Tăinuirea (art. 221 cod penal). Decizia 643/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI
DOSAR. Nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 643
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTORI: Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
- -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA și inculpații, fiul lui și, născut la 24.06.1987 și, fiul lui G și, născut la 20.08.1979, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, intimați în cauză fiind partea vătămată domiciliat în Târgoviște, str. - -,. 7B,. 42, Cod poștal -, Județ D și partea civilă SC SRL -prin reprezentant domiciliat în Târgoviște, str. - cel, -. 11, Cod poștal -, Județ D, împotriva deciziei penale nr.51/8.04.2009 a Tribunalului Dâmbovița, prin care:
S-a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de partea vătămată .
Au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și de inculpații -, și -, împotriva sentinței penale nr. 138 din 04.06.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr-, pe care o desființează în parte, sub aspectul laturii penale și civile a cauzei și rejudecând, reține în favoarea inculpaților dispozițiile art. 74 lit. a și c - 76 lit. b și d Cod penal, astfel:
În baza art. 211 alin. 1 raportat la art. 211 alin. 2 lit. b, c- alin. 21lit. a și b Cod penal, cu art. 33 lit. a Cod penal și art. 74 lit. a, c-76 lit. b și d Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la 5 ( cinci) ani închisoare.
În baza art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu art. 33 lit. Cod penal și art. 74 lit. a, c-76 lit. b și d Cod penal l-a condamnat pe inculpatul la 6 ( șase) luni închisoare.
În baza art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. 1 raportat la art. 211 alin. 2 lit. b, c- alin. 21lit. a și b Cod penal, cu art. 74 lit. a și c -76 lit. b Cod penal l-a condamnat pe inculpatul - la 5 ( cinci) ani închisoare.
În baza art. 346 Cod procedură penală i-a obligat pe inculpați în solidar, să plătească părții civile suma de 152 lei cu titlu de despăgubiri materiale și câte 1.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 381 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate perioada executată, începând cu data de 04.06.2008 la zi.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, inculpații, personal aflat în stare de deținere și asistat de apărător ales, avocat -, din cadrul Baroului D, potrivit delegației de la dosar nr. 37/2009, fila 86 dosar și -, personal aflat în stare de deținere și asistat de apărător din oficiu, avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației de la dosar nr. 2909, fila 26 dosar, lipsind intimatul - parte vătămată și intimata - parte civilă SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Doamna avocat având cuvântul, solicită acordarea onorariului pentru termenele de judecată din 01 iunie 2009 și 29 iunie 2009, când a acordat asistență juridică inculpatului -, termene la care instanța a pus în discuție menținerea măsurii arestării preventive și nu s-a acordat onorariul, deși a fost prezentă în sala de ședință la respectivele termene.
Cu permisiunea instanței, s-a luat legătura de apărători cu recurenții-inculpați și -, aflați în stare de arest.
Apărătorii recurenților - inculpați cât și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, a luat act de declarațiile părților, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților, în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, critică soluțiile pronunțate în cauză, pe care le consideră nelegale și netemeinice.
Tribunalul Dâmbovița în mod greșit a procedat la respingerea cererii de repunere în termen a apelului promovat de partea civilă.Potrivit disp. art. 379 pct.1 lit.a C.P.P. instanța trebuia sî respingă apelul ca inadmisibil sau ca nefondat. Sub acest aspect, se impune casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal, pentru soluționarea apelului.
Sub aspctul temeiniciei soluțiilor pronunțate, ambele hotărâri sunt vădit netemeinice.
Din maniera în care au acționat cei doi inculpați, instanțele trebuiau să rețină împrejurarea că aceștia au acționat pentru deposedarea părții vătămate în realizarea aceluiași plan, premeditând fapta și mai apoi prin împărțirea sarcinilor, în executarea actelor materiale.
În raport de modul în care au acționat inculpații, reținerea unor circumstanțe atenuante nu se justifică.
Solicită admiterea recursului, casarea soluțiilor pronunțate în cauză și aplicarea unor pedepse mult mai aspre, peste minimul special al pedepselor prevăzut de lege.
Avocat - având cuvântul pentru recurentul - inculpat, în ce privește recursul declarat de parchet, pe latura civilă, se arată că partea civilă nu a declarat apel.
În ce privește al doilea motiv de recurs, consideră că nu se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului, în sarcina acestuia fiind reținută infracțiunea de tâlhărie, dar nici până la acest moment nu s-a stabilit modalitatea în care inculpatul a comis fapta. Solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca fiind nefondat.
