Tăinuirea unui bun provenit dintr. Decizia 258/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU

MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

(1813/2009)

DECIZIA PENALĂ NR. 258A

Ședința publică de la 11 decembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Lucia Rog

JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată

GREFIER - - -

Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.

Pe rol urmează pronunțarea asupra apelurilor declarate de cătreinculpații G, și, împotriva sentinței penale nr. 86/30.06.2009, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală.

Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea de la data de 16 noiembrie 2009 la data de 23 noiembrie 2009, 30 noiembrie 2009, 07 decembrie 2009 și la data de 11 decembrie 2009, când, în aceeași compunere a decis următoarele:

CURTEA,

Prin sentința penală nr.86/ 30.06.2009 Tribunalul Teleormana dispus următoarele:

1.În baza art.7 alin.1 din Leghea 39/2003 cu aplic.art.75 lit.c pen. condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art.2 alin.1 din Legea - cu aplic.art.14 alin.1 lit.d din același act normativ, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art.2 alin.2 din Legea 143/2000 condamnă inculpatul și la pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare.

În baza art.33 lit.a pen. art.34 lit.b pen. contopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de11(unsprezece) ani închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a pen. și art.64 lit.b pen. în condițiile art.71 pen.

Aplică inculpatul pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

Dispune degradarea militară.

Menține starea de arest și deduce din pedeapsă prevenția executată de acesta de la 14 mai 2008 la zi.

2. În baza art.7 alin.1 din Legea - cu aplic.art.75 lit.c pen. condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin. 2, art.42 pen. și art.14 alin.1 lit.d din Legea 143/2000 condamnă inculpatul la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art.2 alin.2 din Legea - condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b pen. contopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de11 (unsprezece) ani închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen. în condițiile art.71 pen.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

Dispune degradarea militară.

Menține starea de arest și deduce din pedeapsă prevenția executată de la 14 mai 2008 la zi.

3. În baza art.7 alin.1 din Legea 39/2003 cu aplic.art.75 lit.c pen. condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art.2 alin.1 din Legea - cu aplic.art.41 alin.2 pen. art.42 pen. și art.14 alin.1 lit.c, d din Legea -, condamnă inculpatul la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art.4 alin.1 din Legea - cu aplic.art.41 alin.2 pen. art.42 pen. condamnă inculpatul la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b pen. contopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de7 (șapte) ani închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a pen. și lit.b pen. în condițiile art.71 pen.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a pen. și lit.b pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

Menține starea de arest și deduce din pedeapsă prevenția executată de la 14 mai 2008 la zi.

4. În baza art.7 alin.1 din Legea - cu aplic.art.99 și urm. pen. condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art.2 alin.1 din Legea - cu aplic.art.41 alin.2 pen. art.42 pen. art.14 alin.1 lit.c din Legea 143/2000, art.99 și urm. pen. condamnă inculpatul și la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.4 alin.1 din Legea - cu aplic.art.41 alin.2 pen. art.42 pen. art.99 și urm. pen. condamnă același inculpat la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a pen. art.34 lit.b pen. contopește pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de5 (cinci) ani închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen. în condițiile art.71 pen.

Menține starea de arest și deduce din pedeapsă prevenția executată de la 14 mai 2008 la zi.

5. În baza art.7 alin.1 din Legea 39/2003 cu aplic.art.75 lit.c pen. condamnă pe inculpatul, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. art.42 pen. și art.14 alin.1 lit.d din Legea 143/2000 condamnă inculpatul la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b pen. contopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de7 (șapte) ani închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a pen. și lit.b pen. în condițiile art.71 pen.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

Menține starea de arest și deduce din pedeapsă prevenția executată de la 14 mai 2008 la zi.

6. În baza art.2 alin.1 din Legea - condamnă pe inculpatulGla pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art.86/1 pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere. Fixează termen de încercare de 6 ani.

Deduce din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă executate de la 3 iulie 2008 la 10 noiembrie 2008.

Aplică inculpatului G pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a pen. și lit.b pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen. și în baza art.71 alin.5 pen. dispune suspendarea pedepsei accesorii.

7. În baza art.2 alin.1 din Legea - condamnă pe inculpatul la pedeapsa de4 (patru) ani închisoare.

În baza art.86/1 pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere. Fixează termen de încercare de 6 ani.

Deduce din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă executate de la 3 iulie 2008 la 10 noiembrie 2008.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a pen. și lit.b pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b pen. și în baza art.71 alin.5 pen. dispune suspendarea pedepsei accesorii.

8. În baza art.2 alin.1 din Legea - condamnă pe inculpatul la pedeapsa de4 (patru) ani închisoare.

În baza art.86/1 pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere.Fixează termen de încercare de 6 ani.

Deduce din pedeapsă prevenția executată de la 21 februarie 2009 la zi și dispune punerea sa în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.19/UP/25 iulie 2008 emis în lipsa inculpatului de Tribunalul Teleorman, dacă nu este arestat în altă cauză.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen. și în baza art.71 alin.5 pen. dispune suspendarea pedepsei accesorii.

Pe durata termenului de încercare de 6 ani, inculpații G, și au următoarele obligații conform art.86/3 pen.: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman căruia îi este încredințată supravegherea lor conform programului fixat de acest serviciu; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Atrage celor trei inculpați atenția asupra disp.art.86/4 pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau neexecutării cu rea-credință a obligațiilor impuse.

9. În baza art.20 rap.la art.2 alin.2 din Legea - cu aplic.art.74, 76.pen. condamnă pe inculpatul G la pedeapsa de3 (trei) ani închisoare.

În baza art.81 pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Fixează inculpatului termen de încercare de 5 ani și îi atrage atenția asupra disp.art.83 pen. privind revocarea în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. Interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a pen. și lit.b pen. (art.64) și în baza art.71 alin.5 pen. dispune suspendarea pedepsei accesorii.

Aplică inculpatului G pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen. pe durata de un an după executarea pedepsei principale.

10. În baza art.7 alin.1 din Legea - cu aplic.art.99 și urm.pen. condamnă pe inculpata, prin aplicarea art.74, 76.pen. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.2 alin.1 din Legea - cu aplic.art.99 și utm.pen. art.74, 76.pen. mai condamnă inculpata și la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b pen. contopește pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de2 (doi) ani închisoare.

În baza art.81 pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. Fixează termen de încercare de patru ani și atrage atenția asupta disp.art.83 pen.

Interzice inculpatei drepturile prev. de art.674 lit.a teza a II-a și lit.b pen. și în baza art.71 alin.5 pen. dispune suspendarea pedepsei accesorii.

Confiscă de la inculpata cantitatea de 1,92 grame rezină de cannabis depusă cu dovada seria D nr.-/16.07.2008, de la inculpații G și a antității de 195,02 grame rezină de cannabis depusă cu dovada seria D nr.-/16.07.2008 și cantitatea de 3,54 grame nr.-/15.05.2008, toate la Direcția Judiciar din cadrul IGPR.

În baza art.17 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 confiscă de la inculpați următoarele sume, astfel: de la inculpatul suma de 235 lei; de la inculpatul suma de 212 lei; de la inculpații și suma de 370 lei; de la inculpatul de 150 lei; de la inculpatul suma de 180 lei; de la inculpatul suma de 875 lei; de la inculpații, și suma de 7000 lei; de la inculpatul suma de 280 lei; de la inculpații, G și suma de 25.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:

Inculpatul zis "" a plecat în Spania în anul 2002 unde a lucrat ocazional, revenind periodic în țară, în B și în Z, localitatea sa de domiciliu. În Spania, inculpatul a intrat în contact cu diferite persoane din lumea interlopă, creându-și o rețea proprie care se ocupă cu traficul de persoane, furturi din magazine și trafic de droguri.

În toamna anului 2007, inculpatul a reușit să aducă din Spania o cantitate M de rezină de cannabis cunoscută și sub denumirea de "hașiș" sau "ciocolată", în scopul de a fi vândută consumatorilor. Astfel, inculpatul s-a înțeles cu inculpații zis "", zis și "", zis "" și zis "", acesta din urmă minor la acea dată, să caute clienți și să le vândă drogul respectiv. Inculpatul i-a lăsat inculpatului cantitatea de circa 500 grame rezină de cannabis pentru a fi vândută, după care el s-a reîntors în Spania.

De cele mai multe ori drogurile erau vândute după ce consumatorii luau legătura cu inculpatul. Acesta îl trimitea la locul de întâlnire pe inculpatul zis "", care preda drogurile consumatorilor și primea banii conform înțelegerii cu inculpatul.

Cele reținute rezultă din convorbirile telefonice interceptate, precum și din declarațiile consumatorilor audiați în calitate de martori în instanță, inițial învinuiți la urmărirea penală:, (voll.II, f:124, 114, 148, 156, 187, 179 și vol.III, f: 54, 46, precum și vol.IV instanță, 162, vol.III,f: 69, 70, 71, 185, 187, 188).

(rezina de cannabis) era vândut consumatorilor de către inculpați fie în formă brută, fie sub formă de țigări în amestec cu tutunul acestora.

Astfel, martorilor și li s-a vândut hașiș la data de 5.05.2008 de către inculpații și zis "", acesta din urmă spunându-i martorului că avea hașișul de la inculpatul zis "", zis "".

La cererea inculpatului, în ziua de 5 mai 2008, ora 15:46, inculpata l-a sunat pe martorul și i-a spus să se întâlnească cu inculpatul în A, în stația de autobuz de la catedrală, la ora 16:40, unde urma ca martorului să-i fie aduse drogurile, aspect ce rezultă din interceptarea și înregistrarea convorbirii telefonice a inculpatului.

Inculpatul s-a deplasat din Z în municipiul A, unde în stația de autobuz de la Catedrala "S " s-a întâlnit cu martorul, căruia i-a vândut 1 gram de hașiș sub forma a 3 țigări cu suma de 30 lei.

Acest aspect rezultă și din interceptarea și înregistrarea convorbiririlor telefonice ale inculpatului cu martorul din ziua de 5 mai 2008, ale căror procese-verbale de redare în scris sunt depuse la dosar.

Deși inculpatul mai adusese încă 1 gram de hașiș în formă brută, cum comandaseră cei doi învinuiți, acesta nu a mai fost cumpărat de învinuiții și întrucât nu au mai avut bani.

În timp ce în ziua de 5 mai 2008 inculpatul se afla încă în municipiul A, la ora 17:17 a fost sunat de inculpata, căreia inculpatul i-a comunicat că nu vânduse decât 3 țigări cu hașiș cu suma de 30 lei și i-a cerut învinuitei să-i comunice inculpatului acest fapt, aspect ce rezultă din interceptarea și înregistrarea convorbirii telefonice a inculpatului.

i s-a propus la o discotecă din Z de către inculpatul să cumpere țigări cu hașiș. Propunerea a fost acceptată de către martor, astfel că pe la începutul anului 2008 acesta s-a întâlnit cu inculpații și la din Z, unde cei doi inculpații i-au vândut 1 gram de hașiș sub formă de țigări (2 țigări), cu suma de 40 lei.

Ulterior, după circa 3 săptămâni de zile, martorul s-a înțeles la telefon cu inculpatul să mai cumpere 1 gram de hașiș sub formă de țigări.

Astfel, pe raza orașului Z, la discotecă, inculpații și i-au vândut încă 2 țigări cu hașiș cu suma de 50 lei. De această dată cele 2 țigări i-au fost date martorului în discotecă de către inculpatul.

În cursul lunii aprilie 2008, martorul s-a înțeles la telefon cu inculpatul ca acesta să-i mai vândă încă 2 grame de hașiș sub formă de țigări.

Martorul s-a deplasat în Z cu un autoturism condus de martorul și s-a întâlnit la același cu inculpatul, ce era trimis să aducă drogurile de către inculpatul.

Pentru cele 2 grame de hașiș cumpărate (4 țigări), martorul a plătit inculpaților suma cerută de aceștia, respectiv 80 lei.

Vânzarea de hașiș martorului de către inculpații și, rezultă nu numai din declarația martorului, dar și din interceptarea convorbirilor telefonice ale celor doi inculpați și martorului susmenționat, procesele-verbale de redare în scris fiind depuse la dosar.

Ulterior, tot în luna aprilie 2008, inculpatul a căutat să-l implice pe martorul în traficul de droguri de risc, respectiv hașiș (rezină de cannabis), prin aceea că i-a cerut să-i caute cumpărători, urmând ca martorul să primească drept comision țigări cu hașiș, fapt refuzat de către învinuit.

Astfel, conform procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate din data de 01.04.2008, ora 16:33, inculpatul i-a trimis un SMS martorului la numărul de telefon 0766/863.792, cerându-i să-i găsească clienți pentru ca inculpatul să vândă "10 sticle d-alea de vin", adică 10 grame hașiș.

De asemenea, martorului i s-au mai vândut țigări cu hașiș, în două rânduri, în perioada martie-aprilie 2008, și de către inculpatul.

Astfel, după ce i-a expediat un SMS martorului în care îi spunea că avea "ciocolată" de vânzare, inculpatul s-a întâlnit cu martorul la discoteca din Z, unde i-a vândut 2 țigări cu hașiș (rezină ce cannabis), cu suma de 40 lei.

La circa 1-2 săptămâni, în aceeași perioadă de timp, respectiv luna aprilie 2008, inculpatul i-a mai vândut martorului încă 2 țigări cu hașiș, la Z, tot cu suma de 40 lei.

Cele 4 țigări cu hașiș cumpărate de la inculpatul, au fost fumate de către martorul singur.

minor i s-a propus să cumpere hașiș la discoteca din Z de către inculpatul. Inculpatul i-a dat "de probă" să tragă câteva fumuri din țigarea cu hașiș pe care o fuma, iar martorul a acceptat să cumpere 2 țigări ce conțineau drogul respectiv, pentru care i-a plătit inculpatului suma de 30 lei.

i s-a cerut de către inculpatul să-i găsească clienți pentru a vinde hașiș, urmând ca martorul să primească un comision din suma rezultată din vânzarea drogurilor, însă acesta nu a acceptat propunerea inculpatului.

Ulterior, la data de 8 mai 2008, ora 19:28, martorul l-a contactat telefonic pe inculpatul la numărul de telefon 0764/362.850, și i-a mai cerut acestuia "2 minute", adică 2 grame de hașiș. Inculpatul i-a spus martorului că nu mai avea însă urma să îi facă rost de la o altă persoană pentru suma de 60 lei, aspect ce rezultă și din convorbirea telefonică interceptată și înregistrată al cărei proces-verbal de redare în scris se află la dosar.

i s-a propus să consume hașiș de către inculpatul, și care la începutul lunii martie 2008 i-a spus martorului că el împreună cu inculpatul se ocupau de vânzarea drogurilor, respectiv hașiș ("ciocolată").

Inculpatul a fost acela care în luna martie 2008 i-a oferit martorului să fumeze o țigare cu hașiș, țigară care a fost fumată de martor împreună cu inculpații și, în mașina martorului, pe raza orașului

La câteva zile de la acest fapt, inculpatul i-a vândut martorului 2 țigări cu hașiș, cu suma de 17 lei, din care inculpatul a primit 10 lei, diferența până la concurența sumei de 17 lei reprezentând-o o datorie de 7 lei, pe care o avea inculpatul la învinuit.

La circa două săptămâni de zile de la acest fapt, martorul l-a sunat la telefon pe inculpatul pentru a cumpăra țigări cu hașiș.

Inculpatul și martorul s-au întâlnit pe raza orașului Z, în zona parcului, iar inculpatul i-a vândut martorului în acea împrejurare 2 țigări cu hașiș cu suma de 15 lei.

În ziua de 27 martie 2008, ora 14:58, martorul l-a contactat telefonic din nou pe inculpatul, și i-a cerut "", adică țigări cu hașiș, iar acesta i-a spus că îi va da "diseară".

Deoarece inculpații și se aflau la locuința din Zai nculpatei (minoră), prietena inculpatului, în seara zile de 27 martie 2008, ora 22:52, martorul s-a deplasat la locația repectivă.

Inculpatul a ieșit cu drogurile la poarta locuinței învinuitei, unde aștepta martorul, și i-a vândut acestuia 2 țigări cu hașiș cu suma de 10 lei.

Martorul a mai luat legătura telefonic cu inculpatul și la data de 12 aprilie 2008, și i-a cerut acestuia să-i vândă "un cui", adică o țigare cu hașiș.

Inculpatul i-a spus martorului că mai întâi trebuia să vadă ce mai are, și că mai avea"una intactă, nevătămată", adică o placă de 100 grame hașiș, aspect ce rezultă din interceptarea telefonică a convorbirii respective.

Martorul a renunțat însă să mai cumpere țigarea cu hașiș, și nu s-a mai întâlnit în ziua respectivă cu inculpatul.

i s-au vândut țigări cu hașiș de către inculpatul, după ce în prealabil s-a discutat în acest scop cu inculpatul de către martorul, fapt ce rezultă din interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice ale acestora, ale căror procese-verbale de redare în scris sunt depuse la dosar.

Astfel, după ce s-a discutat telefonic în acest scop cu inculpatul, în seara zile de 28 martie 2008, ora 22:06, martorul s-a deplasat cu autoturismul său în

Inculpatul a fost trimis de către inculpatul la Z, unde s-a întâlnit cu martorulDidă, căruia i-a vândut 2 țigări cu hașiș cu suma de 40 lei.

În luna aprilie 2008, la aceeași benzinărie, inculpatul i-a mai vândut martorului încă 2 țigări ce conțineau hașiș, cu suma de 40 lei.

i s-a propus de către inculpatul să cumpere de la el țigări cu hașiș. Astfel, la discoteca din Z, după ce i-a oferit "de probă" să tragă câteva fumuri dintr-o țigare ce conținea hașiș pe care tocmai o fuma, inculpatul i-a vândut martorului o țigare cu suma de 40 lei.

Ulterior, martorul a mai cumpărat tot de la inculpatul în două rânduri, câte o țigare cu hașiș, pentru ambele plătindu-i acestuia în total suma de 80 lei.

Inculpatul a încercat să-l implice în traficul de droguri și pe martorul, căruia i-a cerut să-i găsească clienți pentru a vinde hașiș, fapt refuzat însă de către învinuit.

Astfel, conform procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate, la data de 01.04.2008, ora 16:35, inculpatul i-a trimis un SMS martorului la numărul de telefon 0762/769.786, în care îi cerea să-i găsească clienți pentru a vinde"niște vin", adică droguri, în speță hașiș.

Martorul a A pe la începutul lunii aprilie 2008 că inculpatul se ocupa cu vânzarea de hașiș ("ciocolată") și era și consumator al acestui drog, fapt care i s-a confirmat chiar de către inculpat.

