după estimările sale sume de 80.000 de EURO, din care i-au fost remise de inculpați doar sume derizorii. Aceste aspecte rezultă atât din declarația dată în cursul urmăririi penale - fila 31- de această parte vătămată cât și din declarația dată în cursul judecățiifila 73.

4. În luna august 2005, partea vătămată, arată că inculpatul HG, l-a cunoscut ca fiind din aceeași comună cu ea, acesta a venit la domiciliu, a căutat-o și a discutat cu ea, s-a hotărât să meargă în Spania - oraș Palma de, pentru a lucra într-un bar al unor cunoștințe de-ale sale unde lucrează și fratele său

Inculpatul i HG- mai spus că toate cheltuielile privind transportul, cazarea și hrana vor fi suportate de către el și că la primul salariu realizat în Spania, va restitui acele cheltuieli.

Partea vătămată s-a deplasat în Spania, oraș Palma de, fiind transferată de inc. HG, împreună cu niște cunoștințe ale acestuia, unde a fost așteptată de inculpatul G și condusă la locația unde acesta își desfășura activitatea infracțională. Aici a aflat că de fapt a venit pentru a practica prostituția în folosul inculpaților, i s-a luat pașaportul turistic și a fost cazată împreună cu mai multe fete. După o anumită perioadă de timp, având în vedere condițiile stricte în care era exploatată sexual de către membrii grupării, faptul că era obligată să practice prostituția și în zilele în care se simțea foarte rău, iar în unele zile întreținea relații sexuale cu foarte mulți bărbați - 40 pe zi, nu primea bani din sumele realizate efectiv și nu avea dreptul să-și păstreze pașaportul asupra sa, partea vătămată și-a exprimat dorința de a se reîntoarce în țară, moment în care a fost amenințată atât ea cât și familia sa, de către inc..HG Este adevărat că, în cursul judecării cauzei această parte vătămată revine asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale arătând că de bunăvoie a practicat prostituția în Spania, însă această declarație trebuie luată sub beneficiu de inventar deoarece aceasta este din aceeași comună cu inculpații, și după cum arată chiar partea vătămată în declarațiile de la urmărirea penală - vezi fila 282 - a dat declarații contradictorii tocmai datorită amenințărilor la care a fost supusă de către membrii de familie a inculpaților.

De asemenea, trebuie reținut faptul că din nici o declarație, nici cea de la urmărirea penală - fila 284 - nici de la instanță - fila 75 -, nu există relații că la traficarea și exploatarea sa ar fi participat inculpatul și. De altfel, în declarația dată la urmărirea penală, declarație dată fără a exista presiune din partea inculpaților, se arată, că îl cunoaște pe acest inculpat, dar cât timp a stat în orașul PALMA DE, nu l-a văzut pe acesta.

Față de aceste aspecte dar și a faptului că în descrierea situației de fapt, chiar în cuprinsul actului de sesizare privind pe această parte vătămată nu se face nici o referire la inculpatul, instanța de fond a considerat că se impune achitarea acestuia pentru fapta prevăzută de art. 12 alin. 1 ș i 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr.287/11 octombrie 2005.

Sumele de bani realizate de această parte vătămată prin practicarea prostituției în folosul inculpaților (circa 100.000 EURO) au fost însușite și folosite de inculpații G și HG, pentru a se întreține, cât și pentru achiziționarea de autoturisme de lux și imobile.

Față de declarațiile părților vătămate rezultă că sumele de bani realizate de acestea ca urmare a practicării prostituției au fost de 35. 000 euro - parte vătămată, 80.000 euro - parte vătămată, 20. 000 euro parte vătămată și 100. 000 euro parte vătămată, bani însușiți de inculpați în condițiile susmenționate.

Astfel, la data de 16 mai 2008 s-au cerut relații de la băncile cu care inculpații au realizat tranzacții bancare în perioada 2005 - 2007 ( în special cu BCR), trimițând în țară sume de bani, la rude lor sau ale părților vătămate, provenind din exploatarea sexuală a victimelor menționate (cu mențiunea că aceste sume erau modice în comparație cu câștigurile realizate de persoanele ce erau exploatate sexual în Spania), aceste relații confirmând cele de mai sus.

La data de 19.06.2008 s-au primit desfășurătoarele cuprinzând toate operațiunile bancare derulate prin această bancă, referitoare la trimiterea unor sume de bani în România de inculpații G și numitului HG, și alte persoane - vezi fl. 338 - 339, vol. I dosar.

La data de 15 mai 2008 s-au depus la dosar chitanțele privind trimiterea unor sume de bani de inculpații și G, către o persoană din T ( ) și respectiv către - în, împreună cu (unde este arestat fl. nr. 258 dosar).

Instanța de fond a motivat că această situația de fapt rezultă din următoarele probe: reclamația numitei - fl. nr. 7-12, vol.I dosar urm. declarația numitei, declarațiile părții vătămate, declarația martorei -, declarația parte vătămată, declarația părții vătămate, declarația martorei și a martorei, declarațiile inculpaților, și G și ale numitei, relațiile scrise primite de la unitățile, prin care s-au făcut transferuri de bani din Spania în România de la persoanele de legătură ale învinuiților către aceștia în România sau către alte persoane ce au legătură cu aceștia sau cu grupul infracțional menționat, ori către rudele persoanelor care au fost exploatare sexual în Spania - fl. 62-78, vol. I dosar, procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice și de înregistrare imagini - vol.II - anexele 1-4; dosar urm. procese-verbale de prezentare spre recunoaștere, întocmite de organele de urmărire penale, ale învinuiților de către părțile vătămate audiate în cauză - fl.nr. 122 - 176, vol.I dosar urm. procesele verbale de percheziție domiciliară efectuate la locuințele numiților și HG G, declarațiile unor martori audiați în cauză cum ar fi:, -, și și, relații primite de la autoritățile spaniole și Ambasada Spaniei de la B - fl. 265 - 271, vol.I dosar urmărire, relațiile primite de la băncile din România prin care inculpații au realizat tranzacții bancare, declarații date de inculpați.

