Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 1

Ședința publică de la 05 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă

JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea

JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul G, deținut în Penitenciarul Iași împotriva deciziei penale nr. 403 din 22.10.2009 a Tribunalului Iași.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent G, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător desemnat din oficiu, lipsă intimații.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Instanța dispune rectificarea încheierii anterioare, în sensul că cel de al treilea judecător din complet este d-na, nu d-na - -, cum greșit a fost consemnat.

Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Av. solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate inculpatului G. Solicită a se avea în vedere că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, de poziția procesuală a inculpatului și față de circumstanțele personale ale acestuia, respectiv faptul că soția sa este nevăzătoare, așa cum rezultă din actul medical depus la fila 51 din dosarul Judecătoriei Iași.Inculpatul a recunoscut parțial faptele reținute în sarcina sa și a arătat că a fost influențat de o altă persoană. Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului și reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului G.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect individualizată în raport de faptele comise și de istoricul persoanei, care a mai avut contact cu legea penală.

Inculpatul G, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut partea sa de vină, respectiv că a lovit partea vătămată, dar nu a sustras nici un bun de la aceasta. De fapt partea vătămată a inițiat conflictul, sunt persoane care au recunoscut că au luat bunurile. Solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei.

Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.

Ulterior deliberării:

INSTANȚA

Asupra recursului penal de față.

Judecătoria Pașcani prin sentința penală nr. 123/6.04.2009 a hotărât condamnarea inculpatului G la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1 și 2 lit. b,c Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 lit. "a" Cod penal. S-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 4.08.2008 la zi. S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului În baza art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din 13.05.2008 și s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu restul rămas neexecutat de 121 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

S-au aplicat inculpatului disp. art. 71Cod penal și 64 lit. "a,b" Cod penal. A fost admisă acțiunea civilă a părții civile și inculpatul a fost obligat să-i achite 100 lei despăgubiri materiale.

S-a confiscat de la inculpat suma de 160 lei. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Numitul, cetățean din Republica M, a formulat o plângere arătând că, în seara de 03.08.2008, în jurul orelor 21,00, în timp ce se deplasa pe drum dinspre spre a fost ajuns din urmă de un care i- cerut să scoată din buzunare tot ce are. Întrucât el refuzat, ul respectiv i- rupt cămașa și pantalonii cu care era îmbrăcat după care i-a luat telefonul mobil Nokia și suma de 5 lei, aceste bunuri căzându-i din buzunar în timp altercației. Ulterior făptuitorul a fugit.

Partea vătămată precizează, în declarațiile sale, că anterior, în aceiași zi, a mers la un bar din localitatea, aici intrând în discuție cu un necunoscut, care l- rugat să-i cumpere o bere, întrucât nu avea nici un. După ce au consumat împreună câte o bere, partea vătămată a părăsit barul și, în timp ce se deplasa pe drum, a fost ajunsă din urmă de acel care i-a cerut pe un ton ferm să scoată tot ce are în buzunare. Pentru că nu s- conform, acesta l-a prins de gulerul tricoului și l- amenințat, după care a luat o piatră vrând să-l lovească. Făptuitorul a tras de pantalonii părții vătămate, rupându-i, acesta l-a împins, fiind zgâriată pe piept.

În timpul altercației, telefonul părții vătămate a căzut pe asfalt și a fost luat de agresor, acesta amenințând partea vătămată cu o piatră.

De asemenea, partea vătămată susține că, în aceiași împrejurare, i-a căzut din buzunarul pantalonilor suma de 5 lei.

Martora, gestionară la barul respectiv, confirmă faptul că văzut cele două persoane pe terasă, aceștia consumând bere și stând împreună.

Prima instanță a constatat că agresarea fizică părții vătămate este confirmată prin raportul de constatare medico-legală din 04.08.2008 în care se arată acesteia i s-au produse excoriații și echimoze, care au necesitat pentru vindecare 2 - 3 zile îngrijiri medicale.

În cauză au fost efectuate cercetări la locul săvârșirii fapte, partea vătămată indicând piatra cu care a fost amenințat de către făptuitor, fiind găsiți și pantalonii rupți ai acesteia.

De asemenea, în cursul cercetărilor a fost efectuată o prezentare pentru recunoaștere, ocazie cu care partea vătămată a recunoscut, din grup, pe inculpat ca fiind persoana care l- agresat anterior și i- sustras bunurile. Acestea aspecte au fost consemnate în procesul-verbal încheiat, fiind confirmate de martorii asistenți și și prin planșele foto de la dosar. De asemenea, și celelalte persoane care au făcut partea din grup, respectiv, G și au confirmat recunoașterea inculpatului de către partea vătămată.