Pe recursul declarat de inculpatul, se solicită admiterea acestuia, reținerea la încadrarea juridică a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și 76 Cod penal și reducerea pedepsei aplicată inculpatului. La reindividulizarea pedepsei, solicită a se ține cont de faptul că aceștia au comis infracțiunea după ce au consumat alcool, iar victima nu a suferit nicio agresiune fizică, doar l-a deposedat de telefonul mobil.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat - solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză, în sensul reducerii pedepsei aplicate inculpatului, sub limita minimă prevăzută de lege.
Față de modalitatea de comitere a faptei, o pedeapsă orientată către minimul prevăzut de lege își poate atinge scopul educativ, inculpatul fiind infractor primar.
Solicită de asemenea respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea ambelor recusuri declarate de inculpați, ca fiind nefondate, având în vedere gravitatea și modalitatea de comitere a faptelor, nu se impune reducerea pedepselor aplicate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, de asemenea lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală nr. 138/04.06.2008 a Judecătoriei Pucioasa, s-a dispus în baza art. 211 alin.2 lit. b,c, alin.21 lit. a și b Cod penal, cu art. 33 lit. a Cod Penal, condamnarea inculpatului, fiul lui G și, născut la 20.08.1979, în P, județ D, domiciliat în comuna, sat, județ D, la 7 ani închisoare.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu art. 33 lit. a Cod penal l-a condamnat pe același inculpat la 1 an inchisoare.
În baza art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatului sa i se aplice pedeapsa cea mai grea, 7 ani inchisoare.
În baza art. 211 alin. 2 lit. b, c, alin 21lit. a si b Cod penal a fost condamnat inculpatul -, fiul lui și, născut 24.06.1987 în Constanta, jud. C, domiciliat in Targoviste, str. - Prof. ,. 55,. A,. 6, jud. D, la 7 ani închisoare.
În baza art. 118 lit. b Cod penal s-a confiscat cuțitul folosit la comiterea faptei, făcându-se aplicarea art. 71, 64 lit. a, teza II si b Cod penal în ceea ce privește ambii inculpați.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsele aplicate perioada reținerii si arestării preventive a inculpaților începând cu 16.01.2008 la zi și în baza art. 350 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților.
Conform art. 346 pr.Cod Penal a fost admisă în parte, acțiunea civilă formulată de partea civ. SC SRL, inculpații fiind obligați în solidar la plata către partea civilă a sumei de 1200 lei despăgubiri civile reprezentând lipsa de folosință a auto.
S-a luat act ca partea vătămata nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 Cod proced. penală inculpații au fost obligați la cate 560 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 54/P/2007 din 5.02.2008 al Parchetului de pe lângă Jud. P înregistrat la instanța sub nr. 214/200, a fost sesizata aceasta din urma cu săvârșirea de către inculpații - si - trimiși in judecata in stare de arest preventiv - a infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.l rap. la art.211 alin.2 lit. b si c, alin. 2 indice 1 lit. a si b Cod penal precum si in ceea ce-1 privește pe cel dintâi inculpat si a infrractiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 teza I din OUG nr. 195/2002.
Potrivit actului de sesizare in noaptea de 15/16.01.2008, inculpații în cuatorat, prin exercitarea de amenințări cu câte un cuțit au deposedat partea vătămată de autoturismul cu nr. de inmatriculare 64.- de un telefon mobil, bani și acte de stabilire a stării civile.
Totodată inculpatul -, neposesor al permisului de conducere pentru vreo categorie de autovehicule, a condus pe drumurile publice în noaptea de 15/16.01.2008, autoturismul cu nr.de inmatriculare 64.-.
Astfel, în seara zilei de 15.01.2008, inculpații au consumat împreună băuturi alcoolice într-un local de alimentație publică de pe raza mun. Târgoviște.
În aceste împrejurari au hotărât să sustragă împreună un autoturism, deoarece inculpatul, a afirmat "că are un client", care poate dezmembra după cumpărare, potențialul autoturism sustras.
Aceștia au mers în jurul orei 22,00 in stația, situate in zona supermagazinuiui Targoviste si i-au cerul șoferului taxi (aparținând SC - SRL Targoviste) cu nr.inmatriculare BN.64.- partea vătămata sa le efectueze cursa pana în zona situate în comuna.