În aceeași lună, la data de 12.04.2008, ora 17:53, martorul i-a cerut inculpatului să-i dea o țigare cu hașiș, aspect ce rezultă din interceptarea și înregistrarea convorbirii telefonice a inculpatului, convorbire redată în scris în procesul-verbal A la dosar. Inculpatul a acceptat cererea martorului, căruia i-a cerut să cumpere un pachet cu țigări și să vină la domiciliul lui pentru a-i da țigarea cu hașiș.

Martorul a cumpărat un pachet de țigări "" în valoare de 5 lei, și s-a deplasat la locuința inculpatului. În prezența martorului, inculpatul a amestecat tutunul din două țigări cu hașiș, după care amestecul rezultat l-a reintrodus în cele două foițe de țigări, una dintre cele două țigări cu hașiș fiind fumată de către inculpat.

Martorul a fumat singur țigarea cu hașiș la domiciliul său, iar ulterior nu a mai cumpărat droguri de la inculpat.

Prin intermediul martorului, în luna decembrie 2007, martorul l-a cunoscut pe inculpatul, împrejurare în care, la o discotecă din Z, inculpatul respectiv i-a propus să-i vândă țigări cu "ciocolată", adică cu hașiș.

Martorul a acceptat propunerea inculpatului și a cumpărat de la acesta 4 țigări cu hașiș pentru care i-a plătit inculpatului suma de 100 lei, țigările fiind apoi fumate.

Ulterior, în cursul lunii februarie 2008, inculpatul i-a mai oferit martorului încă 4 țigări cu hașiș, pentru faptul că acesta achitase singur o consumație în sumă de 100 lei la un restaurant din Z, unde serviseră masa împreună.

În jurul datei de 20 martie 2008, în timp ce avea închiriată o cameră la un hotel din Z, inculpatul i-a vândut martorului 4 țigări cu ciocolată cu suma de 100 lei, pe care martorul le-a fumat singur.

În împrejurarea respectivă, inculpatul, A împreună cu martorul, a fumat și el o țigare cu hașiș pe care inculpatul o avea deja asupra sa.

De asemenea, în jurul datei de 18 martie 2008, inculpatul i-a propus martorului, A în Z, să-i vândă o placă cu hașiș de 100 grame, cu suma de 3.000 lei, fapt refuzat de către învinuit.

În discuția telefonică din data de 18.03.2008, ora 15:18, interceptată și înregistrată, martorul i-a adus la cunoștință și inculpatului propunerea făcută de inculpatul, împrejurare în care inculpatul i-a spus martorului că și el putea să-i vândă o placă de 100 grame hașiș cu 2.700-2.800 lei.

Propuneri de a se implica în traficul de droguri i-au fost făcute martorului ulterior și de către inculpatul, în primăvara anului 2008, cât timp martorul s-a A în Spania.

Astfel, inculpatul i-a cerut martorului să cumpere din Spania 1 kg de hașiș, pe care să-l ascundă în pachete de cafea și să-l trimită în țară, printr-un mijloc de transport în comun, fapt pe care acesta l-a refuzat.

Inculpatul i-a vândut hașiș în stare brută, adică nu sub formă de țigări, unui anume "", care nu a putut fi identificat în cursul urmăririi penale. Astfel, în cursul lunii martie 2008, în prezența martorului zis "", prietenul său, inculpatul s-a întâlnit cu numitul "" la Z, căruia i-a vândut cantitatea de 4 grame hașiș cu suma de 150 lei.

Inculpatul i-a spus martorului că avea hașiș ("ciocolată") de vânzare, și a căutat să-l atragă pe martor în traficul de droguri.

Într-o discuție telefonică interceptată și înregistrată pe care a avut-o cu martorul la data de 08.05.2008, ora 21:05, al cărei proces-verbal de redare în scris se află la dosar, inculpatul i-a spus acestuia că avea"d-aia periculoasă","albă"(inculpatul se referea la heroină, pe care o primise în scop de vânzare de la inculpatul ).

La data de 09.05.2008, ora 00:32, inculpatul, care în acel moment se afla pe raza orașului Otopeni, județul I, i-a cerut aceluiași martor să-i caute clienți pentru a vinde heroina cu 80 Euro/gram, spunându-i că avea calitatea"one", aspect ce rezultă din convorbirea telefonică interceptată și înregistrată în baza autorizației emise de Tribunalul Teleorman.

Martorul nu s-a implicat însă în traficul de droguri, deși i s-a propus acest fapt de către inculpatul.

Conform declarației inculpatului, dată la procuror la data de 14 mai 2008, în cursul lunii februarie 2008 inculpatul a vândut 3 grame de hașiș unui anume "", care nu a putut fi identificat în cursul urmăririi penale.

La grupul infracțional organizat constituit inițial din inculpații - liderul grupului și care era cel ce aducea drogurile în țară pentru trafic, și, au aderat ulterior și inculpatul, student la o facultate din B și cazat în căminul din Regie, precum și inculpata, prietena minoră a inculpatului.

Cei doi au aderat la grupul infracțional urmare acțiunilor întreprinse de către inculpații și.

Astfel, inițial, cantitatea de hașiș care a fost introdusă în țară în toamna anului 2007 de către inculpatul a fost lăsată inculpatului, pentru ca acesta împreună cu inculpații și să o comercializeze către consumatorii de droguri.

Cele reținute rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, din declarațiile martorilor aflate la filele arătate, la care se pot adăuga declarațiile aflate la 187, vol.II instanță, 71, vol.III și parțial din declarațiile inculpaților.

În perioada sărbătorilor de iarnă 2007-2008, inculpatul a văzut într-o borsetă la locuința inculpatului cantitatea de 500. hașiș, adică 5 plăci a 100. fiecare. la discuții telefonice dintre inculpații și, inculpatul a A că acea cantitate provenea de la inculpatul, A în Spania. O parte din cantitatea de hașiș a fost vândută către consumatori de către inculpații, și, prețul de vânzare fiind de minim 30 lei/gram.

Întrucât inculpatului îi era teamă să mai dețină drogurile în apartamentul său, s-a înțeles cu inculpatul care locuia singur la casă, să fie ascunse la locuința acestuia din

Astfel, spre sfârșitul lunii ianuarie 2008, inculpatul i-a dat inculpatului minor cantitatea de circa 340 grame hașiș care mai rămăsese și care, din motive de siguranță, a fost îngropată de către acesta sub un din C, locație cunoscută și de inculpatul.

La circa două săptămâni după ce ascunsese hașișul, la cererea inculpatului, inculpatul i-a adus acestuia la domiciliu circa 40 grame hașiș, din care circa 3 grame au fost vândute atunci de inculpat unui anume "", care nu a putut fi identificat.

Ulterior, deși știau că hașișul era al inculpatului, inculpații și au hotărât să vândă pentru ei hașișul deținut la locuința inculpatului.

În acest scop, spre sfârșitul lunii februarie 2008, inculpatul a ascuns hașișul rămas (circa 280 grame) într-un alt loc din curtea sa, după care tot el s-a certat cu inculpatul pe care l-a acuzat că a spus și altor persoane unde erau ascunse drogurile în curtea sa și din această cauză au fost sustrase de persoane necunoscute.

Apoi, temându-se că inculpatul ar putea să-l denunțe pe inculpatul că deținea droguri la domiciliu, inculpatul i-a cerut inculpatei ca hașișul să fie ascuns la locuința acesteia din Z, fapt acceptat de către învinuită.

Astfel, în perioada următoare de timp, la locuința inculpatei și cu acceptul acesteia au fost deținute cele circa 280 grame hașiș (2 plăci a 100 grame și încă o placă din care lipsea o anumită cantitatea) de către inculpații și, care au considerat că aici hașișul este păstrat în condiții de siguranță pentru ei.

Cu ocazia respectivă, inculpații și le-au spus inculpatei și martorei, prietena acesteia, că hașișul a fost luat de la inculpatul și că era al inculpatului.

Inculpații și au consumat și au vândut apoi în interes propriu în perioada următoare din hașișul respectiv, depozitat la locuința inculpatei.

În multe din cazuri, țigările cu hașiș pentru vânzare către consumatori erau pregătite de către inculpatul în locuința inculpatei, și erau livrate consumatorilor ce luau legătura direct sau telefonic cu inculpații și, aspect ce rezultă din convorbirile telefonice interceptate și înregistrate.

De regulă, inculpatul era cel ce era trimis de către inculpatul să livreze țigările cu hașiș consumatorilor, după ce se stabilea cu prețul pentru marfa livrată.

Fiindu-i teamă de inculpatul, după dispariția cantității de hașiș, inculpatul nu i-a spus acestuia că nu mai avea drogurile, crezând în promisiunile inculpatului că acesta va primi hașiș din Spania de la martorul și îl va împrumuta cu cantitatea lipsă de circa 340 grame hașiș.

În perioada repectivă de timp, între inculpatul și martorul A în Spania au existat mai multe discuții pe Internet (messenger) sau la telefon, potrivit cărora inculpatul urma să primească 1 kg hașiș de la învinuit pentru a fi vândut, aspecte ce rezultă din procesele-verbale de redare în scris a discuțiilor telefonice interceptate și înregistrate și din listingul convorbirilor pe messenger dintre cei doi.

La data de 29 martie 2008, ora 16:36, inculpatul l-a contactat telefonic din Spania pe inculpatul căruia i-a cerut să-i ducă în B unui anume "", rămas neidentificat, probă de la drogurile pe care inculpatul credea că le mai deține încă la inculpatul, fapt ce rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate A la dosar.

În timpul următoarelor discuții telefonice pe care le-a avut cu inculpatul A în Spania, inculpatul a căutat să câștige timp, sub diferite motive, spunându-i acestuia că drogurile se aflau ascunse la subsolul unui bloc din Z inundat și că nu putea ajunge la ele, și apoi că au căzut în apa din subsol și nu poate să intre să le caute.

La fiecare convorbire ce a urmat și pe care a avut-o cu inculpatul, inculpatul i-a cerut să-i trimită hașiș, considerând că astfel va reuși să ducă la B lui "" droguri (hașiș) din cele ce urmau să-i fie trimise, iar inculpatul nu va afla despre drogurile sustrase.

Tot telefonic, în ziua de 3.04.2008, inculpatul i-a cerut inculpatului ca a doua zi să ducă drogurile la prietena primului, martora, aflată în B, cerându-i să le cântărească. Întrucât nu mai avea hașișul, acesta nu a dus drogurile.

Din acest motiv, la data de 5.04.2008, inculpatul, la ora 11:28, inculpatul l-a contactat din nou telefonic pe inculpatul și l-a amenințat că urma să vină în Z și o să-l omoare pentru că i-a pierdut drogurile, aspect ce rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate.

. că cei care îi luaseră hașișul erau inculpații și, inculpatul a apelat la inculpatul, A în B, și i-a cerut să-l atragă pe inculpatul cu drogurile în B, unde să-i fie luate de inculpatul, ca apoi inculpatul să reintre în posesia lor.

Urmare acestei înțelegeri, la data de 13.04.2008, ora 14:30, inculpatul l-a contactat telefonic pe inculpatul minor, căruia i-a cerut să-i aducă în B"o sută de perechi de adidași", adică 100 grame hașiș.

La data de 15.04.2008 s-a deplasat în B și inculpatul, întrucât în ziua respectivă urma ca drogurile să fie luate de la inculpatul de către inculpatul.

În ziua de 15.04.2008, în jurul orelor 13:30, inculpatul s-a deplasat din Z în B unde a fost așteptat cu autoturismul său de către inculpatul și o altă persoană necunoscută.

Inculpatul i-a luat inculpatului cele circa 80 grame hașiș fără să i le plătească, fapt constatat și de martorul, coleg de cameră în Căminul cu inculpatul.

După ce a A că i-au fost luate drogurile inculpatului, inculpatul l-a contactat telefonic pe inculpatul și i-a cerut să-i restituie hașișul, motivându-i în mod mincinos că drogurile respective nu erau ale inculpatului, ci ale altor persoane din

Întrucât i-a fost teamă de amenințările inculpatului, inculpatul nu i-a mai înapoiat drogurile inculpatului, ci a acceptat să le restituie inculpaților și.

Astfel, la data de 16.04.2008, în jurul orelor 13:00, inculpatul i-a dat un pachețel în care se aflau cele 80 grame hașiș martorului, conducător auto pe microbuzul cu numărul de înmatriculare -, proprietatea SC " " SRL Z, administrată de martorul, și i-a cerut să predea pachețelul respectiv persoanei din Z care se va prezenta la microbuz și va solicita pachetul.

Inculpatul i-a spus martorului că în pachetul care era foarte bine ambalat și înfășurat cu scotch, se afla un telefon mobil.

În aceeași zi, în jurul orelor 19:00, inculpatul s-a prezentat la stația de microbuze din Z și a ridicat de la martorul pachetul trimis de inculpatul, în care se aflau drogurile.

În discuția telefonică din data de 16.04.2008, ora 16:21, inculpatul îl atenționează pe inculpatul cu privire la faptul că inculpatul vânduse 360 grame hașiș ce aparțineau inculpatului și că apoi a cheltuit banii rezultați.

Tot în aceeași discuție telefonică interceptată și înregistrată al cărei proces-verbal de redare în scris se află la dosar, inculpatul i-a mai spus inculpatului că a vândut și el circa 200 grame din hașișul respectiv pentru inculpatul, dar acesta nu a strâns banii pentru inculpatul, ci i-a cheltuit.

Inculpatul a acceptat propunerea inculpaților și de a vinde hașiș printre studenții din Regie, "marfa" ce urma să fie vândută fiind cea sustrasă anterior de la inculpatul, pe care acum inculpații și voiau să o vândă în interes propriu.

Astfel, la cererea inculpatului, la data de 17.04.2008 i s-a trimis acestuia de către inculpații și cantitatea de 10 grame hașiș la prețul de 25 lei/gram pentru a fi vândută, urmâmd să fie plătită de inculpatul cu suma totală de 250 lei.

"Marfa" a fost ambalată într-un pachet bine împachetat de mărimea unui cutii de telefon și a fost predată de inculpatul în Z martorului, conducător auto pe autobuzul cu număr de înmatriculare B-63-, și care face curse de persoane pe relația B - A - Z și retur.

i s-a spus de către inculpatul că în cutie se afla un telefon mobil și că în B cineva va ridica pachetul.

Apoi, inculpatul a fost sunat de către inculpatul în ziua de 17.04.2008, ora 13:29, care i-a spus că i-a trimis"telefonul"prin microbuzul marca "Iveco", cu numărul de înmatriculare B-63-, aspect ce rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate.

Pachetul în care se aflau cele 10 grame hașiș a fost ridicat de la microbuz în B de către inculpatul, care a vândut apoi printre studenți drogurile respective cu o sumă mai M (circa 40-50 lei/gram) decât cea pe care trebuia să o restituie inculpaților și, fapt confirmat și de martorul.

După ce a vândut cele 10 grame hașiș, inculpatul l-a contactat telefonic la data de 18.04.2008, ora 22:36, pe inculpatul, și căruia i-a spus că îi va trimite banii rezultați din vânzarea"tricourilor"(droguri), că marfa se vinde bine și i-a mai cerut inculpatului încă 20 grame hașiș.

La data de 21.04.2008, ora 12:59, inculpatul l-a contactat din nou pe inculpatul și i- cerut să-i trimită cele 20 grame în aceeași zi printr-un microbuz ce pleca din Z, urmând ca prin același microbuz să le trimită banii pentru cele 10 grame de hașiș vândute anterior.

Inculpatul l-a trimis apoi la microbuz pe inculpatul cu o cutie de telefon mobil înfășurată cu scotch, în care se aflau nu 20 grame, ci 25 grame hașiș, fapt pe care i-l comunică inculpatului în convorbirea telefonică din aceeași zi, la ora 13:32, și anume că "sunt 25 de tricouri" ( 25 grame hașiș). Pachetul a fost predat martorului, conducătorul auto al microbuzului, căruia inculpatul nu i-a spus ce conține, dar că pachetul va fi ridicat de la microbuz în B de către inculpatul.

După ce a ridicat "marfa" de la microbuz, inculpatul a vândut-o printre studenți.

Pe la sfârșitul lunii aprilie 2008, inculpatul s-a deplasat în Pitești împreună cu martorul, student și coleg de cameră la cămin.

În municipiul Pitești, inculpatul l-a cunoscut pe martorul căruia i-a propus să cumpere hașiș sau să-i găsească clienți pentru a vinde droguri în Pitești, fiind însă refuzat de martorul respectiv.

Ulterior, după ce s-au întors în B, inculpatul i-a dat martorului cantitatea de 5 grame hașiș, rugându-l pe acesta să ducă acea cantitate de droguri martorului, despre care susținea că acesta i-ar fi găsit clienți pentru a vinde acea cantitate.

Martorul a luat cele 5 grame de hașiș de la inculpatul însă, când ajuns în Pitești, localitatea sa de domiciliu, dându-și seama de gravitatea faptei în care a fost implicat de inculpat, a renunțat să-l mai contacteze pe martorul și a aruncat în râul A cele 5 grame hașiș.

Totodată, inculpatul s-a deplasat apoi la organele de poliție din Pitești, unde a sesizat fapta și a făcut un autodenunț.

La data de 06.05.2008, ora 20:21, inculpatul a fost contactat de inculpatul A în B, care i-a spus că îi trimisese suma de 190 lei pentru marfă prin microbuzul cu numărul de înmatriculare -, condus de martorul, reprezentând o parte din prețul pentru drogurile vândute.

Suma de 190 lei a fost ridicată de la martorul de către inculpatul și a fost cheltuită în interes personal împreună cu inculpatul.

La data de 07 mai 2008, ora 23:51, inculpatul a fost contactat telefonic de învinuita minoră, prietena sa, iar în timpul discuției inculpatul susmenționat îi cere învinuitei să-i spună inculpatului (""), A în acel moment în locuința învinuitei, că"e belea", "e cu garda"și"să facă curat bine rău de tot!", adică să înlăture orice probe care ar conduce la depistarea lor ca traficanți de droguri.

Inculpatul a fost contactat telefonic la data de 08 mai 2008, ora 20:50 de către martorii Ramon și zis "", prietenii săi, aflați în acel moment pe raza orașului Otopeni, județul I, unde lucrau în construcții.

În cursul discuției telefonice, inculpatul le-a spus martorilor că a venit în țară inculpatul, care"i-a umflat pe ăștia toți"referindu-se la inculpații și pentru faptul că îl înșelaseră cu hașișul, și pe care i-a obligat să-l plătească.

Totodată, inculpatul mai le-a adus la cunoștință celor doi martori că inculpatul ("") a adus din Spania ceva "super, super, super" și că el o să se deplaseze la B pentru a face tranzacția cu drogul adus de inculpatul (heroină), aspect ce rezultă din interceptarea și înregistrarea convorbirii telefonice a inculpatului.

Aflând de la inculpatul că inculpații și i-au furat marfa (hașișul), inculpatul s-a întors în țară în lun mai 2008 și a stabilit cu tatăl inculpatului ca cei doi să-i plătească suma de 2400 euro pentru hașișul valorificat în interes propriu.

