Tăinuirea (art. 221 cod penal). Decizia 11/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIENr. 11
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
Pe rol judecarea recursului penal având ca obiect art. 221 Cod penal, declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr. 259 din data de 09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința nepublică din data de 22.01.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29.01.2009, când:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 2301 din 7.08.2007, pronunțată în dosarul nr. 21059.245/2006 al Judecătoriei Iașis -au dispus următoarele:
Condamnarea inculpaților:
1. zis "", fiul lui și, născut la data de 18.02.1987 în mun. I, domiciliat în mun. I, str. -. - nr. 129,. 2.. B,. 3,. 16, jud. I, CNP -, cetățenie română, studii 11 clase, elev, necăsătorit, fără antecedente penale,
2.., zis "", fiul lui și, născut la data de 02.03.1988 în mun. I, domiciliat în mun. I, str. -. - nr. 127,. 1009,. C,. 3,. 15, jud. I, CNP -, cetățenie română, studii 11 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, ambii la câte o pedeapsă de4 (patru) ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 21lit. a Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal, art. 74 lit. a, b, c raportat la art. 76 lit. b Cod penal și art. 80 Cod penal.
În baza art. 861Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor, aplicate celor doi inculpați, sub supraveghere pe durata unor termene de încercare de 8 (opt) calculat conform art. 862Cod penal.
În baza art. 863alin. 1 Cod penal inculpații au fost obligați să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte lunar la Poliția Municipiului I, organ desemnat cu supravegherea, la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
În baza art. 863alin. 3 Cod penal s-a impus inculpaților respectarea obligației de a nu intra în legătură între ei sau cu inculpații, și
S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 864Cod penal.
S-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, ce a fost suspendată pe aceeași durată ca pedeapsa principală, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 10.08.2006 la 13.11.2006.
3., zis "", fiul lui și -, născut la data de 27.11.1988 în mun. I, domiciliat în mun. I,-, -. B,. 1,. 2, jud. I, CNP -, cetățenie română, studii 10 clase, elev la Colegiul " " I, fără antecedente penale, la pedeapsa de3 (trei) ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la tâlhărie" prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 21lit. a Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, art. 74 lit. a, b, c raportat la art. 76 lit. c Cod penal.
În baza art. 81, 110 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 1101alin. 1 Cod penal inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Poliția Municipiului I, organ desemnat cu supravegherea, la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
e)să nu intre în legătură cu inculpații, și
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 1101alin. 3 Cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, ce a fost suspendată pe aceeași durată ca pedeapsa principală, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10.08.2006 la 17.10.2006.
4., zisă "", fiica lui și, născută la data de 28.02.1990 în mun. I, domiciliată în mun. I,. - nr. 11, -. C,. 2,. 2, jud. I, CNP -, cetățenie română, studii 8 clase, elevă, fără antecedente penale, la pedeapsa de4 (patru) ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de "instigare la tâlhărie" prev. și ped. de art. 25 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 21lit. a Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal.
În baza art. 81, 110 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 1101alin. 1 Cod penal s-a dispus încredințarea supravegherii inculpatului până la împlinirea vârstei de 18 ani Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, iar după împlinirea vârstei de 18 ani inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, organ desemnat cu supravegherea, la datele fixate de acesta;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
e)să nu intre în legătură cu inculpații, și
S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 1101alin. 3 Cod penal.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, ce a fost suspendată pe aceeași durată ca pedeapsa principală, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive de la 10.08.2006 la 17.10.2006 și de la 03.06.2007 până la 07.08.2007.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei.
II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului A, zis "", fiul lui și -, născut la data de 17.11.1988 în mun. I, domiciliat în I, str. -. - nr. 129,. 2.. B,.1,. 5, jud. I, CNP -, cetățenie română, studii 9 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de "tăinuire", prev. și ped. de art. 221 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 3 Cod penal.
III. În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 1000 alin. 2 și 1003 cod civil au fost obligați în solidar inculpații, acesta în solidar cu părțile responsabile civilmente și -, domiciliați în mun. I,-, -. B,. 1,. 2, jud. I și, aceasta în solidar cu părțile responsabile civilmente și, domiciliați în mun. I,-, -. C,. 2,. 2, jud. I, să plătească părții civile, cu domiciliul ales în I,-,. 361A,. A, parter, la SC SRL I, suma de 6.500 de lei cu titlu de daune materiale, cu dobânda de referință a BNR începând cu luna aprilie 2006 și până la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, și respinge restul pretențiilor părții civile ca neîntemeiate.