Partea vătămata a efectuat cursa solicitată; locul din dreapta a fost ocupat de către inculpatul -, iar cel din dreapta spate de inculpatul.
Atunci când autoturismul a ajuns in zona împădurită din apropierea punctului de lucru "lotul 4 ", inculpații i-au solicitat părtii vătămate sa oprească autoturismul. Imediat după aceea, inculpatul -, a amenințat partea vătămata căreia i-a pus un cuțit in zona abdomenului, sa coboare din autovehicul.
In momentul imediat următor si inculpatul a amenințat partea vătămata cu un cuțit cu a cărei lama i-a atins părtii vătămate gatul.
Sub imperiul fricii și panicii create de amenințările inculpaților (în loc izolat pe timp de noapte) partea vătămată a coborât din mașina. In câteva momente, a coborât si inculpatul, care ținea in continuare cuțitul în poziție amenințătoare de atac iminent asupra părtii vătămate.
Înainte ca din autoturism sa coboare și inculpatul -, partea vătămată a încercat sa scape prin fugă, alergând pe panta dealului din apropriere, dar a fost ajuns lesnicios de către, care i-a luat din buzunare telefonul mobil marca NOKIA, cheile de la intrarea în apartament și suma de 40 lei; imediat ulterior i-a luat si centura pantalonilor (cu motivarea ca partea vătămata sa nu poată fugi ).
Inculpatul - (neposesor al permisului de conducere pentru vreo categorie de autovehicule), a urcat la volan, iar inculpatul, în dreapta spate.
In drum spre mun.Targoviste, inculpatul, a controlat în torpedoul și parasolarul mașinii și a luat banii și portofelul găsite acolo. După aceea, i-a spus coinculpatului sa conducă autoturismul spre comuna, cu motivarea ca acolo se afla prietenul său, căruia pot sa-i vândă autoturismul însușit prin amenințare.
Pe drumul comunal - inculpații au fost depistați de o patrula de politie care le-au dat semnale acustice și luminoase de oprire.
aceste semnale, inculpatul -, a accelerat viteza autoturismului, încercand să scape prin dispariție în noapte, de patrula de politie pornita în urmărirea celor doi inculpați. In aceste condiții, inculpatul a pierdut controlul volanului, iar autoturismul a intrat in coliziune cu un hidrant, aflat pe marginea pârtii carosabile.
După oprirea accidentala a autovehiculului, inculpatul - a reușit sa se depărteze prin fuga din locul de unde a abandonat autoturismul. In schimb, inculpatul a fost imobilizat, iar asupra sa au fost găsite cea mai mare parte din bunurile pe care le luase sub amenințarea cutitului de la partea vătămata.
La baza rechizitoriului s-au aflat declarațiile inculpaților, ale părtii vătămate, ale martorului, procese verbale de cercetare la fața locului din 16.01.2008 întocmite de Poliția și IPJ D, planșe foto nr. 5/20.01.2008, nr. 130/16.01.2008, nr. 132/16.01.2008 întocmite de Poliția respectiv IPJ D, adresa nr. 260 132/16.01.2008 a IPJ D -Serviciul Politiei Rutiere, proces verbal de depistare din 16.01.2008 intocmit de Politia, proces verbal de identificare din 16.01.2008, proces verbal de predare-primire din 18.01.2008, proces verbal de percheziție din 17.01.2008 toate întocmite de IPJ
In instanței partea vatamată SC SRL a menționat ca nu se
constituie parte civila cu suma de 10 000 lei reprezentând c/val, lipsei de folosința si
a reparațiilor autoturismului sustras. Partea vătămata a precizat la
termenul de judecata din 26.03.2008 ca nu se constituie parte civilă împotriva
inculpaților.
In cursul cercetării judecătorești inculpatul nu a recunoscut ca ar fi avut vreo contribuție la deposedarea părtii vătămate, susținând ca nu a amenintat-o, ci doar a insotit pe celalalt inculpat, fiindu-i frica de acesta. Inculpatul - a recunoscut comiterea faptelor, arătând ca ambii aveau cuțite asupra lor si au cerut șoferului sa coboare din mașina după care inculpatul 1-a urmărit.
Partea vătămata a declarat ca ambii inculpat 1-au amenințat cu cuțitul, inculpatul i-a cerut sa coboare iar inculpatul 1-a urmărit si deposedat de telefonul mobil, chei si bani.
S-a procedat la administrarea probei cu înscrisuri, partea civilă depunând 12 rapoarte privind încasările zilnice ale autoturismului, precum și la cea cu declarația martorului din acte, care a menținut cele declarate în faza de urmărire penala.
La propunerea inculpaților s-au administrat probe in circumstantiere, fiind audiați martorii -, pentru inculpatul respectiv -, pentru inculpatul depunandu-se recomandare din 9.04.2007 emisa de Media - firma cu care inculpatul a colaborat, rezultând ca cei doi au comportament normal in societate.
de actele si lucrările dosarului instanța retine următoarea situație de fapt: în noaptea de 15/16.01.2008, inculpații în cuatorat, prin exercitarea de amenințări cu câte un cuțit au deposedat partea vătămata de autoturismul cu nr.inmatriculare 64.- de un telefon mobil, bani și acte de stabilire a stării civile.
Aceste fapte au fost dovedite cu recunoașterea inculpaților, coroborata cu declarațiile părtii vătămate,ale inculpaților, ale martorului precum si cu înscrisuri și planșe foto după cum urmează: procese verbale de cercetare la locului din 16.01.2008 intocmite de Politia si IPJ D, planșe foto nr. 5/20.01.2008, nr. 130/16.01.2008, nr. 132/16.01.2008 intocmite de Politia respectiv IPJ D, adresa nr. 260 132/16.01.2008 a Serviciul Politiei Rutiere, proces verbal de depistare din 16.01.2008 intocmit de Politia, proces verbal de identificare din 16.01.2008, proces verbal de predare-primire din 18.01.2008, proces, verbal de percheziție din 17.01.2008 toate intocmite de IPJ
Deși inculpatul a dat pe parcursul procesului declaratii contradictorii, inițial recunoscând fapta apoi încercând sa acrediteze ideea ca a fost constrâns de celalalt inculpat să-1 insoteasca, în cuprinsul notelor scrise recunoaște și regreta fapta. Inculpatul a recunoscut, la rândul sau, comiterea faptelor.
Așa cum au fost expuse, acestea intrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin.l rap. la art.211 alin.2 lit. b si c, alin. 21lit. a si b Cod penal în sarcina ambilor inculpați precum si a infr. prev. de art. 86 alin. 1 teza I din OUG nr. 195/2002 în sarcina inculpatului, ce va atrage condamnarea lor la cate o pedeapsa cu închisorea ăntr-un cuantum minim pentru fiecare dintre acestea, la individualizarea pedepselor avându-se în vedere persoana făptuitorului- fără cazier, care au adoptat o atitudine sinceră pe parcursul procesului în fața organelor judiciare precum și împrejurările comiterii infracțiunii în urma consumului de alcool.
Apreciază instanța că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestora dat fiind gradul de pericol social al faptelor și modul și mijloacele de comitere a acestora - de doua persoane împreună ceea ce scade puterea de apărare a victimei cât și prin folosirea cuțitului.Totodată se va confisca cuțitul folosit la comiterea infracțiunii.
Se va face aplic. art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul - urmând a executa efectiv pedeapsa cea mai grea.
Se va menține starea de arest a inculpaților conform art. 350 Cod proced. penală si se va deduce din pedeapsa aplicata durata reținerii și a arestării preventive începand cu data de 16.01.08 lăzi.
In ceea ce privește latura civila a cauzei, se va lua act ca partea vătămata nu se constituie parte civilă împotriva inculpaților, urmând a se confisca de la inculpați suma sustrasă și nerestituită.
De asemenea, se va admite în parte, în limita în care a fost probate cu înscrisurile depuse ( filele 43-47 ) acțiunea civilă a părtii civile SC SRL, obligând inculpații în solidar către acesta la plata sumei de 1200 lei reprez. c/val, lipsei de folosința a autoturismului.
In ceea ce privește degradarea acestuia, nefăcându-se dovada efectuării reparațiilor, având în vedere dispozițiile art. 1169 Cod civ. potrivit cărora "C ce face o propunere înaintea instanței trebuie sa o dovedească", urmează a se respinge respectiva acțiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și inculpații - și.
Prin decizia penală nr. 51/08.04.2009 a Tribunalului Dâmbovița s-a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de partea vătămată și au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și de cei inculpați, împotriva sentinței penale nr. 138 din 04.06.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, pe care a desființat-o sub aspectul laturii penale și civile a cauzei și rejudecând, s-au reținut în favoarea inculpaților dispozițiile art. 74 lit. a și c-76 lit. b și d Cod penal, astfel:
În baza art. 211 alin. 1 raportat la art. 211 alin. 2 lit. b, c- alin. 21lit. a și b Cod penal, cu art. 33 lit. a Cod penal și art. 74 lit. a, c-76 lit. b și d Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul la 5 ( cinci) ani închisoare.