Inculpatul adusese cu el heroină și a stabilit telefonic cu inculpatul (zis, zis ) că ultimul să vândă o probă de 4. heroină cu 1000 lei "băiatului cu care a vorbit în B", respectiv inculpatului G (zis ). Din convorbirea lor telefonică reiese că inculpatul adusese din Spania o cantitate mult mai M decât "proba" de 4. de heroină (drog de M risc).

De asemenea, inculpatul a stabilit cu inculpatul să se întâlnească împreună în B în ziua de 09 mai 2008, motiv pentru care inculpatul s-a deplasat în ziua respectivă, în jurul orelor 15:30, pe raza orașului Otopeni, județul I, și s-a cazat la o în construcție, unde lucrau martorii Ramon și zis "".

La data de 10 mai 2008, ora 09:22, inculpatul, A în B, l-a contactat telefonic pe inculpatul și au stabilit să se întâlnească în B la pasajul de la, ocazie cu care inculpatul a primit circa 4 grame heroină de la inculpatul pentru a fi vândută ca "probă" inculpatului

În aceeași zi, la ora 15:03, inculpatul l-a contactat din nou telefonic pe inculpatul, A în orașul Otopeni, și s-a interesat"ce a făcut", aflând de la acesta că"i-am dat-o",și că dacă cumpărătorul "poate s-o mai întindă", adică dacă poate să o mai amestece cu alte substanțe pentru a fi mai multă cantitate, o ia"en-gross".

Acest fapt rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice a celor doi inculpați, depus la dosarul cauzei.

În realitate însă, la acel moment, inculpatul nu reușise să vândă încă proba de heroină primită de la inculpatul, întrucât încă nu luase legătura cu martorul G, cel ce voia să o cumpere.

La data de 11 mai 2008, ora 17:24, inculpatul a trimis un SMS de la postul său telefonic cu numărul de apel 0767/889.877 cu mesajul:"Am nevoie d tine. trebuie sa vând heroina. in fine, ține mi pumnii. te iubesc."

Tot în ziua de 11 mai 2008, ora 19:16, inculpatul l-a contactat telefonic din nou pe inculpatul și l-a întrebat dacă"ăla"(cumpărătorul heroinei) "dă vreun semn de viață", iar inculpatul l-a asigurat că "se face șmecheria",fapt ce rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate.

Inculpatul i-a mai spus inculpatului că se va împrumuta de niște bani și îi va da inculpatului, urmând să facă afacerea viitoare cu hașiș (rezină de cannabis) împreună"J-J".

Apoi, la data de 12 mai 2008, ora 14:19, inculpatul a luat legătura telefonic cu inculpatul și l-a întrebat, referindu-se la heroină, dacă "d-aia la o sută treizeci euro nu dăm și noi","sută la sută pur".

În aceeași discuție telefonică, inculpatul i-a cerut inculpatului să nu-i spună inculpatului că el și inculpatul vânduseră hașiș inculpatului, în două rânduri, în total 35 grame.

Inculpatul, A în orașul Otopeni, l-a contactat telefonic și pe inculpatul în ziua de 12 mai 2008, ora 19:13, căruia i-a cerut să vină la el în Otopeni să îi arate"ceva","mai șmecherie decât ce-ai avut de la noi","mult mai șmecherie"(se referea la heroina pe care o deținea și o primise de la inculpatul ), fapt refuzat de inculpatul.

Acest aspect rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate și redate în scris, ce a fost atașat la dosar.

La data de 12 mai 2008, ora 19:48, inculpatul, A tot în Otopeni, a primit un SMS de la martorul G zis "", și au stabilit să se întâlnească în orașul Otopeni, pe data de 13 mai 2008.

În seara aceleiași zile, la ora 20:23, inculpatul l-a contactat telefonic pe inculpatul care, deși încă nu vânduse heroina martorului G, îl induce în eroare pe inculpatul căruia, referindu-se la heroină, îi spune că"ăla a făcut-o de ieri și așteaptă să o scoată pe piață", astfel cum rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate.

În ziua de 13 mai 2008, în jurul orelor 13:28, inculpatul a fost contactat telefonic de martorul zis "", care i-a spus că un client voia să cumpere 1 gram de heroină cu 90 euro, însă ulterior tranzacția nu s-a realizat întrucât clientul respectiv nu a făcut rost de bani.

Tot în ziua de 13 mai 2008, la ora 18:28, astfel cum rezultă din procesul-verbal de redare în scris a convorbirii telefonice interceptate și înregistrate, inculpatul l-a contactat telefonic pe inculpatul G, care voia să cumpere heroina, și cei doi au stabilit să se întâlnească la pasarela albastră din orașul Otopeni, unde se află restaurantul "Casa Românească".

În aceeași zi, la ora 18:40, inculpatul G l-a sunat pe inculpatul și l-a anunțat că îl aștepta la locul stabilit anterior.

Cu o bicicletă împrumutată de la unde era cazat în Otopeni, inculpatul s-a deplasat la locul convenit cu martorul G, în scopul de a-i vinde acestuia cele circa 4 grame heroină pe care le avea asupra sa.

În momentul în care inculpatul a dus mâna la borseta în care avea heroina pentru a o da martorului G, deci înainte ca heroina să treacă asupra martorului, au intervenit organele de poliție din cadrul Serviciului de Combatere a Organizate T, care în acel moment îi filau pe cei doi, și pe care i-au imobilizat.

Conform concluziilor raportului de constatarea tehnico-științifică nr.-/13 mai 2008 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul IGPR, cantitatea de 3,65. depistată asupra inculpatului este heroină și face parte din tabelul-anexă I la Legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, fiind drog de M risc.

Așa cum a declarat la instanță și cum o probează și procesul verbal de percheziție corporală, asupra inculpatului G nu s-au găsit sume de bani, ci numai un cu bile de, cu care acesta intenționa să sperie "vânzătorul" și să nu plătească marfa.

În cauză s-au efectuat mai multe percheziții domiciliare autorizate de Tribunalul Teleorman, atât la locuințele inculpaților și inculpatei, cât și la locuințele unor persoane apropiate inculpaților.

În timpul percheziției domiciliare efectuate la data de 14 mai 2008 la locuința învinuitei minore, a fost descoperită în camera acesteia și ridicată o cantitate totală de 4, 89 grame hașiș, despre care învinuita a menționat organelor de poliție că acea substanță era "ciocolată", și a fost adusă în locuința sa de către inculpații și, și care la rândul lor o aveau de la inculpatul, fiindu-le încredințată pentru a fi vândută.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.857.107 din 14.05.2008 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, substanța solidă cu aspect de rezină de culoare -oliv, ridicată din camera inculpatei, este constituită din rezină de cannabis, în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (), substanță psihotropă, rezina de cannabis făcând parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de droguri, fiind drog de risc.

Cantitatea de 4,03 grame rezină de cannabis rămasă după efectuarea anlizelor de laborator a fost depusă de organele de poliție la Direcția Judiciar, Statistică și Evidență Operativă din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu dovada seria D nr.- din 15 mai 2008.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului la data de 14 mai 2008, au fost descoperite lângă patul din dormitor 6 resturi de țigări marca "" din care tutunul era scos, iar pe covor se aflau mai multe fragmente vegetale uscate de culoare maronie, cu masa totală de 0,17 grame.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 857.115 din 15.05.2008 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cantitatea de 0,17 grame fragmente vegetale ridicată de la locuința inculpatului conține cannabis în amestec cu tutun, probă în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (), substanță psihotropă biosintetizată de planta canabis.

Potrivit aceluiași raport de constatare tehnico-științifică, cannabisul face parte din Tabelul-anexă nr. III din Legea nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de droguri, fiind deci drog de risc.

Cele 0,17 grame fragmente vegetale în litigiu ridicate de la locuința inculpatului au foat consumate integral în procesul analizelor de laborator.

În timpul efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului la data de 14 mai 2008, s-a ridicat din camera acestuia de către organele de poliție o unitate centrală de calculator marca "LG", cu seria -, ce era conectată la rețeaua de Internet.

În baza autorizației nr.32 din 26 mai 2008, emisă de Tribunalul Teleorman, s-a procedat la efectuarea de către specialiști din cadrul Direcției de Combatere a Organizate a percheziției informatice asupra unității centrale de calculator ridicate de la inculpatul.

Cu ocazia percheziției informatice au fost depistate în hard-disck-ul unității centrale de calculator, printre altele și 176 fișiere cu extensi "dat", reprezentând discuții online, purtate de inculpatul de pe calculatorul în cauză, prin intermediul aplicației " ".

Procedându-se la verificarea discuțiilor online pe care în zilele de 8, 9 și 11 mai 2008 le-a avut inculpatul (- messenger:"boss_kenvelo"), s-a constatat că acesta a avut mai multe discuții despre droguri cu învinuiții (- messenger: "thaly_ dyenutzza") și (- messenger;"yes_chris"), acesta din urmă A la acel moment în Spania.

În discuțiile pe messenger pe care le-a avut cu martorul, acesta îi cere să-i trimită hașiș, pe care să-l ascundă în pachetele de cafea și să le trimită la el cu un autocar.

Despre această intenție a inculpatului avea cunoștință și inculpata, aspect ce rezultă din discuțiile pe messenger cu inculpatul, ce au fost listate și depuse la dosar.

Potrivit raportului de constatare medico-psihiatrică nr.1178/D/2008 din 12 iunie 2008 emis de SML T, inculpata (care nu împlinise 16 ani la momentul săvârșirii faptei) prezintă tulburări de comportament - mitomanie și are discernământ.

După arestarea preventivă a inculpaților, aflați la Arestul IPJ T, și au intrat în posesia unui telefon mobil, ale cărui convorbiri au fost interceptate cu autorizarea instanței.

Din conținutul acestora, în perioada 9-21 iunie 2008 reiese că inculpatul și-a contactat tatăl (pe ) spunându-i să sape într-un loc din curtea casei sale din Z, urmând ca într-o cutie de metal să găsească 500 euro și "încă ceva" - pentru ce ne-a arestat pe noi".

În cursul aceleiași zile 10 iunie 2008, tatăl își contactează telefonic fiul și îi spune că n-a mai găsit nimic. Inculpatul se lamentează în sensul că nu banii erau importanți, ci cele "două sute și ceva" grame hașiș, iar de ascunzătoare mai știa cineva al cărui nume nu-l poate pronunța prin telefon. Mai face afirmația că a fost arestat într-o zi de dimineața, iar în seara aceleaiși zile el trebuia să plece în Italia.

Același inculpat în convorbirea cu martorul i-a cerut să ie legătura cu inculpata pentru ca aceasta să-și schimbe declarația, să nu mai spună că știa de faptul că drogurile erau ale inculpatului și că știa de la ei despre "" (inculpatul ) și ceilalți.

Tot inculpatul, la data de 9 iunie 2008 luat legătura telefonic cu martorul cerându-i să ia legătura cu persoanele care cumpăraseră droguri de la inculpați, pentru ca acestea să nu recunoască tranzacțiile, asigurându-l totodată că el nu a recunoscut nimic.

De altfel, în aceeși manieră este și declarația inculpatului dată în fața instanței - 136, vol.II.

Nu a recunoscut decât parțial "traficul și consumul de hașiș" și nu a putut explica de unde aflaseră alte persoane ce l-au contactat, faptul că el are hașiș de vânzare.

A susținut că știa de telefonul introdus în arest, știa că are convorbirile interceptate și și-a permis să facă glume. Conținutul acestor convorbiri, redate anterior și de instanță, nu poate fi apreciat drept glumă.

De altfel, depozițiile martorilor și chiar ale inculpaților dovedesc implicarea majoră a acestui inculpat în traficul de droguri, în ciuda vârstei a împlinit 18 ani în cursul urmăririi penale), el fiind acela care, de cele mai multe ori, preda efectiv "marfa" cumpărătorilor și încasa banii (136, 137, 140 vol.II instanță, 66, 69, 70, 71, 185, 188 vol.III instanță, 162, 166 vol.IV instanță), la care se adaugă depozițiile martorilor de la urmărirea penală.

Inculpații, în declarațiile date, au recunoscut parțial faptele, dar au încercat să înlăture asocierea lor în "grup infracțional organizat". Mai mult, inculpații și (287, 288 vol.II instanță) au încercat să susțină că drugurile nu erau aduse de inculpatul, ci procurate de inculpatul zis, de la un anume "A" (martorul, fost lucrător vamal la G, în prezent arestat și audiat la 161 vol.IV instanță).

Acesta nu a arătat decât faptul că a vândut și el inculpatului heroină și hașiș (4 și respectiv 300 grame), dar depoziția sa nu se coroborează cu restul probatoriilor, niciunul dintre inculpați nu fac referire la martorul "A" și mai ales nu se coroborează cu conținutul convorbirilor telefonice interceptate și al mail-urilor. Insuși inculpatul afirma "că a venit (inculpatul ) și i-a umflat pe toți" - în discuția cu martorii Ramon și. Tot lor le-a mai spus că de această dată, "" adusese ceva "super".

Mai mult, inculpatul a luat legătura telefonic cu o persoană a, căreiua i-a spus că dacă mai stătea liber două săptămâni, ar fi adunat "130 de mii" și își putea lua casă în

-se cu celelalte probe de la urmărirea penală și din fața instanței, depoziția acestui martor a fost înlăturată.

În raport de cele reținute, instanța de fond a constatat că în drept, faptele inculpaților, și (minor la data comiterii faptelor) de a se constitui într-un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri, constituie infracțiunea prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, cu aplic. art.75 lit. c pen. - pentru inculpații, și, și prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003, cu aplic. art.99 și următ. pen. - pentru inculpatul.

Fapta inculpatului și a inculpatei minore, care în prima Jaa nului 2008 au aderat la grupul infracțional constituit din inculpații, și (minor la data comiterii faptelor), grup constituit în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri, constituie infracțiunea prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, cu aplic. art.75 lit.c pen. - pentru inculpatul, și prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, cu aplic. art.99 și urm. pen. - în cazul minorei.

Fapta inculpatului care, fără drept, în toamna anului 2007 cumpărat din Spania hașiș (rezină de cannabis) și l-a trimis în țară inculpaților, (minor la data comiterii faptelor) în scopul vânzării către consumatori, de către membrii grupului infracțional organizat din care făcea parte și un minor, constituie infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.14 alin. 1 lit. d din același act normativ.

Faptele inculpaților, și (minor la data comiterii faptelor) care, fără drept, în baza unei rezoluții infracționale unice, au deținut, pus în vânzare și vândut hașiș (rezină de cannabis) diferiților consumatori ai acestui drog, unii dintre consumatori fiind minori și cărora le-a vândut hașiș doar inculpații și, constituie infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 pen. și art.14 alin. 1 lit. d din Legea nr.143/2000 - pentru inculpații și, prev. de art. 2 alin.1din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 pen. și art.14 alin. 1 lit.c și d dinLegea nr.143/2000 - pentru inculpatul, și prev. de art. 2 alin.1din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 pen. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 și art.99 și următ. pen. - pentru inculpatul.

Fapta inculpatei minore care, fără drept, în perioada martie-aprilie 2008, la cererea inculpatului, prietenul său, a acceptat să dețină la locuința sa cantitatea de 280 grame hașiș (două plăci a câte 100 grame și 80 grame din a treia placă), adusă de inculpații și, urmând ca această cantitate de droguri să fie traficată către consumatori, sprijinind în acest fel grupul infracțional organizat, constituie infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.99 și următ. pen.

Fapta inculpatului care la sfârșitul lunii aprilie 2008 procurat din Spania heroină pe care a introdus-o în țară în scopul vânzării către consumatori, heroină din care la data de 10 mai 2008 i-a dat o "probă" de circa 4 grame inculpatului, pe raza municipiului B, în scopul de a fi vândută unui dealer, urmând ca apoi heroina să fie vândută apoi en-gross, constituie infracțiunea de trafic de droguri de M risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Fapta inculpatului care la data de 10 mai 2008, la pasajul de la din municipiul Bap rimit de la inculpatul cantitatea de circa 4 grame heroină ca "probă" pentru a fi vândută, heroină pe care inculpatul a deținut-o până la data de 13 mai 2008 când a pus-o în vânzare către inculpatul G, constituie infracțiunea de trafic de droguri de M risc, prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Fapta inculpatului G care în ziua de 13 mai 2008, în baza unei înțelegeri anterioare, s-a deplasat de la domiciliul său din municipiul B pe raza orașului Otopeni, județul I, unde s-a întâlnit cu inculpatul, în scopul de a primi de la acesta cele circa 4 grame heroină ca "probă", tranzacție care nu a fost perfectată datorită intervenției premature a organelor de poliție și care i-a imobilizat pe inculpat și învinuit înainte ca ca acesta din urmă să intre în posesia heroinei, constituie infracțiunea de tentativă la infracțiunea de trafic de droguri de M risc, prev. de art.20 pen. rap. la art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 și art.13 din același act normativ.

La individualizarea pedepselor potrivit art.72 pen. instanța a avut în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite prin atragerea unui număr M de persoane (inclusiv minori) și constituirea unui grup organizat, a unei adevărate rețele de traficanți ce i-a asigurat sanse mai mari de reușită, crearea unei rețele vaste de consumatori tineri, chiar cu o anume educație și instruire (studenți și elevi), dovedind un real dispreț față de lege și nepăsându-le de consecințele grave ale consumului de droguri de risc și de M risc asupra sănătății oamenilor, cu consecințe nefaste pe termen, totul în scopul obținerii de nume de bani.

S-a considerat că, important la încadrarea juridică a faptelor nu sunt neaparat cantitățile de droguri (așa cum au încercat să se scuze inculpații). faptelor rezidă tocmai în faptul că în lipsa unor traficanți nu ar exista nici consumatorii dependenți, dispuși să plătească sume mari de bani, în scopul satisfacerii stării lor de dependență și euforie, fără nici o legătură cu realitatea și problemele vieții traversate de fiecare individ. De aici și eforturile conjugate ale statelor în scopul stăvilirii acestui fenomen infracțional, limitării expansiunii sale mai ales în rândul tinerilor și riposta împotriva celor ce contribuie la amploarea fenomenului infracționalin.

De asemenea, s-au avut în vedere împrejurările comiterii faptelor, dar și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat și recunoașterea faptelor, numai în mică măsură, în ciuda probelor.

În raport de criteriile prev. la art.72 pen. instanța a apreciat că pentru inculpații, și se impune aplicarea unor pedepse deasupra minimului special prevăzut de textele de lege incriminatoare, în raport de nerecunoașterea faptelor și de circumstanța agravantă prev.de art.75 lit.c pen.

S-au aplicat pedepse accesorii în baza art.71 pen. respectiv cele prev.de art.64 lit.a teza a doua și lit.b pen.