În baza art. 189 Cod procedură penală onorariile apărătorilor din oficiu din cursul urmăririi penale în cuantum de 2x150 de lei (deleg. nr. 7675 și 7677/2006) vor fi plătite Baroului de Avocați I din fondurile speciale ale Ministerului Public, iar onorariile apărătorilor din oficiu din cursul judecății în cuantum de 2x150 de lei (deleg. nr. 10966/06 și 3436/2007) vor fi plătite Baroului de Avocați I din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza art. 191 alin. 2, 3 Cod procedură penală au fost obligați inculpații să plătească statului următoarele sume cu titlu de cheltuieli judiciare:
- inculpatul și - câte 300 de lei;
- inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente - 300 de lei
- inculpata solidar cu părțile responsabile civilmente - 450 de lei.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut ca fiind pe deplin dovedită următoarea situație de fapt:
Inculpații și se cunosc de mai mult timp, locuind amândoi în același cartier, respecdtiv în cartierul.
Inculpata a fost, până la data de 01.04.2006, în relații de prietenie cu partea vătămată, împrejurare în care minora a perceput că aceasta din urmă dispunea de sume importante de bani.
La sfârșitul lunii martie 2006, inculpata s-a întâlnit cu inculpatul lângă blocul în care acesta locuiește, întrebându-l dacă nu cunoaște niște băieți care să se implice într-o "japcă". Inculpatul i-a spus că nu cunoaște, după care s-au despărțit.
La data de 01.04.2006 inculpatul a trimis un mesaj prin intermediul calculatorului către mai mulți cunoscuți ale căror adrese de e-mail le cunoștea, printre care și coinculpații, A și, pentru a petrece la discoteca organizată la Club, din incuinta Sălii Polivalente.
În jurul orei 19,00, la domiciliul inculpatului a venit inculpata, cei doi deplasându-se împreună la Club, unde s-au întâlnit cu ceilalți inculpați aceștia din urmă făcând cunoștință pentru prima oară cu inculpata minoră.
Având în vedere discuția anterioară cu inculpata, inculpatul le-a spus celorlalți tineri să discute cu aceasta, deoarece are o problemă.
În aceste condiții, inculpata a solicitat ajutorul inculpaților și în vederea recuperării de la partea vătămată a unei sume de bani, prezentându-le acestora o situație de fapt, în sensul că partea vătămată i-ar fi sustras din locuință suma de 12.000 de lei, cu ocazia unei petreceri organizate de inculpata, bani ce ar proveni din vânzarea de către mama inculpatei a unui teren. Inculpata le-a mai spus că are o rudă în poliție care i-ar fi spus că fără probe nu-și poate recupera banii și a sfătuit-o să apeleze la niște persoane pentru recuperarea lor. Pentru ajutorul solicitat, inculpata le-a promis celor doi inculpați câte 200 de lei. Inițial, la discuție a participat și inculpatul A, care s-a îndepărtat când a aflat despre solicitarea inculpatei, el neaflând modalitatea în care ceilalți inculpați urmau să recupereze banii.
Având în vedere acceptul inculpaților și pentru recuperarea banilor, cei doi, împreună cu și, s-au deplasat cu un tramvai din Podu până în cartierul, la stația "".
Aici, inculpata s-a deplasat împreună cu ceilalți coinculpați pe itinerariul dinainte stabilit, pe care urma să se deplaseze cu partea vătămată, indicându-le acestora locul în care să o acosteze pe partea vătămată, precum și buzunarul de la pantaloni în care își ținea aceasta, de obicei, banii. După stabilirea modalității concrete de comitere a faptei, inculpații, și s-au deplasat în zona "Doi ", de unde au luat un taxi condus de către martorul, urmând ca acesta să îi aștepte pentru a se deplasa de la locul comiterii faptei. Cei trei inculpați s-au deplasat cu taxiul până pe o alee din zona "". Inculpatul a rămas în taxi, iar ceilalți doi inculpați s-au deplasat în apropierea punctului termic 19, din zona, conform înțelegerii anterioare.
În acest timp, inculpata a mers la magazinul unde partea vătămată lucra, rugându-l să o însoțească până la o prietenă. La plecarea de la magazin a venit după ei câinele părții vătămate, pe care inculpata îl cunoștea, inculpata cerându-i părții vătămate să-l îndepărteze, ceea ce aceasta a și făcut. Partea vătămată a însoțit-o pe inculpată pe traseul stabilit de aceasta, printre blocuri, traseu stabilit anterior cu ceilalți inculpați. În momentul în care cei doi au ajuns în dreptul inculpaților și, cei din urmă au trântit-o pe partea vătămată la pământ și au început să-i aplice lovituri cu pumnii în zona feței. În timp ce partea vătămată era imobilizat de, i-a sustras din buzunarul din față al pantalonilor, din partea dreaptă, un portmoneu, după care, împreună cu celălalt inculpat au fugit la taxi. În același timp, inculpata a fugit pe o altă alee spre locuința martorei.
Ajungând la taxi, cei doi inculpați s-au urcat pe bancheta din spate, inculpatul fiind pe scaunul din față, imediat solicitând martorului să îi transporte până în cartierul. Pe timpul deplasării, inculpatul, fără știrea celorlalți, a luat din portmoneu suma de 2.000 de lei, după care i-a dat portmoneul inculpatului. Acesta a luat și el din portmoneu suma de 50 de lei, în timp ce se afla în taxi, fără să fie văzut de ceilalți doi inculpați.
Ajungând la destinație, inculpatul a achitat contravaloarea transportului, apoi inculpații au mers la locuința lui. Aici, inculpatul a mers la baie unde a schimbat banii din portmoneul părții vătămate în portmoneul său, revenind în cameră. Cei trei inculpați au numărat banii, constatând că sunt 10.500 lei, fiind observați de martora. Inculpatul le-a dat celorlalți doi inculpați suma de 500 de lei, promisă acestora de către inculpata, restul banilor rămânând la el pentru a-i restitui inculpatei.
Inculpații și s-au schimbat de haine și s-au deplasat cu un taxi condus de către martorul în zona, iar apoi pe. la pizzeria "", timp în care inculpatul s-a deplasat cu un alt taxi la Club. Aici, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul A, cu martorul și alți cunoscuți.
Fără a fi observați de alte persoane, i-a arătat lui portmoneul cu bani, iar pe parcursul serii cel din urmă a împrumutat de la primul suma de 1.500 de lei, fără a ști însă modul cum au fost obținută suma de bani.
Ulterior, cei doi inculpați împreună cu celelalte persoane care îi însoțeau, s-au deplasat la Club, în zona, unde nu au putut rămâne întrucât inculpații erau minori, ajungând apoi cu toții la Casa.
În acest timp, inculpata s-a deplasat și ea împreună cu martora în zona, martora întâlnindu-se cu mai mulți cunoscuți. S-a deplasat apoi spre casă pe jos, inculpata întâlnindu-se în fața Casei cu inculpatul. Acesta i-a înmânat portofelul cu bani, de unde inculpata a luat suma de 6.500 de lei, restul rămânând inculpatului.
Inculpații au cheltuit banii în interes personal, iar în timpul urmăririi penale a fost recuperată suma de 7.300 de lei de la inculpații, și.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de către instanță rezultă din analiza întregului material probator administrat în cauză, respectiv cu:
- plângerea și declarațiile părții vătămate: acesta a arătat că inculpata a fost cea care a ales traseul, deși aceasta putea ajunge la prietena ei mergând și pe alt traseu, care nu era printre blocuri; inculpata i-a cerut să alunge câinele care se luase inițial după ei; inculpata cunoștea unde ținea banii, întrucât era o relație mai veche de prietenie iar inculpata a împrumutat de mai multe ori bani de la partea vătămată, ajungând la o sumă mare de restituit; la momentul agresiunii inculpata nu a reacționat pentru a atrage atenția altor persoane și a ajuta pe partea vătămată;
- certificatul medico legal nr. 601/04.04.2006 întocmit de IML I din care rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni care au necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale;
- planșă foto reprezentând fața părții vătămate după agresiune;
- proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto;
- dovezi de recuperare parțială a prejudiciului;
- procese verbale de confruntare între inculpații și; și; și;
- declarațiile martorilor - taximetristul care a declarat că inculpatul a rămas în taxi în timp ce ceilalți doi inculpați au lipsit o perioadă de timp, perioadă în care nu a părăsit taxiul; - taximetristul care i-a transportat în aceeași noapte pe inculpații și; - martorul declarând că a locuit o perioadă de timp la inculpată, înainte cu aprox. o lună de această faptă inculpata i-a cerut ajutorul pentru a da o "japcă" iar martorul a refuzat, inculpata motivând că are nevoie de bani pentru aos coate la pensie pe mama sa, iar în seara zilei de 01.04.2006 a văzut-o pe inculpată la Polivalentă, a observat discuția dintre ea și ceilalți inculpați dar nu a știut ce se întâmplă, a observat ulterior întâlnirea dintre ea și la Casa (discoteca Sunday); - martor de la care inculpata a plecat în acea seară pentru a se întâlni cu inculpatul în jurul orei 19,00, după ce aceasta a stat la calculator și și-a verificat e-mail-urile; - martora declarând că a întâlnit-o pe inculpată în apropierea blocului în care locuiește, aceasta era speriată și nu s-a putu înțelege cu ea; inculpata i-a povestit ce s-a întâmplat abia a doua zi, după plimbarea din;Rși - martori pentru care inculpata a împrumutat bani de la partea vătămată, primind de la martoră suma de 1.500 de lei pentru a-i fi restituită părții vătămate; martorul a declarat că inculpata s-a întors supărată de la partea vătămată, spunând că aceasta i-a vorbit urât și afirmând "să vezi ce japcă o să-i dau eu" martora Ram ai afirmat că anterior inculpata a mai avut o problemă la poliție, întrucât i-a luat unei prietene banii de pe card (fila 52 dosar UP);
- declarațiile de recunoaștere ale inculpaților,;
- declarațiile inculpatului A, care a relatat faptul că nu a vrut să participe la discuția dintre ceilalți inculpați privitor la ajutorul pe care îl solicita inculpata celorlalți inculpați la; nu a cunoscut fapta celorlalți inculpați; inculpatul i-a arătat portmoneul cu bani, iar el a împrumutat pe parcursul serii suma de 1.500 de lei din care ar fi restituit suma de 250 de lei; la Casa a observat întâlnirea dintre și.
Față de toate probele mai sus analizate instanța a considerat că s-a făcut pe deplin dovada vinovăției sub forma intenției directe a inculpaților, și în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.
Au fost înlăturate declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatei date pe parcursul întregului proces penal, declarații care sunt contrazise de toate probele administrate în cauză. Astfel, inculpata a negat întâlnirea dintre ea și ceilalți inculpați de la, deși aceasta a fost văzută și de martorul, care o cunoștea, de coinculpatul A, care nu a luat parte la propunerea ei, pe lângă ceilalți trei inculpați care au relatat cu toții aceeași poveste cu care i-a convins să o ajute, că partea vătămată i-ar fi sustras niște bani din casă, bani proveniți din vânzarea unui teren de către mama sa; imediat după agresiune, inculpata a afirmat că a fugit pe o alee, fiind oprită de către inculpatul, fiind ajunsă ulterior de ceilalți inculpați - această afirmație este falsă întrucât taximetristul a afirmat cu certitudine că inculpatul a stat tot timpul în taxi, iar din autoturism au lipsit o perioadă de timp doar ceilalți doi inculpați; inculpata a negat întâlnirea cu de la Casa, deși a fost observată și aici de alte persoane decât inculpații și, iar din relatările inculpatei rezultă că în acea noapte inculpata a trecut prin acel loc împreună cu martora și prietenii acesteia; inculpata a ales traseul printre blocuri către prietena sa, pe care a mers cu partea vătămată, deși puteau să ajungă în același loc pe un traseu mai sigur, astfel cum rezultă din declarațiile acesteia, i-a cerut părții vătămate să alunge câinele, știa unde își ține banii partea vătămată, inculpații care au atacat-o pe aceasta luând direct portofelul din locul indicat de inculpată, fără a căuta în altă parte, inculpata nu a alarmat pe nimeni, nu a povestit nimănui cele întâmplate decât a doua zi, nu s-a mai întâlnit cu partea vătămată de atunci, ocolindu-l; inculpata avea nevoie de bani pentru a-i restitui o sumă importantă părții vătămate; anterior inculpata a solicitat ajutorul mai multor persoane pentru a da o "japcă" ori a afirmat că va da o japcă martorului.
În drept,
Fapta inculpaților și care, în seara zilei de 01.04.2006, împreună cu alții, printre care și doi minori, prin violență, în loc public, au deposedat-o pe partea vătămată de o sumă de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 21lit. a Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal.
Fapta inculpatului minor care în seara zilei de 01.04.2006 a pus-o în legătură pe inculpata cu inculpații și, iar în baza înțelegerii prealabile i-a ajutat pe aceștia din urmă la comiterea faptei sus arătate prin asigurarea mijlocului de transport în vederea îndepărtării de zona incidentului, iar ulterior a înmânat banii inculpatei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "complicitate la tâlhărie" prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 21lit. a Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal.
Fapta inculpatei care în seara zilei de 01.04.2006 a determinat pe ceilalți inculpați arătați mai sus, prin promisiunea unor foloase bănești, ca prin violență să o deposedeze pe partea vătămată de o sumă de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la tâlhărie" prev. și ped. de art. 25 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 21lit. a Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal.
Referitor la inculpatul, instanța a constatat că, din probele administrate, acesta nu a cunoscut proveniența banilor împrumutați de la. În acest sens, din declarațiile celorlalți inculpați rezultă în mod cert că nu a participat la discuția dintre și, și, nu i s-a relata modul în care a ajuns în posesia banilor, aflând abia zilele următoare, după ce partea vătămată a formulat plângere penală. Nu se poate afirma că inculpatul ar fi putut bănui de unde provin banii, atât timp cât trebuie dovedit cu probe certe că inculpatul a cunoscut că a fost comisă o infracțiune (banii ar fi putut fi recuperați de ceilalți inculpați și în alte modalități care să nu constituie infracțiune - partea vătămată ar fi putut restitui de bună voie banii).
Pentru aceste considerente, instanța consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 Cod penal. Pentru a putea fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni trebuia ca inculpatul să primească, să dobândească, să transforme bunul ori să înlesnească valorificarea banilor, cunoscând că aceștia provin din comiterea unei infracțiuni, urmărind astfel obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material. Elementul constitutiv care îi lipsește faptei inculpatului este acela că nu a cunoscut că banii provin din comiterea unei infracțiuni, banii fiind luați cu împrumut, inculpatul cerând ulterior restituirea lor. Pe cale de consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea acestui inculpat.
La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare a acestora, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, modalitatea de comitere, urmarea produsă - leziunile produse părții vătămate și deposedarea acesteia se o sumă importantă de bani, persoana fiecărui inculpat, nici unul nu este cunoscut cu antecedente penale, inculpații, și au recunoscut și regretat faptele, au restituit părții vătămate sumele de care le-au luat fiecare, au colaborat cu organele judiciare, au fost prezenți la toate termenele de judecată, respectiv atitudinea greșită adoptată de inculpata, care a negat implicarea sa în infracțiune, a indus în eroare instanța cu privire la amenințările pe care le-ar fi primit și pentru care ar fi fugit de acasă, dezvoltarea morală și intelectuală, comportamentul avut anterior dar și ulterior comiterii faptei.
Pentru inculpații minori și au fost avute în vedere referatele de evaluare întocmite de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași care relevă factorii care influențează sau pot influența conduita generală a celor doi. În cazul inculpatei au fost identificați numeroși factori pozitivi, mediul familial coeziv și suportiv, modele familiale pozitive, contrabalansați de o serie de aspecte negative ce vizează anturajul frecventat și care plasează minora într-o situație de risc, iar în cazul inculpatului au fost identificați ca factori pozitivi relațiile echilibrate din rândul familiei, comunicarea dintre minor și părinți, susținerea acestora din urmă, capacitatea intelectuală și abilitățile de comunicare, asumarea vinovăției și conștientizarea consecințelor negative ale implicării infracționale, iar ca factori negativi implicarea infracțională anterioară, existența unor contacte anterioare cu persoane cu preocupări infracționale.
Față de cele de mai sus instanța a considerat că reeducarea, reinserția socială a inculpaților se va putea realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru inculpata și sub minimul special pentru inculpații, și prin reținerea pentru aceștia ca circumstanțe atenuante dispozițiile art. 74 lit. a, b, c Cod penal.
Pentru toți cei patru inculpați instanța apreciază că scopul pedepselor poate fi atins și fără executarea lor în regim de detenție, urmând a aplica dispozițiile art. 861Cod penal pentru inculpații majori, respectiv art. 81, 110, 1101Cod penal pentru inculpații minori, cu respectarea obligațiilor prev. la art. 864și 1101Cod penal.
S-a atras atenția inculpaților că săvârșirea din nou cu intenție a unor infracțiuni intenționate înăuntrul termenului de încercare va atrage revocarea suspendărilor pedepselor.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților duratele reținerilor și arestărilor preventive și va aplica acestora pedepsele accesorii, conform dispozițiilor art. 64 lit. a, b și 71 alin. 5 Cod penal.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei.
În privința laturii civile a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată nu și-a probat prejudiciul solicitat decât parțial, rămânând de restituit acesteia suma de 6.500 de lei ce a fost însușită de către inculpata. Astfel, deși partea vătămată a avut apărător ales și a avut posibilitatea să-și propună probe pentru prejudiciul pe care l-ar fi suferit, partea vătămată nu a acționat în acest sens, iar din oficiu instanța nu poate soluționa acțiunea civilă. Pentru aceste motive, văzând că prejudiciul a fost creat de cei patru inculpați pentru care instanța a dispus condamnarea, chiar dacă o parte din ei au înapoiat sumele de bani de care au beneficiat, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 1000 alin. 2 și 1003 Cod civil a obligat în solidar inculpații, acesta în solidar cu părțile responsabile civilmente și -, și, aceasta în solidar cu părțile responsabile civilmente și, să plătească părții civile suma de 6.500 de lei cu titlu de daune materiale, cu dobânda de referință a BNR începând cu luna aprilie 2006 și până la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, și a respins restul pretențiilor părții civile ca neîntemeiate.
Împotriva sentinței penale indicate mai sus au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, partea civilă și inculpații ,.
În apelul său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 Cod penal, deoarece din declarația acestui inculpat dată in cursul urmăririi penale rezultă că asistat împreună cu inculpații, și la propunerea inculpatei de pe partea vătămată și recupera banii, dar și fost de față atunci când i-a dat banii inculpatei în aceiași seară. Toate aceste împrejurări arată că inculpatul avut posibilitatea de înțelege că propus celorlalți tâlhărie.
Inculpații, și au solicitat redozarea pedepselor.
Apelul declarat de partea civilă nu fost motivat.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, tribunalul retinut următoarele:
Prima instanță administrat legal și apreciat temeinic toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte si la persoana inculpaților, stabilind corect situația de fapt, vinovăția inculpaților, în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie si nevinovăția inculpatului in săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
Astfel, din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu certificatul medico-legal nr. 601/04.04.2006 întocmit de I, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor,,, rezultă că in seara zilei de 01.04.2006, in jurul orei 21,00, la instigarea inculpatei, coinculpații, și împreună și in loc public au deposedat prin violență pe partea vătămată de suma de 16.000 lei.
Aceste împrejurări rezultă si din declarațiile inculpaților și care au recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la instigarea inculpatei .
Fiind dovedită, astfel, vinovăția inculpaților, și, corect hotărât prima instanță condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în forma autoratului în cazul primilor trei inculpați și in forma instigării in cazul inculpatei .
Pedeapsa aplicată fiecărui inculpat pentru infracțiunea de tâlhărie fost individualizata judiciar in acord cu dispozițiile art. 72 Cod penal Având in vedere împrejurările concrete in care au acționat cei patru inculpați, gradul ridicat de pericol social, urmările produse, tribunalul a considerat că aplicarea unor pedepse coborâte mult sub minimul special (chiar cu trei ani mai redusei decât minimul special in cazul inculpaților și ) și suspendarea condiționată ori sub supraveghere acestor pedepse este necesara pentru formarea unei noi atitudini inculpaților față de valorile sociale ocrotite de norma penală și nu constituie în nici un caz un tratament sancționator, așa cum susțin inculpații apelanți.