De asemenea, prima instanță a reținut procesul-verbal încheiat la data de 03.08.2008, de constatare a infracțiunii flagrante în care se arată că pe DE 583, se afla un tânăr a căror semnalmente sunt descrise, care se lupta cu o tânără, ținând-o pe aceasta de mână. Tânăra respectivă a fost recunoscută ca fiind partea vătămată, aceasta încercând să scape din mâinile agresorului. La vederea organelor de poliție agresorul i-a dat drumul și aruncat jos un telefon mobil, după care a fugit.

Din declarațiile sale, partea vătămată a arătat că deplasându-se pe acel drum împreună cu martorilor, s-a întâlnit cu acel tânăr care i- cerut pe un ton ferm să scoată tot ce are în buzunare. Acesta a prins-o de gât și a amenințat-o, cerându-i telefonul mobil. De frică, partea vătămată i-a dat telefonul încercând să scape din mâinile agresorului. Ulterior, aceasta și-a recuperat bunul care fusese aruncat pe jos de făptuitor, în momentul când în zona au apărut organele de poliție.

Aceste împrejurări sunt confirmate de martora care a fost de față la acest incident, ea susținând în cursul cercetării judecătorești că ul respectiv a agresat partea vătămată, punându-i, aceasta a căzut jos, după care i-a luat telefonul mobil. În cursul urmării penale, aceasta a susținut că agresarea părții vătămate a fost de altă natură, respectiv, făptuitorul prins-o de gât pe aceasta și a amenințat-o, cerându-i telefonul mobil. Coroborând însă declarațiile sale, rezultă fără îndoială că făptuitorul a agresat fizic partea vătămată cu intenția de a-i lua acesteia bunul respectiv.

De asemenea, prima instanță a reținut procesul-verbal încheiat la data de 03.08.2008, de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de organele de poliței la solicitarea părții vătămată care a reclamant că în ziua respectivă, fost victima unei fapte de tâlhărie.

Din procesul-verbal încheiat rezultă că la data respectivă, la orele 21,30, pe drumul DE 583, pe direcția - Tg., au fost identificați numiții și G, acesta din urmă având asupra sa o geantă de voiaj de culoare neagră, precum și o coasă. Aceștia se aflau în stare de ebrietate și prezentau urme de lovituri în zona feței. Și numitul avea o geantă asupra sa, cei doi declarând că cele două genți le aparțin, ei venind să muncească la SC.

Din declarațiile părții vătămate rezultă că, aflându-se în stația din fața Primăriei, împreună cu fratele său, s-a întâlnit cu inculpatul, între ei izbucnind o altercație, lovindu-se reciproc cu pumnii. După ce partea vătămată a anunțat organele de poliție, s-a întors în centrul localității unde s-a întâlnit din nou cu inculpatul care l-a amenințat că îi va tăia gâtul cu o coasă pe care o avea în mână, inculpatul cerându-i să-i dea ce are în buzunare. Ulterior, acesta l-a lovit cu coasa în zona capului, după care i-a luat geanta pe care o avea alături și, împreună cu, care se afla în apropiere, au plecat.

Partea vătămată a arătat că, în momentul agresării sale, inculpatul era îmbrăcat cu un tricou de culoare albă, iar ulterior, când a fost depistat de organele de poliție, purta un tricou de culoare roșie pe care partea vătămată l-a recunoscut, ca aparținându- În momentul depistării sale, inculpatul avea asupra sa suma de 5 lei, precum și geanta părții vătămate în care se mai aflau doar o parte din bunurile acesteia, care i-au fost restituite proprietarului.

Împrejurările astfel constatate în procesul-verbal sunt confirmate de martorul asistent și de planșele foto de la dosar.

De asemenea, în cursul cercetărilor la fața locului, în centrul localității, sub niște, au fost găsite mai multe bunuri de îmbrăcăminte (o pereche pantaloni și patru tricouri), care au fost recunoscute de partea vătămată ca aparținând-i și restituite acesteia.

În ceea ce-l privește pe martorul, acesta a arătat că la momentul incidentului era în stare de ebrietate, el văzând că inculpatul l-a lovit atunci pe numitul . Ulterior, după un timp, inculpatul a luat o coasă care se afla lângă el, cu care a lovit în cap partea vătămată, după care i-a luat geanta.

Agresarea părții vătămate este confirmată prin raportul de constatare medico-legală în care se arată că aceasta prezintă o plagă contuză la nivelul capului, ce s-a putut produce prin lovire cu corp tăietor (posibil lamă de coasă), care necesită pentru vindecare 7 - 9 zile de îngrijiri medicale.