Corespunzător încadrării juridice a faptelor în dispozițiile art.7 alin.1 din Legea 39/2003 și în disp.art.2 alin.1 sau 2 din Legea 143/2000, au fost aplicate pedepse complementare, după executarea pedepsei principale a închisorii, corespunzător art.65 pen.-66.pen.

În baza art.67 pen. s-a dispus degradarea militară a inculpaților care au stagiul militar satisfăcut.

Referitor la inculpatul minor (devenit major în cursul urmăririi penale), instanța a avut în vedere disp.art.99, 109.pen. privind reducerea la Jal imitelor pedepselor, dar și implicațiile sale majore în săvârșirea faptelor, majoritatea martorilot audiați cu privire la activitatea acestui grup infracțional precizând că luau legătura cu "", care preda drogurile consumatorilor și încasa prețul. Atitudinea sa nesinceră pe parcursul procesului penal, tendința de a influența martorii îl recomandă, în ciuda vârstei, ca o persoană cu o periculozitate sporită.

Astfel, în raport de dsp.art.72 pen. s-a apreciat că se impune aplicarea acestui inculpat a unor pedepse cu închisoarea orientate deasupra minimului special, urmând a se aplica regulile concursului de infracțiuni.

S-a dedus reținerea și arestarea preventivă și s-a menținut starea de arest.

Referitor la inculpata, în raport de vârsta acesteia (15 ani, de lipsa de supraveghere a părinților (mama plecată la muncă în străinătate), de atitudinea oscilantă pe parcursul procesului penal, de împrejurarea că a comis faptele fără a conștientiza pericolul social și situația la care se expusese, de faptul că a reprezentat o pradă ușoară pentru inculpații (pe care îl considera prietenul său) și, de limitele de pedeapsă, instanța a apreciat că se pot reține circusmtanțe atenuante prev.de art. 74 alin. 2.pen. cu consecința reducerii pedepsei pentru fiecare infracțiune reținută, sub minimul general pevăzut de textele de lege incriminatoare, urmând a se aplica și regulile concursului de infracțiuni.

Tot pentru motivele deja expuse și în raport de vârsta inculpatei, instanța a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei prev.de art.52 pen. poate fi îndeplinit și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art.81-83.pen. și se va fixa un termen de încercare potrivit art.110 pen. S-a dispus și suspendarea pedepselor accesorii conform art.71 alin.5 pen.

Referitor la inculpatul G în raport de atitudinea sinceră, de faza de tentativă și nu de infracțiune consumată pentru care este trimis în judecată, instanța apreciază că pot fi reținute circumstanțe atenuante prev.de art.74 lit.a pen. precum și circumstanțe atenuante în legătură cu labilitatea sa psihică de consumator de droguri, care a încercat - fără succes - să renunțe la consum. În raport de cuantumul pedepsei s-a apreciat că pot fi aplicate dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art.81-83.pen.

Cererea acestui inculpat de schimbare a încadrării juridice în ceea ce-l privește din art.20 rap.la art.2 alin.2 din Legea 143/2000 și art.13 din Legea 143/2000 în infracțiunea prev.de art.4 alin.2 și art.13 din Legea 143/2000 a fost respinsă întrucât el nu s-a comportat ca un simplu cumpărător în sensul dispozițiilor invocate, ci prin activitatea sa infracțională și-a adus contribuția la activitatea grupului compus din ceilalți inculpați.

Prin modul de săvârșire (după o prealabilă înțelegere în bar, stabilirea condițiilor de livrare, a locului unde urma să aibă loc tranzacția), el a acționat ca o verigă ultimă a rețelei de traficanți, astfel că încadrarea juridică a faptei dată prin actul de sesizare este legală.

În sarcina inculpaților G și, precum și inculpatul instanța de fond a re- următoarele:

În a doua Jal unii aprilie 2008, inculpatul A în Spania și în relație infracțională cu inculpații G zis "" și, le-a expediat acestora în Z, printr-un mijloc de transport coletărie aparținând SC " " SRL R de Vede, un colet pe care, pe un bilețel de hârtie, era notată mențiunea: " -Z".

a fost predat de inculpatul la agenția din a societății, unde este funcționar martora, și care l-a recunoscut pe inculpat într-un set de fotografii prezentat cu ocazia audierii, ca fiind cel ce a predat coletul pentru transport.

respectiv a ajuns în posesia martorei cu identitate protejată a căreia i s-a părut suspect, motiv pentru care, în prezența martorei cu identitate protejată, l-a deschis pentru a vedea ce conține.

În colet (care era o sacoșă nouă din rafie cu fermoar), martora a observat că se aflau dulciuri și circa 5-6 pachete de cafea de 250 grame pachetul.

Întrucât se cunoștea că toate pachetele de cafea nu mai erau vidate, că se umblase la ele înainte de a fi expediate din Spania și că în interiorul fiecăruia se afla ceva tare, din curiozitate martora a desfăcut unul dintre aceste pachete de cafea.

În interior, martorele a și au descoperit ascuns în cafea un alt pachet, învelit în scotch de culoare maro, cu dimensiunile de circa 10x5 cm.

Martorele au desfăcut apoi scotch-ul cu care era învelit pachetul și au găsit 2 plăci dreptunghiulare dintr-o substanță solidă de culoare maro, ce semăna cu ciocolata.

În acel moment a venit și martora cu identitate protejată, care a văzut și ea cele două plăci de culoare maro, le-a spus martorelor că substanța respectivă era un drog, cunoscut și sub numele de "ciocolată".Fiindu-le teamă de implicațiile a ceea ce descoperiseră, martorele cu identitate protejată a și au aruncat într-o groapă formată în asfaltul din apropierea unui bloc din Z cele două plăci de "ciocolată" (hașiș) și pachetul de cafea pe care îl deschiseseră.

La câteva zile după descoperirea drogurilor, sacoșa din rafie ce avea mențiunea " -Z", și în care se aflau restul pachetelor de cafea ce conținea fiecare câte două plăci de hașiș, a ajuns în posesia inculpaților G și, aspect confirmat de martora cu identitate protejată

Întrucât de la agenția din Z a SC " " SRL se refuzase de către angajata agenției să le elibereze coletul deoarece nu inculpații erau destinatarii, inculpatul G l-a sunat în Spania pe inculpatul, și i-a adus la cunoștință faptul că nu li se eliberează coletul. Inculpatul, expeditorul coletului din Spania, a sunat-o în România pe martora, administratorul firmei de coletărie din Spania, și căreia i-a cerut să fie eliberat coletul celor doi inculpați, motivându-i că destinatarul coletului " " nu era în acel moment în localitatea

Întrucât expeditorul coletului, inculpatul, solicitase expres să fie eliberat coletul inculpaților G și, martora a sunat la agenția din Z a SC " " SRL și a dat dispoziție angajatei societății să se elibereze coletul inculpaților G și.

în care se aflau pachetele de cafea ce conțineau plăcile de hașiș ( 1 kg hașiș) a fost dus de inculpații și G la locuința acestuia din urmă.

Întrucât organele de poliție au A că inculpații și au intrat în posesia sacoșei cu droguri, la data de 23 mai 2008, în prezența martorilor (189 vol.III instanță) și (190) au procedat la ridicarea celor 2 plăci de hașiș cu masa de 200,48. din unde fuseseră aruncate de martorele cu identitate protejată a și.

Inculpații și G au refuzat să dea declarații la urmărirea penală, iar în instanță au negat faptele. Au susținut că într-adevăr au primit un colet de la inculpatul A în Spania, în condițiile descrise în rechizitoriu și reținute de instanță, dar că sacoșa din rafie nu conținea droguri, ci numai cafea și dulciuri (138, 139 vol.II instanță).

A în Spania și primind mandat de arestare preventivă în lipsă, deși organele de urmărire penală l-au contactat telefonic, inculpatul s-a sustras urmăririi și judecății, fiind reprezentat în instanță de avocat ales. În urma emiterii mandatului european de arestare, acesta a putut fi adus la judecată prin INTERPOL. Și el a negat faptele (64 vol.IV instanță).

Din declarațiile inculpaților se desprinde ideea că erau amici, iar inculpatul G în februarie 2008 l-a vizitat în Spania pe inculpatul (138 vol.II, 66 vol.IV și 64 vol.IV instanță).

Din acest moment, declarațiile lor se contrazic reciproc: în timp ce inculpatul a susținut că inculpatul (care a stat numai 4 zile în Spania) i-a cerut să-i expedieze un colet ce aparținea aceluiași în Z, prin agenție, pentru a nu-l lua cu el în avionul de întoarcere și a plăti taxele, inculpatul susține că nu a avut nici un astfel de bagaj. îi aparține inculpatului, funcționara de la agenția din Zar efuzat să-l dea inculpaților și care s-au prezentat pentru că era înscris pe colet un alt nume (" "). Cei doi l-au sunat pe și în urma intervenției sale telefonice, s-a eliberat pachetul pe care inculpații și l-au dus la locuința ultimului. Același inculpat, susținut de părinții săi și de martorul (235-237 vol.IV instanță) afirmă că în "pachet" (o sacoșă de rafie prevăzută cu fermoar, fără alt sigiliu) erau numai dulciuiri și cafea.

Instanța de fond a constatat că apărările inculpaților sunt contrazisă de celelalte probe administrate.

S-a susținut că locul unde au fost găsite plăcuțele de hașiș - un crater în asfalt - era loc public și orice ar fi avut acces. Potrivit dispoziției martorului (189 vol.III instanță), polițiștii au avut nevoie de un fier beton pentru a ridica la suprafață cele două pachete, din locul unde aflaseră că se găsesc, ceea ce înseamnă că nu era tocmai un loc la vedere. De altfel, martorul a precizat că are o societate comercială în acel loc și dacă pachetele erau vizibile, ar fi observat.

Procesele-verbale de consemnare a declarațiilor martorilor cu identitate protejată, a și confirmă faptul că la Ja lunii aprilie 2008, inculpații și au primit din Spania un colet ce conținea 1 kg. rezină de cannabis (hașiș) disimulată în pachete de cafea (84-90 vol.IV )

De asemenea s-a reținut și depoziția martorul arată că a fost solicitat de 2 ori telefonic și de 2 ori personal de către inculpatul pentru ca ultimul să-i vândă hașiș, dar a refuzat.

Dacă acel colet nu conținea droguri, nu se explică refuzul de a da declarații la urmărirea penală (deși dreptul de a nu da declarație este recunoscut, totuși neavând nimic de ascuns ei puteau contribui la înlăturarea oricăror suspiciuni în ceea ce îi privea).

Mai mult, vehemența cu care inculpații și aruncă unul în sarcina celuilalt proprietatea unui colet, care, pe de altă parte, susțin că nu avea nimic compromițător, întăresc convingerea instanței că sacoșa în discuție aparține inculpatului. El a expediat-o la Z, pe un nume comun " ", fără altă adresă. Și-a sunat prietenii, pe inculpații și, care știau că vor găsi droguri în colet. Intrând - cu intervențiile telefonice relatate - în posesia sacoșei de rafie, în drum spre locuința inculpatului, ei aveau oricând posibilitatea de a-și însuși drogurile, prin simpla deschidere a fermoarului sacoșei. Astfel se poate explica și sinceritatea declarațiilor martorului și a părinților inculpatului, la locuința cărora a ajuns doar o sacoșă cu cafea și dulciuri.

În acest fel, inculpatul avea posibilitatea, ulterior, de a oferi spre vânzare hașiș, martorului.

Mai mult, dacă declarația inculpatului ar fi reală în sensul că sacoșa era proprietatea inculpatului și acesta l-a rugat să i-o trimită acasă, când el ar fi ajuns în Z pentru a nu mai plăti taxele la avion, nu se justifică de ce nu a înscris numele inculpatului pe colet, apelând la un nume comun, care îi putea pune probleme destinatarului în sensul de a nu-i fi eliberat.Audiată fiind persoana din orașul Z cu nume, s-a dovedit că nu are nici o legătură cu cauza.

Este adevărat că depozițiile din faza de judecată a martorilor cu identitate protejată, a și datorită posibilităților tehnice ale instanței (audierea separată, într-o altă încăpere, cu voce distorsionată și imagini neclare) nu a permis formularea unor răspunsuri clare și depunerea jurământului, martorii temându-se de dezvăluirea identității lor la sediul instanței prin faptul că domiciliază ca și inculpații într-un oraș mic - Z -, iar în ziua procesului, rudele și prietenii inculpaților sunt pezenți în număr

Tocmai din acest motiv s-au ferit să răspundă unor întrebări esențiale, preferând răspunsuri gen "nu pot răspunde", de teamă că li se poate determina numele sau locul de muncă. Din acest motiv, declarațiile acestora date în faza judecății au fost înlăturate. Alta este situația cu declarațiile acelorași persoane date în cursul urmăririi penale. Procedura specifică acestei faze procesuale a permis ca declarațiile originale cu numele și adresele martorilor să fie date conform art.85-86/1 pen.p, la dosarul cauzei existând procesele-verbale în care se redau cu exactitate declarațiile martorilor cu privire la faptele pe care le-au perceput nemijlocit, conf.art.86/2 alin.5 pen.p (84-90 vol.IV ). Cum aceste declarații respectă întocmai rigorile legii, ele au fost reținute drept probe ce se coroborează cu restul probatoriului, așa cum s-a menționat.

S-a constatat că în dept, faptele reținute în sarcina inculpaților, G și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 - trafic de droguri de risc și pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

La individualizarea pedepselor potrivit art.72 pen. instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al acestui gen de infracțiuni, circumstanțele săvârșirii faptei, ar și împrejurări legate de persoana inculpaților: tineri, nu au recunoscut fapta, fără antecedente penale (inculpatul - reabilitat de drept), astfel încât s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin condamnarea lor la pedepse cu închisoarea orientată deasupra minimului special, respectiv 4 ani închisoare.

Ca modalitate de executare, s-a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins prin aplicarea disp.art.86/1 pen. - suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

S-au aplicat pedepse accesorii ca și în cazul celorlalți inculpați care s-au suspendae conf.art.71 alin.5 pen. pecum și pedeapsa complementară respectiv interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a pen. și art.64 lit.b pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conf.art.65-66.pen. și art.2 alin.1 din Legea 143/2000.

În baza art.17 din Legea 143/2000 s-au confiscat de la inculpați drogurile găsite și banii obținuți din vânzarea celorlalte cantități.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații G, și

În cadrul cercetării judecătorești în apel, instanța a procedat la audierea tuturor inculpaților, încuviințând pentru aceștia și probe noi, respectiv înscrisuri și un martor.

Criticile formulate de către inculpați urmează a fi dezvoltate de către C ulterior, cu ocazia analizării apelurilor:

Asupra apelurilor formulate de către inculpații G, și Curtea reține următoarele:

Inculpatul Gas olicitat în apel achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit. a proc.pen. arătând că probatoriul administrat în cauză nu susține învinuirea ce i-a fost adusă de către parchet. S-a solicitat să se constate că declarațiile martorelor cu identitate protejată luate în fața instanței de fond sunt lovite de nulitate, în condițiile în care nu s-a depus jurământul. De asemenea, s-a susținut că nu există probe din care să rezulte faptul că în toate celelalte pachete de cafea se afla hașiș, că părinții inculpatului și martorul, infirmă declarațiile matorilor cu identitate protejată, și arătă că, la deschiderea sacoșei, au găsit câteva pachete de cafea sigilate. Totodată, s-a invocat și faptul că locul unde drogurile au fost descoperite era un loc public și că nu a fost găsit și ambalajul pachetului de cafea, astfel că nu există dovezi că c drogurile găsite sunt cele două plăci despre care martorele afirmă că le-ar fi aruncat.

Inculpații și au solicitat, în principal achitarea lor, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit. a proc.pen. arătând că declarațiile martorelor cu identitate protejată nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză și că aceste martore ar fi trebuit să anunțe organele de poliție. În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepselor și suspendarea condiționată a acestora în condițiile art. 81.pen.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea reține următoarele:

În a doua Jal unii aprilie 2008, inculpatul, A în Spania, a expediat la Z, printr-un mijloc de transport coletărie aparținând " " SRL R de Vede, o sacoșă de rafie ce conținea mai multe pachete de cafea în care se afla disimulată o cantitate de hașiș, precum și dulciuri. Pachetul era însoțit de un bilet pe care era menționat numele " " din a ajuns în posesia martorei cu identitate protejată a, angajată la sediul agenția din Z, căreia i s-a părut suspect, motiv pentru care, în prezența martorei cu identitate protejată, l-a deschis pentru a vedea ce conține. În sacoșă martorele au observat că la suprafață se aflau dulciuri, iar sub acestea, circa 4-5 pachete de cafea de 250 grame pachetul. Întrucât toate pachetele prezentau urme vizibile că fuseseră deschise, nemaifiind nici vidate iar în interiorul acestora se simțea ceva tare, împrejurare ce le-a ridicat suspiciuni în sensul că "în acele pachete se afla ceva", din curiozitate martora a deschis unul dintre pachete. În interior, martorele au descoperit ascuns un alt pachet, învelit în scotch de culoare maro, cu dimensiunile de circa 10/5 cm, iar după înlăturarea scotch-ului au găsit 2 plăci dreptunghiulare dintr-o substanță solidă de culoare maro.

În acel moment, în încăpere a intrat și martora cu identitate protejată, care, văzând cele două plăci, le-a spus martorelor că substanța respectivă era un drog, cunoscut popular și sub numele de "ciocolată"., martorele cu identitate protejată a și au aruncat cele două plăci de "ciocolată", într-o groapă formată în asfaltul din apropierea unui bloc din Z (de unde ulterior a fost ridicată de către organele de poliție), iar cafeaua și ambalajul acesteia la gunoi.

La interval de câteva zile, pentru ridicarea sacoșei din rafie destinată numitului " ", s-au prezentat inculpații G și. Inițial inculpatul a fost cel care a solicitat eliberarea acestuia, cererea fiind ulterior reiterată de inculpatul. Întrucât niciunul dintre cei doi nu erau destinatarii pachetului și nici nu au prezentat un act de identitate al acestuia, angajata agenției i-a refuzat, comunicându-i telefonic cele întâmplate martorei, soția administratorului firmei de coletărie, aceasta din urmă sfătuind-o să nu elibereze coletul în aceste condiții.

Constatând că nu poate intra în posesia pachetului, inculpatul G l-a contactat telefonic pe inculpatul. Inculpatul a luat legătura cu martora, pe care a rugat-o să elibereze pachetul celor care se prezentaseră, motivând că destinatarul este plecat din localitate. În acesta circumstanțe, martora a telefonat la agenția din Z, dându-i dispoziție angajatei societății să se elibereze coletul inculpaților G și. Cei doi inculpați au intrat în posesia sacoșei din rafie, cunoscând faptul că aceasta conține droguri.

Deși inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei, arătând că nu au cunoscut ce conținea sacoșa - inculpații și, sau că pachetele de cafea pe care se găseau într-adevăr în coletul primit din Spania nu conțineau droguri, Curtea constată că, prin materialul probator administrat în cauză, a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucurau aceștia, inculpații nereușind să dovedească lipsa de temeinicie a probelor în acuzare.