Prin urmare, critica adusa de aceștia hotărârii primei instanțe, referitoare la aplicarea unor pedepse prea mari, nu poate fi primită.
Nici critica adusă de Parchet nu a fost reținută.
Potrivit art. 221 alin.1 Cod penal infracțiunea de tăinuire constă în primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s- urmărit obținerea, pentru sine ori pentru altul, unui folos material.
Latura subiectivă acestei infracțiuni include si scopul obținerii de către făptuitor unui folos material pentru sine sau pentru altul.
În speță inculpatul A luat de la in posesie suma de 1.500lei cu titlul de împrumut, titlu care nu îi permitea obținerea unui folos material, deoarece și- asumat obligația de a- restitui.
Așadar, chiar dacă altă apreciere probelor ar duce la concluzia că inculpatul cunoscut proveniența banilor împrumutați, acesta nu acționat in scopul prevăzut de art. 221 al. 1 Cod penal, nefiind astfel îndeplinit conținutul constitutiv al infracțiunii de tăinuire.
Hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală sub aspectul laturii civile.
Astfel, partea civilă solicitat obligarea inculpaților și la plata daunelor morale, arătând că in urma lovirii sale de către inculpații, și fost desfigurat, nu mai văzut cu ochiul stâng mare perioadă, avut buzele crăpate și umflate.
Leziunile invocate de partea civilă sunt atestate in certificatul medico legal nr. 601/04.04.2006 emis de și au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Având in vedere natura si gravitatea leziunilor provocate părții civile, tribunalul a considerat că obligarea inculpaților, și a părților responsabile civilmente la plata sumei de 3.000 lei cu titlul de daune morale corespunde unei juste și integrale despăgubiri in temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998, 999 Cod civil.
Pentru aceste motive, s-a reținut că sunt nefondate criticile aduse de inculpații - apelanți și de parchet hotărârii primei instanțe, apelurile acestora fiind respinse, insă a fost admis apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 2301/07.08.2007, sentință ce a fost desființată în parte,in latură civilă.
In rejudecare, tribunalul, în temeiul art.14, 346 Cod procedură penală art. 998, 999, 1000 al.2 și 1003 Cod civil obligat în solidar pe inculpații, acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente și -, precum și pe in solidar cu părțile responsabile civilmente și să plătească părții civile daune morale in cuantum de 3.000 lei.
Văzând și disp. art. 189 și 192 alin. 2 Cod procedură penală.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru motive de netemeinicie invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală.
Se susține în motivele de recurs că în mod greșit a fost respins apelul declarat de parchet, instanța de control judiciar ca și instanța de fond, făcând o greșită apreciere a probelor.
Probele administrate în cauză demonstrează că inculpatul Aac unoscut proveniența banilor primiți de la inculpatul și a urmărit obținerea acestui folos material pentru sine, iar fapta reținută în sarcina sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. 1 Cod penal.
Restituirea ulterioară a sumei de bani nu poate înlătura relevanța faptică și juridică a demersului inițial, acela de a obține un folos material pentru sine la momentul solicitării "împrumutului", deoarece în declarațiile inculpaților A și sunt menționate aspecte ce relevă clar că Aaa vut posibilitatea de a înțelege că inculpata a propus celorlalți să comită o tâlhărie, iar comportamentul său a demonstrat că a interpretat atât propunerea, cât și acțiunea celorlalți, ca ilicită, de vreme ce a refuzat să se implice.
Se consideră că, în realitate, nu a existat un împrumut ci o împărțire a unei sume de bani, obținută prin tâlhărie, și nu a fost avută în vedere o eventuală restituire a sumei, iar fapta reținută în sarcina inculpatului A întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire.
Pe cale de consecință, se solicită admiterea recursului, casarea în parte, în latura penală a deciziei criticate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul condamnării inculpatului
Analizând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată următoarele:
Criticile parchetului față de hotărârile recurate sunt neîntemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
A fost invocat ca temei de casare a hotărârii recurate cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală. Or, incidența cestuia presupune, printre altele, omisiunea instanței de fond sau a instanței de apel dea se fi pronunțat asupra unor probe administrate care, în contextul ansamblului probator administrat erau de natură să schimbe soluția procesului, ceea ce în speță nu s-a constatat.