Prima instanță a reținut în cauză declarația martorului ocular din care rezultă că, în ziua de 03.08.3008, a fost de față la toate faptele descrise mai sus, plimbându-se cu mopedul în zona -.

Astfel, acesta a arătat că a fost oprit de un cetățean pe care, după accent l- recunoscut ca fiind de Republica M și care purta doar un tricou și lenjerie intimă, acesta solicitându-i să anunțe organele de poliție, deoarece a fost bătut de un și deposedat de telefonul mobil. Martorul văzut ul respectiv, care era îmbrăcat cu un tricou alb și care fugea spre o de porumb, descriind semnalmentele acestuia. Martorul a mai arătat că, ulterior, în aceiași zi, în apropierea satului, două tinere care plângeau, l-au chemat, lângă acestea văzând ul indicat anterior de partea vătămată. Acesta încerca să ia telefonul mobil al uneia dintre ele, prinzând-o de mână pe aceasta și amenințând-o cu acte de violență. Martorul a susținut că i- fost frică să se apropie întrucât inculpatul l- observat și a mers să anunțe organele de poliție. El a mai arătat că, după aproximativ 20 de minute, l-a văzut pe inculpat în pădurea din apropiere. De asemenea, martorul a mai susținut că după încă 20 de minute, plimbându-se cu mopedul prin centrul localității, l-a văzut, în stația de autobuz, pe numitul care avea asupra sa o geantă de voiaj, pe partea opusă a drumului aflându-se inculpatul. Martorul a aflat ulterior de la că acesta fusese lovit de inculpat cu o coasă în zona capului și amenințat, inculpatul cerându- să-i dea bunurile.

Prima instanță a constatat că aspectele declarate de martor confirmă faptele reținute și se coroborează cu probatoriul administrat.

În ceea ce-l privește pe inculpat, acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor de tâlhărie, arătând că, la data respectivă, a avut o altercație cu partea vătămată, în sensul că aceștia s-au lovit reciproc. El a susținut că incidentul a pornit de la o discuție și nu a sustras bunuri ale acestuia și nici nu a lovit cu piatra partea vătămată. De asemenea, inculpatul a recunoscut că, ulterior, s- întâlnit, la locul respectiv, cu două fete pe care le- înjurat, fără le agresa fizic sau deposeda de bunuri. Inculpatul a mai recunoscut că, ulterior, s-a implicat într-o altercație între frații și și vărul său,. El a susținut că l-a lovit pe doar cu pumnul și că, la locul respectiv, găsit o geantă pe care luat-

Prima instanță a constatat însă că cele declarate de inculpat sunt contrazise prin probele sus-menținute.

Având în vedere aceste considerente, prima instanță a constatat dovedită vinovăția inculpatului privind săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată, dispunând condamnarea acestuia la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.

La individualizarea cuantumului pedepsei, prima instanță a reținut multitudinea de fapte de aceiași natură pentru care inculpatului fost cercetat în prezenta cauză, dar și perseverența infracțională a acestuia, infracțiunea fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 61 Cod penal s-a hotărât revocarea liberării condiționate din 13.05.2008 privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 121 zile și s-a dispus contopirea acestuia cu prezenta pedeapsă, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani închisoare.

S-a hotărât a i se interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal (vezi cauza Sabou și împotriva României).

S-a dispus a se deduce perioada reținerii și a arestării preventive inculpatului și s-a menținut această măsură.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că, în cursul cercetărilor, părții vătămate i-a fost restituită suma de 5 lei găsită asupra inculpatului cu ocazia depistării și percheziționării acestuia.

În ceea ce privește telefonul mobil Nokia, din adresa de evaluare aflată la dosarul de urmărire penală, rezultă că valoarea acestuia este de 100 lei, sumă la plata căreia s-a dispus a fi obligat inculpatul.

Prima instanță a constatat că partea vătămată a fost despăgubită integral, recuperându-și, în cursul cercetărilor, telefonul mobil sustras de inculpat.

În ceea ce o privește pe partea vătămată, din cercetările efectuate și din declarațiile acesteia, rezultă că aceasta și-a recuperat parțial prejudiciul (geantă voiaj, un caș, un încărcător, o pereche pantaloni, patru tricouri), solicitând, în cursul urmării penale, suma de 200 lei. În cursul judecății acesta a revenit arătând că nu mai are pretenții bănești de la inculpat.