Apărarea a invocat faptul că singurele probe administrate în cauză sunt declarațiile martorelor cu identitate protejată, care, necoroborate cu alte probe nu pot constitui temei al condamnării inculpaților. Totodată s-a invocat și faptul că în fața instanței de fond martorele au fost audiate fără a depune jurământul, astfel că declarațiile acestora ar fi lovite de nulitate.

În primul rând este de precizat faptul că, în opinia Curții, deși dispozițiile art. 86¹alin. 6.proc.pen. sunt similare celor de la art. 69 și 75.proc.pen. astfel că declarațiile martorilor cu identitate protejată, ca și declarațiile părților, pot contribui la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, în cazul acestora, forța probantă este evident superioară declarațiilor părților, mai ales pentru situațiile în care, martorii nu au nici un interes în cauză, această calitate dobândindu-se ulterior săvârșirii faptei, ascunderea realei identități fiind necesară numai pentru protecția lor. Aceasta este și situația în speță, când martorele nu justifică niciun interes în cauză, dimpotrivă, interesul acestora fiind mai degrabă de a ascunde datele aflate în aflate într-o împrejure care le-ar fi putut atrage sancțiuni la locul de muncă, sau chiar răspunderea penală.

Pe de altă parte, Curtea constată că declarațiile acestor martore nu sunt izolate în materialul probator, ci dimpotrivă acestea se coroborează, atât între ele, cât și cu alte fapte și împrejurări de rezultă din ansamblu probelor administrate în cauză, astfel cum se va arăta în continuare.

În ceea ce privește nedepunerea jurământului de către martore, Curtea constată că sancțiunea nulității relative care intervenea prin nerespectarea dispozițiilor ce guvernează procedura ascultării, s-a acoperit, în condițiile în care aceasta nu a fost invocată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 197 alin. 4.proc.pen. Astfel, din încheierea de ședință din 5 mai 2009 (fila 95 vol IV) rezultă că, la termenul la care cele 3 martore au depus depoziții, au fost prezenți toți inculpații asistați de apărătorii aleși, și niciunul dintre aceștia nu a înțeles să invoce vreo neregularitate în legătură cu procedura de audiere. Pe de altă parte, Curtea constată că, în privința aspectelor esențiale ale cauzei, nu există contradicții între declarațiile date de martore în cursul urmăririi penale și cele din fața instanței, în faza cercetării judecătorești martorele refuzând să răspundă la unele întrebări, care, în opinia acestora, ar fi condus la deconspirarea identității lor reale. Mai mult, inculpații nu au dovedit în ce fel au fost vătămați prin nedepunerea jurământului de către martore.

Referitor la probatoriul care confirmă vinovăția inculpaților, astfel cum în mod corect a fost stabilită de către prima instanță, instanța de apel reține următoarele:

Din declarațiile martorelor cu identitate protejată a și, rezultă cămotivulpentru care acestea au procedat la deschiderea unuia dintre pachetele de cafea pe care le conținea sacoșa destinată numitului " " a fost faptul că " am observat că numai erau vidate, fiind moi, iar în interiorul lor se simțea ceva tare","pachetele de cafea erau de câte 250 grame fiecare și ar fi trebuit să fie vidate""era vizibil că se umblase la pachete și că apoi fuseseră din nou lipite", am desfăcut din curiozitate un pachet, deoareceera clar că în acele pachete se afla ceva"- martora (filele 86,88 vol.IV); "am observat că toate pachetele de cafea nu mai erau vidate, acestea fiind de 250 grame pachetul, și era vizibil pentru oricine că cineva umblase în acele pachete până să ajungă în posesia mea", "din curiozitate am desfăcut unul dintre aceste pachete și am observat că în el se află un alt pachet cu dimensiunea de 10x5 cm, învelit în scoth de culoare maro introdus în cafea. De curiozitate am desfăcut și acest pachețel, adică am desfăcut scociul de pe el și am găsit două bucăți de formă dreptunghiulară cu dimensiunile pe care le-am arătat mai sus"-martora a (filele 89, 90 vol. IV)

De asemenea, se reține cătoate pachetele de cafea din sacoșă prezentau aceleași caracteristici- nevidate, cu urme vizibile că fuseseră deschise și apoi lipite, având ceva tare în interior,pachetul care a fost deschis fiind ales la întâmplare, împrejurări ce determină concluzia logică că toate aveau același conținut.

Referitor la cele două plăci de culoare maro găsite în interiorul pachetului de cafea, și care au fost aruncate de martore într-o groapă, unde ulterior au fost găsite de către organele de poliție, acestea reprezintă, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. - din 26.05.2008, cantitatea 200,48 grame rezină de cannabis, substanță care este prevăzută în tabelul-anexă nr.III din legea 143/2000.

Inculpații au invocat faptul că, în locul de unde au fost ridicate drogurile de către organele de poliție nu a fost găsit și ambalajul pachetului de cafea, astfel că nu ar exista dovezi că substanța ridicată ar coincide cu cea care ar fi fost aruncată de către martore, cu atât mai mult cu cât acest loc era unde loc public, unde avea acces orice persoană.

Curtea constată că apărările formulate de către inculpați nu pot fi reținute, din probatoriul administrat în cauză rezultând identitatea dintre drogurile care au fost aruncate de către martore și cele găsite de organele de poliție. Astfel, lipsa ambalajului pachetului de cafea de la locul de unde au fost ridicate drogurile se explică prin aceea că acesta, cât și cafeaua, au fost aruncate de către martore la gunoi, martora arătând că"de comun acord cu a am aruncat cele două bucăți de ciocolată într-o groapă, iar cafeaua și pachetul de cafea unde găsisem cele două bucăți de ciocolată le-am aruncat la gunoi". Totodată, instanța de apel reține și faptul că descrierea făcută de către martorele cu identitate protejată, a și celor două "bucăți de ciocolată" (care au fost găsite după îndepărtarea scoch-ului de culoare maro cu care era acoperit pachetul) - formă dreptunghiulară, de aproximativ 10 cm lungime și 5 lățime, substanță de culoare maro verzui, corespunde plăcilor găsite de organele de poliție, astfel cum sunt rezultă din procesul verbal (fila 5 vol. IV - două plăci dreptunghiulare de dimensiuni 9,6 cm/ 6,5 cm, de culoare brună), dar și din declarațiile martorilor asistenți și M (două plăci asemenea unor ciocolate maro verzui). Mai mult decât atât, martora confirmă că "am auzit căcele două bucăți de ciocolată au fost ridicatedin locul unde le aruncasemde către organele de poliție din A"- fila 88 vol IV ).

În altă ordine de idei, Curtea constată, că aspectele relatate de către martorele cu identitate protejată coincid cu modalitatea în care hașișul ajungea din Spania, în România. În acest sens, instanța de apel reține procesul verbal de redare a convorbirilor efectuate prin yahoo messenger de către inculpatul cu - messenger "boss kenvelo" cu martorul cu - messenger "yes C" (persoane din anturajul inculpatului ), unde, cei doi, făcând o scurtă referire și la inculpatul, discută despre transportul unei cantități de droguri ( 1 kg - aspect confirmat de martor în cursul urmăririi penale) ce urma a fi cumpărată din Spania, inculpatul spunându-i acestuia că, cea mai ieftină variantă de transport, de numai 20 de euro, este autocarul"o pui într-un geamantan mai o în cafea, iei și tu niște dulciuri la caterincă niște haine pe care nu le îmbraci și o pui în geamantan la autocar și e 20 de euro cel mult"( proces verbal întocmit în urma percheziției în sistem informatic filele 338, 347-349 vol. II ). Așa cum s-a arătat anterior, în același mod erau ascunse drogurile și în sacoșa trimisă din Spania de către inculpatul, respectiv în pachete de cafea, care erau acoperite de dulciuri.

Totodată, probatoriul administrat în cauză confirmă faptul că inculpatul era implicat activ în traficul de droguri, vânzând țigări cu "ciocolată" sau oferind spre vânzare plăci de ciocolată, atât anterior perioadei aprilie 2008 cât și ulterior. Astfel, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței martorul a arătat că în decembrie 2007, în februarie 2008 primit câte 4 țigări cu ciocolată de la inculpatul, inițial pentru suma de 100 lei, iar ulterior în contul sumei datorate pentru o masă plătită la restaurant, și că inculpatul a încercat să îi vândă 100 grame de hașiș "de două ori telefonic și de vreo două ori personal, inculpatul mi-a propus să-mi vândă 100 grame de hașiș iar eu l-am refuzat"- declarație martor filele 200-202 p vol. II, fila 71 instanță. Deși inculpatul susținerile martorului, Curtea reține că aspectele relatate de către martor privind această ofertă sunt surprinse și într-o convorbire telefonică a acestuia cu inculpatul, din 18.03.2008, martorul povestindu-i inculpatului despre oferta de vânzare a 100 grame hașiș pentru suma de 30 de milioane (vol. V filele 269-270).

În același sens este și declarația martorului care arată că "în perioada martie aprilie 2008, nu mai rețin cu exact data, am primit un mesaj pe telefonul meu mobil, de la din Z, care îmi spunea că, dacă vreau să mă simt bine, are ciocolată de vânzare",martorul cumpărând în acea ocazie două țigări cu hașiș cu suma de 40 lei, acesta fiind contactat de inculpat și ulterior, după aproximativ 1,2 săptămâni, când acesta i-a vândut tot două țigări ce conțineau hașiș, pentru aceeași sumă de bani (filele 172- 173 vol II ). Martorul confirmă de asemenea faptul că și a cumpărat țigări cu ciocolată de la inculpatul.

Susținerile martorilor sunt confirmate și de către martorul care arată că inculpatul se ocupa cu vânzarea de ciocolată, și că prietenii săi, și au cumpărat de la acesta "ciocolată"(fila 175 vol. II )

Pe de altă parte este de reținut și discuția telefonică dintre inculpatul și inculpatul în care, oferta inculpatului de a face țigări este refuzată de inculpatul, acesta arătând că le va face el "că tu le de nu pot să trag din ele" (proces verbal filele 259-260 vol.V p). Este de precizat faptul că legătura cu acest inculpat a fost negată, inc. arătând că au fost colegi de școală dar relațiile s-au răcit în urmă cu 2-3 ani, în condițiile în care din listingul convorbirilor telefonice efectuate de către aceștia rezulta că, numai în luna ianuarie 2008 au avut 241 de convorbiri.

În ceea ce privește apărările inculpaților, Curtea constată că acestea nu sunt coerente, aceștia contrazicându-se atât între ei cât și de la o declarație la alta. în declarații, contradicțiile asupra unor aspecte mai mult sau mai puțin esențiale în cauză, dovedesc faptul că apărările formulate nu corespund nicidecum adevărului, inculpații încercând denaturarea acestuia în vederea exonerării de răspundere penală.

Astfel, în condițiile în care se susține că coletul nu conținea droguri, este total inexplicabil de ce inculpații și își atribuie unul altuia calitatea de proprietar al acestuia. Potrivit inculpatului, inculpatul l-ar fi vizitat în Spania în cursul lunii februarie și i-ar fi lăsat mamei sale o sacoșă pe care să i-o trimită în România prin autocar, motivat de faptul că nu dorea să plătească taxa suplimentară pentru bagaj la avion. a fost depusă la o firmă de coletărie pentru suma de 20 de euro, fără a verifica conținutul acesteia (vol. VI fila 64 instanță). În apel inculpatul susține că această vizită a avut loc în luna martie, încercând astfel să apropie mai mult momentul vizitei de cel al expedierii coletului.

Inculpatul nu a putut oferi nicio explicație în legătură cu motivele pentru care coinculpatul nu și-a depus singur acest colet și a fost necesar ajutorul său. Pe de altă parte, coletul nu era pe numele inculpatului, ci pe un nume comun " " (persoană fără nicio legătură cu inculpații din prezenta cauză), inculpatul neamintindu-și"amănuntele"cu privire la destinatar pe care le-a dat la agenție, în momentul în care a depus sacoșa (fila 64, vol.IV i ). Apoi, deși inculpatul arată că a telefonat la agenție solicitând eliberarea coletului inculpatului cu motivarea că acesta îi aparține, din declarația martorei Curtea reține faptul că inculpatul i-a motivat faptul că "destinatarul s-ar afla în B"

De asemenea, în condițiile în care susține că inculpatul a locuit la el pe durata vizitei în Spania și, la plecare, l-a contactat telefonic spunându- despre sacoșa pe care a lăsat-o, (inculpatul susținând că în acea zi nu era acasă întrucât lucra ca șofer) este inexplicabil de ce ar fi fost necesar ca să se deplaseze la domiciliul mamei inculpatului pentru a lăsa această sacoșă și nu lăsat-o acasă la inculpat (cei doi locuiau separat).

Este adevărat că această variantă este confirmată de mama inculpatului, însă depoziția martorei (fila 234. IV i) este privită de către C în contextul subiectivității inerente a acestea, împrejurările relatate de către martoră ridicând semne de întrebare în ceea ce privește sinceritatea sa, aspecte ce conduc, mai degrabă spre ideea că prin introducerea episodului cu "lăsarea bagajului la mama" inculpatul nu a încercat decât să-și preconstituie probe în susținerea apărării.

Martora arată că l-a cunoscut pe inculpatul în Spania, iar după câteva zile acesta a sunat-o "cred că avea numărul de la fiul meu",spunându-i că vrea să lase un pachet întrucât are prea multe bagaje, însă "expedierea să se facă peste două săptămâni, căci el urma să mai rămână în B","după două săptămâni am luat legătura cu fiul meu"coletul fiind depus la agenția de transport. De vreme ce era, în fapt atât expeditorul cât și destinatarul pachetului și solicita expres să fie în Z la momentul sosirii coletului, martora nu oferă explicații referitoare la faptul că acesta era pe numele altei persoane, aspecte pe care, de altfel, nu și le amintește nici inculpatul. Cu privire la aceleași împrejurări inculpatul arată că pachetul a fost trimis în țarădupă o săptămână,imediat după ce a revenit din cursă (fila 64 vol. IV i).

Nici varianta oferită de inculpatul G nu este mai plauzibilă. Acesta în faza de urmărire penală a refuzat să dea declarații, ulterior, în fața instanței arătând că a fost contactat telefonic de inculpatul care i-a spus "că îmi face un cadou cu ocazia sărbătorilor de Paște", "că tot ce e acolo, îmi dădea mie: dulciuri, cafea și o sticlă de alcool" "mi-a spus că acel pachet fusese transmis pentru un prieten de-al lui, însă nu l-a mai găsit și mi le oferă mie, spunându-mi că oricum trebuia să îmi cumpere și mie ceva", (vol. II i fila 137, file 176 apel). Nu rezultă de ce a fost necesar să îl însoțească inculpatul, de ce acesta a solicitat eliberarea coletului și nici interesul ridicat (cu intervenții telefonice în Spania și la administratorul firmei) pentru a intra în posesia unei sacoșe cu dulciuri și cafea. Totodată, în condițiile în care susține că în sacoșă nu se găseau decât dulciuri și cafea, este de neînțeles poziția sa procesuală din cursul urmăririi penale, când a refuzat să dea declarații în cauză, deși era interesul său de a clarifica învinuirile care i se aduceau, mai ales în contextul în care în cauză se dispusese arestarea sa preventivă. Curtea nu dreptul la tăcere de care se bucură inculpatul, însă nu poate să nu constate că exercitarea acestuia este total inexplicabilă, în raport de apărările pe care și le-a formulat.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, Curtea reține că inițial acesta arată că"am fost sunat pe telefonul mobil de căre G care mi-a zis să ieșim la un suc în oraș că vrea să vorbească ceva cu mine", "am băut un suc iarG mi-a spus că îi venise un colet din Spania și mi-a cerut să merg cu el la agenția de transport persoane și colete situată pe magistrală", " nu mi-a explicat de ce trebuie să ridic eu coletul și nu se duce el să și-l ridice personal, și nici eu nu l-am întrebat de ce trebuie să ridic eu coletul", "în timp ce G aștepta în mașină, eu am intrat în agenție și i-am cerut femeii de serviciu coletul expediat pe numele pe care mi-l spusese atunci ",și, refuzându-i-se eliberarea coletului, "am mers la mașina unde se afla G, căruia i-am explicat motivul pentru care nu mi s-a dat coletul", " a mers la ea și i-a cerut și el coletul, femeia respectivă refuzându-l și pe el, deoarece nici G nu avea un act de identitate cu numele pe care era trimis coletul" (vol. IV, filele 47-48 ). Ulterior, în fața instanței, inculpatul arată că în timp ce se afla la o terasă în Z s-a întâlnit cu inculpatul,au mers împreună la agențieînsă funcționara a refuzat să le predea coletul (fila 139 vol. II ), în fața instanței de apel susținând aceeași variantă, în sensul că împreună s-au prezentat la ghișeu și au solicitat eliberarea coletului (fila 184).

Cu privire la aceleași împrejurări, inculpatul G susține că inculpatul l-a însoțit la agenție întrucât s-au întâlnit întâmplător prin oraș, și, astfel, ambii au mers la ghișeu pentru a ridica coletul (fila 138 vol. II ), pentru ca, în fața instanței de apel, să precizeze că inculpatul a fost cel care s-a prezentat inițial la ghișeu, pentru a verifica dacă a sosit coletul, întrucât el a rămas la o agenție de pariuri sportive aflată în imediata apropiere, pentru a completa un bilet, motivând că nu era sigur că aceea este agenția care a asigurat transportul pachetului. Răspunzând însă unei întrebări ulterioare, inculpatul confirmă faptul că, cunoștea numele agenției de la care trebuia ridicat coletul întrucât i-l comunicase inculpatul, condiții în care, justificarea pe care a încercat să o dea faptului că a fost cel care a mers primul agenție, nu poate fi primită.

Instanța de apel constată că primele declarații ale inculpatului, se coroborează cu declarația martorei (soția administratorului societății de curierat), care precizează că, funcționara de la agenție a contactat-o telefonic spunându-i că o persoanăpe nume,solicită eliberarea unui colet care nu este pe numele său și nici nu are un act de identitate al destinatarului, context în care i-a spus să nu dea coletul în aceste condiții (fila 75 vol. IV ).

Curtea explică poziția procesuală ulterioară a inculpatului (a mers împreună cu ), prin aceea că, în condițiile în care susținea faptul că rolul său a fost doar de simplu însoțitor al inculpatului și nu cunoștea ce este în pachet, nu putea oferi nicio explicație plauzibilă a modului în care s-a procedat pentru eliberarea acestuia. De altfel, în cursul urmăririi penale, punându-se această problemă, inculpatul arată că" G nu mi-a explicat de ce trebuie să ridic eu coletul și nu se ducea să și-l ridice el personal și eu nu l-am întrebat de ce trebuie să ridic eu coletul".Toate acestea sunt privite de către C și în contextul în care există probe certe că inculpatul era implicat în traficul de droguri de același fel cu cele ce se găseau în sacoșă, astfel cum aceste probe au fost analizate anterior.