În baza art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu art. 33 lit. Cod penal și art. 74 lit. a, c-76 lit. b și d Cod penal l-a condamnat pe inculpatul la 6 ( șase) luni închisoare.
În baza art. 34 lit. b Cod penal:
A contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. 1 raportat la art. 211 alin. 2 lit. b, c- alin. 21lit. a și b Cod penal, cu art. 74 lit. a și c -76 lit. b Cod penal l-a condamnat pe inculpatul - la 5 ( cinci) ani închisoare.
În baza art. 346 Cod procedură penală a obligat inculpații în solidar, să plătească părții civile suma de 152 lei cu titlu de despăgubiri materiale și câte 1.000 lei fiecare, cu titlu de daune morale.
S-au menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 381 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate perioada executată, începând cu data de 04.06.2008 la zi.
S-a desființat încheierea pronunțată de Judecătoria Pucioasa în Camera de Consiliu la data de 20.06.2008 privind îndreptarea omisiunilor vădite strecurate în dispozitivul sentinței penale nr. 138/04.06.2008.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În considerentele deciziei de apel s-a reținut că inculpații au fost audiați în fața instanței de apel la termenul din 27.03.2009, aceștia declarând că sunt nemulțumiți de sentința instanței de fond, în special pentru pedepsele prea mari aplicate, inculpatul, depunând și note scrise cu privire la apelul declarat.
Verificând hotărârea atacată, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul constată apelurile declarate ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:
Inculpații - și au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pucioasa din data de 05.02.2008 pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b și c, alin. 21lit. a și b Cod penal, inculpatul și pentru săvârșirea unei infracțiuni la circulația rutieră, anume cea prevăzută de art. 86 Teza I din OUG nr. 195/2002, fapte constând în aceea că, prin exercitarea de amenințări cu un cuțit, au deposedat pe partea vătămată de autoturismul aparținând SC - SRL, de un telefon mobil, bani și acte de stare civilă, iar ulterior, inculpatul -, fără să posede permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule, a condus autoturismul sus menționat pe drum public.
Probele administrate pe parcursul întreg procesului penal, coroborate cu declarațiile inculpaților, au făcut dovada în mod cert a vinovăției acestora și a comiterii faptelor pentru care au fost și arestați preventiv, această măsură de prevenție fiind menținută atât de instanța fondului, cât și de instanța de apel, care au apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la dispunerea acestei măsuri.
În mod corect și legal, instanța de fond a reținut situația de fapt și împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile de către cei doi inculpați, recunoașterea manifestată de inculpatul -, coroborată cu cea parțială a celuilalt inculpat, reprezentând dovezi importante care au stat la baza condamnării lor.
În cauză, SC - SRL s-a constituit parte civilă pentru acordarea despăgubirilor reprezentând distrugerile făcute de inculpați la autoturismul condus de șoferul-parte vătămată, prima instanță, și de data aceasta aplicând în mod corect dispozițiile legale în materie pentru dezdăunarea acestei societăți vătămate.
În ceea ce privește însă pe partea vătămată, prima instanță, în mod greșit, a apreciat că aceasta nu s-a constituit parte civilă, bazându-se în special pe precizările făcute în faza cercetării judecătorești.
Verificând dosarul de urmărire penală sub acest aspect și văzând, totodată, motivele invocate de parchet în apelul declarat, instanța de control judiciar constată că partea vătămată s-a constituit parte civilă încă din faza de urmărire penală, așa cum rezultă din chiar declarațiile date la 16.01.2008 și, respectiv, 18.01.2008, în fața organelor de cercetare penală. Faptul că în instanță, partea vătămată învederează că nu se constituie parte civilă, nu poate fi apreciat în sensul că aceasta a renunțat la pretențiile sale civile, din contră, în cererea de repunere în termenul de apel confirmă pretențiile care le are față de cei doi inculpați.
Privitor la această cerere a părții vătămate, tribunalul însă o va respinge, câtă vreme constată că nu sunt îndeplinite prevederile art. 364 Cod procedură penală pentru admiterea unei atare cereri. Potrivit art. menționat, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege, este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
În speța dedusă judecății, partea vătămată a depus o asemenea cerere în ședința publică din 03.11.2008, deci cu mult peste termenul de apel, termen ce curge de la data comunicării hotărârii instanței de fond.
Deși partea vătămată susține că sentința primei instanțe i-a fost comunicată la o altă adresă decât cea la care locuiește, tribunalul constată această susținere ca fiind neîntemeiată, câtă vreme, așa cum rezultă din adresa Primăriei Târgoviște, modificările denumirii străzii respective au avut loc succesiv, în perioada anilor 1990 și 1996, situație care nu a fost adusă la cunoștința primei instanțe. Partea vătămată susține în mod eronat, că a încunoștiințat instanța de fond despre modificarea denumirii străzii unde locuiește, dar nu a probat în nici un fel acest aspect. Mai mult decât atât, din copia depusă la dosar rezultă cu certitudine că actul de identitate a fost emis la 17.07.2008, înserându-se noua denumire a străzii în actul nou eliberat.
La data când s-a făcut comunicarea hotărârii către partea vătămată -06.05.2008, prima instanță nu avea cunoștință de modificările respective, obligația părții vătămate fiind de a încunoștiința în termen util instanța cu privire la adresa corectă și exactă unde să-i fie comunicată hotărârea.
Rezultă deci, că în cauză, nu se poate reține ca motiv temeinic de împiedicare, în sensul art. 364 Cod procedură penală, împrejurarea schimbării denumirii străzii unde locuiește partea vătămată, aceasta fiind în culpă pentru comunicarea defectuoasă a hotărârii pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
Pentru aceste motive, cererea de repunere în termenul de apel va fi respinsă ca neîntemeiată.
Procedând însă la respingerea cererii de repunere în termenul de apel, tribunalul nu va constata că și pretențiile civile ale părții vătămate sunt neîntemeiate. Aceste pretenții au fost formulate de partea vătămată încă din faza de urmărire penală ( așa cum s-a arătat mai sus), motiv pentru care, instanța de fond avea obligația legală de a se pronunța și pe această cerere.
Potrivit art. 15 Cod procedură penală, constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
În mod judicios și legal, Parchetul Pas olicitat admiterea apelului său sub acest aspect, în cauză fiind încălcate dispozițiile art. 346 Cod procedură penală, conform cărora, în caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile.
Neprocedând astfel, instanța fondului a pronunțat o hotărâre nelegală, apelul declarat de parchet fiind fondat, iar inculpații, vinovați de comiterea faptelor, urmând a fi obligați în solidar și la acoperirea prejudiciului cauzat părții vătămate. Acest prejudiciu este unul atât material, cât și moral, și este dovedit în cauză pe baza înscrisurilor și a celorlalte probe administrate, cuantumul fiind de 152 lei daune materiale, precum și daune morale datorate în special pentru suferințele fizice și psihice încercate de partea vătămată.
Referitor la aceste daune morale, se apreciază de instanță că acordarea lor în limite rezonabile și proporționat cu prejudiciul efectiv suferit de partea vătămată, apare ca fiind justificată în cauză, acestea neputând fi însă acordate în suma cerută de partea vătămată, ci proporțional, așa cum se arată mai sus.
Susținerea inculpatului, prin apărător, în sensul că apelul parchetului este inadmisibil pe latură civilă în lipsa apelului formulat de partea civilă, nu poate fi reținută în cauză, dispozițiile art. 18 Cod procedură penală arătând că procurorul poate susține în fața instanței acțiunea civilă pornită de către persoana vătămată.
În prezenta cauză, procurorul a susținut această acțiune civilă pornită de încă din faza de urmărire penală, atât în fața primei instanțe, în actul de sesizare, cât și în fața instanței de apel, prin motivele de apel invocate.
Această soluție este întărită, de altfel, și de decizia nr. 190/2008 a Curții Constituționale conform căreia art. 362 alin. 1 lit. a Cod procedură penală a fost declarat neconstituțional în ce privește restrângerea dreptului procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea de soluționare a laturii civile a unui proces penal în lipsa apelului formulat de partea civilă.
Așa fiind, se reține că procurorul poate declara apel în ce privește latura penală și latura civilă, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept ori a drepturilor și libertăților cetățenești.
Privitor la aspectele invocate de inculpați, în legătură cu individualizarea pedepselor aplicate de prima instanță, tribunalul le apreciază ca fiind întemeiate în raport cu toate probele administrate până în această fază procesuală și, ținând cont în special de circumstanțele personale ale cauzei.
Într-adevăr, se constată în cauză existența unor realități obiective, care nu pot fi ignorate, având în vedere aprecierea dialectică ce trebuie dată tuturor faptelor comisive ale inculpaților, gravitatea lor și, nu în ultimul rând, persoanele acestor inculpați, care sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut o atitudine sinceră în fața organelor judiciare.
Toate aceste motive au format convingerea instanței de apel că se poate reține în favoarea lor circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și raportat la art. 76 lit. b Cod penal, efectul fiind coborârea pedepselor aplicate celor doi inculpați sub limitele lor speciale.
Motivele invocate de Parchetul P, sub aspectul că instanța fondului a dat dovadă de blândețe în aplicarea unor pedepse cu închisoarea, în minimul special prevăzut de textul incriminator, nu se justifică, instanța având obligația de a aprecia probele în mod liber și în funcție de toate circumstanțele reale și personale ale cauzei.
Ori, în speță, există aceste circumstanțe personale care, raportat la faptele comise și la gravitatea lor, justifică aplicarea unor pedepse sub acest minim special.
Față de toate aceste considerente și constatând apelurile admisibile, tribunalul, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va desființa în parte sentința primei instanțe, sub aspectul laturii penale și civile a cauzei, va reține în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal, urmând ca aceștia să fie obligați în solidar și la plata către partea civilă a sumei de 152 lei cu titlu de despăgubiri materiale, precum și a câte 1.000 lei cu titlu de daune morale, aceste daune morale fiind apreciate ca îndestulătoare pentru acoperirea prejudiciului moral încercat de partea vătămată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, iar în baza art. 381 Cod procedură penală se va menține starea de arest a inculpaților și se va deduce din pedepsele aplicate perioada executată, începând cu data pronunțării sentinței penale a Judecătoriei Pucioasa - 04.06.2008 la zi.
Ca o consecință a admiterii apelului declarat de Parchetul P, sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul va dispune și desființarea încheierii pronunțată de Judecătoria Pucioasa la data de 20.06.2008 privind îndreptarea omisiunilor vădite strecurate în dispozitivul sentinței penale nr. 138/04.06.2008, având în vedere faptul că măsura confiscării sumei de 152 lei aparținând părții civile este rămasă fără obiect prin obligarea în solidar a inculpaților la plata integrală a acestei sume.
Mai mult decât atât, încheierea primei instanțe este criticabilă și sub aspect legal, având în vedere faptul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 196 Cod procedură penală privitor la omisiunea instanței de a se pronunța în legătură cu măsura confiscării unui bun. O atare omisiune constând în confiscarea unui bun dobândit prin săvârșirea infracțiunii nu poate fi înlăturată printr-o încheiere ulterioară conform art. 196 Cod procedură penală, ci constituie o nelegalitate ce poate fi îndreptată doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpații au dobândit suma de 152 lei de la partea civilă, prin săvârșirea infracțiunilor, sumă pe care trebuie să o plătească acesteia ca efect al soluționării laturii civile în apelul Parchetului P și nu ca urmare a confiscării speciale care nu mai operează în cauză.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și cei doi inculpați.
În motivarea recursului procurorului se critică, în esență două aspecte și anume că în mod greșit tribunalul a respins cererea părții vătămate de repunere în termenul de apel câtă vreme în urma verificărilor de la judecătorie nu și-a formulat o convingere clară asupra aspectelor sesizate de partea civilă privind schimbarea adresei de domiciliu.
Totodată tribunalul trebuia să respingă apelul parții civile ca fiind tardiv.
În al doilea rând se critică decizia sub aspectul reținerii circumstanțelor atenuante față de cei doi inculpați.
Se susține că reducerea pedepselor aplicate nu se impune, având în vedere maniera în care au acționat inculpații, premeditând fapta, împărțirea sarcinilor, etc. Totodată în raport de modul în cae au acționat acești inculpați nu se justifică ci, din contră, reclamă aplicarea unor pedepse mai aspre, peste minimul special prevăzut de lege.
În motivarea scrisă a recursului depus de recurentul-inculpat se arată că ar putea exista cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 C.P.P. întrucât tribunalul putea să reducă pedepsele aplicate sub minimul special, până la un an.
Reducerea dispusă de tribunal a fost doar de doi ani, ca și celuilalt inculpat, deși a avut o contribuție mai redusă la săvârșirea infracțiunii.
De asemenea, nu au fost exercitate acte de violență, partea vătămată fiind doar speriată că i s-a luat cureaua de la pantaloni, iar suma găsită în autoturism a fost de câteva sute de lei, deci un prejudiciu minor.
Inculpatul - nu a depus motive de recurs, solicitând cu ocazia dezbaterilor reducerea pedepsei aplicate.
Examinând decizia atacată în raport de probele administrate în cauză, de motivele invocate de recurenți prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859C.P.P. Curtea va constata că niciunul din aceste cazuri nu sunt incidente, motiv pentru care recursurile sunt nefondate.
În cea ce privește situația de fapt și încadrarea juridică, se constată că acestea au fost corect reținute de instanțele fondului și nici nu sunt criticate de recurenți. De altfel art. 3856C.P.P. prevede limitele efectului devolutiv al recursului.
O primă critică a recurenților se referă la individualizarea pedepselor aplicate de tribunal celor doi inculpați, aceștia solicitând reducerea, în timp ce procurorul solcită majorarea pedepselor.
Această critică a recurenților este prevăzută ca motiv de recurs în art. 3859pct. 14
C.P.P.Verificând aspectele în discuție, Curtea reține că cei doi inculpați au fost trimiși îm judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1,2 lit. b și c, al.21lit. a și b Cod Penal, infracțiune sancționată cu pedeapsa închisorii de la 7 la 20 ani.
Inculpatul - a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.1 din OUG. 195/2002, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Pentru aceste infracțiuni tribunalul a aplicat celor doi inculpați câte o pedeapsă de 5 ani închisoare (rezultantă pentru -), reținând în favoarea lor circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c pen. circumstanțe apreciate de instanța de recurs ca fiind corect reținute, întrucât așa cum s-a arătat și în considerentele deciziei atacate, cei doi inculpați au avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt tineri, au comis faptele pe fondul consumului de băuturi alcoolice, iar o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare poate să-și atingă atât scopul prevăzut de art. 52 Cod Penal, respectiv prevenirea săvârșirii de infracțiuni precum cât și funcția de exemplaritate a pedepsei.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de procuror privind greșita respingere a cererii de repenere în termenul de apel al părții vătămate, Curtea constată că acest motiv ar putea fi încadrat în cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10 privind C.P.P. omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să prejudicieze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, deși instanța de apel s-a pronunțat prin respingerea cererii de repunere în temenul de apel, formulată de partea vătămată.
Trecând și peste acest lucru se mai poate constata că, într-adevăr partea vătămată avea obligația să încunoștiințeze instanța despre modificarea intervenită în cartea de identitate la data eliberării, respectiv 17.07.2008. Oricum schimbarea denumirii străzii este cunoscută de agenții poștali sau procedurali și numai schimbarea adresei părții și încunoștiințarea instanței de acest lucru conduce la o neîndeplinire a procedurii.
De altfel, se mai poate observa că partea vătămată a formulat o cerere de repunere în termenul de apel ( 62 ) după termenul din 02.09.2008 și 03.10.2008 când a fost prezentă în instanța de apel d e unde rezultă că luase la cunoștință despre judecarea apelurilor declarate cu mult înainte de formularea cererii respective, dar nu formulase o astfel de cerere decât după ce și-a angajat avocat.
Mai mult decât atât, pretențiile părții vătămate au fost susținute de către parchet, tribunalul modificând soluția primei instanțe în sensul obligării inculpaților la despăgubiri civile ( morale și materiale) către partea vătămată.
Față de toate aceste considerente, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate.
Vazând și disp. art. 38517și 192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, împotriva deciziei penale nr. 51 din 08 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, ns. ls 24.06.1987 și, fiul lui G și, ns. 20.08.1979, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva aceleiași decizii.
din pedeaspă durata reținerii și arestării preventive de la 16.01.2008, la zi.
Obligă recurenții-inculpați la cheltuieli judiciare către stat, astfel: - la 300 lei, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu și la 200 lei, din care 100 lei onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu, pentru termenul din data de 01.06.2009,ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica, azi 05 octombrie 2009.
Presedinte, JUDECĂTORI: Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
- - - - - - -
Grefier
Red. /MP
6 ex./16.10.2009
a- Tribunalul Dâmbovița
,
f- Judecătoria Pucioasa
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