În art.12. alin. 1, coroborat cu alin 2 din Legea nr. 678 / 2001, așa cum a fost modificată, se arată că, constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane;) de persoane săvârșit de două sau mai multe persoane împreună se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi

În drept, faptele inculpatului, care în perioada anilor 2004 - 2007, împreună cu alte persoane, constituiți în grup infracțional organizat au racolat, prin înșelăciune, transportat și exploatat sexual în orașul Palma de - Spania, în baza aceleași rezoluții infracționale, pe părțile vătămate, și, realizând importante sume de bani, au fost apreciate că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001, modificată prin Legea nr.287/11 octombrie 2005, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal și a infracțiunii de inițiere sau constituire în grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 Legea nr.39/2003, prin înlăturarea prevederilor art. 41 alin 2 Cod penal.

Cu privire la comiterea infracțiunii de inițiere sau constituire în grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 alin. 1 și 3 din Legea nr.39/2003, se impune a se face precizarea, se motivează de instanța de fond, că ea rezultă cu certitudine din modalitățile de concepere, punere în executare și valorificarea acestor activități, legate de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 2. lit. a din aceeași lege, prin care se arată că, prin grup infracțional se înțelege un grup infracțional organizat - grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Astfel, inculpații au acționat după o prealabilă înțelegere, fiind membrii aceleași familii, fiecare din ei și-au împărțit rolurile pe care le-au avut de îndeplinit în ansamblul activității infracționale specifice, infracțiunii de trafic de persoane, aspecte ce rezultă atât din declarațiile părților vătămate dar și din cuprinsul înregistrărilor telefonice, consemnate la dosar.

din ei au avut calitatea de racolatori (, ), alții au realizat activitățile de exploatare sexuală ( G, HG), alții de transportatori ai victimelor (, ) și în sfârșit alții de racolatori, transportatori și de exploatare sexuală (, HG).

De asemenea, banii obținuți din exploatarea părților vătămate au fost folosiți în comun, pentru achiziționarea de bunuri, autoturisme și construcții locuințe.

La termenul din 10 februarie 2009 s-a pus în discuție înlăturarea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal din conținutul acestei infracțiuni.

În art.7 alin.1 din Legea nr. 39/ 2003 se arată căprin infracțiunea de inițiere sau constituire în grup infracțional organizat se înțelege inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Din modul în care este prezentat conținutul acestei infracțiuni, cât și a modului reținut în situația de fapt că a avut loc constituirea grupului infracțional de către inculpați, instanța de fonda considerat că în cauză nu se impune reținerea că fapta a fost săvârșită sub formă continuată.

Pentru considerentele susmenționate, odată cu descrierea situației de fapt, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. c cod penal, Tribunalul motivează că se impune achitarea inculpatului HG pentru actul material privind infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001, modificată prin Legea 287/11 octombrie 2005, privind partea vătămată, deoarece acesta nu a avut nici o contribuție la traficarea acestei părți vătămate.

II. În drept, faptele inculpatului G, care în perioada anilor 2004 - 2007, împreună cu alte persoane, constituiți în grup infracțional organizat au racolat, prin înșelăciune, transportat și exploatat sexual în orașul Palma de - Spania, în baza aceleași rezoluții infracționale, pe părțile vătămate, și, realizând importante sume de bani, au fost apreciate că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută art.12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001, modificată prin Legea nr. 287/11 octombrie 2005, cu aplicarea prevederilor art.41 alin. 2 Cod penal și a infracțiunii de inițiere sau constituire în grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 alin.1 și 3 Legea nr.39/2003, prin înlăturarea prevederilor art. 41 alin 2 Cod penal.

III. În drept, faptele inculpatului, care în perioada anilor 2004 - 2007, împreună cu alte persoane, constituiți în grup infracțional organizat au racolat, prin înșelăciune, transportat și exploatat sexual în orașul Palma de - Spania, în baza aceleași rezoluții infracționale, pe părțile vătămate, și, realizând importante sume de bani, au fost apreciate că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001, modificată prin Legea 287/11 octombrie 2005, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal și infracțiunii de inițiere sau constituire în grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin.1 și 3 Legea nr.39/2003, prin înlăturarea art. 41 alin 2 Cod penal.

De asemenea, pentru considerentele susmenționate, odată cu descrierea situației de fapt, instanța de fond a arătat că în baza art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 li. c Cod procedură penală, se impune achitarea inculpatului pentru actul material privind infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr.678/2001, modificată prin Legea nr.287/11 octombrie 2005, privind partea vătămată, deoarece acesta nu a avut nici o contribuție la traficarea acestei părți vătămate.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a arătat că a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, care au constat în aceea că, constituiți în grup infracțional organizat au racolat, prin înșelăciune, transportat și exploatat sexual în orașul Palma de - Spania, în baza aceleași rezoluții infracționale 4 părți vătămate, obținând sume substanțiale de bani. De asemenea a avut în vedere faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, însă au avut o poziție nesinceră cu privire la faptele comise, în ciuda probelor evidente din care rezultă vinovăția acestora.

Partea vătămată s- constituit parte civilă cu suma de 10.000 de euro - fl. 12, vol. I dosar urmărire, iar partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 de euro - fl. 21, vol. I dosar urmărire;

Deși cele două părți vătămate au fost legal citate, acestea nu s-au prezentat în instanță pentru a arăta ce constituie sumele solicitate drept despăgubire, fapt pentru care, instanța de fond a arătat că se impune respingerea ca nefondate a pretențiilor civile formulate de acestea.

Având în vedere situația de fapt reținută, a declarațiilor date de părțile vătămate din care rezultă sumele obținute ca urmare a practicării prostituției, sume ce au fost însușite de inculpați, și, în raport de vinovăția inculpaților, Tribunalul a motivat că se impune confiscarea de la aceștia a următoarelor sume obținute pe nedrept:

- de la cei trei inculpați a sumei de câte 11.666 euro (35. 000 euro - parte văt. );

- de la cei trei inculpați a sumei de câte 26.666 euro (80.000 euro - parte văt. );

- de la inculpații și a sumei de câte 10.000 euro (20. 000euro - parte văt. );

- de la inculpații șiHG Gas umei de câte 50.000 euro (100. 000 euro parte vătămată ).

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, precum și inculpații.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacăua criticat hotărârea apelată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

1. Din motivarea dată de instanța de judecată, în susținerea soluției adoptate, la pagina 9 din sentința pronunțată și atașată la fi. nr.95 dosar, rezultă că se face vorbire de actul material specific infracțiunii de trafic de persoane raportat la partea vătămată.