Instanța de fond a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, evidențiind aspectele concordante ce susțin nevinovăția inculpatului și probele ce au servit ca temei al hotărârii pronunțate.
De asemenea, a verificat probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de achitare, rezolvând astfel fondul cauzei și făcând posibil controlul judiciar.
Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză a rezultat că instanța de apel a stabilit corect și motivat nevinovăția inculpatului, atât prin însușirea argumentelor primei instanțe, cât și pe baza propriului examen, în raport de situația de fapt reținută.
În procesul de evaluarea mijloacelor de probă ambele instanțe, în mod just, au reținut că prezumția relativă de nevinovăție prevăzută de dispozițiile art. 66 Cod procedură penală în favoarea inculpatului nu a fost răsturnată.
Situația premisă a infracțiunii de tăinuire este existența unei fapte prevăzute de legea penală, din care provine bunul tăinuit. obiectivă între cele două fapte constă în aceea că existența faptei secundare nu este de conceput fără prealabila săvârșire a faptei principale.
Potrivit art. 221 Cod penal constituie infracțiunea de tăinuire primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material.
În oricare dintre acțiunile prevăzute în textul incriminator, ca să poată realiza latura obiectivă a infracțiunii de tăinuire, nu interesează modalitatea în care se primește sau dobândește bunul ci, este necesar ca tăinuitorul să fi cunoscut proveniența ilicită a bunului și să fi urmărit obținerea unui folos material.
Din conexiunea faptelor și împrejurărilor rezultate din obiectul probelor administrate în cauză rezultă că s-a făcut pe deplin dovada vinovăției sub forma intenției directe a inculpaților, și în comiterea infracțiunii de tâlhărie, sub forma coautoratului complicității sau instigării asupra părții vătămate.
În ceea ce privește pe inculpatul A intenția acestuia este definită de modalitatea în care a acționat și care rezultă din derularea faptelor.
Inculpatul A nu a cunoscut proveniența banilor împrumutați de la inculpatul.
Din declarațiile celorlalți inculpați rezultă în mod cert că A nu a participat la discuția dintre și, și nu a avut nici o înțelegere cu aceștia pentru comiterea tâlhăriei asupra părții vătămate, nu i s-a relatat modul în care a ajuns în posesia banilor, ci a aflat abia zilele următoare după ce partea vătămată a formulat plângere penală, iar inculpatul a cerut restituirea sumei împrumutate.
Astfel, Curtea constată că evaluarea și verificarea prin administrarea probelor strânse în cursul urmăririi penale, în mod nemijlocit, oral, în condiții de contradictorialitate în acord cu dispozițiile art. 287, art. 288, art. 289 și urm. Cod procedură penală, a dus la conturarea unei realități juridice diferite de cea reținută de organul de cercetare penală.
Cum, în cursul cercetării judecătorești, instanța verifică probele pe care s-a întemeiat învinuirea pentru a determina măsura în care acestea servesc atingerii scopului penal, acela al aflării adevărului, se constată că această finalitate a judecății a fost pe deplin înțeleasă de instanțe care, reapreciind ansamblul probator au ajuns la concluzia justă că în cauză lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire - element subiectiv - în condițiile în care inculpatul -A nu a cunoscut proveniența banilor împrumutați de la și nu a acționat în scopul prevăzut de art. 221 Cod penal - obținerea pentru sine a unui folos material.
Astfel, critica parchetului cu privire la greșita apreciere a probelor nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare invocat, și anume art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală.
Curtea consideră decizia recurată în calea de atac exercitată numai în ce privește soluția de achitare a inculpatului A pentru infracțiunea de tăinuire, ca fiind legală și temeinică, iar, totodată, nu constată existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală.
Față de considerentele expuse, curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de parchet împotriva deciziei penale nr. 259 din 9.06.2008 a Tribunalului Iași.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului va fi suportat din fondul special al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de archetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva deciziei penale nr. 259 din 9.06.2008, pronunțată de Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului în cuantum de 200 lei va fi suportat din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
16.02.2009
Tribunalul Iași:
- -
-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
