Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.90
Ședința publică din data de 12 IUNIE 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Aida Liliana Stan
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița si de inculpatul, fiul lui G si, născut la 1 decembrie 1974, domiciliat in T, str. - B, -.C,.29, jud. D, împotriva sentinței penale nr. 424/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care n baza art.l 1 pct.2 lit. h rap. la art. 10 alin.l lit.j Cod proc.pen. și art. 114 din Legea nr.302/2004, a fost achitat inculpatul, pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic, art.41-42 Cod pen. și art.37 lit.a Cod pen. față de partea vătămată, domiciliată în P, str.-, - .A,. 15, județul D, întrucât pentru aceeași faptă, același inculpat a fost condamnat definitiv prin hotărârea judecătorească corecțională din 6.07.2004 (nr.de judecată 04/4425, nr. de parchet -) pronunțată de Tribunalul de M Instanță din - Franța, confirmată prin decizia nr.l498/D/2004 din 11.10.2004 a Curții de Apel din en - Franța, recunoscută pe teritoriul României prin sentința penală nr. 181/13.11.2006, pronunțată în dosarul nr- (3290/2006) de Curtea de Apel București, definitivă prin nerecurare, la 24.11.2006.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 10 iunie 2008 și ulterior la data de 12.06.2008, când pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra apelului penal de față constantă:
Prin sentința penală nr.424/23 octombrie 2007 Tribunalul Dâmbovița, în baza art.11 pct.2 lit.h rap. la art.10 alin.1 lit.j p și art.1141din Legea nrr.302/2004 achitat pe inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 01.12.1974 în T în T, cu domiciliul în T, str.- B, -.C,.29, județul D, deținut în Penitenciarul d e Maximă. Siguranță, CNP -, pentru infracțiunea prev. de art.12 alin.2 lit.a}din Legea nr.678/2001, cu aplic, art.41-42 Cod pen. și art.37 lit.a Cod pen. față de partea vătămată, domiciliată în P, str.-, -.A,. 15, județul D, întrucât pentru aceeași faptă, același inculpat a fost condamnat definitiv prin hotărârea judecătorească corecțională din 6.07.2004 (nr.de judecată 04/4425, nr. de parchet -) pronunțată de Tribunalul de M Instanță din - Franța, confirmată prin decizia nr.l498/D/2004 din 11.10.2004 a Curții de Apel din en - Franța, recunoscută pe teritoriul României prin sentința penală nr.181/13.11.2006, pronunțată în dosarul nr- (3290/2006) de Curtea de Apel București, definitivă prin nerecurare, la 24.11.2006.
În baza art.334 Cod proc.pen. s-a admis cererea formulată de același inculpat, privind schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de disp. art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic, art.41-42 și art.37 lit.a Cod pen. în sensul că s-a înlăturat disp. art.41-42 Cod pen. și art.37 lit.a Cod pen.
In baza art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 a condamnat pe același inculpat la 5,5 ani închisoare - parte vătămată fiind, domiciliată în T, str. - -,.12,.E,.96, județul
În baza art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 rap. la art.65, 66 Cod pen. s-a aplicat celuiași inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alini lit.a și b Cod pen. pe o perioadă de 3 ani.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
In baza art.ll8 lit.e Cod pen. rap. la art.l9 din Legea nr.678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 40.000 de euro (sau echivalentul în lei), obținută din traficarea sexuală a părții vătămate.
În baza art.l 1 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit. d Cod proc.pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută la art.23 alin.l lit.a din Legea nr.656/2002, cu aplic, art.41-42 și art.37 lit.a Cod pen.
In baza art.36 alin. 1-3 Cod pen. s-a dispuns contopirea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea de "proxenetism agravat: pluralitate de victime", prin hotărârea judecătorească corecțională din 6.07.2004 (nr.de judecată 04/4425, nr. de parchet -) pronunțată de Tribunalul de M Instanță din - Franța, confirmată prin decizia nr.l498/D/2004 din 11.10.2004 a Curții de Apel din en - Franța, recunoscută pe teritoriul României prin sentința penala nr.181/13.11.2006, pronunțată în dosarul nr- (3290/2006) de Curtea de Apel București, definitivă prin nerecurare, la 24.11.2006, cu pedeapsa de 5,5 ani închisoare aplicată prin prezenta, stabilind de executat pedeapsa cea mai grea, anume 7 ani închisoare.
În baza art.88, 89 Cod pen. și art.l8 din Legea nr.302/2004 s-a dispus să se scadă din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare perioada executată în Franța, anume de la 1.05.2003 la 13.04.2007, și perioada prevenției de la 14.04.2007 la zi.
S-a constatat că din această pedeapsă, același inculpat a beneficiat de liberare condiționată cu expulzare către România începând cu 13.04.2007, conform adresei (fax) a Tribunalului d e Înaltă Instanță din către Centrul de Detenție din -Franța (fila 177-178, volumul III dosar fond) și conform adresei nr. de referință - (1/-/06 DN/din 4.06.2007 a Ministerului Justiției Franceze către Ministerul Justiției din România ( filele 175,176), în consecință, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, aflat în detenție în Penitenciari, dacă nu mai este arestat în altă cauză, comunicând în acest sens administrației locului de deținere.
Inculpatul a fost obligat, în baza art.191 Cod proc.pen. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3000 lei.
Prima instanță a reținut că prin actul de acuzare, inculpatul este incriminat pentru fapta pentru a recruta personal și prin complicii săi mai multe persoane, prin înșelăciune si violență pe care le-a transportat si cazat in Spania si Franța in vederea exploatării lor sexuale, aceste persoane fiind părțile vătămate si.