Instanța, cu privire la această parte vătămată, face o apreciere generală, scurtă și concisă, în sensul că precizează că nu HG se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. 1,2 Legea 678/2001 cu privire la această parte vătămată "deoarece acesta nu a avut nici o contribuție la traficarea acestei părți vătămate" (citat de la pagina 9 din sentința adoptată de instanță aflate la pagina 75 dosar).

Se apreciază că această motivare este insuficientă si nu reflectă faptul că inculpatul se HG face vinovat de această infracțiune, opinie pe care se susține cu următoarele argumente:

- în primul rând în materialitatea lor faptele (toate) comise de inculpați au avut la bază o înțelegere prealabilă foarte bine stabilită și perfectată între cei 3 inculpați și celelalte persoane care au îndeplinit rolul de traficanți, racolatori sau exploatatori, în România și Spania. Toate faptele comise au avut la bază activități materiale conjugate, între toți inculpații, aceștia având calitatea de coautori, din momentul racolării și până în momentul realizării produsului infracțiunilor -obținerea sumelor de bani, din care o mare parte erau trimise în țară, pe numele lui HG, acesta administrându-le conform înțelegerilor telefonice sau prealabile stabilite de susnumiți (de către el și fratele său G).

este faptul că din interceptările telefonice rezultă cu prisosință acest lucru, în sensul că inculpatul G îi spune la telefon fratelui său să HG-i trimită fete tinere și frumoase, dar să nu fie minore, pentru a fi exploatate sexual și a se obține importante sume de bani. Același lucru era discutat telefonic atât de G cât și de HG, și cu inc. sau cu alți traficanți, încă neaudiați și pentru care cauza a fost disjunsă (aflându-se în prezent pe rolul Serviciului Teritorial Bacău al B - dosar nr. 22D/P/2008).

De altfel, partea vătămată, în declarația dată la urmărirea penală atașată la dosarul cauzei (42D/P/2007, fi. 16-27), precizează în mod clar, fără nici un dubiu, că suma de bani pe care a realizat-o din practicarea prostituției, circa 20.000 euro, a fost însușită și folosită de ambii inculpați, respectiv și HG G, în aceleași condiții ca și în cazul părții vătămate.

În aceeași declarație partea vătămată arată că a fost sunată la telefon de mai multe ori de către "" ( ), că acesta i-a supus să nu declare adevărul sau să își retragă declarațiile pe care Ie-a dat până la acea dată. Este vorba evident de declarațiile date de către, atât în Spania cu ocazia prinderii inculpatului G și, precum și a celorlalți traficanți (, etc), cât și cele date în fața autorităților române (a se vedea în acest sens chiar declarația scrisă personal, cu mâna sa de și atașată la fi. nr. 23-27 dosar urmărire penală).

Este evident că toate cheltuielile făcute pentru obținerea actelor de călătorie, cazări, hrană, transport, etc, cu partea vătămată, au avut la bază sume de bani trimise de inculpatul G din Spania, fratelui său HG, iar acesta la rândul lui i-a dat lui pentru cele arătate mai sus (acest lucru rezultă cu prisosință din interceptările convorbirilor telefonice, atașate în voi. II anexele 1-5 atașate la dosar 42D/P/2007 al Serviciului Teritorial Bacău - B și respectiv la dosarul instanței nr-);

- un alt argument care conduce la ideea că inc. zis HG "", știa exact de existența părții vătămate, este acela că această parte vătămată, a fost racolată, cazată și transportată în Spania - în aceleași condiții ca și partea vătămată. Acest lucru rezultă din declarația celor două părți vătămate care sunt asemănătoare în conținut.

Astfel, ambele arată că au obținut actele de călătorie în aceleași condiții, că sumele de bani au fost suportate de frații și, că ambele au fost cazate la un lângă B în seara precedentă plecării, că au mers cu trenul, microbuzul și cu bacul până în Palma de, împreună. în sfârșit, ambele părți vătămate arată că în acel oraș din Spania, au aflat că de fapt nu au venit la muncă ci pentru a practica prostituția în favoarea celor 3 inculpați, lucru care s-a și întâmplat. Elocventă în acest sens este declarația părții vătămate care arată că: " la un moment dat "" "ne-a spus să ne odihnim", deoarece din seara aceleiași zile urmează "să trecem la ". Fiind nedumeriră, am întrebat despre ce este vorba, la care "" a spus că am fost aduse pentru a practica prostituția și că nu mai avem altă scăpare. Neavând altă scăpare, atât eu cât și, din seara următoare, am început să avem raporturi sexuale cu diferiți clienți" (citat din declarația de la fi. nr. 10 dosar urmărire penală dată de ). Și mai convingătoare, în sprijinul opiniei pe care o susținem, cu privire la partea vătămată, este aceeași declarație a aceleiași părți vătămate - - în care arată că "personal primeam partea mea care se ridica la suma de 250 - 300 euro. și noi fetele ( inclusiv ) eram luate cu taxiurile de, sau și care ne luau banii, nu ne dădeau nimic, spunând că-i strâng ei, din două motive: unul că ni-i va da la plecare. și altul că trebuie să ne plătim datoriile și serviciile făcute de aceștia" (citat din declarația lui fi.11 dosar ).

În continuare, aceiași parte vătămată a arătat că după arestarea lui "" și a celorlalți, "" ( ) a reușit să fugă în țară, moment din care " a fost mutată la un centru de protecție" (citat din declarația de la fi. nr. 12 dosar).

În sfârșit, în aceeași declarație, mai arată că pe traseu, "" vorbea la telefon cu frații, primind indicații și sarcini referitoare la cele două părți vătămate că "" trimitea bani în țară, la fel ca și "". la rudele sale din țară. și că odată a mers cu "", care a depus 1000 euro" (citat din declarația de la fi. 12 dosar ).

Din cele de mai sus, pe cale de interpretare, rezultă în mod clar că a HG desfășurat aceleași activități în Spania cu privire la partea vătămată, la fel ca și față de (este vorba de supravegherea acestora, transportarea cu taxiurile la locațiile unor clienți, strângerea banilor și folosirea lor în interes personal).

Faptul că partea vătămată "tace" cu privire la aceste aspecte, se explică prin aceea că a fost amenințată de G, chiar în Spania si de către HG, în România, când i-a spus să nu declare adevărul așa cum s-a arătat mai sus când au fost analizate declarațiile date de și de.

2. Un alt argument care vine în sprijinul opiniei că inculpatul se HG face vinovat de infracțiunea de trafic de persoane și cu privire la partea vătămată, rezultă din comisia rogatorie primită de la autoritățile spaniole și atașată la dosarul instanței - volum conținând 114 file - pag. nr. 8 al.5,13 al ultim.

Se arată în acea comisie rogatorie că apare HG ca participant, coautor la toate faptele de traficare a tuturor părților vătămate (inclusiv ) alături de G, și ale persoane,că în momentul în care "a intervenit poliția si au fost arestați toți, un frate a lui "" a trimis bani și toate femeile au fost trimise în România. pentru ca să nu declare la poliție și să nu aibă mai multe probleme. În acest caz se referă în mod clar la figura numitului " (citat din comisia rogatorie întocmită de autoritățile spaniole, trimisă organelor de parchet anchetatoare, din România, fl. 13 al. ultim).

3. Din lecturarea dosarului de la urmărire penală, cât și din probele administrate în fața instanței de fond, rezultă că pe parcursul dezbaterilor judecătorești nu s-a schimbat cu nimic situația de fapt referitoare la fapta comisă de zis HG "" față de partea vătămată.

La cele de mai sus, în sprijinul opiniei în sensul că inculpatul este HG vinovat și în raport cu această faptă, se adaugă și faptul că instanța de judecată nu a audiat-o pe partea vătămată, întrucât nu s-ar fi prezentat ca urmare a citațiilor și mandatelor de aducere trimise la adresele cunoscute. n acest context, instanța a luat în considerare doar declarația lui, dată la urmărirea penală, din care, așa cum am arătat, rezultă cu claritate că știa HG despre această parte vătămată, a văzut-o în Palma de, a încasat banii rezultați din practicarea prostituției de către aceasta, împreună, în aceleași condiții și în aceleași locații cu.

Se consideră că, pe cale de interpretare, HG, de vreme ce a fost văzut de, în orașul Palma de, că erau cu taxiurile de la blocul unde erau cazate la locul unde practicau prostituția, că aceasta susține că tot timpul era împreună cu, este logic că inculpatul este HG implicat nemijlocit și în comiterea faptei de trafic de persoane raportată la.

Cu rivire p. la inculpatul, din sentința dată de instanță rezultă că acesta a fost achitat în același temei de drept, art11 pct.2 lit.a și 10 lit.c Cod procedură penală, apreciindu-se că acesta nu a comis fapta de trafic de persoană raportată la partea vătămată.

Această situație este motivată de către instanță în sentința adoptată, aflată la pag. 9 din aceasta și la fi. nr. 95 dosar, menționându-se că inculpatul "nu a avut nici o contribuție la traficarea acestei părți vătămate" (citat de la fi. 95 dosar instanță).

Se apreciază că această motivare este netemeinică și nu se bazează pe o analiză corectă, completă și în materialitatea lor, a probelor administrate la urmărirea penală.

În primul rând, se motivează de Parchet, rămân valabile aceleași susțineri pe care le-am făcut în cazul inculpatului, când a analizat calitatea de coautor a tuturor inculpaților, înțelegerea prealabilă a acestora, împărțirea rolurilor fiecăruia în ansamblul grupului infracțional constituit, organizat, sub controlul și îndrumarea strictă a "liderului" sau inculpatul Astfel, unii din ei au avut pe rând calitatea de racolatori, alții de transportatori, alții de exploatatori, rolul acestora schimbându-se, în funcție de ordinele primite de la capul rețelei, inculpatul G, reținută de însăși instanța de judecată, în descrierea faptelor reținute, în partea introductivă a sentinței pronunțate.

Cert este că toți inculpații acționau după un plan comun, în înțelegere, astfel, nu s-ar fi pus nici măcar în discuție existența grupului infracțional organizat pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea de către instanță a celor 3 inculpați pentru această faptă.

Scopul final, obținerea unor importante sume de bani și dobândirea unor bunuri imobile de valoare în Palma de și România, a fost comun pentru cei 3 inculpați, acest lucru fiind realizat numai la propunerea și dispoziția inculpatului G (în acest sens trebuie avute în vedere precizările făcute la autoritățile spaniole în comisia rogatorie trimisă autorităților române și atașată la dosarul cauzei).

La instanță partea vătămată nu a precizat nimic despre, deoarece a fost amenințată de inculpați să nu declare adevărul.

Prezența celor trei inculpați în diferite situații, la locațiile unde erau cazate părțile vătămate, constituie un alt argument al faptului că deși unele părți vătămate erau cazate la locații diferite și practicau prostituția tot la locații deferite, totuși în final, cei trei inculpați se întâlneau, discutau toate incidentele ce se iveau, calculau sumele de bani obținute și-și împărțeau acel câștig.

De altfel, părțile vătămate, în declarațiile date la urmărirea penală, arată că inculpații acționau în comun, se sunau la telefoane, împărțeau banii și când au fost prinși de organele de poliție din Spania, au recunoscut acest lucru.

4. Parchetul consideră că în mod greșit instanța a respins pretențiile civile ale părților vătămate și, pe motiv că nu ar fi arătat în concret, în ce constau acestea.

Ori, din declarațiile date la urmărirea penală, ele precizează în mod clar că aceste sume de bani, solicitate ca despăgubiri, se referă la sumele de bani realizate din practicarea prostituției și însușite de inculpați, că altă parte reprezintă o recunoaștere a infracțiunilor pe care le-au suportat în perioada cât au fost constrânse și amenințate să practice prostituția.

În al doilea rând sumele de bani primite de la inculpați pentru activitatea depusă în Spania, au fost extrem de mici, în raport cu câștigurile reale realizate, iar sumele solicitate pentru transport, acte, cazare, hrană, erau exagerat de mari.

În motivarea scrisă a apelului apelantul-inculpat Gac riticat hotărârea apelată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

părțile vătămate și susțin că au practicat prostituția în favoarea sa timp de 3 luni și J, dar ambele au ajuns în Palma de la data de 03.09.2009, iar a părăsit Spania la data de 22.09.2006 și a părăsit România la sfârșitul lunii octombrie.2006, așa cum rezultă și din relațiile transmise de organele de frontieră; faptul că din data de 22.09.2006 și până la sfârșitul lunii octmbrie.2006 nu a părăsit România, acest lucru rezultând și din fișa medicală depusă la dosar;

cel două părți vătămate și nu au locuit în același imobil cu cel în care a locuit el, acest lucru rezultând din documentația transmisă de autoritățile spaniole prin comisia rogatorie efectuată;

partea vătămată a susținut că nu a primit nici un, ori din înscrisurile transmise de autoritățile spaniole, rezultă că organele de cercetare penală din Spania i-a restituit suma de 950 euro;

partea vătămată a declarat că în legătură cu aceleași fapte pentru care este judecat a dat declarații și la autoritățile judiciare spaniole, ori, din înscrisurile depuse de el rezultă că partea vătămată nu a fost audiată în Spania;

părțile vătămate și au declarat că pașapoartele le-au fost reținute de el, iar din documentația transmisă de autoritățile judiciare spaniole rezultă că pașapoarte celor două au fost găsite în camera unde acestea locuiau;

declarațiile date de părțile vătămate și se contrazic;

partea vătămată declarat că știa că merge în Spania pentru a practica prostituția, că a venit în Spania cu un băiat, că a practicat prostituția într-o altă locație, fiind ajutată de o prietenă a ei și că nu a luat legătura cu el, situația prezentată de partea vătămată fiind cu totul diferită de cea prezentată în rechizitoriu;

între declarațiile date de partea vătămată și martora sunt numeroase contradicții;

martorii prezenți la fața locului nu confirmă cele susținute de părțile vătămate;

părțile vătămate au practicat prostituția în Spania de bună voie, așa cum o făcea și soția sa, așa cum rezultă și din anunțul dat în presa spaniolă;

Apelantul-inculpat a mai arătat că la instanța de fond nu a avut parte de un proces echitabil și "imparțial", că Tribunalul nu a ținut cont de probele administrate în apărare la cererea sa.

S-a mai solicitat să se țină seama de faptul că mult timp a fost salariat în România, dar fiind disponibilizat a fost nevoit să plece din țară pentru a-și găsi un loc de muncă, precum și faptul că nu a mai cunoscut rigorile legii penale.

Apelantul-inculpat HG, în motivarea scrisă a apelului a arătat următoarele:

a fost condamnat pe nedrept cu privire la partea vătămată, deoarece la urmărirea penală această parte vătămată nu a supus nimic în ceea ce îl privește pe el, iar în instanță, având în vedere cele reținut în rechizitoriu, schimbă declarația și susține că a-ar fi luat și el bani obținuți din practicarea prostituției în Spania de ea; însă instanța ia în considerare declarația din instanță a acestei părți vătămate, deși la urmărirea penală sunt audiați 4 martori, care nu arată nimic cu privire la el, dar aceste declarații nu sunt anualizate de instanța de fond;

în perioada în care această parte vătămată a fost în Spania, el era monitorizat de organele de urmărire penală, convorbirile telefonice îi erau ascultate, astfel că nu avea cum să părăsească România, în toată această perioadă aflându-se în țară;

în ceea ce o privește pe partea vătămată, apelantul-inculpat susține că, potrivit relațiilor de organele românești de frontiere el a plecat din România la data de 03.08.2006 și s-a întors în România la data de 08.09.2006, iar partea vătămată a venit în Spania la data de 03.09.2006, deci cu 5 zile înainte ca el să părăsească teritoriul Spaniei, astfel că nu avea cum să o exploateze sexual timp de 2 luni, așa cum susține partea vătămată;

partea vătămată, în declarațiile date arată că tot timpul de la plecarea din România și cât a fost în Spania a fost împreună cu partea vătămată (detaliind condițiile în care a plecat din România, cum au fost exploatate timp de 2 luni în Spania, în timp de în declarațiile sale de la urmărirea penală partea vătămată nici nu amintește că l-ar fi văzut pe el în Spania;

fratele părții vătămate a declarat că totul a fost "un plan să obțină de le mine bani";

soțul părții vătămate a declarat că nu i-a relatat soția că el, inculpatul, ar fi exploatat-o sexual;

referitor la partea vătămată, solicită să se aibă în vedere că aceasta a dat 4 declarații și consideră că în declarațiile în care îl învinovățește pe el, a fost șantajată de organele de urmărire penală, cu o declarație a numitei -, care o acuza de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane;

faptul că a primit bani de la fratele său G și i-a restituit acestuia în momentul în care a venit în țară, nu constituie infracțiune și nu se putea dispune condamnarea sa.

Apelantul-inculpat, în motivarea scrisă a apelului, a arătat următoarele: "condamnarea" dată de prima instanță "este nedreaptă și mult prea aspră", deoarece:

părțile vătămate și au plecat împreună cu el în Spania, dar au practicat prostituția în diverse cluburi de bună voie, fără a fi amenințate de el;

partea vătămată a fost concubina sa în Spania;

partea vătămată în cursul urmăririi penale nu face nici o referire la el, pentru ca la instanța de fond să susțină că erau mai mulți care o exploatau sexual și-i luau banii; nu se poate motiva ca la parchet a uitat acest lucru, în condițiile în care dacă ar fi fost adevărat ar fi spus; apreciază că a fost influențată de organele de urmărire penală să dea acea declarație la instanța de fond;

În susținerile orale făcute și prin apărătorii aleși, apelanții-inculpați au criticat hotărârea apelată pentru motivele reținute în preambulul încheierii de amânare a deliberării și pronunțării din data de 23.06.2009, astfel că nu vor mai fi reluate.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelurile urmează a fi admise pentru considerentele care vor fi prezentate.

În Titlul II, Capitolul I "Dispoziții generale" din Partea specială a Codului d e procedură penală sunt prevăzute, în art. 287 - 312, norme cu caracter de principii comune, respectiv reguli de bază ale fazei de judecată și care asigură realizarea acestui tip de activitate procesuală în condiții de obiectivitate și imparțialitate.

Acestea sunt: publicitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea și oralitatea.

Publicitatea ședinței de judecată este unul din cele mai importante principii ale dreptului procesual penal, întrucât asigură, pe de o parte, punerea în valoare a celorlalte principii ale activității de judecată (nemijlocirii, contradictorialității, rolului activ al instanței), iar, pe de altă parte, dă siguranță faptului că instanța de judecată, în întreaga ei activitate, respectă toate garanțiile procesuale prevăzute pentru părți și ceilalți participanți la proces, în vederea aflării adevărului, oferind societății posibilitatea exercitării unui control permanent asupra înfăptuirii justiției.

acestui principiu este asigurată de dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, iar pe plan intern, de dispozițiile constituționale ale art. 127, respectiv de art. 12 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța acestui principiu procesual, arătând că art. 6 paragraf 1 din Convenție impune, ca o condiție distinctă a unui proces echitabil, publicitatea acestuia - "Fiecare persoană are dreptul la judecarea în mod public". În consecință, Curtea a statuat că publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se referă art. 6 paragraf 1 are ca scop protejarea justițiabililor împotriva unei"justiții secrete".

Prin transparența pe care o asigură administrării justiției, publicitatea dezbaterilor judiciare ajută la realizarea obiectivului esențial, derularea unui proces echitabil în deplină concordanță cu principiile fundamentale ale oricărei societăți democratice.

În materia administrării justiției penale, acest principiu este consacrat de dispozițiile art. 290 alin.1 teza I Cod procedură penală, denumirea marginală a art.290 Cod procedură penală, fiind "Publicitatea ședinței de judecată".

Importanța sa, atât ca drept individual al acuzatului, cât și ca garanție procesuală este reflectată de dispozițiile art.197 alin.2 Cod procedură penală, care instituie sancțiunea nulității absolute pentru nerespectarea dispozițiilor privind"publicitatea ședinței de judecată".

De la acest principiu, în procesul penal sunt recunoscute o serie de excepții, cum este și cea prevăzută de art.290 alin.2-4 Cod procedură penală, text potrivit căruia:"Dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, instanța, la cererea procurorului, a părților ori din oficiu, poate declara ședință secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.

Declararea ședinței secrete se face în ședință publică, după ascultarea părților prezente și a procurorului când participă la judecată.

În timpul cât ședința este secretă, nu sunt admiși în sala de ședință decât părțile, reprezentanții acestora, apărătorii și celelalte persoane chemate de instanță în interesul cauzei."

Potrivit acestui text,acă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, instanța, la cererea procurorului, a părților ori din oficiu, poate declara ședință secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.

Aceste excepții au, fie un caracter de maximă generalitate (art. 290 alin. 2 Cod procedură penală, dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, instanța. poate declara ședință secretă), fie sunt limitate la anumite domenii (art.485 alin.2 Cod procedură penală, ședința separată, nepublică în cadrul procedurii cu inculpați minori, art.24 din Legea nr.678/2001).

Însă pentru a declara ședința secretă, instanța, potrivit art.290 alin.3 Cod procedură penală, în vederea respectării principiului contradictorialității, are obligația de a pune cererea în discuția părților și să le dea cuvântul pentru a-și prezenta punctul de vedere cu privire la această posibilitate de a nu se desfășura ședința de judecată în ședință publică.

Ori, Curtea constată că la termenul de judecată din data de 09.09.2008 s-au prezentat părțile vătămate și, acestea au solicitat a fi audiate în ședință secretă, iar instanța a dispus ca ședința de judecată să nu fie publică, îndepărtând din sala de ședință publicul, fără a pune cererile formulate de cele două părți vătămate în discuția părților și fără a le da cuvântul apărătorilor inculpaților, ai celorlalte două părți vătămate și procurorului de ședință.

Prin acest mod de a proceda instanța de fond a nesocotit dispozițiile art.290 alin.3 Cod procedură penală.

În ceea ce privește audierea părții vătămate, apărătorii apelanților-inculpați au făcut în fața instanței de apel numeroase discuții, susținându-se că cele consemnate în declarația dată la instanța de fond nu sunt aspectele relatate de aceasta.

Audierea cu respectarea dispozițiilor procedurale și cu deosebită rigoare, se impunea cu atât mai mult, cu cât apelanții-inculpați s-au declarat nevinovați, apoi, având în vedere declarațiile date de toate cele patru părți vătămate și probele administrate, se impunea a se lămuri toate aspectele, cu deosebire cele care pot elucida dacă apelanții-inculpați au săvârșit vreo infracțiune și dacă este vorba de infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, sau infracțiunea de proxenetism, prevăzută de ar.329 Cod penal, în formă simplă sau în formă agravată ( a se vedea în acest sens și Decizia nr.XVI din data de 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite) și dacă este vorba de infracțiuni în formă continuată, prevăzută de art.41 alin.2 Cod penal, sau în concurs real, prevăzut de art.33 lit.a Cod penal (a se vedea și Decizia nr.XLIX din data de 04.06.2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite).

Apoi, deși s-a dispus audierea celor două părți vătămate în ședință secretă, din încheierea de ședință din data de 09.09.2008, nu rezultă că după audierea părților vătămate, ședința de judecată a continuat în ședință publică.

În aceste condiții, actele procesuale au fost efectuate de prima instanță cu nesocotirea dispozițiilor legale, fiind lipsite de valoare, ele fiind caracterizate ca ineficace din punct de vedere juridic.

Din examinarea aspectelor relevate mai sus, rezultă că au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează desfășurarea procesului penal, încălcarea acestora are ca urmare producerea unei vătămări procesuale, vătămare procesuală care este prezumată iuris de iure și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor îndeplinite prin încălcarea legii.

Încălcările dispozițiilor legale privind desfășurarea procesului penal menționate mai sus sunt prevăzute, potrivit art.197 alin.2 Cod procedură penală, sub sancțiunea nulității absolute, efectele acestora atrăgând ineficiența juridică a actelor întocmite cu încălcarea legii, acestea urmând a fi refăcute, în conformitate cu prevederile art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală ("desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. 2, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă")de prima instanță.

Apoi, xpunerea sau considerentele hotărârii trebuie să cuprindă constatările la care a ajuns instanța cu privire la fapta care a generat conflictul de drept penal, la temeiurile răspunderii penale ale inculpatului, la probele pe care se întemeiază aceste constatări și alte date în legătură cu soluționarea cauzei.

În conformitate cu dispozițiile art.356 Cod procedură penală, expunerea trebuie să cuprindă, printre altele, și analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția.

Instanța de fond avea obligația să motiveze pe baza căror probe își fundamentează soluțiile, atât de condamnare, cât și cea de achitare, să arate probele pe care le înlătură și să argumenteze înlăturarea acestora, să examineze susținerile din actul de sesizare a instanței, apărările pe care și le-au făcut apelanții-inculpați și să argumenteze care dintre acestea și de ce sunt neconforme cu realitatea.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.

Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii situației de fapt desprinse din acestea, prin înlăturarea motivată a unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc justificarea în motivarea hotărârii judecătorești.

Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii care îl determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză.

Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.

Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu R (94) 12 Comitetului de Miniștri ai Membre asupra eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia"judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor".

Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor.

Aceste considerente referitoare la motivarea hotărârii este reliefată și de practica recentă Curții Europene a Drepturilor Omului, chiar într-o cauză împotriva României. Respectiv,cauza Boldea contra Românieiîn care se arată că: "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți".

Dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 alin.1 din Convenție înglobează, între altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor.

Convenția nedorind să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (împotriva Italiei, Hotărârea din.13.05.1980), a statuat că acest drept nu poate trece drept efectiv decât dacă observațiile sale sunt într-adevăr "ascultate", adică examinate cu maximă rigoare de instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art.6 implică în special în sarcina instanței obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și ofertele de probă ale părților( împotriva Franței,Hotărârea (GC), nr.47287/99, CEDO 2004-1 șide împotriva Olandei,Hotărârea din 19.04.1994).

Din examinarea hotărârii apelate, Curtea constată că aceasta nu respectă exigențele prevăzute de dispozițiile procedurale, de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauze recente pronunțate și împotriva României, aspecte prezentate și analizate mai sus.

Trebuie observat că pe tot parcursul procesul penal, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, apelanții-inculpați au susținut că sunt nevinovați, că au solicitat în apărare probe și au depus mai multe înscrisuri.

În susținerea nevinovăției lor, apelanții-inculpați și-au făcut, așa cum rezultă și din încheierea de amânare a deliberării și pronunțării dată de instanța de fond, din data de 10.02.2009, fl-81-83 vol.II, numeroase apărări, care au fost reluate și în motivele scrise sau orale de apel.

Ori, din examinarea hotărârii recurate, Curtea constată că instanța de fond, în loc să procedeze la examinarea efectivă a mijloacelor, argumentelor și ofertelor de probă ale apelanților-inculpați, să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de aceștia și să convingă părțile că soluția pronunțată este sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii care l-a determinat pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză, s-a mulțumit să reia, în cea mai mare parte, situația de fapt din actul de sesizare a instanței (a se vedea fl.3-11 rechizitoriu și 91-94 dosar instanța de fond, fără a face o analiză a probelor, inclusiv celor administrate în cursul judecății și fără a analiza apărările făcute de apelanții-inculpați și a spune din ce motiv nu sunt conforme cu realitatea și le înlătură.

Prin acest mod de a proceda, a fost încălcat dreptul apelanților-inculpați la un proces echitabil, prevăzut de dispozițiile art.21 alin.3 din Constituția României și ale art.6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de fond făcând practic imposibilă efectuarea controlului judiciar.

Cu ocazia rejudecării Tribunalul trebuie să ajungă, după administrarea probelor cu stricta respectare a dispozițiilor legale, trebuie să ajungă motivat, la o soluție temeinică și legală, ca unic rezultat care exprimă cert adevărul impus de probele obținute și administrate și analizate conform legii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, vor fi admise apelurile declarate în cauză, va fi desființată sentința penală apelată, mai puțin dispozițiile privind menținerea măsurii arestului preventiv și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În baza art.383 alin.3 Cod procedură penală, vor fi menținute actele procedurale efectuate în cauză, mai puțin cele de la termenul de judecată din data de 09.09.2008, respectiv depozițiile părților vătămate și.

Referitor la legalitatea și temeinicia arestării preventive a apelanților-inculpați, Curtea reține următoarele:

Prin încheierea din data de 04.mai.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.149/1 alin.9 și 10 Cod procedură penală, cu art.148 alin.1 lit.a, c, e și f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților: G, fiul lui el și, născut la data de 22.02.1971 în O, domiciliat în comuna, județul B, CNP -, fiul lui el și, născut la data de 27.09.1976, în O, domiciliat în comuna satul, județul B, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 12.02.1983 în O, domiciliat în comuna, județul B, CNP -, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de persoane, prevăzute de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 modificată, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și infracțiunii continuate de inițiere și constituire de grup infracțional organizat, prevăzută și pedepsită de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pentru o durată de câte 29 de zile, începând cu data de 04.05.2008.

Tribunalul Bacău, prin încheierile din data de: 29.05.2008 și 25.06.2008, a admis propunerile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Bacău și s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestului preventiv pentru câte 30 de zile, ultima prelungire urmând să expire la data de 29.07.2008.

Potrivit art.300/1 Cod procedură penală, cu art.160 Cod procedură penală, respectiv art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.1 și 3 și art.350 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a apelanților -inculpați, atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, ultima menținere fiind dispusă prin încheierea din data de 26.05.2009.

Potrivit dispozițiilor procedurale când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Din examinarea acestor dispoziții legale, în condițiile în care inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv și instanța de apel are obligația să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar atunci când constată cătemeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

Așa cum se arăta mai sus, arestarea preventivă a apelanților-inculpați s-a dispus prin încheierea din data de 04.05.2008 și la luarea acestei măsuri s-au reținut ca temeiuri în drept prevederile art.148 alin.1 lit.a, c, e și Cod procedură penală, respectiv:

"a)inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei;

c)există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni;.

e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

f)inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv împotriva celor trei apelanți-inculpați nu s-au schimbat.

Din probatoriul efectuat în cauză, respectiv, plângerile și declarațiile părților vătămate, depozițiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, relațiile transmise de unitățile bancare, comisia rogatorie efectuată de autoritățile din Spania la solicitarea autorităților judiciare române, interceptările convorbirilor telefonice, rezultă presupunerea rezonabilă că cei trei inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată.

Din comisia rogatorie internațională efectuată de autoritățile judiciare din Spania, la sfârșitul anului 2006, acestea au efectuat cercetări pentru o parte din infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații în prezent, dispunând reținerea și arestarea inculpaților G și. După punerea în libertate de autoritățile judiciare spaniole, cei doi inculpați s-au întors în România.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în momentul începerii cercetărilor penale de organele judiciare din România, inculpații G și au HG încercat să se sustragă de la urmărirea penală, prin părăsirea României și deplasarea într-o altă țară, pentru a îngreuna aflarea adevărului și verificarea faptelor care li se pun în sarcină (din convorbirile telefonice interceptate cu respectarea dispozițiilor art.91/1 și următoarele Cod procedură penală, rezultă că cei doi inculpați intenționau să părăsească România la data de 03.05.2008, desigur în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, cumpărându-și în acest sens bilete de avion către Spania, fiind prinși de organele de poliție și conduși la organul de anchetă).

După arestarea apelanților-inculpați, din dorința de scăpa de răspundere penală, prin mama inculpaților G și HG- și, respectiv prin soția intimatului-inculpat G și prin concubina intimatului-inculpat HG-, au încercat să determine părțile vătămate și martorii să-și schimbe declarațiile, mai întâi prin oferirea unor sume de bani, apoi prin amenințarea acestora-fl.20, 201, 250-251, 297, 298 și declarația dată de partea vătămată la instanța de apel-fl.241-242.

Așa cum rezultă din probele administrate, în special din interceptările convorbirilor telefonice, precum și din declarațiile persoanelor vătămate și a unor martori:, -, upă întoarcerea din Spania în România, inculpații au lăsat în orașul Palma de alte persoane de legătură, cu scopul de a continua activitățile infracționale de trafic de persoane.

În cauză sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.

de persoane este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social și una din cele mai josnice, cinice și abjecte manifestări ale conștiinței înapoiate, aceasta cu atât mai mult cu cât se presupune a fi comisă de apelanții-inculpați constituiți într-un grup infracțional organizat.

Pericolul social deosebit al acestor fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea sexuală a unei alte persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar în același timp, provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave.

Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei și chiar a sănătății acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.

socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și aceasta este evidentă în cauza de față, cu atât mai mult cu cât parte dintre victime se află încă pe teritoriul altor state comunitare la dispoziția altor traficanți, în legătură cu inculpații din cauza pendinte.

Prin lăsarea în libertate a inculpaților, în aceeași comunitate cu victimele, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a apelanților-inculpați trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența, care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.

În cauza dedusă judecății se constată, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată și condamnați apelanții-inculpați de instanța de fond sunt în măsură, prin natura lor și consecințele produse și care s-ar fi putut produce, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta inculpații pentru ordinea publică, faptele fiind presupuse a fi comise prin înșelăciune și amenințare asupra mai multor părți vătămate.

Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea inculpaților în judecată, de împrejurările concrete în care se presupune că s-au comis, etc.

Elocvente sub acest aspect sunt declarațiile părților vătămate, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: consecințele grave pe care le-au avut sau le-ar fi putut avea asupra victimelor infracțiunilor de trafic de persoane, de frecvența infracțiunilor de același gen, de caracterul transnațional al infracțiunilor pentru care sunt judecați apelanții-inculpați și de necesitatea unei prevenții generale și, nu în ultimul rând, și de poziția apelanților-inculpați pe parcursul procesului penal.

În ceea ce privește dispozițiile art.5 din, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".

Referindu-se la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente(decizia CEDO din 31 martie 1998).

Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este "data la care o persoană este acuzată", adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau "o dată anterioară" (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de "acuzație penală" în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de "urmări importante" privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).

Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).

Curtea Europeană a avut în vedere și"comportamentul acuzatului"cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței).

Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a apelanților-inculpați nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conforme și cu aceste dispoziții.

Autoritățile judiciare au luat toate măsurile necesare, desigur în raport și de complexitatea cauzei, pentru soluționarea cu celeritate a cauzei.

Pentru toate aceste aspecte, Curtea apreciază că lăsarea apelanților-inculpați în libertate, în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de148 lit.a, c, e șiCod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, precum și celelalte probe administrate, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică și pe cale de consecință pentru menținerea măsurii arestului preventiv a apelanților-inculpați.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor pentru care apelanții-inculpați au fost trimiși în judecată, acest aspect va fi stabilit de instanța de trimitere după audierea cu respectarea dispozițiilor privind publicitatea ședințelor de judecată, a celor două părți vătămate - și.

În consecință, n temeiul art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, va fi menținută arestarea preventivă a celor trei inculpați.

Desigur că, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, instanța de trimitere are obligația de a verifica periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive a apelanților-inculpați și în raport de probele care vor fi administrate, atât în acuzarea acestora, cât și în apărarea lor, va aprecia dacă se mai impune menținerea acestei măsuri preventive, înlocuirea sau revocarea acesteia.

Instanța de trimitere va avea în vedere și celelalte motive invocate de apelanții-inculpați, inclusiv cele susținute la instanța de apel.

Se va constata că apelanții-inculpați au fost asistați de apărători aleși.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE:

În temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, admit apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și a apelurile declarate de apelanții-inculpați G, și împotriva sentinței penale nr.67/D din data de 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Desființează sentința penală apelată, mai puțin dispozițiile privind menținerea măsurii arestului preventiv și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Bacău.

În baza art.383 alin.3 Cod procedură penală, menține actele procedurale efectuate în cauză, mai puțin cele de la termenul de judecată din data de 09.09.2008, respectiv depozițiile părților vătămate și.

În temeiul art.383 alin.1/1 Cod procedură penală, cu art.350 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a celor trei inculpați.

Constată că apelanții-inculpați au fost asistați de apărători aleși.

În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.06.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

Ptr. jud.- - - -

aflată în CO semnează

Președinte instanță

GREFIER,

Ptr.grefier ---

aflat în CO semnează Grefier șef secție,

Red.sent.pen.G

Red. dec.

- ex.3

06.07.2009

Președinte:Monica Vadana
Judecători:Monica Vadana, Dumitru Pocovnicu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Bacau