Având în vedere contravaloarea totală a bunurilor nerecuperate de partea vătămată (o pereche pantaloni blugi, o vestă blugi, o pereche pantofi), în sumă de 160 lei, în temeiul art. 118 Cod penal, judecătoria a dispus confiscarea de la inculpat a acestei sumă.

S-au invocat și dispozițiile art. 191 alin. 1 Cod procedură penal în ceea ce privește cheltuieli judiciare avansate de stat".

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul

În motivarea apelului declarat, inculpatul-apelant a invocat, în esență și succesiv, următoarele aspecte:

a) mai întâi, greșita sa condamnare, solicitând achitarea pe motiv că faptele nu există ( 17 - motiv de apel invocat oral la termenul din 28.05.2009);

b) faptul că nu i s-a acordat ultimul cuvânt, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare și dispozițiile imperative ale art. 341 Cod procedură penală S-a subliniat că neacordarea ultimului cuvânt inculpatului echivalează practic cu lipsa acestuia de la desfășurarea dezbaterilor asupra fondului cauzei, ceea ce atrage incidența art. 197 alin. 2 Cod procedură penală cu privire la etapa dezbaterilor, care, decis, sunt lovite de nulitate absolută;

c) greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina sa, în sensul greșitei rețineri a agravantei prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. "b" Cod penal referitoare la săvârșirea faptei pe timp de noapte.

În acest sens, apelantul a arătat că nici unul dintre cele trei acte materiale reținute în sarcina lui, nu s-a săvârșit pe timp de noapte, făcând - în motivele de apel scrise - trimiteri punctuale, în această privință, la declarațiile părților vătămate și. În plus, apelantul a arătat că, la data respectivă, fiind plin sezon estival, soarele apunea după ora 21,00. Or, nici unul dintre cele trei acte materiale nu s-a comis după această oră. Nu există date certe și indubitabile că faptele s-ar fi comis pe timp de noapte, respectiv că ar fi existat condițiile naturale ca făptuitorul să profite de întuneric "pentru a-și facilita comiterea faptelor" imputate. S-a mai arătat că sintagma "în timpul nopții" este echivalentă cu "lipsa solare, naturale", cu "prezența întunericului" și, de aceea, incidentele petrecute în seara zilei de 03.08.2008 - când toate trei părțile vătămate l-au văzut pe inculpat și i-au putut recunoaște detaliat caracteristicile fizice și vestimentare - nu se pot circumscrie acestei agravante penale.

d) faptul că organele judiciare nu au dat dovadă de rol activ, administrând

probe doar în acuzarea inculpatului, nu și în apărarea acestuia, fiind influențate de antecedentele penale ale sale. S-a invocat că starea de recidivă a marcat modalitatea de administrare a mijloacelor de probă în cauză, precum și faptul că, în speță, acuzațiile reținute în sarcina inculpatului au fost "fabricate", "creionate artistic" nu după circumstanțele reale, ci mai cu seamă după profilul psiho-infracțional al apelantului.

e) greșita apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză și greșita

sa condamnare.

Astfel, s-a subliniat faptul că nu el a sustras geanta părții vătămate, ci numitul ( 17 verso). S-a invocat că inculpatul nu a sustras bunuri nici de la celelalte părți vătămate, ci, în ceea ce-l privește pe, doar s-a bătut cu el, iar în privința celor două fete (cu referire la partea vătămată ) doar le-a înjurat ( 66 verso).

În concret, în ceea ce privește fapta imputată a fi fost comisă în dauna părții vătămate, prin motivele scrise de apel, s-a arătat că inculpatul a avut doar o altercație fizică cu acesta. S-a invocat că în timpul altercației părții vătămate i-au căzut din buzunar telefonul mobil și suma de 5 lei, pe care, inculpatul, pe fondul stării de ebrietate, le-a ridicat și a fugit cu ele. S-a invocat că hotărârea de a-și însuși aceste bunuri, pe nedrept, a fost una spontană și ulterioară, fără legătură cu violențele anterioare (care au avut alt mobil). S-a recunoscut însă că amenințările ulterioare au fost realizate în scopul păstrării acestor bunuri, dar s-a subliniat că neexercitarea de violențe pentru însușirea bunurilor imprimă activității infracționale un grad mai redus de pericol social, ce trebuie avut în vedere.

Aceleași argumente au fost invocate prin motivele scrise de apel și în ceea ce privește fapta imputată a fi fost comisă în dauna părții vătămate. Astfel, s-a sugerat că și în acest caz, inculpatul a vrut doar să lezeze integritatea fizică a părții vătămate, punându-i, hotărârea de a-și însuși telefonul mobil al acesteia fiind una ulterioară după ce a văzut acest bun căzut. Dar, inculpatul s-a desistat aruncând telefonul la vederea organelor de poliție. S-a sugerat că intenția de însușire a telefonului, pe nedrept, nu a mai fost practic materializată datorită apariției organelor de poliție.