Privitor la complicii inculpatului, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei si sesizarea organelor de poliție pentru a se efectua verificări, a se stabili vinovăția și aportul fiecăruia la comiterea infracțiunii.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, coroborând probele administrate în cauză - cu referire la infracțiunea de trafic de persoane, a constatat săvârșirea faptei de către inculpat (parte vătămată fiind ), vinovăția acestuia, încadrarea juridică temeinică și legală a faptei comise fiind dată de dispozițiile art. 12 alin.2 lit. a din Legea nr. 678/2001 (și nu cea reținută în rechizitoriu).
S-a apreciat că, din chiar declarația acestei părți vătămate (filele 34-40, 43-46, voi. II dos. urm.pen.) - neinfirmată de vreo altă probă, a rezultat că decizia de a merge în Spania a fost a sa ( nu indusă) "în luna februarie 2002 am luat hotărârea de a pleca în Spania la muncă întrucât nu aveam mijloace materiale, am apelat la ajutorul financiar al cumnatului meu R din T, acesta mi-a achitat costul transportului până în Spania, în plus mi-a dat 600 de dolari, autocarul l-am luat din zona cinematografului Independența, iar deplasarea am realizat-o prin intermediul firmei."
Pe de altă parte, conform Legii nr. 678/2001, recrutarea ca modalitate alternativă prin care are loc traficarea, constă în atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obținerii de profit, principalele mijloace de recrutare fiind: promisiunea unei slujbe onorabile și bine plătite în țări din occident, făcută direct de traficant sau prin intermediul prietenilor /rudelor victimei și-n care aceasta are încredere; anunțuri în ziar privind oferte de locuri de muncă foarte atractive în raport de pregătirea ce se cere, anunțuri ale agențiilor matrimoniale etc.
Realizarea elementului material al laturii obiective al infracțiunii de traficare de persoane și pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, a fost probată de modalitatea alternativă a "cazării. prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere."
Conform aceleiași declarații a părții vătămate -neinfirmată de alte probe, aceasta a ajuns în orașul (Spania), la sfârșitul lunii februarie 2002, după o noapte petrecută la hotel, a doua zi, din proprie inițiativă a mers în parcul "" din orașul respectiv și, despre care știa că este un loc de întâlnire al românilor. Aici, a fost "abordată" de inculpat și "invitată" în locuința acestuia (invitație acceptată), locație în care "a depistat" circa 20 de fete toate din județul D) și unde se aflau "prietenii lui ", inculpatul fiind cel care în prezența tuturor i-a propus să se prostitueze pentru el, iar în schimbul protecției asigurate i-a cerut să împartă pe J câștigul astfel obținut.
Partea vătămată a refuzat propunerea inculpatului, dar, agresată fizic și psihic de către acesta (care i-a luat și pașaportul) "împreună cu ceilalți", a fost obligată să se prostitueze, obținând din această activitate, până în iunie 2002, circa 40.000 euro, bani "luați de ", totodată, în iunie 2002, profitând de plecarea inculpatului, a reușit să "fugă de la împreună cu două fete, și, ascunzându-se de și acestuia în altă localitate spaniolă, ", după care, împreună cu concubinul său, ea însăși a traficat sexual alte tinere.
În legătură cu această declarație a părții vătămate, retractată în instanță (aspect invocat de apărare în susținerea achitării inculpatului), motivată că frica față de, care a lovit- și amenințat-o, determinând- să-1 acuze pe inculpat în fața procurorului, tribunalul a inlăturat-o, deoarece a considerat că retractarea nu este temeinic motivată, iar împrejurările cauzei au format convingerea instanței că relatările anterioare reprezintă realitatea, cu atât mai mult cu cât se coroborează cu alte depoziții:, și chiar cu depoziția inculpatului (fila 688, vol. II), care a recunoscut că se ocupa de traficare de persoane.
Referitor la modalitatea agravată a traficului de persoane reținută în sarcina inculpatului, atât de procuror, cât și de judecător, dar invocată de apărare ca fiind netemeinică și nelegală, atunci când a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de trafic de persoane din modalitatea agravată în modalitatea simplă (alin.l din art. 12 din Legea nr.678/2001), tribunalul a apreciat că, de cele mai multe ori, în traficarea persoanelor sunt implicați mai mulți subiecți, fiecare cu rolul său în împlinirea actului infracțional, iar cooperarea lor în acțiunea de executare produce efect intimidant asupra victimelor, diminuându-le posibilitățile și abilitățile de opunere, dar sporește șansa de reușită a făptuitorului.
In cauză, din declarația de la urmărirea penală a aceleiași părți vătămate ". împreună cu ceilalți (victima numește pe un anume "", un anume "", ambii din T, " din C" și " din B"), au agresat-o fizic, după care "m-au drogat, obligându-mă să înghit o pastilă", evident în scopul de aoo bliga să practice prostituția.
Această depoziție, neinfirmată de vreo altă probă și coroborându-se cu ansamblul probator administrat în cauză, evidențiază că, în speță, operează agravanta prevăzută de art. 12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, privind săvârșirea faptei " de două sau mai multe persoane împreună", întrucât, cel puțin o persoană ( ) are calitatea de autor, aspect ce se răsfrânge și la ceilalți participanți, care au cunoscut împrejurarea că fapta se comite de mai multe persoane, circumstanță (împrejurare) ce are caracter obiectiv (privește fapta în sine și nu gradul de răspundere și /sau responsabilitate penală).