Referitor la declarațiile părinților inculpatului precum și ale martorului care confirmă faptul că inculpatul a adus o sacoșă ce conținea 4-5 pachete de cafea, pe care au consumat-o, și că niciunul dintre aceste pachete nu prezenta urme că ar fi fost deschis anterior (filele 235-237 vol. VI ), trecând peste relațiile existente între aceștia și inculpat, Curtea constată că, și în măsura în care acestea ar corespunde cu totul adevărului, nu pot susține o soluție de achitare a inculpaților, prin ignorarea celorlalte probe analizate anterior.

În primul rând, descrierea făcută pachetelor de cafea de către aceste persoane nu coincide cu cea a martorelor cu identitate protejată, context în care apare întemeiată susținerea primei instanțe în sensul că intervalul de timp scurs între momentul ridicării sacoșei de la agenția de transport și lăsarea acesteia la domiciliul inculpatului, permitea o eventuală înlocuire a pachetelor de cafea.

În raport de acest materialul probator astfel cum a fost expus, Curtea constată că prezumția de nevinovăție de care se bucurau inculpații a fost răsturnată, aceștia, prin apărările formulate, nereușind să dovedească lipsa de temeinicie a probelor în acuzare. Dimpotrivă, lipsa unei poziții procesuale constante, declarațiile oscilante și contradicțiile evidente asupra unor aspecte mai mult sau mai puțin esențiale constituie împrejurări ce vin să întregească materialul probator precum și concluzia instanței că în sacoșa trimisă din Spania de inculpatul și ridicată de către ceilalți inculpați se aflau droguri iar inculpații cunoșteau acest lucru.

În ceea ce privește pedepsele ce le-au fost aplicate celor 3 inculpați, de câte 4 ani închisoare cu suspendarea executării acestora sub supraveghere, Curtea constată că instanța de fond a manifestat o excesivă clemență atât în privința cuantumului cât și a modalității de individualizare a executării acestora. Curtea apreciază că nu există motive de fapt sau de drept care să conducă la reducerea acestor pedepse, aspectele invocate de către inculpați (împrejurarea că se află la prima abatere, că sunt tineri) fiind deja valorificate de către prima instanță prin aplicarea unor pedepse orientate către minimul prevăzut de lege.

În raport de aceste considerente, Curtea urmează a respinge ca nefondate apelurile formulate de către inculpații G, și

Asupra apelurilor formulate de către inculpații, și și a

În ceea ce privește infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 și trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, și, în urma analizării materialului probator administrat în cauză, Curtea reține în esență următoarele:

La sfârșitul anului 2007 inculpatul, plecând în Spania, i-a lăsat inculpatului cantitatea de aproximativ 330 grame hașiș (rezină de canabis) în vederea comercializării. Inculpatul se afla în relații de prietenie cu inculpații și, care îl vizitau în dese rânduri, aceștia aflând despre faptul că inculpatul deținea o cantitate de droguri în vederea vânzării. De asemenea Curtea reține că inculpatul cunoștea faptul că drogurile îi aparțin inculpatului, asistând la o discuția telefonică între și acesta.

În perioada imediat următoare, decembrie 2007-ianuarie 2008, inculpatul, fie personal, fie prin intermediul inculpatului și a vândut o parte din cantitatea de hașiș, către diverse persoane. În cursul lunii februarie 2008, inculpatul a sustras de la inculpatul borseta în care se aflau drogurile, intrând astfel în posesia unei cantități de aproximativ 280 hașis. Despre cele întâmplate acesta i-a comunicat inculpatului, iar cei doi, de comun acord, temându-se că inculpatul ar putea să-l denunțe pe că deținea droguri la domiciliu, au stabilit să le ascundă la locuința inculpatei, având acceptul acesteia din urmă.

În perioada următoare, inculpații și au consumat și au vândut, fie singuri, fie împreună, țigări ce conțineau hașiș către martorii l, și.

După ce a sesizat sustragerea borsetei, inculpatul, neacceptând varianta oferită de inculpatul, în sensul că a consumat toată cantitatea, și, fiind presat telefonic de către inculpatul care îi solicita să ducă întreaga cantitate de hașiș unei persoane din B, a luat legătura cu inculpatul, povestindu-i ce s-a întâmplat și rugându-l să îl ajute pentru a recupera drogurile.

Conform înțelegerii cu inculpatul, inculpatul l-a contactat telefonic pe inculpatul, căruia i-a cerut să-i aducă în B 100 grame hașiș. După ce a intrat în posesia unei cantități de aproximativ 80 de grame de hașiș, inculpatul a refuzat să o plătească, reproșându-i inculpatului că respectivele droguri nu îi aparțineau, ci le sustrăsese de la. Urmare a intervenției telefonice a inculpatului, care afirma că drogurile aparțin în realitate unor persoane din A, inculpatul a restituit întreaga cantitate de hașiș inculpatului.

Ulterior, la cererea inculpatului, inculpații și au trimis acestuia, în două rânduri, prin intermediul unui șofer de microbuz, cantitățile de 10 și respectiv 25 grame hașiș, urmând ca acesta să o comercializeze la un preț superior și să restituie contravaloarea acestora, lucru pe care l-a și făcut.

În toată această perioadă de timp, inculpatul îl contacta telefonic pe inculpatul și îi cerea să ducă, inițial o mică cantitate numitului "" din B, apoi toată cantitatea de hașiș pe care o lăsase, martorei, spunându-i că a găsit un cumpărător.

Întrucât inculpatul pretindea că a ascuns drogurile în subsolul unui bloc din Z ce a fost inundat, acestea căzând în apă într-un loc de unde nu mai putea să le recupereze, susțineri care nu ersu crezute de către inculpatul, acesta din urmă a hotărât să vină în România pentru a vedea ce s-a întâmplat cu drogurile.

în țară și aflând de la că inculpații și i-au furat drogurile, inculpatul, a luat legătura cu martorul, tatăl inculpatului, comunicându-i ce s-a întâmplat. Împreună aceștia s-au deplasat la locuința inculpatei, unde aflaseră (în acest sens fiind contactat telefonic inculpatul ) că erau cei doi inculpați. Inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, împrejurare ce l-a determinat pe martorul să îi bată, inculpatul promițând că va lucra în Spania și îi va restitui lui contravaloarea drogurilor sustrase.

În ceea ce privește situația de fapt mai sus expusă, o primă precizare ce se impune a fi făcută, este aceea că, cantitatea de droguri reținută de către prima instanță de aproximativ 500 grame, nu este confirmată de probatoriu. Atât parchetul cât și instanța au avut la bază doar declarația inculpatului, dată în cursul urmăririi penale care arata că,după aprecierea sa, cantitatea de droguri aflată în borseta era de 500 grame.

Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpații și, Curtea reține faptul că inculpatul îi dădea asigurări acestuia din urmă că nu a vândut "nici măcar un grămuleț"din drogurile lăsate și că are întreaga cantitate primită de 330 grame (vol V fila 101, fila 116). Relevantă sub acest aspect este și discuția dintre cei doi inculpați din 29.03.2008 (filele 140-141 ) De altfel, din analiza actelor dosarului de urmărire penală, se constată că informațiile culese de către organele de poliție în cadrul actelor premergătoare priveau aproximativ aceeași cantitate ca cea reținută în apel, în jur de 350 grame (filele 264-271 )

De asemenea, este de precizat faptul că nu au fost administrate probe din care să rezulte că inculpatul ar fi adus drogurile din Spania, aceasta fiind doar o supoziție, având la bază faptul că inculpatul lucra în această țară. De altfel, dacă probatoriul ar fi confirmat aceste susțineri ale parchetului, preluate și de instanța de fond, inculpatul ar fi fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin.1 din Legea 143/2000.

Referitor la infracțiunile de trafic de droguri de M risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, respectiv tentativă la această infracțiune, pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță inculpații, și a, sub aspectul situației de fapt, Curtea reține următoarele:

în țară și având posibilitatea de a achiziționa heroină la un preț avantajos pe care ulterior să o revândă, inculpatul i-a solicitat inculpatului să îi găsească clienți. Inculpatul i-a propus inculpatului a G să achiziționeze heroină, acesta din urmă fiind de acord, intenționând să o "întindă" și să o revândă. Întrucât inculpatul a G nu avea bani, de comun acord aceștia au stabilit cumpărarea unei cantități de 4 grame, urmând ca plata prețului să fie făcută ulterior.

Conform înțelegerii inculpații și a Gs -au întâlnit la data 13 mai 2008 la pasarela din orașul Otopeni, în zona restaurantului "Casa Românească", și în timp cei nculpatul încerca să deschidă borseta pentru a înmâna coinculpatului drogurile, au intervenit organele de poliție din cadrul Serviciului de Combatere a Organizate T și i-au imobilizat pe cei doi inculpați, tranzacția nemaiefectuându-se.

Motive comune de apelformulate de către inculpații, și.

Toți cei 6 inculpați au criticat condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003, solicitând achitarea lor, arătând că probatoriul administrat în cauză nu justifică reținerea acestei infracțiuni.

Analizând sentința apelată în raport de aceste criticile formulate, Curtea constată următoarele:

În sarcina inculpaților, atât prin rechizitoriu, cât și prin hotărârea de condamnare se reține căau constituit acest grup infracțional, în cadrul căruiainculpatul avea calitatea de lider, și la careau aderat ulterior inculpații și.

Curtea reține că, potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracțional organizat se înțelege un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, art. 7 alin. 1 din aceeași lege incriminând inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Acțiunea de constituire are în vedere crearea efectivă a grupului, realizarea acordului de voință în sensul constituirii grupului organizat, cu o structură și un plan bine stabilite, în scopul realizării obiectivului propus, respectiv comiterea uneia sau mai multor infracțiuni grave, iaraderareapresupune acțiunea prin care o persoană sau mai multe se alătură grupului infracțional deja constituit, în scopul realizării obiectivului infracțional, cunoscut și acceptat în prealabil.

Din analiza sentinței apelate, se constată că nici instanța de fond, ca de altfel nici parchetul, prin rechizitoriu, nu au arătat care sunt elementele care conduc spre reținerea în sarcina inculpaților a acestei infracțiuni. Se face referire la faptul că inculpatul cunoștea că drogurile aparțineau inculpatului, împrejurare care este total insuficientă pentru reținerea incidenței art. 7 alin.1 din Legea 39/2003.

Nu rezultă că cei patru inculpați au conceput o structură organizată, că au acționat coordonat, după reguli bine stabilite, ci dimpotrivă, materialul probator administrat relevă faptul că inculpatul, despre care se susține că ar avea calitatea de conducător al grupului și care ar fi trebuit, conform legii, să coordoneze efectiv activitatea infracțională a celorlalți membrii,nici măcar nu cunoștea faptul că inculpatul implicase și alte persoane în vânzarea drogurilor.

Dincolo de susținerile constante ale inculpaților și, care au arătat că nu îl cunosc pe inculpatul decât din vedere, (inculpatul arătând că există o relație de prietenie între tatăl său și ), relevante sunt procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpații și.

Curtea constată că, în niciuna din convorbirile dintre acești doi inculpați nu există vreo referire la inculpații sau, deși în toate acestea, inculpatul se interesa despre ce s-a întâmplat cu drogurile pe care i le lăsase inculpatului. Inculpatul avea mari suspiciuni că drogurile nu mai există, față de faptul că, cerându-i să ducă drogurile unei persoane din B, inculpatul afirma că întreaga cantitate a ascuns-o în subsolul blocului și a căzut în apă, într-un loc de unde nu mai poate fi recuperată. În acest context, inculpatul, necrezând susținerile acestuia, îi cere să recunoască ce a făcut cu drogurile "., de ce. nu recunoști?, ia uite, n-o mai am! N-o mai am frate-, sau, mai am atâta din ea.,nu mă mai minți. Zi, băi nene. le am pe la unii, mi-a dat țeapă. Dar spune adevărul, nu mă mai minți, că aia nu are cum să cadă la fund. mai bine spune-mi: băi am avut nevoie de bani, m-am încurcat, m-a păcălit unii - proces verbal filele 99-102 vol V,discuție din 5 aprilie 2008).Curtea reține că în toate discuțiile inculpatul îi dădea asigurări că nu a vândut drogurile "jur pe viața la copilul meu că nu ți-am vândut marfa (06.04.2008, fille 89-90 vol V )", "eu nu am vândut și nu am făcut nimic cu ea", "deci crede-mă, pe cuvânt de onoare că nu am făcut nimic, n-am făcut nimic cu ea" "și nici măcar un grămuleț n-am dat și n-am făcut nimic"(filele 99-102 vol V - 05.04.2008. )

Nu există nicio convorbire telefonică între inculpatul și inculpații și (în toată această perioadă posturile telefonice ale acestora au fost interceptate atât în ceea ce privește convorbirile efectuate cât și cele primite - filele 152-332 vol. ), procesul verbal de verificare a agendei telefonice a inculpatului (fila 15 vol 1 ) demonstrând și faptul că acesta nici măcar nu era în posesia numerelor de telefon ale celor doi inculpați.

Astfel, din cele prezentate mai sus, rezultă în mod evident că inculpatul îi lăsase drogurile numai inculpatului, necunoscând nici ce s-a întâmplat ulterior cu ele, și nici faptul că inculpatul implicase și alte persoane pentru vânzarea lor.

Mai mult, din probatoriul administrat în cauză, Curtea reține că inculpatul nu îl cunoștea pe inculpatul, căci, venind în țară special pentru a găsi drogurile, și aflând că acestea fuseseră sustrase de către inculpatul care le vându-se împreună cu inculpatul, inculpatul a avut nevoie de ajutorul martorului pentru ca să intre în legătură cu inculpatul. Aspectele sunt relatate de către martorul, tatăl inculpatului, acestea fiind în totală concordanță cu declarațiile inculpaților dar și cu datele care rezultă din interceptările telefonice, inculpatul povestind unei persoane cum"a venit și i-am spus: uite așa,așa, așa. s-a dus, l-a luat pe ala M și s-a dus peste ei. îți dai seama, l-a luat acela M pă fi-său, dă l-a jucat puțin în picioare p-acolo" (proces verbal filele 39 -45 vol. V ).

Așadar, Curtea constatăcă nu există nicio probăcare să susțină afirmația instanței de fond în sensul că între cei patru inculpați ar fi existat o înțelegere prealabilă ca, și să "caute clienți și să le vândă drogul respectiv".

În realitate, astfel cum s-a arătat mai sus, inculpatul i-a lăsat drogurile inculpatului, iar acesta din urmă a vândut o parte din ele împreună cu inculpații și, până la un moment dat, când drogurile au fost sustrase de către și ulterior consumate sau vândute împreună cu .

Pe de altă parte, se constată că, această concluzie la care ajunge prima instanță (existența înțelegerii prealabile între cei 4 inculpați) nu este nici măcar în concordanță cu situația de fapt pe care o reține (de altfel, aceeași ca și în rechizitoriu). Astfel, în considerentele hotărârii se arată că, în perioada sărbătorilor de iarnă (2007-2008), inculpatul a văzut, la locuința inculpatului, o borsetă ce conținea hașiș și, asistând la discuțiile telefonice dintre inculpații și, acesta a A că drogurile provenea de la inculpatul, A în Spania.

Mai este de precizat și faptul că, chiar și pentru ipoteza în care o asemenea înțelegere anterioară ar fi avut loc, aceasta nu era suficientă pentru ca prima instanță să rețină că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/200 atâta timp cât nu s-a demonstrat că inculpații au acționat organizat, coordonat, având fiecare roluri prestabilite.

În raport de cele arătate anterior, Curtea constată că soluția de condamnare a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 nu este susținută de materialul probator administrat în cauză, lipsa totală a probelor privind existența unui grup infracțional în sensul art. 2 din aceeași lege, conducând la concluzia neîntrunirii elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii obiective.

Pornind tot de la situația de fapt stabilită de prima instanță (inculpatul sustrage drogurile și le vinde ulterior împreună cu ) este de neînțeles care mai este grupul organizat la care aderă inculpata, în condițiile în care, prin sustragerea drogurilor de către inculpatul, era evident că grupul, "organizat" în opinia primei instanțe, "se dezorganizase" total. Aceeași este și situația inculpatului care este solicitat de inculpatul pentru recuperarea drogurilor ce fuseseră însușite de inculpatul și care ulterior cumpără droguri de la inculpații și, pe care le revinde printre studenți.

Așadar, Curtea constată că, în ceea ce-i privește pe inculpații și nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 nici măcar pentru situația în care, probatoriul administrat în cauză ar fi condus la conturarea unui grup infracțional organizat format din inculpații, și. Acesta întrucât, este mai mult decât evident că, odată ce s-a reținut că drogurile au fost sustrase de către inculpatul, nu se mai putea susține că inculpații acționau coordonat, în baza unui scop comun. Cu atât mai mult, nu se poate reține întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, în condițiile în care, cerința prealabilă, aceea a existenței unui grup infracțional, organizat în sensul legii, la care inculpații și să adere, nu este îndeplinită.

În raport de toate aceste considerente, Curtea constată întemeiate criticile formulate de inculpați, astfel că, sub acest aspect soluția primei instanțe va fi desființată, urmând a se dispune achitarea acestora în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen.

În afara criticilor comune analizate anterior, fiecare dintre inculpați au formulat motive distincte de apel ce urmează a fi analizate separat, după cum urmează:

Apelul inculpatului

Inculpatul a mai solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1 din aceeași lege, arătând că întreaga cantitate de hașiș fusese achiziționată în vederea consumului propriu, și, datorită împrejurării că a fost nevoit să plece în Spania, găsindu-și un nou loc de muncă, drogurile au fost lăsate, spre păstrare, inculpatului, și nu în vederea vânzării. De asemenea, s-a arătat faptul că reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 14 pct. d din Legea 143/2000 este greșită, întrucât inculpatul nu s-a folosit de nici un minor la săvârșirea faptei.

Referitor la infracțiunea de trafic de droguri de M risc, s-a solicitat ca, în raport de poziția sa procesuală sinceră și de circumstanțele sale personale (necunoscut cu antecedente penale), pedeapsa să fie coborâtă sub minimul său special, pedeapsa aplicată de instanța de fond, de 11 ani închisoare fiind apreciată mult prea aspră.