În ceea ce privește fapta imputată a fi fost comisă în dauna părții vătămate, s-a invocat că debutul acestui de-al treilea incident l-a reprezentat o încăierare între patru tineri aflați în stare de ebrietate în stația de autobuz din satul. S-a invocat că nu s-a putut stabili cu certitudine cine pe cine a lovit și nici cine și dacă a sustras vreun bun, declarațiile contradictorii ale martorilor trebuind să-i profite. S-a arătat că simplul fapt că la finalul acestei încăierări inculpatul și vărul său, se aflau în posesia genții părții vătămate nu înseamnă că inculpatul ar fi sustras-o prin violențe. În realitate, așa cum a declarat inculpatul, vărul său fusese cel ce sustrăsese geanta. S-a subliniat că și în acest caz, este vorba de activități distincte, inculpatul doar agresând partea vătămată.

e) greșita individualizarea pedepsei aplicate, cu privire la care s-a arătat că este exagerat de mare, "chiar inumană". S-a invocat faptul că judecătoria nu a ținut seama de: criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, aplicând o pedeapsă mult prea mare; de faptul că prejudiciul a fost parțial recuperat și că inculpatul și-a manifestat disponibilitatea de a plăti părții vătămate suma cerută de 200 lei; de faptul că pedeapsa aplicată trebuie să fie legală, echitabilă și proporțională cu fapta comisă și să respecte scopul aplicării sale, prevăzut de art. 52 Cod penal.

Inculpatul a depus la dosarul tribunalului mai multe memorii ( 24-32), în care a reiterat apărările sale, insistând asupra faptului că el nu a sustras nici un bun. În special prin încheierile din 28.05.2009 și 25.06.2009 ( 17 și 35), tribunalul a respins, motivat, solicitările inculpatului de readministrare unor mijloace de probă ori de administrare a altora. S-au admis însă solicitările inculpatului de acordare a unor termene de arhivă pentru studierea dosarului, precum și de audiere a părții vătămate, ce nu fusese audiată de prima instanță. Aceasta a fost audiată nemijlocit de tribunal ( 47).

Tribunalul Iași, prin decizia penală nr. 403/22 oct. 2009 respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale 123/6.04.2009 a Judecătoriei Pașcani, pe care a menținut-

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada deținerii de la 6.04.2009 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Analizând actele și lucrările dosarului precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală tribunalul constată că apelul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

1.În ceea ce privește primul motiv de apel al inculpatului, de ordin formal-procesual, acela al neacordării ultimului cuvânt, ce ar fi atras astfel încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 341 Cod procedură penală și, implicit, dreptul la apărare, tribunalul constată că acesta este, în mod manifestat, nefondat. Astfel, din verificarea actelor dosarului judecătoriei rezultă că dezbaterile au avut loc la data de 30.03.2009, termen la care inculpatul, arestat fiind, a fost efectiv prezent, fiind asistat de avocatul desemnat din oficiu, d-nul. La acest termen, anterior constatării încheierii cercetării judecătorești efectuate în cauză, atunci când i s-a acordat cuvântul, inculpatul a refuzat să-și expună punctul de vedere și să vorbească. Nemaifiind formulate cereri noi și nici mijloace de probă de administrat, judecătoria a acordat cuvântul la dezbateri, pentru inculpat punând concluzii avocatul din oficiu, care, în esență, a solicitat achitarea, motivat de contradicțiile existente în depozițiile martorilor audiați la cererea acuzării.

Judecătoria i-a acordat ultimul cuvânt inculpatului (așa cum rezultă, fără echivoc, din încheierea de dezbateri menționată), respectând dispozițiile art. 341 alin. 1 Cod procedură penală, dar acesta a refuzat să spună ceva. Prin urmare, critica inculpatului în această privință este vădit nefondată, întrucât judecătoria i-a acordat ultimul cuvânt inculpatului. Faptul că acesta a ales să nu beneficieze de acest drept este altceva și, în nici un caz, atitudinea inculpatului (în opinia tribunalului - de sfidare a autorităților judiciare) nu-i poate fi imputată primei instanțe.

