Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 1
Ședința publică de la 15 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Iulia Elena I -
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 697 din data de 19 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 11680/2005.
Conform art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul apelant în stare de deținere asistat de av., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, că la termenul de judecată anterior cauza a fost amânată din lipsă de apărare pentru inculpatul apelant, că la termenul de judecată de astăzi urmează a se pune în discuția contradictorie a părților recalificarea cererii formulate de inculpat ca fiind o cerere de repunere în termenul de apel și nu un apel peste termen, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. pentru inculpatul apelant învederează instanței că a luat legătura cu acesta și este vorba despre un apel peste termen, în sensul că apelul a fost declarat în termenul de 10 zile de la începerea executării pedepsei.
Curtea interpelează apărătorul inculpatului apelant dacă cererea acestuia se referă la repunerea în termenul de apel.
Av. pentru inculpatul apelant învederează instanței că, într-adevăr, este vorba despre o cerere de repunere în termenul de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că întrucât inculpatul a fost prezent la dezbateri, este de acord cu repunerea în termenul de apel.
Av. pentru inculpatul apelant arată că la dosarul cauzei există suficiente indicii că nu a fost declarat apel în cauză. Inculpatul a lipsit la dezbateri, hotărârea i-a fost comunicată la domiciliu, unde, pe dovada de comunicare este consemnat "destinatar plecat din țară". Inculpatul a plecat din țară în anul 2006, când încă se aplicau vize pe pașaport, astfel încât, pentru a face dovada acestor susțineri, se poate depune la dosar copia pașaportului inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că la dosarul cauzei există dovezi cu privire la faptul că inculpatul a fost plecat din țară, însă nu acesta a fost motivul pentru care nu s-a declarat apel. Inculpatul trebuie să facă dovada că a fost în imposibilitate a declara apel în cauză, oriunde s-ar fi aflat. El a fost prezent la toate termenele de judecată și deci avea cunoștință de faptul că urmează a se da o hotărâre în cauză.
Av. pentru inculpatul apelant consideră că se încalcă un drept procesual garantat al acestuia. În cauza despre care inculpatul avea cunoștință că se află pe rolul instanței de judecată se putea pronunța și o soluție de achitare, însă, cât timp inculpatul a lipsit la dezbateri, iar de pe dovada de comunicare rezultă că era plecat din țară, el nu putea declara apel. Dacă se consideră că este necesar, inculpatul poate face dovada că la momentul pronunțării soluției instanței de fond era plecat din țară.
Față de cererea apărătorului inculpatului apelant prin care solicită a se dispune administrarea probei cu acte pentru a se face dovada că acesta era plecat din țară la momentul pronunțării și comunicării hotărârii instanței de fond, curtea respinge această cerere întrucât la dosarul cauzei există deja acte cu privire la această împrejurare.
Apărătorul inculpatului apelant arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în apel.
Av. pentru inculpatul apelant solicită a se constata că acesta a declarat în termen apel, urmând a fi admisă cererea lui de repunere în termenul de apel. Inculpatul a fost încarcerat la data de 29.12.2008, iar apelul a fost declarat la 04.11.2008, în termenul de 10 zile prevăzut de lege.
În ceea ce privește fondul cauzei, solicită a se constata că din susținerile inculpatului rezultă că acesta nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de tăinuire, că la momentul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie de către coinculpat el era pe stradă, era în stare de ebrietate și nu a realizat ce se întâmplă. În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, lipsind intenția. Solicită admiterea apelului și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în raport de prevederile art. 364 Cod procedură penală, consideră că în cauză inculpatul nu a făcut dovada prevăzută de lege pentru repunerea în termenul de apel. Este adevărat că apelul a fost declarat în termenul de 10 zile de la data de 29.10.2008, când a fost arestat în baza mandatului european, însă hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată astfel că apelul este tardiv.
Pe fond, arată că aceleași aspecte au fost susținute și la instanța de fond, care a analizat întreg materialul probator administrat în cauză, inclusiv declarațiile martorilor oculari, soluția de condamnare pronunțată fiind legală și temeinică. Solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că deși a fost în țară de 4 ori, a fost arestat abia în 2008. Solicită repunerea în termenul de apel, admiterea apelului și achitarea sa.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
CURTEA DE APEL,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 697 din 19.10.2006 a Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:
A condamnat inculpații:
1., fiul lui și, născut la 07.06.1981 în I, domiciliat în sat, com., jud. I, fără antecedente penale la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211, alin. 1 și 2, lit. c cod penal cu aplicarea art. 74, lit. c și 76, lit. b cod penal.
A aplicat inculpatului dispozițiile art. 71, 64, lit. a - c cod penal.
În baza art. 81 cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe o durată de 5 (cinci) ani ce reprezintă termen de încercare, conform art. 82 cod penal.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal.
2., fiul lui și, născut la 31.07.1983 în com., jud. I, domiciliat în sat, com., recidivist, la pedeapsa de l (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221, alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 37, lit. a cod penal.
În baza art. 61 cod penal a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 365 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 688/ 09.10.2003 a Tribunalului Iași.
A aplicat inculpatului dispozițiile art. 71, 64, lit. - c cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală a constatat prejudiciul integral recuperat.
În baza art. 191 obligat inculpatul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul la plata sumei de 200 RON în care este inclusă și suma de 100 RON onorariu apărător din oficiu către Baroul Iași ce va fi avansată din fondurile speciale al Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 18.04.2005, inculpații se deplasau pe b-dul - spre zona, în jurul orei 14,00 aceștia au ajuns în apropierea Universității de, împrejurare în care au observat pe trotuarul opus două grupuri de tinere. În primul dintre ele se aflau martorele, și, iar în cel de-al doilea partea vătămată și martora -, observând că aceasta avea un telefon mobil prins cu șnur.
În acel moment inculpatul a hotărât să sustragă telefonul, sens în care, pentru a pune în practică hotărârea infracțională, acesta a mers chiar lângă partea vătămată, în partea a sensului de deplasare. Când a trecut pe lângă ea, inculpatul a întrebat: "Ce fac fetele?", după care, în momentul următor a prins cu mâna dreaptă de telefon și a tras, șnurul s-a rupt, astfel că inculpatul a intrat în posesia telefonului victimei. Imediat după aceea inculpatul a părăsit zona în fugă, fiind urmat de inculpatul. Observând un echipaj de poliție în zona Liceului sportiv, partea vătămată, însoțită de martore au sesizat incidentul. în scurt timp, inculpații au fost identificați și reținuți pentru cercetări,
Faptele reținute și descrise anterior realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211, alin. 1 și alin. 2, lit. c cod penal și respectiv tăinuire, prev. de art. 221, alin. 1 cod penal.
Atât sub aspectul laturii obiective cât și cu privire la vinovăția făptuitorilor, faptele sunt dovedite, fără echivoc, cu mijloacele de probă administrate în cauză: plângere și declarația părții vătămate, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de predare a telefonului mobil de către inculpatul, declarațiile martorei - care a surprins vizual momentul deposedării victimei și declarațiile martorelor, și coroborate cu depozițiile inculpaților care au recunoscut integral comiterea faptelor.
Din analiza probelor existente în cauză Tribunalul apreciază că, în speța de față, sunt îndeplinite condițiile specifice infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 Cod penal, în sensul folosirii violenței asupra persoanei prin intermediul obiectului.
În acest sens, practica judiciară a statuat că acțiunea de smulgere a obiectului purtat de victimă este o acțiune prin excelență violentă, întrucât vizează înfrângerea forței fizice pe care victima o exercită pentru a purta obiectul al gât. Sub aspectul existenței infracțiunii de tâlhărie este lipsit de semnificație dacă desprinderea obiectului de la gâtul victimei s-a făcut, dintr-o dată, prin surprinderea acesteia sau ca urmare a înfrângerii împotrivirii sale.
Reținând vinovăția inculpaților, instanța va dispune, ca o consecință juridică firească, tragerea acestora la răspundere penală.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpaților, instanța ca avea în valoare atât gradul de pericol social concret al faptelor comise și urmările acestora, împrejurarea că prejudiciul creat a fost integral recuperat, precum și atitudinea sinceră și cooperantă manifestată de inculpați pe parcursul procesului penal.
În considerarea acestor circumstanțe, instanța apreciază faptul că scopul pedepsei de reeducare a făptuitorilor și de prevenire a comiterii de noi fapte penale se poate realiza și prin aplicarea unor sancțiuni orientate spre minimul special prevăzut de lege.
În cazul inculpatului dispuse suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind îndeplinite integral cerințele prev. de art. 81 cod penal atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate cât și a lipsei antecedentelor penale.
În baza art. 83 cod penal, instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul comiterii de noi fapte penale în perioada termenului de încercare.
Față de starea de recidivă postcondamnatorie reținută în sarcina inculpatului, instanța va dispune ca executarea pedepsei cu închisoarea aplicată acestuia să se realizeze în regim privativ de libertate.
În baza art. 71 Cod penal se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 Cod penal pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 14 și 346 cod procedură penală se va constata prejudiciul integral recuperat prin restituirea în natură a obiectului sustras.
Hotărârea astfel pronunțată a fost apelată de către inculpatul, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei condamnări pentru fapta reținută în sarcina sa, câtă vreme nu se face vinovat de comiterea acesteia, în sensul că nu avea cunoștință de proveniența bunului, astfel cum rezultă și din probele dosarului. De asemenea, inculpatul a formulat cerere de repunere în termenul de apel, în condițiile art. 364 cod proc. pen. Arată inculpatul că nu a fost prezent la pronunțarea hotărârii de care a aflat abia în momentul încarcerării, întrucât hotărârea nu i-a fost comunicată la domiciliu în condiții de legalitate, în sensul că nu se afla în țară la momentul respectiv, formulând apel la data încarcerării, respectiv 29.10.2008. Precizează inculpatul apelant că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 364 cod proc. pen. în sensul că a declarat apelul în cel mult 10 zile de la începerea executării, fiind totodată într-o împrejurare temeinică de a declara apel în termen legal, în sensul că era plecat din țară la data pronunțării și comunicării hotărârii apelate. Solicită admiterea apelului peste termen și, pe fondul cauzei, achitarea în temeiul art. 10 lit. d cod proc. pen.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de apel invocat și în raport de dispozițiile art. 371 cod proc. pen.Curtea constată că nu este întemeiată cererea de repunere în termenul de apel, apelul fiind tardiv, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit art. 363 alin. 3 Cod procedură penală, termenul de apel este de 10 zile.
Pentru părți, momentul de la care curge termenul de apel este în funcție de prezența sau absența acestora la dezbateri sau la pronunțare. Astfel, potrivit art. 363 alin. 3 cod procedură penală, pentru partea care afost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.
Așadar legea nu impune ca prezența la dezbateri sau la pronunțare să fie cumulativă, ci alternativă, în sensul că dacă partea a fost prezentă fie la unul din cele două momente, dezbatere sau pronunțare, fie la amândouă, termenul pentru exercitarea căii de atac curge tot de la pronunțare.
Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. În această situație, termenul curge de la comunicarea legal îndeplinită. În cauză, procedura de comunicare a dispozitivului hotărârii apelate pentru inculpatul, care a lipsit la termenul de pronunțare, a fost legal îndeplinită atât prin afișare la domiciliul cunoscut, cât și prin afișare la ușa consiliului local. Având în vedere că inculpatul apelant se sustrăgea de la executarea pedepsei aplicate prin sentința apelată, acesta a fost dat în urmărire internațională, fiind emis pe numele său și un mandat european de arestare. Astfel, la data de 27.10 2008 inculpatul a fost depistat și reținut de autoritățile ungare, fiind predat la data de 29.10.2008 autorităților române.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul apelant a fost prezent la mai multe termene în fața instanței de fond, și în cursul urmăririi penale, fiind audiat de instanță la termenul din 18.05.2006, când a formulat și probe în apărare. Ulterior, inculpatul nu s-a mai prezentat în instanță, rezultând din actele dosarului că a părăsit țara.
În vederea repunerii în termenul de apel, instanța trebuie să constate existența cumulativă a două condiții, și anume: întârzierea să fie determinată de o cauză temeinică de împiedicare a declarării apelului și cererea de apel să fie făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei. dacă în ceea ce privește a doua condiție nu sunt discuții, fiind îndeplinită, în sensul că cererea de apel a fost făcută în termenul menționat, instanța de apel urmează să constate că, în cauză, nu este îndeplinită prime condiție. Deși legea nu menționează ce se înțelege prin " cauză temeinică de împiedicare", raportându-ne la dispozițiile art. 386 lit. b cod proc. pen. rezultă că o astfel de cauză trebuie să se datoreze unei împrejurări excepționale și care trebuie apreciată în funcție de anumite realități care pot să împiedice partea să exercite dreptul procesual în termenul legal. Or, plecarea inculpatului din țară nu poate constitui în condițiile date - respectiv faptul că această plecare nu s-a datorat, în situația în care inculpatul avea cunoștință de procesul penal desfășurat împotriva sa, și care urma să se finalizeze prin pronunțarea unei hotărâri ( aspecte de care inculpatul avea cunoștință având în vedere impresionanta sa antecedență penală), unor împrejurări mai presus de voința sa ( de exemplu, o stare de boală care reclama tratament în alt stat, sau orice altă situație obiectivă și de neînlăturat) -o cauză temeinică de împiedicare a declarării apelului în termenul legal.
Motivarea inculpatului potrivit căreia nu a avut cunoștință de hotărârea pronunțată nu culpabilizează instanța de judecată, care și-a îndeplinit obligațiile legale de comunicare, cu atât mai mult cu cât era și obligația și datoria inculpatului să se intereseze de modul în care s-a finalizat procedura judiciară desfășurată împotriva sa. A admite contrariul, în sensul că plecarea benevolă din țară a unui inculpat în timpul desfășurării unei proceduri judiciare împotriva sa și de care avea cunoștință ar putea fi considerată drept cauză temeinică de împiedicare a declarării apelului în termen legal, ar însemna că poate fi invocată propria turpitudine și rea credință în susținerea intereselor sale, respectiv pretinsa încălcare a unui drept.
Așa fiind, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în conformitate cu disp. art.364 cod proc. pen să respingă, ca nefondată, cererea inculpatului de repunere în termenul de apel, și pe cale de consecință, să constate că apelul a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de 10 zile prev. de art. 363 cod proc. pen. În consecință, urmează ca, în temeiul disp. art. 379 pct. 1 lit. a cod proc. pen. să respingă, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de apel, formulată de inculpatul.
Respinge ca tardiv apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 697 din data de 19.10.2006, a Tribunalului Iași.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored. /
02 ex.
23.01.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 26.01.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 1 din 15.01.2009 privind pe inculpatul apelant(fiul lui și al lui, născut la 31 Iulie 1983), pentru a fi înmânat acestuia.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 15.01.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 1 din 15.01.2009 privind pe inculpatul apelant(fiul lui și al lui, născut la 31 Iulie 1983), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Ciobanu Iulia Elena