Analizând sentința apelată din perspectiva și a acestor critici formulate de inculpat, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, Curtea, în raport de situația de fapt reținută anterior, constată că aceasta este corectă, probatoriul administrat în cauză dovedind faptul că drogurile au fost lăsate în vederea vânzării. În acest sens, Curtea reține procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice existente între acesta și inculpatul, inculpatul interesându-se "câtă d-aia mai e, toată? " și cerându-i acestuia să ducă toată cantitatea de droguri numitei "" întrucât a găsit un client să o vândă (fila 116- 117 vol. 5 p). sau numai o probă numitului "" (filele 140-141 vol. 5 )

Critica inculpatului este însă întemeiată în ceea ce privește reținerea agravantei prev. de art. 14 alin. 1 pct. d din Legea 143/2000 constând în folosirea unui minor la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000. Argumentele dezvoltate mai sus privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2000 conduc și la înlăturarea acestei agravante, inculpatul necunoscând faptul că, pentru vânzarea drogurilor, inculpatul apelase și la alte persoane, respectiv la inculpatul minor.

Înlăturarea unei agravante, în calea de atac a inculpatului, nu conduce în mod automat și la reducerea cuantumului pedepsei, mai ales în situațiile în care se constată că prima instanță nu a dat eficiență dispozițiilor art. 78.pen. ci dimpotrivă aplicat o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege.

Aceasta este și situația în cauză, astfel că, instanța de apel procedând la o reindividualizare a pedepsei se va orienta spre același cuantum ca cel stabilit de către prima instanță, de 4 ani închisoare, apreciind, în raport de toate celelalte criterii prevăzute de art. 72.pen. (respectiv gradul de pericol social al faptei rezultat și din cantitatea ridicată, circumstanțele săvârșirii acesteia, dar și datele care caracterizează persoana inculpatului), că înlăturarea dispozițiilor art. 14 alin. 1 pct. d din Legea 143/2000 nu justifică reducerea pedepsei, aceasta fiind aptă să conducă la atingerea scopului prev. de art. 52.pen.

Referitor la cealaltă infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv cea de trafic de droguri de M risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 și condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare, Curtea constată că instanța de fond a reținut în sarcina acestuia că la sfârșitul lunii aprilie 2008, acesta a procurat din Spania heroină pe care a introdus-o în țară în scopul vânzării către consumatori, din care, i-a dat inculpatului, cantitatea de cca 4 grame, în scopul de a fi vândută inculpatului a

Cu ocazia audierii sale în fața instanței de apel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând însă că drogurile au fost procurate din România de la numitul "".

Curtea constată că, din niciuna din probele administrate nu rezultă faptul că inculpatul ar fi procurat drogurile din Spania și le-ar fi introdus în tară, simpla împrejurare că inculpatul locuia în Spania nefiind suficientă pentru a se ajunge la această concluzie. De altfel, dacă probatoriul administrat în cauză ar fi conturat o atare situație de fapt, inculpatul ar fi fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. 2 din Legea 143/2000.

În ceea ce privește pedeapsa ce i-a fost aplicată, Curtea apreciază întemeiate criticile formulate de inculpat. În primul rând, instanța de apel constată că, pedeapsa de 11 ani închisoare este total disproporționată fată de pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul a G, cu privire la care instanța de fond a stabilit că achiziționa drogurile de la inculpatulîn vederea punerii lor în circulație, și față de care, deși fapta a rămas în faza tentativeinumai datorită intervenției organelor de poliției înainte de încheierea tranzacției, instanța de fond a aplicat o pedeapsă coborâtă mult sub minimul special, de 3 ani închisoare (prin reținerea globală a dispozițiilor art. 74.pen.)și cu suspendarea condiționată a executării.

În raport de poziția procesuală sinceră, de recunoaștere a acestei infracțiuni, de cantitatea relativ scăzută de droguri traficate (de aproximativ 4 grame, probatoriul administrat în cauză nedemonstrând faptul că acesta ar fi deținut alte cantități de heroină, în condițiile în care, cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate atât la domiciliul acestuia cât și la cel al concubinelor sale - din Z și - din B nu s-au găsit droguri), de circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale (reabilitat de drept în raport de condamnarea la 1 an închisoare dispusă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 71 din OUG 105/2001), cunoscut cu un bun comportament în familie și în societate, așa cum rezultă din depoziția martorei, Curtea apreciază că se impune reținerea acestui întreg complex de împrejurări drept circumstanțe atenuante judiciare, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. 2.pen. (poziția procesuală neputând fi valorificată ca și circumstanță atenuantă conf. art. 74 alin. 1 lit. c în raport de faptul că aceasta nu fost a caracteristică întregului proces penal, și nici în raport de cealaltă învinuire ce i s-a adus ), cu consecința coborîrii pedeapsei, sub minimul ei special, conform art. 76 lit. a pen. până la 5 ani închisoare, apreciind că aceasta este suficientă pentru reeducarea inculpatului.

Din oficiu, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este nelegală în ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare. Astfel, deși pentru toate infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în raport și de cuantumul pedepselor stabilite, era obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, instanța de fond nu a aplicat-o pe lângă niciuna din pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente. Ulterior însă, după contopirea pedepselor principale, inculpatului i s-au interzis drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

Or, în condițiile în care, pe lângă niciuna dintre pedepsele componente ale concursului de infracțiuni, nu a fost stabilită o pedeapsa complementară, instanța de fond, în urma concursului de infracțiuni, nu mai putea să facă aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. 1, 2 sau 3.pen.

Parchetul nu a sesizat această nelegalitate a sentinței, nedeclarând apel, astfel că, numai în calea de atac a inculpatului aceasta nu mai poate fi corectată.

Ca atare, desființând sentința primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre în conformitate cu dispozițiile art. 345.proc.pen. principiulnon reformatio in pejusreglementat de art. 372.proc.pen. împiedică Curtea să stabilească pedepse complementare pe lângă fiecare dintre cele două infracțiuni concurente, pentru care va dispune condamnarea inculpatului.

Totodată, instanța de apel nu va putea să perpetueze nelegalitatea constatată și să aplice o pedeapsă complementară pe lângă rezultanta concursului de infracțiuni.

Apelul inculpatului

În apelul inculpatului s-a mai invocat că acesta nu a cunoscut inițial faptul că în borseta lăsată de către inculpatul s-ar afla droguri. S-a solicitat reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de lege, în raport de atitudinea sinceră și de regret al faptelor.

Referitor la primul aspect invocat, Curtea constată că, pe lângă faptul că acesta este contrazis de materialul probator administrat (astfel cum s-a arătat în cazul inculpatului ), este și lipsit de relevanță în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei de trafic de droguri de risc reținută în sarcina inculpatului, de vreme ce chiar inculpatul recunoaște faptul că a vândut o parte din drogurile lăsate de către inculpatul, declarațiile sale fiind în concordanță cu restul probatoriului administrat, respectiv declarațiile inculpaților, și procesele verbale de redarea a convorbirilor telefonice efectuate de către acesta.

În ceea ce privește pedepsele ce au fost stabilite de către instanța de fond, Curtea constată că în privința infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din legea 143/2000, în raport de forma continuată în care a fost comisă fapta, de incidența dispozițiilor art. 14 alin.1lit. d din Legea 143/2000 atrasă de folosirea inculpatului minor, de cantitatea ridicată de droguri pe care urmărea să o pună în circulație (împrejurarea că o Mc antitate din aceasta i-a fost sustrasă fiind, sub acest aspect, lipsită de relevanță), de datele care caracterizează persoana acestuia, de poziția sa procesuală, care prin apărările formulate, pe tot parcursul procesului penal, chiar și în apel, a încercat susținerea apărărilor formulate de inculpatul, pedeapsa de 4 ani închisoare a fost în mod corect individualizată, neimpunându-se redozarea acesteia.

Referitor la cealaltă infracțiune, constând în deținerea în vederea vânzării către inculpatul a Ga cantității de 4 grame heroină, Curtea constată, de asemenea, că pedeapsa de 11 ani închisoare este total disproporționată fată de pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul a Ca și în cazul inculpatului, Curtea va reține poziția sa procesuală de recunoaștere a faptei (spre deosebire de inculpatul a), cantitatea relativ redusă de droguri de o deținea în vederea vânzării, datele care caracterizează favorabil persoana acestuia, necunoscut cu antecedente penale, fiind implicat pentru prima dată în vânzarea de heroină (aspect rezultat din mesajele trimise prietenei sale "am nevoie de tine. trebuie să vând heroină, ține-mi pumnii"- fila 21 vol. V ), astfel că, dând tuturor acestor împrejurări valoarea unor circumstanțe atenuante judiciare, conform art. 74 alin. 2.pen. Curtea va coborî pedeapsa sub minimul ei special, până la 5 ani închisoare, apreciind că aceasta este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de dispozițiile art. 52.pen.

Și în cazul acestui inculpat Curtea constată nelegalitatea aplicării pedepsei complementare pe lângă pedeapsa rezultantă, fără ca aceasta să fie dispusă pe lângă niciuna dintre pedepsele componente, motivele pentru care pedeapsa complementară nu mai poate fi aplicată în urma desființării sentinței fiind aceleași ca cele expuse anterior în cazul inculpatului.

În ceea ce-l privește peinculpatul, acesta a mai solicitat redozarea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, prin valorificarea poziției sale procesuale și a datelor care îl caracterizează, drept circumstanțe atenuante. Aceleași împrejurări au fost invocate și de cătreinculpatul.

În primul rând Curtea constată că instanța de fond a reținut, cu privire la inc., incidența în cauză a circumstanței agravante prev. de art. 14 alin. 1 lit c din Legea 143/2000 raportat la împrejurarea că acesta ar fi vândut hașiș unor consumatori minori. Din examinarea materialului probator administrat în cauză, Curtea reține că singurul minor căruia i-ar fi vândut droguri inculpatul este martorul (acesta având vârsta de 17 ani și 11 luni în aprilie 2008 ). Nu au fost administrate însă probe din care să rezulte că inculpatul cunoștea această împrejurare, din declarația martorului Curtea reținând că între cei doi s-au cunoscut la începutul anului 2008, prin intermediul lui. Ca atare, între aceștia nu a existat o relație de prietenie îndelungată, care să permită Curții să concluzioneze că inculpatul îi cunoșteau cu exactitate vârsta, cu atât mai mult cu cât martorul împlinea 18 ani la începutul lunii mai 2008, astfel că, constituția sa fizică nu putea constitui un element relevant în cauză.

Cum agravanta prevăzută de dispozițiile art. 14 alin. 1 lit c, teza I (distribuirea drogurilor unui minor) din Legea 143/2000 este o circumstanță reală care devine incidentă numai în condițiile art. 28 alin. 2.pen. respectiv în măsura în care a fost cunoscută sau prevăzută, constatând că asemenea date nu rezultă din probatoriul administrat, Curtea va înlătura reținerea acesteia.

Procedând la o reindividualizare a pedepsei, în raport de criteriile stabilite în art. 72.pen. Curtea, îi va aplica acestuia o pedeapsă egală cu cea stabilită de către instanța de fond, apreciind că, în raport de natura și gravitatea faptei, forma continuată în care a fost săvârșită infracțiunea, folosirea inculpatei minore (prietena sa) la comiterea infracțiunii, datele care caracterizează atât favorabil cât și nefavorabil persoana acestuia (necunoscut cu antecedente penale și cu o poziție procesuală de sinceră în fața instanței de fond și în apel, însă numai în raport de fapta pentru care a fost trimis în judecată, încercând să ascundă aflarea adevărului în ceea ce o privește pe inculpata; implicat activ în traficul de droguri, (discuție messenger inculpat- martorul - filele 338, 347-349 vol. II, privind aducerea unui kilogram de hașiș din Spania), nu se impune coborârea sub acest cuantum de 4 ani închisoare. Aspectele invocate de către inculpat în apel nu pot fi reținute ca și circumstanțe atenuante, fiind valorificate de către prima instanță prin aplicarea unei pedepse orientate către minimul prevăzut de lege.

Aceeași problemă legată de nelegalitatea aplicării pedepsei complementare pe lângă edeapsa p. rezultantă, fără ca aceasta să fie dispusă pe lângă niciuna dintre pedepsele componente, se constată și în cazul acestui inculpat, argumentele pentru care nelegalitatea nu mai poate fi îndreptată, expuse anterior în cazul inculpatului fiind similare.

În ceea ce-l privește peinculpatul, minor la data săvârșirii faptelor, Curtea constată că, pentru acest inculpat a fost reținută circumstanța agravantă prevăzută de art. 14 alin. 1 lit. d din legea 143/2000 constând în folosirea minorilor la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din legea 143/2000. Instanța de apel apreciază că această agravantă nu este incidentă atunci când, cel care folosește la săvârșirea faptei un minor este, la rândul său, minor. Deși textul nu prevede în mod expres că acesta trebuie să fie major, concluzia rezidă din rațiunea instituirii agravantei, respectiv ferirea minorilor de activitățile de legate de consum și trafic de droguri, și, pe de altă parte, sancționarea mai gravă a persoanelor care, prin angrenarea unor persoane cu discernământul în formare în astfel de activități, dovedesc o periculozitate deosebită.

Ca atare, și în cazul inculpatului instanța de apel va înlătura agravanta prev. de art. 14 alin. 1 lit. d din Legea 143/2000, și procedând la o reindividualizare a pedepsei, ca și în cazul celorlalți inculpați, se va orienta spre același cuantum de 3 ani închisoare, apreciind, pe de o parte că reducerea pedepsei nu este obligatorie în această situație, pe de altă parte că nici nu se justifică în raport de circumstanțele cauzei și datele care caracterizează persoana acestuia. Astfel, Curtea reține că deși inculpatul este minor și necunoscut cu antecedente penale, acesta a avut un rol esențial în cauză.

Apelul inculpatei

În apelul inculpatei a mai fost criticată și soluția de condamnare a acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din legea 143/2000, aceasta arătând că nu a cunoscut faptul că inculpații și au adus și ascuns droguri la locuința sa.

Curtea constată nefondate criticile formulate de către inculpată, probatoriul administrat în cauză infirmând apărările formulate în cadrul cercetării judecătorești în fața instanței de fond, dar și în apel.

Instanța de apel reține că în cursul urmăririi penale inculpata arata că "și au adus două plăci și ceva de ciocolată, adică de drog.cei doi m-au rugat când au adus marfa respectivă să o ascundă la mine motivându-mi că ei nu o pot ține la ei acasă deoarece lui ăi era frică de tatăl său și nu voia să afle acesta cu ce se ocupă, iar lui îi era teamă să nu i-o ia de la domiciliu, zis. recunosc și regret că am depozitat la mine acasă cantitatea de drog adusă de și "(vol. II filele 76-79 ),în același sens fiind și declarația inculpatului care precizează că, fiindu-i frică că va fi reclamat la poliție de către inculpatul, împreună cu inculpatul au stabilit să lase cantitatea de droguri sustrasă, la locuința inculpatei, " fapt cu care aceasta a fost de acord" (filele 48,49 vol. II ). Probatoriul este completat de declarația martorei (filele 54-56 vol. III ), prietena inculpatei și care locuia împreună cu aceasta de mai mulți ani, care arată că inculpații și "au hotărât să lase marfa acasă la până în momentul când găseau cumpărători pentru ea și reușeau să o vândă, fapt pe carel-a acceptat",martora precizând și faptul că o parte din "marfă" a fost ascunsă într-o"jucărie din pluș din camera, deoarece nu voiam ca mama mea și bunica să afle că și țineau marfa la acasă".Susținerile martorei sunt confirmate și de procesul verbal de percheziție domiciliară (filele 306 - 311 vol. II ), efectuată în prezența inculpatei, a martorei dar și a bunicii inculpatei, ocazie cu care au fost găsite și ridicate, atât din sertarul unei noptiere cât și din interiorul unei jucării de pluș, diverse cantități de hașiș.

Ulterior, în fața instanței, atât inculpata cât și și martora au revenit asupra acestor declarații, fără însă să ofere o justificare serioasă asupra motivului ce i-a determinat să adopte o altă poziție decât cea din cursul urmăririi penale. Inculpata a susținut că în cursul urmăririi penale i-a fost frică și nu a fost lăsată să ia legătura cu mama sa, uitând însă, că, percheziția domiciliară a fost efectuată în prezența bunicii sale, ocazie cu care aceasta a oferit explicații în privința substanței găsite, arătând că aceasta reprezintă "ciocolată" și a fost adusă la locuința sa de către și.

Inculpatul nu oferă nicio explicație care să justifice poziția sa procesuală, arătând în fața instanței de fond că a ascuns drogurile la locuința inculpatei împreună cu fără ca aceasta să cunoască, precizând însă că inculpata a consumat droguri împreună cu el și cu (fila 136 vol. II i), iar în apel justificând că nu au fost prezenți părinții săi la momentul luării declarației.

Aceeași variantă este susținută și de inculpatul care arată că drogurile sustrase de către inculpatul nu au fost lăsate niciodată la locuința inculpatei.

Martora arată că declarația din cursul urmăririi penale nu reflectă adevărul și i-a fost dictată de către organele de poliție și de procuror, "uitând" și aceasta că ea a fost cea care a indicat organelor de poliție jucăria de pluș unde se aflau ascunse drogurile, astfel cum rezultă din procesul verbal de percheziție domiciliară (filele 306 - 311 vol. II ).

Aceleași aspecte, privind pretinsele abuzuri exercitate pe parcursul urmăririi penale, rezultă și din depoziția inculpatului care susține că a fost amenințat să declare că drogurile au fost ascunse la locuința inculpatei, fiind obligat să scrie după dictare, spunându-i-se că altfel "înfundă pușcăria" (filele 180-181 apel). Curtea constată însă că, în niciuna din declarațiile date de acest inculpat în cursul urmăririi penale nu a învederat aspectele despre care în apel susține că ar fi fost amenințat să le declare, dimpotrivă, aducându-i-se la cunoștință că în locuința prietenei sale a fost găsită o cantitate de hașiș, arată că aceasta îi aparține lui "" (inculpatul ) și "nu știu de ce se afla în locuința respectivă" (fila 18 vol II ).

Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de către inculpatul, Curtea reține însă că la data de 7.05.2008 inculpatul îi povestește inculpatei cum"pe(inculpatul )l-a dat cineva important în primire la poliție", în chestiunea "cu marfa",spunându-i să fie atentă, să facă curat " bine rău de tot", " la sânge" (filele 158-161 vol. V p)

Instanța de apel constată așadar că toate declarațiile ulterioare ale inculpaților și martorei sunt total nesincere, fiind făcute numai în scopul exonerării de răspundere penală a inculpatei, probatoriul administrat în cauză, astfel cum a fost mai sus expus, confirmând vinovăția acesteia.

Încadrarea juridică dată faptei este corectă, în drept fata acesteia de a accepta ascunderea la domiciliul său a unei cantități de droguri de risc destinată punerii în circulație întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000.

În raport de natura și gravitatea deosebită a faptei dar și de datele care caracterizează persoana minorei, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond s-a orientat spre aplicarea unei pedepse, luarea unei măsuri educative față de aceasta nefiind suficientă.