Sub un alt aspect, acuzarea a trimis în judecată pe inculpat pentru comiterea infracțiunii de traficare de persoane în formă continuată (art. 41-42 Cod penal) și în stare de recidivă postcondamnatorie (art.37 lit.a Cod penal), motivând, conform rechizitoriului fila 16 alin. 3 că, între racolarea celor două părți vătămate ( și ) există o diferență de 6 luni (februarie - august 2002), că inculpatul a făcut acest lucru "cu numeroase tinere despre care se face vorbire atât în documentele autorităților franceze, cât și în convorbirile telefonice ale inculpatului. perioada este aceeași, adică anul 2002 și prima parte a anului 2003, astfel că este vorba de o singură rezoluție infracțională, ale cărei acțiuni prezintă conținutul aceleiași infracțiuni".
Deși la dosarul de urmărire penală se aflau "documentele autorităților franceze", din conținutul hotărârii judecătorești corecționale din 6.07.2004 pronunțată de Tribunalul de M Instanță din, confirmată de decizia nr.l498/D/2004 din 11.10.2004 a Curții de Apel din en, Franța (filele 33 - 120, voi. I dos. urm. pen.), se putea observa că același inculpat - a mai fost condamnat definitiv pentru aceeași faptă de "proxenetism agravat: pluralitate de victime" (corespunzătoare infracțiunii de trafic de persoane și pentru care este judecat în prezenta), față de aceeași parte vătămată ( ), fiind una din "pluralitatea de victime", alături de "complicii săi", A, întrucât, atunci când partea vătămată a sosit în - Franța (martie 2003), a fost sechestrată la domiciliul proxeneților, printre aceștia, fiind clar indicat (fila 50, voi. I, dos. urm. pen.).
Pe de altă parte, această împrejurare coroborată cu declarația părții vătămate (filele 1-8, voi. II, dos. urm. pen.) - neinfirmată de vreo altă probă, relevă instanței că modalitatea de comitere a faptei de traficare de persoane identică cu cea reținută pentru partea vătămată, anume cazarea, este greșită - referitor la modalitatea recrutare evidențiată de procuror, fără suport doveditor, în raport de întreg ansamblul probator administrat în cauză.
Conform declarației aceleiași părți vătămate, în august 2002, pe fondul lipsurilor materiale, prin intermediul unei prietene 1-a cunoscut pe, care a recrutat-o, apoi transportată în Spania de, și aici, exploatată sexual de, ultimul fiind cel care, după o perioadă de circa 7 luni de zile în care a obligat-o să se prostitueze în Spania, la începutul lunii martie 2003 a adus-o în Franța, în orașul, cazând-o în apartamentul închiriat de inculpat (în care a stat numai o noapte), după care, dusă în alt apartament a fost exploatată sexual de către, circa două luni de zile (aspect confirmat și de hotărârea judecătorească corecțională din o iulie 2004 pronunțată de Tribunalul de M Instanță din, fila 44 alin.3 și 4 voi. I, dos. urm. pen.).
Așadar, racolarea și transportarea, conform probatoriului mai sus indicat, s-au făcut de și pentru, care, însă, nu a făcut obiectul inculpării în prezenta acuzare.
Inculpatului i se poate reține comiterea acestei infracțiuni în modalitatea "cazare" din art.12 din Legea nr.678/2001, dar, pentru această faptă a fost condamnat definitiv la 7 ani închisoare și 15.000 euro, de autoritățile judiciare franceze, conform hotărârii judecătorești mai sus arătate, situație ce impunea în cauză constatarea autorității de lucru
judecat.
Astfel, s-a apreciat de către prima instanță că există identitate de persoane (același inculpat și aceeași victimă, atât în hotărârea judiciară franceză, cât și în acuzarea autorităților române), există identitate de obiect, aceeași faptă, și care vizează perioada martie-aprilie 2003 comisă în orașul din Franța și constând în exploatarea sexuală a victimei, faptă pentru care inculpatul a fost deja condamnat definitiv.
S-a evidențiat că, hotărârea instanței judiciare franceze a fost recunoscută în România, conform sentinței penale nr.181 din 13.11.2006 pronunțată în dosarul nr- (3290/2006) pronunțată de Secția a II-a Penală și pentru cauze cu minori și
familie a Curții de Apel București, definitivă prin nerecurare la 14.11.2006 (filele 274 și 275, voi. III, dos. fond), efectele acestei recunoașteri fiind depline pe teritoriul României.
De asemenea, s-a constatat că autoritățile franceze l-au liberat condiționat din această pedeapsă de 7 ani închisoare, pe inculpat, la data de 13.04.2007 și l-au expulzat în România, asupra acestuia fiind emis mandatul de arestare preventivă internațională pentru prezenta cauză (conform adresei Ministerului Justiției - Direcția de Drept Internațional și Tratate și conform adreselor în limba română și franceză, aflate la dosar, volum III, filele 173-178), efectele acestor dispoziții fiind, evident, recunoscute și în România, în raport de cele de mai sus și de disp.art. 116 din Legea nr.302/2004, modificată și completată.
Tribunalul a apreciat că în cauza de față este vorba numai de o singură victimă ( ), și a dispus înlăturarea disp. art.41-42 Cod pen. ale infracțiunii prev. de art. 12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 (așa cum s-a reținut prin rechizitoriu), aspect sub care cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei a fost considerată fondată.
Privitor la trimiterea în judecată a inculpatului în stare de recidivă postcondamnatorie (art.37 lit.a Cod pen.), raportată la pedeapsa de 8 luni închisoare (conform rechizitoriu, fila 16 alin.ultim) și la actele și lucrările dosarului (volum II dosar fond, filele 658-661, este depusă decizia Curții de Apel Ploiești, prin care s-a reindividualizat pedeapsa și inculpatul a fost condamnat la 8 luni închisoare cu aplic, art.81, 83 Cod pen.), tribunalul, admițând cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de trafic de persoane, a apreciat că se impune să înlăture reținerea stării de recidivă, având în vedere considerentele ce preced, regula "non bis in idem" (stingând acțiunea penală, ca și alte cauze de înlăturare a răspunderii penale, autoritatea de lucru judecat devine un caz de împiedicare a punerii în mișcare și exercitării acțiunii penale, bineînțeles și a finalizării ei), și, dispozițiile art.37 alin.l lit.a și alin.ultim. Cod pen. (aplicabil în situația în care în structura recidivei intră ca prim termen, o hotărâre de condamnare pronunțată în străinătate).
Cu referire la infracțiunea de spălare de bani, pentru care același inculpat a fost trimis în judecată, acuzat de comiterea infracțiunii prev. de art.23 alin.l lit.a din Legea nr.656/2002, cu aplic, art.41-42 Cod pen. și art.37 lit.a Cod pen. infracțiunea premisă cerută de textul mai sus indicat fiind traficul de persoane.
Așadar, tribunalul a apreciat, urmare examinării, analizării, valorizării și coroborării ansamblului probator administrat în cauză, că inculpatul a comis pe teritoriul Spaniei, în perioada februarie -iunie 2002, infracțiunea de trafic de persoane față de partea vătămată, obligând-o să se prostitueze pentru el, și obținând astfel, suma de 40.000 euro, iar ceastă sumă de bani, tribunalul a dispus să fie confiscată în baza art.l 18 lit.e Cod pen. și art.l9 din Legeanr.678/2001.
Tribunalul a arătat că potrivit art.23 alin.l lit.a din Legea nr.656/2002, constituie infracțiune de spălare de bani și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani "schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau disimulării ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile, să se sustragă de la urmărirea, judecata sau executarea pedepsei".
S-a apreciat că elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni l-ar constitui schimbarea sau transferul sumei de 40.000 euro, obținută din exploatarea sexuală, în Spania, în perioada februarie -iunie 2002 victimei, deci, produsul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, în construcția casei inculpatului din T,-, prin acte, licite, de cumpărare de materiale de construcție și de plata manoperei, toate acestea în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a banilor respectivi.
ribunalul a apreciat că, în cauză, nu există probe în dovedirea efectuării, cu suma de bani mai sus arătată, a operațiunilor comerciale respective, nu există dovedite, elemente de fapt, obiective, din care să rezulte scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a sumei de bani (scopul califică infracțiunea respectivă).
S-a dat efect declarației prin care inculpatul a afirmat că dorea, cu banii obținuți din astfel de activități să își cumpere din orașul, Franța, în care locuia și care, ar fi costat 1.500.000 euro, și pentru care plătea o chirie de 1600 euro lunar, valoarea acestei case fiind evidențiată și în considerentele hotărârii judecătorești corecționale din 6.07.2007, pronunțată de Tribunalul de M Instanță din, fiind localizată în, nr.19.
S-a mai arătat că, din declarațiile martorilor de la urmărire penală, în susținerea acuzării săvârșirii infracțiunii de spălare de bani, din convorbirile telefonice interceptate în lunile iulie și august 2002, nu rezultă existența laturii obiective a acestei infracțiuni (raportată la infracțiunea premisă descrisă).
De~asemenea, s-a considerat că, în cauză sunt aplicabile și disp. art.36 alin.l și 3 Cod pen. art.88, 89 Cod pen. și art. 18 din Legea nr.302/2004, modificată și completată, în sensul că s-a dispus contopirea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea de "proxenetism agravat: pluralitate de victime", prin hotărârea judecătorească corecțională din Franța, recunoscută pe teritoriul României prin sentința penală nr. 181/13.11.2006, pronunțată în dosarul nr- (3290/2006) de Curtea de Apel București, definitivă prin nerecurare, la 24.11.2006, cu pedeapsa aplicată prin prezenta, stabilind de executat pedeapsa cea mai grea, anume 7 ani închisoare.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița si inculpatul.
In apelul său, parchetul a susținut că sentința este netemeinică si nelegală pentru mai multe motive.
In primul motiv de apel, s-a arătat că, instanța de fond, luând act că, pentru fapta referitoare la partea vătămată, inculpatul a fost condamnat in mod definitiv in Franța, existând astfel autoritatea de lucru judecat, in baza art. 11 pct.2 lit. bpr ap la art. 10 lit. j trebuia C.P.P. să dispună încetarea procesului penal.
S-a susținut in al doilea motiv de apel că pentru această fapta de traficare a părții vătămate, inculpatul se afla in stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a cu consecințele legale de la art. 83 pentru că fapta a fost comisă in perioada februarie - martie 2003.
S-a criticat de asemenea, achitarea inculpatului pentru infracțiunea de spălare de bani - prev. de art. 23 al.l din Lg 656/2002, apreciindu-se că infracțiunea premisă este evidentă, având in vedere condamnarea rămasă definitivă in Franța pentru proxenetism agravat și că în această situație, obiectul spălării banilor il constituie contravaloarea imobilului edificat in România si pentru care se solicită confiscarea.
Parchetul a mai susținut că perioada de început a infracțiunii de spălare a banilor o constituie momentul începerii construcției imobilului și nu era obligatoriu ca sumele de bani să intre in țară prin poșta electronică, sau prin alte persoane, sumele de bani putând fi aduse chiar de inculpat în țară.
S-a apreciat că, in mod greșit instanța de fond a ignorat cu desăvârșire forța probantă convorbirilor telefonice din care rezultă, fără nici un echivoc, că inculpatul este cel care și- construit imobilul cu resurse financiare pe care le-a obținut în străinătate, iar această recunoaștere a inculpatului trebuie coroborată cu faptul că avea o singură sursă de venit si aceea era din traficul de persoane si proxenetixm, iar resursele financiare ale părinților erau infime si nu puteau fi întrebuințate in asemenea scop.
Aceste elemente, respectiv recunoașterea inculpatului privind imobilul si sursele de finanțare, cât si existența infracțiunii premisă, constituie fără nici un dubiu existența atât a laturii obiective, cât si subiective a infracțiunii de spălare de bani.
O altă critică invocată de parchet a fost aceea că, instanța de fond in mod greșit a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului pentru că, pe de o parte nu se regăsește niciuna din situațiile prev. de art. 350 C.P.P. iar pe de altă parte nu suntem nici in situația unei pedepse rezultante executate, ca urmare a contopirii celor două pedepse( din care cea de 5,5 ani este neclară pentru că poate fi interpretată fie ca fiind o pedeapsă de 5 ani si 5 luni, fie ca o pedeapsă de 5 ani si 6 luni).
Conform disp. art. 59 al.1, pentru a putea fi liberat condiționat, inculpatul trebuia să execute cel puțin 2/3 din durata pedepsei, ceea ce ar fi însemnat in cifre reale 56 luni sau 4 ani si 8 luni, iar acest termen s-ar fi împlinit la 1.01.2008.
In ultimul motiv de apel, parchetul a susținut că pedeapsa aplicată nu îndeplinește criteriile generale de individualizare a pedepsei pentru că inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni cu pericol social deosebit, infracțiuni transfrontaliere in Franța si România, fost un lider recunoscut si temut al unui grup infracțional periculos de traficanți de persoane si proxenetism grav, ceea ce impunea aplicarea unor pedepse mai aspre și nu o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Față de toate acestea,in final, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița si pe fond pronunțarea unei soluții legale si temeinice.
Inculpatul in apelul său a criticat hotărârea instanței de fond in ceea ce privește condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane - parte vătămată, susținând in esență că, trebuia avută in vedere declarația acestei părți vătămate dată in fața instanței, când arătat că a fost constrânsă in vederea practicării prostituției de care se afla in stare de dușmănie cu inculpatul si nu de inculpatul apelant și că această parte vătămată și- retractat astfel declarația dată in faza de urmărire penală.
Astfel, din punctul său de vedere nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, in ceea ce o privește pe partea vătămată, motiv pentru care solicită achitarea inculpatului in temeiul art. 11 pct.2 rap la art. 10 lit. d
C.P.P.In subsidiar, inculpatul apelant a solicitat să se observe că la infracțiunea prevăzută de art. 12 din 678/01, in cauza de față nu există agravanta prevăzută de al.2- " săvârșirea de către două sau mai multe persoane", deoarece in cauza de față nu au existat două sau mai multe persoane, atâta timp cât pentru celelalte persoane s-a dat de către parchet scoatere de sub urmărire penală. Mai mult decât atât, nu există o altă persoană condamnată împreună cu apelantul inculpat, iar in situația in care nu se reține agravanta prevăzută de al.2 art. 12 din Lg. 678/2001 limitele pedepsei sunt cu totul altele.
Apelantul a mai criticat hotărârea instanței de fond si pentru faptul că, pedeapsa aplicată este mult prea M, in raport de persoana sa, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii si pe fond redozarea pedepsei cu orientarea acesteia către minimul special prevăzut de lege.
Examinând hotărârea apelată in raport de întregul material probator administrat, de criticile susținute in ambele apeluri și ținând seama de dispozițiile 371 al.2 C.P.P. care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, de fapt si de drept, curtea constată că atât apelul parchetului, cât si apelul inculpatului sunt parțial fondate.
Întrucât în apelul său inculpatul contestă în principal existența infracțiunii de trafic de persoane având drept parte vătămată pe numita, solicitând exonerarea sa de orice răspundere penală în prezenta cauză, curtea va proceda la tratarea cu prioritate a acestui apel.
Așa cum a arătat și prima instanță, potrivit art. 63 alin.2 probele C.P.P. nu au o valoare dinainte stabilită.
Așa fiind, în mod corect prima instanță nu a ținut seama de retractarea de către această parte vătămată a declarațiilor date inițial, în cursul urmăririi penale (filele 43-45 ). În aceste declarații, date inițial sub identitate protejată, în cursul anului 2003, a descris pe larg modul în care, în luna februarie 2002 fost racolată în Spania de inculpat și obligată prin exercitarea de violențe să se prostitueze în folosul său până în luna iunie 2002, acesta însușindu-și tot câștigul, iar apoi în fața instanței, în 2006, revenit, fără oferirea vreunei explicații veridice asupra motivului pentru care ar fi dat acele declarații pretins neadevărate.
Trebuie precizat faptul că de la momentul februarie 2003, când a depus plângere împotriva inculpatului în calitate de victimă a traficului de persoane și până în noiembrie 2006, când a dat declarația de la prima instanță, a devenit ea însăși traficant, suferind rigorile legii în această calitate și având de executat o pedeapsă privativă de libertate.
Cum aceste declarații nu sunt singulare ci, sunt confirmate și de depozițiile martorilor și (filele 47-50 ) în mod corect prima instanță a reținut existența acestei fapte și vinovăția inculpatului.
Apelul inculpatului este însă fondat în ceea ce privește reținerea agravantei prevăzută de art. 12 lit. din legea 678/2001 referitoare la traficul de persoane "săvârșit de două sau mai multe persoane împreună ", în condițiile în care, prin rezoluția nr.7/D/P/2006 din 4 mai 2006, parchetul a dat soluție de neîncepere a urmăririi penale tuturor persoanelor cu privire la care a disjuns cercetările și pe care le indicase drept complici ai inculpatului în săvârșirea ambelor fapte de trafic de persoane având drept victime atât pe cât și pe .
Sub acest aspect, curtea va admite apelul inculpatului și va înlătura de la încadrarea juridică a faptei de trafic de persoane, parte vătămată, agravanta menționată, urmând ca inculpatul să fie condamnat la pedeapsa închisorii și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a și b, cu excepția dreptului de a alege,ce nu se va interzice în acord cu jurisprudența CEDO, o astfel de interdicție nefiind proporțională cu scopul sancțiunii penale, ce urmărește integrarea socială și a persoanelor condamnate, chiar pentru infracțiuni grave și nu izolarea lor completă de comunitate.
II. Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, curtea apreciază primul motiv de apel ca fiind fondat, fiind evident că, in situația reținerii dispozițiilor art. 10 lit. j C.P.P. referitoare la existența autorității de lucru judecat, instanța trebuia să pronunțe soluția încetării procesului penal, reglementată de dispozițiile art. 11 pct.2 lit. b si C.P.P. nu soluția achitării inculpatului.
Este de precizat că in mod corect instanța a reținut incidența principiului " ne bis in idem" cu referire la fapta reținută in sarcina inculpatului de traficare părții vătămate in prima parte a anului 2003 in Franța, ca urmare trimiterii in judecată si condamnării inculpatului la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de proxenetism agravat de către autoritățile judiciare franceze, prin hotărârea judecătorească corecțională din 6.07.2004 (nr.de judecată 04/4425, nr. de parchet -) pronunțată de Tribunalul de M Instanță din - Franța, confirmată prin decizia nr.l498/D/2004 din 11.10.2004 a Curții de Apel din en - Franța ( recunoscută pe teritoriul României prin sentința penala nr.181/13.11.2006, pronunțată în dosarul nr- (3290/2006) de Curtea de Apel București, definitivă prin nerecurare), hotărâre in cuprinsul căreia printre părțile vătămate figurează cu certitudine si numita.
De altfel, acest aspect nu a fost contestat de către parchet, ci numai procedeul instanței de fond de a dispune achitarea inculpatului pentru existența autorității de lucru judecat și nu încetarea procesului penal, cum era corect.
Referitor la reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a la încadrarea juridică a faptei de trafic de persoane prev. de art. 12 din 678/2001, privind pe victima, curtea apreciază că acest motiv nu este întemeiat, in condițiile in care din probele administrate si din cuprinsul actului de acuzare rezultă că această faptă a avut loc in perioada anului 2002( februarie - iunie 2002), iar condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, ce se susține a fi prim termen al recidivei a survenit ulterior acestei perioade, respectiv fost dispusă prin sentința penală nr. 1255/24.09.2002 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, rămasă definitivă prin decizia nr. 121/31.01.2003 a Curții de Apel Ploiești.
Apelul parchetului este insă fondat cu privire la cel de al treilea motiv invocat, referitor la greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 al. 1 lit. a din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 al.2.
Curtea consideră că la dosarul cauzei existau probe care demonstrau că sume importante de bani, obținute de inculpatul din activitatea infracțională desfășurată in Franța, pentru care si fost condamnat pentru proxenetism agravat( agravanta constituind-o mulțimea victimelor obligate să se prostitueze in folosul inculpatului si a rețelei condusă de acesta), au fost aduse sau trimise acesta in țară părinților săi si folosite la construcția unei clădiri ( P plus 1) in suprafață de 226,17. având valoarea de impunere de 1.570.592.331 ROL, situată in T, str. - nr. 31, pe un teren aparținând părinților. De asemenea, așa cum rezultă si din hotărârea apelată ( întemeiată pe declarația părții vătămate) numai din traficarea și exploatarea sexuală victimei, ce a avut loc pe teritoriul Spaniei, inculpatul a obținut suma de 40.000 euro, cu privire la care si prima instanță a apreciat că se impune confiscarea specială.
Astfel, existând indicii puternice cu privire la activitățile ilicite conduse si organizate de inculpat in străinătate, s-a obținut autorizarea interceptării convorbirilor telefonice purtate de acesta in perioada iulie -august 2002, ale căror transcrieri se află la dosarul de urmărire penală ( vol. IV integral).
Din cuprinsul acestora rezultă că banii obținuți din exploatarea sexuală diferitelor femei ( numite in aceste convorbiri:, ) erau investiți de inculpat in construcția acestei case, mai relevante fiind următoarele discuții: "eu sunt la primărie mi-am luat certificat" ( fila 6 verso), " casa merge, merge?, merge, merge finule", când toarnă placa?, a zidit ca lumea?" săptămâna care vine toarnă placa" ( fila 15), "ne trebuie bani pentru casă" ( fila 16), " patru plăci din alea de marmură pentru casă" ( fila 31), sau " mie îmi trebuie banii acum, nu ți-am zis să-mi aduci banii acum, pentru că băi băiatule, mie îmi trebuie bani acum pentru casă. Nu mă interesează pe întâi îmi aduci 10.000 dolari" (fila 42).
De asemenea, din actele dosarului rezultă că părinții inculpatului sunt amândoi pensionari ș, aveau această calitate si in cursul anilor 2002- 2003 și nu aveau veniturile necesare pentru ridicarea unui asemenea imobil cu etaj în suprafață de 227 mp. și piscină, situație pe care o relevă si instanța franceză in hotărârea de condamnare inculpatului ( fila 238 dosar fond). De altfel, in cuprinsul acestei hotărâri se mai arată si faptul că mama inculpatului a declarat că a fost in posesia sumei de 3.000 euro, a cărei origine nu a putut- explica.
În opinia curții, este relevant si faptul că în fața instanței de fond, deși nu recunoaște că a folosit banii obținuți din activitățile ilicite menționate la această construcție, ci pentru dobândirea unei vile in Franța, inculpatul s-a prezentat totuși ca fiind capul unei rețele de proxenetism si prostituție," din brigada mea făceau parte 40 de persoane, că el dirija doar fetele sale circa 10-15 și fiecare membru din brigadă dirija fetele lui", ce a desfășurat o astfel de activitate la început in Spania si apoi in Franța.
Totodată, realizând conținutul incriminator al convorbirilor înregistrate cu privire la edificarea acestei construcții din bani trimiși de el, inculpatul, in aceeași declarație (fila 688 dosar fond) susținut o altă versiune și anume că a trimis aceste sume de bani fratelui său, ca să-și facă casă, dar i-a primit înapoi.
provenienței sumelor de bani, provenite din activitatea de proxenetism desfășurate in Franța si din traficarea în Spania părții vătămate din prezenta cauză, a constat in faptul că banii au fost investiți într-o constucție, iar această construcție figurează pe numele părinților inculpatului ce sunt proprietarii terenului, mama inculpatului susținând intr-o declarație de la urmărirea penală că a edificat construcția din banii primiți de la inculpat (fila 84 ), iar in declarația dată in fața instanței că, o parte din bani i-au aparținut, iar restul sumei investite, apreciate la circa 25-26 mii euro ar proveni de la un alt fiu al său, plecat la muncă in Spania.
Pentru existența infracțiunii de spălare de bani în forma prevăzută de art. 23 din legea 656/2002 nu era necesar, așa cum susține inculpatul, ca parchetul să fi fost sesizat în privința lui de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, deoarece art. 8 include în sfera de aplicare a acestei legi, la lit. "orice altă persoană fizică sau juridică, pentru acte sau fapte săvârșite în afara sistemului financiar - bancar".
Curtea consideră că această activitate infracțională a avut loc, in mod continuat, pe parcursul anilor 2002 și 2003, cel puțin până la arestarea inculpatului în Franța - luna mai 2003, astfel încât se va dispune condamnarea acestuia în baza art. 23 alin 1 lit.a, din legea 656/2002, urmând ca față de momentul consumării infracțiunii (mai 2003) să fie incidente dispozițiile art. 37 lit.a, primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sent. pen. 1255/24 septembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin decizia 121/31 ianuarie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. Cum această pedeapsă anterioară a fost suspendată și grațiată condiționat, vor fi aplicabile și dispozițiile art. 83 și art. 7 din legea de grațiere 543/2002 vizând revocarea restului de pedeapsă neexecutat de 6 luni și 24 zile închisoare, avându-se în vedere perioada executată de inculpat ca arest preventiv, iar acest rest se va alătura pedepsei aplicate pentru infracțiunea de trafic de persoane.
Totodată, în legătură cu reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de spălare de bani, curte consideră necesară aplicarea și a dispozițiilor 25 alin.1 din 656/2002, raportate la disp. art. 118 lit. a, dispunând confiscarea specială a construcției în suprafață de 226,17 mp. Situată în T,str. -, nr. 31. Se va inlătura confiscarea sumei de 40.000 euro dispusă de prima instanță, considerându-se ca aceasta a fost înglobată în cheltuielile efectuate de inculpat cu procurarea materialor și cu manopera de edificare a construcției menționate.
În ce privește celelalte motive de apel susținute de parchet vizând pedeapsa neclar aplicată de prima instanță sau greșita punere în libertate a inculpatului după efectuarea contopirii cu pedeapsa stabilită și efectuată în Franța, curtea le apreciază ca nefondate.
În primul rând, înlăturând agravanta de la lit.a a art. 12 din legea 678/2001, curtea a procedat la o reindividualizare a pedepsei pentru această infracțiune stabilind un cuantum mai redus.
În al doilea rând, prin contopirea pedepselor aplicate de curte pentru cele două infracțiuni deduse judecății, dar și cu pedeapsa mai M aplicată de instanțele franceze, pedeapsa rezultantă va fi cea de 7 ani închisoare, asupra căreia autoritățile judiciare străine au dispus liberarea condiționată. Dar chiar și în condițiile aplicării legii penale române privind liberarea condiționată, se constată că însumând perioada executată în Franța, de la 1 mai 2003 până la 13 aprilie 2007 cu perioada arestării sale în prezenta cauză de la 14 aprilie 2007 la 23 octombrie 2007, inculpatul a executat fracția de 2/3 din pedeapsă, adică 4 ani și 6 luni.
Așa fiind, față de considerentele ce preced, în conformitate cu disp. art.379 alin.1, pct.2,lit.a C.P.P. curtea va admite ambele apeluri, va desființa în parte sentința și rejudecând cauza în fond, în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.j p și art.114 din Legea 302/2004 va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 alin.2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplic. art.41, 42 p și art.37 lit.a pen, faptă săvârșită împotriva părții vătămate, constatând că există autoritate de lucru judecat (hotărârea judecătorească corecțională din 6 iulie 2004, nr. de judecata 04/4425, nr. de parchet -, pron. de Tribunalul de M Instanta din, confirmata prin decizia nr.1498/D/2004 din 11. 10. 2004, Curtii de Apel din en, recunoscuta prin sent. pen.181/13. 11.2006, pronunțata de Curtea de Apel București ).
În baza art.334 pr.pen se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art.12 alin.2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41, 42 și art.37 lit.a p în infracțiunea prev. de art.12 alin.1 din Legea 678/2001, trafic de persoane, parte vătămată, iar inculpatul va fi condamnat la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b (cu excepția dreptului de a alege) pe o perioadă de 3 ani.
În baza art.23 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 cu aplic. art.41 alin.2, art.37 lit.a, spălare de bani, același inculpat va fi condamnat la pedeapsa de 5 ani (cinci) ani închisoare.
În baza art.83 și art.7 din Legea 543/2002 se va revoca suspendarea și grațierea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 6 (șase) luni și 24 zile închisoare, din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sent. pen.1255/24.09.2002 pron. de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin decizia 121/31.01.2003 pron. de Curtea de Apel Ploiești, care se alătură pedepsei de 5 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b, se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de: 5 (cinci) ani, 6 (șase) luni și 24 (douăzecișipatru) zile închisoare, iar în baza art.36 alin.1 și 3 dispune contopirea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin hotărârea judecătorească corecțională din 6 iulie 2004, nr. de judecata 04/4425, nr. de parchet -, pron. de Tribunalul de M Instanta din, confirmata prin decizia nr.1498/D/2004 din 11. 10. 2004, Curtii de Apel din en, recunoscuta prin sent. pen.181/13. 11.2006, pronunțata de Curtea de Apel București, cu pedeapsa rezultantă de 5 ani, 6 luni și 24 de zile închisoare, aplicată prin prezenta, urmând ca în final să se stabilească pedeapsa cea mai grea de: 7 (șapte) ani închisoare.
În baza art.88 p și art.18 din Legea 302/2004 se va computa din pedeapsă perioada executată în Franța de la 1.05.2003 la 13.04.2007 și perioada arestării preventive în prezenta cauză de la 14.04.2007, la 23.10.2007,constatându-se executată pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare ca efect al liberării condiționate dispuse de autoritățile judiciare franceze.
În baza art.25 alin.1 din Legea 656/2002 rap la art.118 lit.a p se va dispune confiscarea specială a construcției situate în T,- în suprafață de 226,17 mp cu valoarea de impunere 1.570.592.331 ROL, aflată pe terenul de 467 mp. aparținând părinților incupatului- și G, înlăturându-se confiscarea sumei de 40.000 euro,obținută din traficarea părții vătămate.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței,constatându-se că în prezent inculpatul este arestat în altă cauză.
In baza art.192 alin.3 p cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și apelul inculpatului (), fiul lui G si, născut la data de 1 decembrie 1974, in prezent aflat in Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.424/23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pe care o desființează în parte și în consecință:
În baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.j p și art.114 din Legea 302/2004 dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 alin.2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplic. art.41, 42 p și art.37 lit.a pen, faptă săvârșită împotriva părții vătămate, constatând că există autoritate de lucru judecat (hotărârea judecătorească corecțională din 6 iulie 2004, nr. de judecata 04/4425, nr. de parchet -, pron. de Tribunalul de M Instanta din, confirmata prin decizia nr.1498/D/2004 din 11. 10. 2004, Curtii de Apel din en, recunoscuta prin sent. pen.181/13. 11.2006, pronunțata de Curtea de Apel București ).
În baza art.334 pr.pen schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art.12 alin.2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41, 42 și art.37 lit.a p în infracțiunea prev. de art.12 alin.1 din Legea 678/2001, trafic de persoane, parte vătămată și condamnă pe inculpat la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b (cu excepția dreptului de a alege) pe o perioadă de 3 ani.
În baza art.23 alin.1 lit.a din Legea 656/2002 cu aplic. art.41 alin.2, art.37 lit.a, spălare de bani, condamnă același inculpat la pedeapsa de 5 ani (cinci) ani închisoare.
În baza art.83 și art.7 din Legea 543/2002 revocă suspendarea și grațierea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 6 (șase) luni și 24 zile închisoare, din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sent. pen.1255/24.09.2002 pron. de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin decizia 121/31.01.2003 pron. de Curtea de Apel Ploiești, care se alătură pedepsei de 5 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de: 5 (cinci) ani, 6 (șase) luni și 24 (douăzecișipatru) zile închisoare.
În baza art.36 alin.1 și 3 dispune contopirea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin hotărârea judecătorească corecțională din 6 iulie 2004, nr. de judecata 04/4425, nr. de parchet -, pron. de Tribunalul de M Instanta din, confirmata prin decizia nr.1498/D/2004 din 11. 10. 2004, Curtii de Apel din en, recunoscuta prin sent. pen.181/13. 11.2006, pronunțata de Curtea de Apel București, cu pedeapsa rezultantă de 5 ani, 6 luni și 24 de zile închisoare, aplicată prin prezenta, urmând ca în final să se stabilească pedeapsa cea mai grea de: 7 (șapte) ani închisoare.
În baza art.88 p și art.18 din Legea 302/2004 compută din pedeapsă perioada executată în Franța de la 1.05.2003 la 13.04.2007 și perioada arestării preventive în prezenta cauză de la 14.04.2007, la 23.10.2007.
Constată executată pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare ca efect al liberării condiționate dispuse de autoritățile judiciare franceze.
În baza art.25 alin.1 din Legea 656/2002 rap la art.118 lit.a p dispune confiscarea specială a construcției situate în T,- în suprafață de 226,17 mp cu valoarea de impunere 1.570.592.331 ROL, aflată pe terenul de 467 mp. aparținând părinților incupatului- și Dispune HG înlăturarea confiscării sumei de 40.000 euro,obținută din traficarea părții vătămate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Constată că în prezent inculpatul este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru inculpatul arestat și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
-
Grefier,
DG/
2 ex./30.06.2008
7996/2005
Tribunalul Dâmbovița
G
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
.
Președinte:Gabriela Diaconu
Judecători:Gabriela Diaconu, Aida Liliana Stan