Inculpatul, alegând, să renunțe la dreptul procesual de a avea ultimul cuvânt (în sensul de a nu spune nimic), deși judecătoria i-a dat această posibilitate (îndeplinindu-și deci obligațiile procesuale ce-i reveneau), nu mai poate invoca ulterior o vătămare a drepturilor sale procesuale, pentru că nimeni nu poate invoca propria-i turpitudine. Ca atare, cu atât mai mult, nu poate fi vorba despre nici un fel de nulitate, nici măcar relativă.

2) În ceea ce privește motivul de apel al inculpatului referitor la faptul că organele judiciare nu ar fi dat dovadă de rol activ, administrând probe doar în acuzarea lui, nu și în apărarea acestuia, precum și că ar fi fost influențate de antecedentele sale penale, "fabricându-i" acuzații, tribunalul reține că toate aceste critici sunt nefondate, neavând suport probator în actele dosarului, constituind aprecieri subiective ale acestuia.

În concret, atât organele de urmărire penală, cât și judecătoria, au administrat toate mijloacele de probă ce au fost utile, concludente și pertinente cauzei, inclusiv unele din cele propuse de inculpat. Astfel, judecătoria a administrat următorul probatoriu: a) a audiat detaliat și nemijlocit pe: inculpatul G ( 60) părțile vătămate ( 85) și ( 206, vol. I), precum și martorii ( 61) - ( 62) ( 86) - ( 153) ( 154) ( 155) G ( 156) ( 157) ( 158) și ( 159); b) a constatat imposibilitatea audierii nemijlocite martorului - ( 38, vol. II); c) de asemenea, inculpatul a depus memorii ( 56-57) și înscrisuri în circumstanțiere ( 58-59), ce vizează, în special, pe concubina sa; d) judecătoria a admis solicitarea inculpatului ( 64) de audiere a martorului, propus și de acuzare. Practic nu au existat mijloace de probă care să fi fost propuse de inculpat în fața judecătoriei și să fi fost respinse.

Pe de altă parte, tribunalul observă că au fost audiate un număr semnificativ de persoane care au confirmat constant și indubitabil (după cum se va arăta mai jos) acuzațiile aduse inculpatului. Acesta însă a fost oscilant și s-a contrazis pe sine însuși în declarațiile sale succesive.

De asemenea, tribunalul nu observă nici un act procesual sau procedural din care să reiasă că judecătoria ar fi plecat de la premisa că inculpatul este a priori vinovat, ci din contră. Judecătoria și-a fundamentat soluția criticată exclusiv pe baza probatoriilor administrate. E drept însă că, atunci când a fost individualizată pedeapsa aplicată, s-a ținut seama, în mod corect, de multiplele antecedente penale ale inculpatului, care nu puteau și nu pot fi ignorate, la acest capitol.

3) În ceea ce privește celelalte motive de apel ale inculpatului, ce vizează fondul acuzațiilor aduse, tribunalul reține următoarele:

Prima instanță a administrat, în mod legal, un probatoriu semnificativ (așa cum s-a arătat anterior) pe care l-a evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit corect situația de fapt, ce nu comportă critici. Mai mult decât atât, în considerentele sentinței apelate, prima instanță a făcut o analiză - e drept sumară - a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului. De asemenea, a fost făcută și o analiză generică a poziției procesuale adoptate pe parcursul procesului penal de către inculpat. Au fost respectate deci, în linii mari, exigențele art. 356 lit. "b" și "c" Cod procedură penală.

Reanalizând și reverificând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată, la rându-i, în esență, aceleași aspecte de fapt, respectiv următoarele:

a)în seara zilei de 03.08.2009, inculpatul G s-a întâlnit într-un bar din satul, comuna, jud. I, unde vânzătoare era martora, cu partea vătămată, pe care atunci l-a cunoscut prima dată și căreia i-a solicitat să-i facă și lui cinste cu o bere, motivând că nu are bani, cerere acceptată de partea vătămată. La un moment dat, partea vătămată a plecat singură din bar.

În timp ce se deplasa pe un drum ce făcea legătura între satele și, în jurul orelor 20,00, partea vătămată a fost ajunsă, din urmă, de inculpatul G, care, pe un ton amenințător, i-a solicitat să scoată și să-i dea tot cea are în buzunare. La refuzul lui, inculpatul l-a prins pe acesta de haine, partea vătămată smuncindu-se pentru a scăpa. Inculpatul a amenințat partea vătămată cu o piatră, a tras-o de pantaloni, care s-au rupt și a lovi-o superficial, cauzându-i leziuni în zona toracică. În timpul altercației dintre părți, numitului care a încercat să scape, i-a căzut din buzunarul de la pantaloni telefonul mobil, marca Nokia, în momentul în care inculpatul a tras de aceștia. Inculpatul a amenințat partea vătămată cu piatra să lase telefonul jos, însușindu-și-l imediat și fugind într-un lan de porumb. În prealabil, inculpatul și-a însușit și suma de 5 lei ce se afla tot în buzunarul pantalonilor părții vătămate.