În ceea ce privește pedeapsa 1 an închisoare ce i-a fost aplicată, în primul rând se constată că instanța de fond a reținut în mod global dispozițiile art. 74.pen. fără să indice care sunt în concret circumstanțele atenuante pe care le apreciază incidente în cauză. Din motivarea hotărârii rezultă că au fost avute în vedere doar dispozițiile art. 72 alin. 2.pen. respectiv vârsta, lipsa de supraveghere a părinților circumstanțele în care a săvârșit fapta, fiind prietena inculpatului, împrejurări cărora li s-a dat relevanța unor circumstanțe atenuante. Oricum, doar în calea de atac a inculpatei, această nelegalitate nu ar putea fi corectată, fiindu-i evident favorabilă reținerea în totalitate a tuturor circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de lege.

Referitor la cuantumul acesteia, Curtea apreciază că acesta a fost în mod corect individualizat, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul ei special, instanța de apel constatând că au fost valorificate toate aspectele care puteau conferi caracter atenuant faptei sale.

Alte aspecte de nelegalitate ale sentinței, constatate din oficiu, și care nu îngreunează situația inculpatei în propriul apel, vizează dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei în temeiul dispozițiilor art. 81.pen. în condițiile în care inculpata este și în prezent minoră, precum și nerespectarea deciziei XLIX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind aplicarea pedepselor accesorii inculpaților minori, instanța de fond nefăcând referire la faptul că interzicerea exercițiului drepturilor stabilite (art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pen.) are loc după împlinirea de către inculpată a vârstei de 18 ani.

Ca atare, și sub acest aspect sentința primei instanțe va fi desființată.

În ceea ce priveștecelelalte motive de apel formulate de cătreinculpatul

În afara criticilor privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din legea 39/2003, critici pe care, astfel cum s-a arătat mai sus instanța le-a apreciat întemeiate, (inculpatul urmând a fi achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen.), acesta a mai solicitat achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, arătând că nu există probe din care să rezulte că drogurile ar fi fost ulterior vândute, și că, în realitate le-ar fi consumat împreună cu martorul. De asemenea s-a solicitat înlăturarea agravantei prev. de art. 14 alin. 1 lit. d din Legea 143/2000, arătând că nu a avut cunoștință de faptul că inculpatul era minor, și redozarea pedepsei dispusă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, în raport de poziția sa procesuală sinceră și de datele care îl caracterizează favorabil, student, necunoscut cu antecedente penale, cu o conduită bună în societate anterior săvârșirii infracțiunii, dar și împrejurarea că fapta a fost comisă sub amenințarea inculpatului, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 73 lit. b pen.

Curtea constată că în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc pev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. fapta constând în aceea că, la solicitarea inculpatului, acesta s-a implicat în încercarea de recuperare a unei cantități de 80 de grame de hașiș, care fusese sustrasă de către inculpatul, după care inculpatul a vândut printre studenți aproximativ 35 de grame de hașiș, droguri pe care le primea fie de la inculpatul fie de la.

În primul rând este de precizat faptul că, pentru o parte din cantitatea de hașiș primită de la cei doi inculpați ( 5 grame), inculpatul a fost trimis în judecată într-un dosar separat, A pe rolul Tribunalului Argeș (nr-), format urmare de denunțului martorului.

Deși în mod evident, faptele pentru care inculpatul era trimis în judecată în dosarul - al Tribunalului Argeș constituiau acte materiale ale aceleiași infracțiuni pentru care acesta a fost trimis în judecată în prezenta cauză, fiind vorba despre o unică infracțiune săvârșită în formă continuată, ce atrăgea incidența cazului de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. c pen. când reunirea cauzelor era obligatorie, conform art. 37 alin. 3.pen. instanța de fond nu a procedat în acest sens, cu toate că era sesizată de Tribunalul Argeș.

Cum cauzele nu mai sunt în prezent în același stadiu procesual, dosarele nu mai pot fi reunite. Această împrejurare nu poate însă determina desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare doar în apelul inculpatului, fiind evident că reluarea întregului ciclu procesual ar aduce atingere dreptului său la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât acesta se află în stare de arest preventiv iar, pe de altă parte, dispozițiile procesual penale penală oferă posibilități de rezolvare ulterioară a acestei probleme, în acest sens fiind prevederile art. 449 alin. 1 lit. c proc.pen.

În ceea ce-l privește pe inculpat și apărările pe care și le-a formulat în apel, Curtea constată că acesta nu a avut o poziție procesuală constantă, inițial, în cursul urmăririi penale, în prezența apărătorului ales, recunoscând faptul că cei doi inculpați i-au trimis "cantitățile de 10 și 25 grame hașiș pentru a le vinde colegilor de facultate, fapt pe care l-am și făcut cu suma de 250.000 lei gramul"(fila 62 vol.II ), pentru ca ulterior, în cursul judecății să afirme că întreaga cantitate, în afara celor 5 grame (pentru care este cercetat într-un dosar separat) a consumat-

Materialul probator administrat infirmă aceste apărări, Curtea reținând depoziția martorului (filele 13-18 vol. III ), (fila 116 vol. IV i) care se coroborează cu susținerile inițiale ale inculpatului dar și cu aspectele rezultate din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat -. V fila 360- discuție cu inculpatul - "m-a sunat unu acum că vrea 10 ", context în care îi trimite a doua zi 10 "adidași", vol. V, fila 336, discuție între inculpatul și, acesta spunându-i că "l-a sunat unu că mai vrea",vol. V fila 334 discuție inculpatul și o persoană necunoscută, inculpatul spunându-i acestuia că i-a vândut celui de la 108 "5 tricouri cu 1 milion".

Referitor la agravanta prevăzută de dispozițiile art. 14 alin. 1 lit d din Legea 143/2000, Curtea constată că aceasta este o circumstanță reală care devine incidentă numai în condițiile art. 28 alin. 2.pen. respectiv în măsura în care a fostcunoscutăsauprevăzută.

Curtea constată că, deși atât inculpatul cât și inculpatul apelant susțin că s-au cunoscut întâmplător, la un bar, cu doar 3-4 luni în urmă, când ar fi făcut schimb de numere de telefon, din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre cei doi inculpați rezultă în mod evident că între aceștia se cunoșteau de mai mult timp, inculpatul adresându-i se acestuia cu apelativul "nașule".Pe de altă parte, dacă între cei nu exista o relație anterioară, de prietenie, de încredere reciprocă, este greu de crezut că inculpatul îl contacta telefonic și îi cerea cantitatea de 100 grame hașiș, și imediat, a doua zi, inculpatul se întâlnea cu acesta în B pentru a-i înmâna aproximativ 80 grame hașiș. Nu în ultimul rând este de precizat și împrejurarea că, fie și numai constituția fizică a inculpatului dovedea faptul că acesta este minor, astfel că, chiar și pentru ipoteza în care apărările inculpatului ar fi reale, agravanta ar fi fost incidentă în cauză.

S-a mai invocat faptul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinat de amenințările la care a fost supus din partea inculpatului, ceea ce ar conduce la reținerea obligatorie a circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. b pen.

Curtea reține într-adevăr, din depoziția martorului, că inculpatul a fost amenințat de inculpatul, însă aceste amenințări au intervenit în contextul în care inculpatul luase cantitatea de 80 grame hașiș de la și urmărea să i-o restituie inculpatului, intervenția lui determinându-l să-i înapoieze drogurile inculpatului.

atenuantă invocată nu este incidentă în cauză, în condițiile în care eventualele amenințări au fost exercitate asupra inculpatului ulterior intrării acestuia în posesia cantității de 80 grame hașiș, când acest act material al infracțiunii fusese consumat, iar, în privința actelor materiale ulterioare, acesta s-a implicat de bună-voie în vânzarea drogurilor.

În ceea ce privește pedeapsa ce i-a fost aplicată, de 4 ani închisoare, Curtea apreciază că, prin modul în care a procedat prima instanță, analizând situația acestui inculpat împreună cu cea a inculpaților, și, aplicându-le tuturor aceeași pedeapsă, au fost ignorate aspecte care caracterizau favorabil persoana acestuia și îl diferențiau față de ceilalți coinculpați. Astfel, deși gradul de pericolul social al faptei este unul ridicat, cantitatea de droguri în traficarea căreia s-a implicat (fie în modalitatea recuperării de la un inculpat la altul, fie în modalitatea vânzării), este de asemenea ridicată, deși, ca și ceilalți inculpați acesta a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal, totuși acesta se află la prima abatere, este student în cadrul Academiei de studii Economice din B, preocupat de continuarea studiilor și realizarea în plan profesional.

Aceste date care caracterizează persoana inculpatului, justifică, în opinia Curții, reducerea pedepsei aplicate până la minimul special de 3 ani închisoare, astfel că sentința primei instanțe urmează să fie desființată și sub acest aspect. Nu se impune însă suspendarea executării acestei pedepse și nici executarea pedepsei sub supraveghere, scopul pedepsei neputând fi atins decât în condițiile executării acesteia în regim de detenție, inculpatul neconștientizând și minimalizând gravitatea faptelor sale, astfel cum rezultă din concluziile referatului de evaluare.

În ceea ce privește pedeapsa complementară, ce ar fi trebuit aplicată de către C în urma reindividualizării pedepsei principale, argumentele dezvoltate anterior în cazul inculpatului sunt incidente și în situația inculpatului.

Asupra apelului formulat de inculpatul a G

Inculpatul în apelul său a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 20 rap. la art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000, arătând că heroina pe care urma să o achiziționeze de la inculpatul era destinată consumului propriu.

În sarcina inculpatului a G se reține, că, în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, în sensul vânzării unui cantități de 4 grame heroină, droguri pe care inculpatul urma să le revândă, la data de 13 mai 2008 s-a întâlnit cu inculpatul în vederea primirii drogurilor, tranzacție care nu a fost perfectată datorită intervenției premature a organelor de poliție care i-au imobilizat pe cei doi înainte ca acesta din urmă să intre în posesia heroinei.

Apărările formulate de către inculpat sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză. În primul rând, Curtea reține procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între cei doi inculpați precum și între și inculpatul. Astfel, din discuția dintre aceștia din urmă, Curtea reține că inculpatul a urma să vândă drogurile și să achite contravaloarea acestora ulterior, "am vorbit cu băiatu.dar. nu are bani""că acesta știe să o îndoaie", "că o dă el, o face mai departe"(filelel 46-47 vol V ), aspect ce se coroborează cu procesul verbal de percheziție corporală, asupra inculpatului a Gg ăsindu-se, la momentul imobilizării sale de către organele de poliție, numai suma de 1 leu.

De asemenea, se constată că inculpatul a Ga fost într-adevăr dependent de heroină în cursul anului 2006, astfel cum o dovedesc actele medicale depuse la dosar (filele 201-208 vol II ) însă, la momentul la care a fost depistat încercând să încheie tranzacția, aceasta nu mai consuma acest drog. Concluzia rezultă din Buletinul de analiză nr. 40/u din 14.05.2009 (fila 95 vol III ) care stabilește că în analizele de sânge și urină ale inculpatului nu s-au evidențiat substanțe psihoactive sau stupefiante.

Nu în ultimul rând, este de precizat și faptul că inculpatul a avut o poziție procesuală oscilantă, modificându-și apărările în funcție de probatoriul administrat. Astfel, în cursul urmăririi penale acesta arată că i-a propus să îi vândă heroină, însă a refuzat această propunere, întâlnirea din Otopeni fiind stabilită în vederea achiziționării de marijuana sau hașiș, inculpatul arătând că este consumator al acestor droguri (filele 66-69 vol. II ), în fața instanței arătând însă că este consumator de heroină și aceasta era destinată consumului propriu ( vol. II file 2286, fila 174 apel).

Ca atare, în raport de cele reținute anterior, Curtea constată neîntemeiate criticile formulate în apel, încadrarea juridică dată faptei de către prima instanță fiind corectă și susținută de materialul probator.

Referitor la pedeapsa ce i-a fost aplicată, de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, Curtea, fiind doar în calea de atac a inculpatului, apreciază că nu există nici un fel de argumente de fapt sau de drept care să conducă la redozarea acesteia, în sensul micșorării. Ca și în cazul inculpatei, se constată că prima instanță a reținut global dispozițiile art. 74.pen. deși în considerentele hotărârii face referire numai la dispozițiile art. 74 lit. a pen. aspecte care nu mai pot fi însă corectate în lipsa apelului parchetului.

Ca atare, constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie în ceea ce-l privește, Curtea urmează să respingă apelul inculpatului ca nefondat.

În raport de toate aceste considerente,Curtea urmează a admite apelurile formulate de inculpații, va desființa în parte sentința apelată și rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003.

În baza art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 va condamna inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 2 alin. 2 din legea 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. 2. pen. și 76 alin. 1 lit. a pen. va condamna același inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de M risc.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

Conform art. 71.pen. vor interzise inculpatului pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pen.

Va descontopi pedeapsa finală de 11 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c pen. 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 14 alin. 1 lit. d din Legea 143/2000 și 11 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. va achita inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003.

În baza art. 2 alin. 2 din legea 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. 2 pen. și 76 alin. 1 lit. a pen. va condamna inculpatul la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de M risc.

Va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoarea aplicată în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 14 alin. 1 lit. d din Legea 143/2000, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

Conform art. 71.pen. vor fi interzise inculpatului pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pen.

Va descontopi pedeapsa finală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c pen. 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 14 alin. 1 lit. c și d din Legea 143/2000 și 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. va dispune achitarea inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003.

În baza art. 2 alin. 1 din legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 14 alin. 1 lit. d din Legea 143/2000 va condamna inculpatul la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

Va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoarea aplicată în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Legea 143/2000, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.

Conform art. 71.pen. vor fi interzise inculpatului pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pen.

Va desconti pedeapsa finală de 5 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 99.pen. 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. art. 14 alin. 1 lit. c din Legea 143/2000 și art. 99.pen. și 9 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1 cu aplic. din Legea 143/2000 și art. 41 alin. 2.pen. și art. 99.pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. va dispune achitarea inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003.

În baza art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 99.pen. va condamna inculpatul la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

Va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 9 luni închisoarea aplicată în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Legea 143/2000 și art. 99.pen. urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

Conform art. 71.pen. vor fi interzise inculpatului pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pen.

Va descontopi pedeapsa finală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c pen. 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 14 alin. 1 lit. d din Legea 143/2000

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. va dispune achitarea inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003.

În baza art. 2 alin. 1 din legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 14 alin. 1 lit. d din Legea 143/2000 va condamnă inculpatul la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

Conform art. 71.pen. vor fi interzise inculpatului pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pen.

Va descontopi pedeapsa finală de 2 ani închisoare aplicată inculpatei în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 99.pen. și 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 99.pen. și art. 74-76.pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. va achita inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003.

Conform art. 71.pen. vor fi interzise inculpatei, după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata executării principale de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 99.pen. și art. 74-76.pen. ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pen.

În baza art. 110. pen. rap. la art. 81.pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 99.pen. și art. 74-76.pen. pe un termen de încercare de 3 ani.

Va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83.pen.

Conform art. 71 alin. 5.pen. pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

Vor fi menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, Curtea constatând că sub celelalte aspecte, astfel cum s-a arătat anterior, fie aceta este legală și temeinică, fie nelegalitățile constatate nu mai pot fi corectate în calea de atac a inculpaților.

Vor fi respinse ca nefondate apelurile inculpaților G, G,.

Se va menține starea de arest a inculpaților, și. Curtea apreciind că temeiuile care au justificat luarea măsurii preventive se mențin, în raport de natura și gravitatea faptelor pentru care în apel s-a menținut soluția de condamnare, lăsarea acestora în libertate prezentând în continuare pericol pentru ordinea publică.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, și de la 14 mai 2008 la zi.

În raport de soluția de respingere a apelurilor, inculpații G, G, vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare legate de soluționarea apelurilor formulate de inculpații, și vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Admite apelurile formulate de inculpații, împotriva sentinței penale 86 din 30 iunie 2009 Tribunalului Teleorman.

Desființează în parte sentința apelată și rejudecând:

1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003.

În baza art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 condamnă inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 2 alin. 2 din legea 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. 2. pen. și 76 alin. 1 lit. a pen. condamnă același inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de M risc.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

Conform art. 71.pen. interzice inculpatului pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pen.

2.Descontopește pedeapsa finală de 11 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c pen. 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 14 alin. 1 lit. d din Legea 143/2000 și 11 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003.

În baza art. 2 alin. 2 din legea 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. 2 pen. și 76 alin. 1 lit. a pen. condamnă inculpatul la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de M risc.

Contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoarea aplicată în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 14 alin. 1 lit. d din Legea 143/2000, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de5 ani închisoare.

Conform art. 71.pen. interzice inculpatului pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pen.

3.Descontopește pedeapsa finală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c pen. 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 14 alin. 1 lit. c și d din Legea 143/2000 și 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003.

În baza art. 2 alin. 1 din legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 14 alin. 1 lit. d din Legea 143/2000 condamnă inculpatul la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

Contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an închisoarea aplicată în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Legea 143/2000, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de4 ani închisoare.

Conform art. 71.pen. interzice inculpatului pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pen.

4.Descontopește pedeapsa finală de 5 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 99.pen. 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. art. 14 alin. 1 lit. c din Legea 143/2000 și art. 99.pen. și 9 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1 cu aplic. din Legea 143/2000 și art. 41 alin. 2.pen. și art. 99.pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003.

În baza art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 99.pen. condamnă inculpatul la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

Contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 9 luni închisoarea aplicată în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Legea 143/2000 și art. 99.pen. urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de3 ani închisoare.

Conform art. 71.pen. interzice inculpatului pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pen.

5.Descontopește pedeapsa finală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. c pen. 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 14 alin. 1 lit. d din Legea 143/2000

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. achită inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003.

În baza art. 2 alin. 1 din legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 14 alin. 1 lit. d din Legea 143/2000 condamnă inculpatul la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

Conform art. 71.pen. interzice inculpatului pe durata executării principale, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pen.

6. Descontopește pedeapsa finală de 2 ani închisoare aplicată inculpatei în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 99.pen. și 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 99.pen. și art. 74-76.pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. achită inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003.

Conform art. 71.pen. interzice inculpatei, după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata executării principale de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 99.pen. și art. 74-76.pen. ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b pen.

În baza art. 110. pen. rap. la art. 81.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 99.pen. și art. 74-76.pen. pe un termen de încercare de 3 ani.

Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83.pen.

Conform art. 71 alin. 5.pen. pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Respinge ca nefondate apelurile inculpaților G, G,.

Menține starea de arest a inculpaților, și.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, și de la 14 mai 2008 la zi.

Obligă inculpații G, G, la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare legate de soluționarea apelurilor formulate de inculpații, și rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul de 300 lei va fi avansat din fondurile Ministerului d e Justiție.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru Ministerul Public și inculpații G, G, și, și de la comunicare pentru ceilalți inculpați.

Pronunțată în ședință publică azi 11.12.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red/ dact. RL/ 7 ex.

26.01.2010

Președinte:Lucia Rog
Judecători:Lucia Rog, Andreea Cioată

Vezi şi alte speţe de drept penal: