Sustragerea de sub sechestru (art. 244 cod penal). Decizia 634/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.634
Ședința publică din data de 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, împotriva deciziei penale nr. 157 din data de 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- - sentința penală nr. 40 din 9.02.2009 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns: intimatul inculpat în stare de libertate.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că la dosar s-au înaintat relațiile solicitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud, după care:
Intimatul inculpat nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită acordarea cuvântului în dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că cele două hotărâri pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice sub aspectul achitării inculpatului în baza art. 181Cod penal.
Solicită să se țină seama de atitudinea nesinceră a inculpatului, având în vedere că toate susținerile făcute în apărare sunt contrazise de actele de la dosar, dovezi incontestabile ale sustragerii autoturismului care se afla sub sechestru.
Consideră că în mod greșit s-a apreciat că faptei inculpatului îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, acestea neputând fi considerate decât circumstanțe atenuante, în sensul prevederilor art. 74 Cod penal.
Solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, casarea celor două hotărâri și în rejudecare, înlăturarea prevederilor art. 181Cod penal și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 244 al. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 și 76 Cod penal.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt intimatului inculpat care se consideră nevinovat, neștiind că încalcă o lege penală și solicită admiterea recursului, cu aplicarea unei amenzi administrative.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.40/09.02.2009 a Judecătoriei Adjud, în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.1cod procedură penală și art.181cod penal a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de sustragere de sub sechestru prev. de art.244 al.2 cod penal aplicându-i-se acestuia amendă administrativă.
Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea civilă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că la data 22.05.2006 cumpărătorii si au vândut autoturismul susmenționat inculpatului, fără a-i comunica acestuia ca autoturismul a fost achiziționat cu credit bancar ori gajat in favoarea vreunei bănci, după care nici nu si-au mai achitat obligațiile contractuale fata de Banca Transilvania - Sucursala Focșani.
S-a reținut că în aceste condiții, pentru a-și recupera parte din credit, Banca Transilvania a început procedura de executare silita, îndreptându-e, conform contractului de garanție reala mobiliara, asupra autoturismului gajat, aflat in posesia inculpatului și că la data de 13.02.2007, in dosarul de executare silita nr. 34/2007 al Executorului judecătoresc, a fost sechestrat definitiv autoturismul in litigiu și lăsat in custodia inculpatului, căruia i s-a adus la cunoștința ca înstrăinarea bunului legal sechestrat constituie infracțiune.
S-a mai reținut că, deși inculpatul a susținut ca nu i s-a adus la cunoștința de către executorul judecătoresc ca înstrăinarea autoturismului sechestrat constituie infracțiune, din procesul verbal de sechestru încheiat la data de 13.02.2007 si semnat si de inculpat, rezultă contrariul, respectiv faptul ca inculpatul a fost înștiințat despre aceste aspecte.
Împotriva instituirii acestui sechestru, inculpatul a formulat contestație la executare in dosarul Judecătoriei Panciu nr-, invocând ca el a fost cumpărător de buna credința, necunoscând faptul ca autoturismul era gajat in favoarea Contestația i-a fost admisa prin sentința civila nr. 645/2007 a Judecătoriei Panciu si s-a anulat procesul verbal de instituire a sechestrului asigurator, dar in recursul declarat de Banca Transilvania, Tribunalul Vranceaa schimbat soluția Judecătoriei Panciu, in sensul ca a respins, ca neîntemeiata contestația la executare formulata de inculpat.
Că inculpatul a susținut ca a vândut autoturismul exact in aceasta perioada, cuprinsa intre data pronunțării sentinței de la Judecătoria Panciu, 21.06.2007 și data pronunțării soluției din recurs, 17.10.2007, întrucât nu a cunoscut ca sentința de la Judecătoria Panciu nu este rămasa definitiva si mai poate fi modificata.
S-a apreciat că și aceasta susținere este irelevanta si nefondata, pentru ca necunoașterea legii nu înlătura răspunderea penala a inculpatului, pentru ca in cadrul dosarului civil inculpatul a fost asistat de apărător, care-i putea lamuri înțelesul unor termeni juridici și pentru ca in chiar dispozitivul sentinței este prevăzuta calea de atac împotriva sentinței.
Mai mult, s-a constatat că din procesele-verbale existente la filele 34 și 37 dosar urmărire penala, rezultă că la data de 26.10.2007 când executorul bancar s-a deplasat la domiciliul inculpatului pentru a ridica autoturismul, acesta a declarat ca mașina este plecata în municipiul Rm. S cu marfa, pentru ca la următoarea deplasare a executorului judecătoresc, la data de 13.11.2007 inculpatul sa declare ca a vândut-o in târgul auto din localitatea, judetul
Totodată, s-a constatat că inculpatul a vândut autoturismul legal sechestrat si lăsat in custodia lui, intre datele cuprinse in cele doua procese-verbale: 26.10.2007-13.11.2007, când deja era pronunțata si decizia civila din recurs.
Având în vedere situația de fapt expusa, instanța a reținut că fapta inculpatului de a vinde, in perioada 26.10.2007-13.11.2007 autoturismul 4DR, 1,5L, -, care fusese legal sechestrat la data de 13.02.2007 și lăsat in custodia lui, este prevăzută de legea penală, respectiv de art. 244 alin. 2 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul care a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de sustragere sub sechestru, reținându-se că a înstrăinat un autoturism care era sechestrat legal și era lăsat în custodia lui. Susține în principal că instanța de fond a apreciat gradul de pericol social numai în raport de criterii ce țin de persoana inculpatului, aspecte care nu sunt suficiente. Inculpatul a susținut că nu a cunoscut că înstrăinarea autoturismului constituie infracțiune, împrejurare contrazisă de conținutul procesului verbal întocmit de executorul bancar. Instanța de fond mai reține că inculpatul a fost cumpărător de bună credință, autoturismul fiind cumpărat de la soții; în declarația aflată la fila 24 în dosarul nr. 251/P/2007 al parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud se află declarația pe proprie răspundere a inculpatului în care susține că a cumpărat autoturismul de la "Renault România" SA cu toate că această împrejurare nu era reală, în acest fel inculpatul fiind pasibil și de infracțiunea prev.de art. 292.pen. privind falsul în declarații.
Având în vedere aceste aspecte, în raport de actele și lucrările dosarului, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, înlăturarea achitării și a sancțiunii administrative și condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată la o pedeapsă în limitele textului de lege incriminator.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate de către apelant cât și din oficiu s-a constatat că instanța de fond a procedat corect la aplicarea disp.art.181cod penal în cauza de față.
S-a reținut că inculpatul a vândut în perioada 26.10.2007-13.11.2007 autoturismul 4DR, 1,5L, - care fusese deja sechestrat la data de 13.02.2007 și lăsat în custodia lui.
Totuși s-a apreciat că această faptă nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, având în vedere că inculpatul a cumpărat autoturismul fiind indus in eroare de vânzatorii si, care nu i-au spus ca mașina este achiziționata cu credit bancar si in aceste condiții inculpatul, nepunându-si o astfel de problema, nu s-a mai preocupat daca autoturismul este grevat de vreo sarcina, reaua-credința a celor doi vânzători, care după ce au luat prețul pe autoturism nu si-au mai achitat ratele restante la banca și comportarea inculpatului după comiterea faptei, constând in aceea ca, de buna-voie, a răscumpărat autoturismul de la persoana căreia îl vânduse și l-a predat la Banca Transilvania, care in final l-a si vândut la licitație cu prețul de 18.400 lei, (J din prețul de cumpărare) conform procesului verbal de licitație din dosarul de executare silita, astfel că in prezent inculpatul a rămas si cu prețul de 40.000 lei plătit pe autoturism si fără bunul cumpărat.
Așa fiind, având în vedere împrejurările arătate mai sus precum și faptul că vânzătorii nu și-au achitat ratele restante la bancă, că aceasta putea să urmărească și alte bunuri ale acestora, cu autoturismul a fost vândut la licitație cu doar 18.400 lei Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
S-a avut în vedere și urmarea produsă prin săvârșirea acestei fapte și anume faptul că inculpatul a plătit 40.000 lei pentru autoturism și a rămas și fără bunul cumpărat care a fost vândut la licitație, circumstanțele personale ale inculpatului, care nu a mai comis fapte penale și a avut o conduită corectă prezentându-se la instanța de fond și în apel.
S-a apreciat că în mod corect, a fost soluționată latura penală a cauzei de către instanța de fond ca și latura civilă a cauzei.
Astfel s-a respins ca nefondată acțiunea civilă întrucât fapta comisă de inculpat este una pericol si nu de prejudiciu, fiind o fapta îndreptata contra autorității, astfel ca ea nu poate cauza prejudicii materiale; intre Banca Transilvania Focșani și inculpat nu exista nici un contract pentru ca banca sa poată eventual solicita executarea clauzelor contractului. In concluzie, inculpatul nu poate răspunde, nici contractual nici delictual fata de pretențiile civile solicitate de Banca Transilvania Focșani. Aceasta poate sa îi urmărească in continuare pe cei doi debitori si, in baza contractului de credit încheiat cu aceștia.
Apreciind că sentința de fond este legală și temeinică, în baza art.379 pct.1 lit. b cod procedură penală tribunalul a respins ca nefondat apelul.
Față de aceste considerente, prin decizia penală nr. 157/2009, Tribunalul Vranceaa respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud împotriva sentinței penale nr. 40/2009 a Judecătoriei Adjud.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, care apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale sub aspectul greșitei achitări a inculpatului în baza art. 181Cod penal, în condițiile în care inculpatul a înstrăinat la rândul său, autoturismul după ce a luat la cunoștință despre faptul că acesta fusese sechestrat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanțele au constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
Rezultă că inculpatul a vândut autoturismul legal sechestrat și lăsat în custodia lui, între datele cuprinse în cele două procese verbale: 26.10.2007 - 13.11.2007, când deja era pronunțată și decizia civilă în recurs.
Având în vedere situația de fapt expusă, instanța a reținut că fapta inculpatului de a vinde, în perioada 26.10.2007 - 13.11.2007, autoturismul 4 DR, 1,2, -, care fusese legal sechestrat la data de 13.02.2007 și lăsat în custodia lui, este prevăzută de legea penală, respectiv de art. 244 alin. 2 Cod penal.
S-a apreciat că această faptă nu prezintă o trăsătură esențială a infracțiunii și anume pericolul social.
Astfel, s-a reținut că inculpatul a cumpărat autoturismul fiind indus în eroare de vânzătorii și, care nu i-au spus că mașina este achiziționată cu credit bancar și în aceste condiții, inculpatul nepunându-și o astfel de problemă, nu s-a mai preocupat dacă autoturismul este grevat de vreo sarcină, reaua credință a celor doi vânzători care, după ce au luat prețul pe autoturism nu și-au mai achitat ratele restante la bancă și comportarea inculpatului după comiterea faptei, constând în aceea că, de bună voie, a răscumpărat mașina de la persoana căreia o vânduse și a predat-o la Banca Transilvania, care în final a și vândut- la licitație cu prețul de 18.400 lei, conform procesului verbal de licitație din dosarul de executare silită, astfel că inculpatul a rămas cu prețul de 40.000 lei, plătit pe autoturism și fără bunul cumpărat, circumstanțele personale ale inculpatului, care s-a prezentat la instanță la aproape toate termenele de judecată, a avut o comportare sinceră și nu a mai avut impact cu legea penală.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că în mod judicios instanțele având în vedere situația premisă, că inculpatul a cumpărat autoturismul indus în eroare de vânzătorii și, care nu i-au spus că mașina este achiziționată cu credit bancar, respectiv că autoturismul era grevat de sarcini, coroborat și cu persoana acestuia, care este la primul impact cu legea penală, au constatat că în concret, fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În consecință, se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva deciziei penale nr. 157 din data de 22.05.2009 a Tribunalului Vrancea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, împotriva deciziei penale nr. 157 din data de 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- - sentința penală nr. 40 din 9.02.2009 pronunțată de Judecătoria Adjud în dosarul nr-, privind pe intimatul inculpat ( fiul lui G și, născut la data de 18.07.1973 în, CNP:, domiciliat în Adjud,-, Bloc 53, scara 1,. 12).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. /26.10.2009
Tehn. FN 29.10.2009
Apel: -
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