Incidentul a fost perceput parțial, de la o anumită distanță, de martorul ocular -, care se deplasa pe drum cu un moped (scuter) și care l-a văzut pe inculpat fugind spre un lan de porumb. Acestui martor, atunci când a ajuns lângă partea vătămată, aceasta i-a relatat, timp de cca. 10-15 minute, în detaliu, ce s-a întâmplat și i-a solicitat să anunțe organele de poliție. martorul a plecat spre satul cu scuterul pentru a sesiza poliția din comună.

Se impune precizarea că, în aceiași seara, după ce inculpatul a comis o altă faptă, fiind depistat imediat de organele de poliție, a fost percheziționat corporal ( 53 ), prilej cu care asupra sa a fost găsită doar o bancnotă de 5 lei, exact cât reclamase partea vătămată că-i fusese sustras prin violențe și amenințări.

Comiterea acestei fapte de către inculpat rezultă din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: a) plângerea formulată de partea vătămată și declarațiile constante date de aceasta în ambele faze procesuale; b) procesul-verbal din data de 04.08.2008 de cercetare la fața locului ( 17-26 ), în prezența a doi martori asistenți și planșele foto anexă (cu această ocazie, au fost găsiți pantalonii părții vătămate, de tip "bermude", rupți în trei bucăți; de asemenea, partea vătămată a indicat piatra cu care a fost amenințată; totodată a fost fotografiată partea vătămată și tricoul acesteia, care prezenta urme vizibile de rupere); c) procesul-verbal din data de 04.08.2008, de restituire către partea vătămată a sumei de 5 lei, găsită asupra inculpatului la percheziția corporală ( 15 ); d) raportul de constatare medico-legală nr. 5454/OF/04.08.2008 întocmit de I din care rezultă că partea vătămată a prezentat echimoze și excoriație ce s-au putut produce prin loviri cu mijloace contondente și care pot data din 03.08.2008, pentru vindecarea cărora au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale ( 16 ); e) procesul-verbal din 04.08.2008, de recunoaștere a inculpatului de către partea vătămată din grup de 4 persoane, în prezența martorilor asistenți și, precum și planșa foto anexă ( 28-32 ); f) declarațiile persoanelor ce au făcut parte, la recunoaștere, din grupul de persoane, respectiv numiții, G și, precum și declarațiile martorilor asistenți și; g) declarațiile martorei (care a văzut părțile în barul său și pe partea vătămată făcându-i cinste cu bere inculpatului), precum și a martorului asistent la cercetarea la fața locului - -, dată în cursul urmăririi penale ( 27 ); h) adresa nr. 16/05.08.2008 emisă de SC SRL din care rezultă că valoarea unui telefon mobil marca Nokia, model similar celui sustras părții vătămate, este de 100 lei ( 40 ); i) un proces-verbal din 19.08.2008 de verificare la un comerciant a valorii unor articole de îmbrăcăminte, similare celor rupte părții vătămate, cu luarea în calcul a unei uzuri de 50% - s-a stabilit că această valoare este de 53,5 lei ( 42 ); j) declarațiile constante ale martorului ocular -, care a arătat că, în timp ce se deplasa cu scuterul pe un drum comunal, în jurul orelor 20,00, a văzut partea finală a unei altercații, ulterior fiind oprit de partea vătămată, care era doar în chiloți și tricou și care i-a solicitat să anunțe poliția întrucât fusese bătută și i se luase telefonul mobil de către un tânăr pe care martorul a susținut l-a văzut fugind spre o de porumb și pe care l-a recunoscut, apoi, în persoana inculpatului; k) procesul-verbal de constatare a săvârșirii în aceiași seară, ulterior, a unei alte infracțiuni flagrante, ocazie cu care inculpatul a fost percheziționat corporal, asupra sa găsindu-se o bancnotă de 5 lei (nota: nu au mai fost găsite și alte sume de bani); l) declarațiile inculpatului, care recunoaște existența altercației, dar sustragerea de bunuri.

Poziția procesuală a inculpatului în legătură cu această faptă a fost una oscilantă și necorespunzătoare, apărările sale fiind infirmate categoric de analiza coroborată a mijloacelor de probă menționate anterior.

Astfel, cu prilejul recunoașterii din grup ( 29 ), inculpatul a susținut că a ieșit împreună cu partea vătămată din barul unde consumaseră băuturi

alcoolice, deplasându-se tot împreună pe un drum spre un alt sat, pe traseu luându-se la bătaie, context în care și el a lovit, dar fără a sustrage vreun bun.

Anterior recunoașterii din grup, inculpatul a fost audiat de lucrătorii de poliție, dând o declarație, în prezența unui martor asistent, prilej cu care - fiind întrebat în legătură cu toate cele trei fapte ce au fost comise în aceiași seară - a negat orice implicare în săvârșirea faptei sesizate de partea vătămată. Astfel inculpatul a arătat că a fost într-un bar din satul unde a consumat două sticle cu bere, pe care i le-a plătit un prieten pe nume "". Din bar a ieșit împreună cu "", dar la o intersecție s-a despărțit de acesta, continuându-și drumul singur. A negat că și-ar fi continuat drumul către satul și că ar fi avut vreo altercație cu partea vătămată.

În aceiași zi, de 04.08.2008, inculpatul a dat o nouă declarație, în prezența unui avocat, susținând că elavea asupra sa suma de 5 lei, dar în barul din satul i-a făcut cinste cu bere partea vătămată, pe care atunci a cunoscut-o și cu care a plecat împreună din bar în jurul orelor 20,00 ( 90 ). Pe drum, partea vătămată, aflând că a el fost la pușcărie și văzând că are o cicatrice de la o tăietură, i-a reproșat că esteșmecherși l-a lovit brusc în zona feței. A avut loc o altercație în care s-au lovit reciproc,dar fără ca el să-i rupă tricoul sau pantalonii(fapt infirmat categoric de constatările la fața locului - ). El nu i-a solicitat părții vătămate să-i dea " telefonul, pe care i l-am luat cu forța" ( 90 ), după care profitând de neatenția acesteia a fugit, abandonându-și tricoul și o . (nota: în ultimul cuvânt, în fața tribunalului, inculpatul a susținut, pentru prima dată, că acolo i-ar fi rămas și ceasul pe care nu și la-r mai fi găsit). Ulterior, după plecarea părții vătămate, a revenit la fața locului, dar nu a mai găsit decât tricoul.

Audiat pe 05.08.2008, de procuror, inculpatul a susținut în esență aceleași aspecte, dar cu următoarele diferențe: a) avea asupra sa suma de 20 lei, dar în bar nu a plătit el; b) în altercație i s-au rupt totuși pantalonii părții vătămate; c) nu a sustras nici un bun de la partea vătămată, dar știe, de la aceasta, că avea un telefon.

În aceiași zi, audiat fiind de către judecătorul ce a dispus arestarea sa preventivă, inculpatul a susținut, în principiu, aceleași aspecte, precizând că, în jurul orelor 20,00, pe un drum comunal a lovit și amenințat partea vătămată, căreia i s-au rupt pantalonii în altercație, dar că nu i-a sustras nici un bun.

La data de 08.08.2008, inculpatul a fost audiat de Tribunalul Iași, cu ocazia soluționării recursului împotriva încheierii prin care s-a soluționat propunerea de arestare, ocazie cu care a arătat că a lovit partea vătămată întrucât aceasta îl lovise atât pe el, cât și pe vărul său, (!?).

După trimiterea în judecată, în fața primei instanțe ( 60), inculpatul și-a menținut poziția de recunoaștere a altercației fizice, dar a negat sustragerea de bunuri.

Prin mai multe memorii, depuse inclusiv în apel ( 24 și urm.), dar și declarații, inculpatul a susținut că ar fi intrat împreună cu partea vătămată în barul din satul, susținere infirmată categoric de analiza coroborată a declarațiilor constante ale părții vătămate și ale martorei (vânzătoare la bar), ultima arătând expres că inculpatul a venit ulterior în bar, cerându-i să-i vândă pe datorie în contul unui frate de al său, lucru refuzat de martoră ( 47 verso ).

Prin motivele scrise de apel, inculpatul și-a modificat poziția procesuală, recunoscând și sustragerea bunurilor, dar precizând că hotărârea infracțională a fost luată ulterior, fiind distinctă, și anume atunci când a văzut bunurile căzute jos din buzunarul părții vătămate și după ce se încheiase altercația fizică. Inculpatul recunoaște însă că bunurile căzute jos (în versiunea sa) și le-a însușit cel puțin prin amenințarea părții vătămate, situație în care suntem tot în prezența unei infracțiuni care presupune sustragerea de bunuri fie prin violențe, fie prin amenințări.

Analiza coroborată a poziției procesuale a inculpatului - așa cum a fost ea prezentată mai sus - relevă lipsa de fundament a apărărilor sale și contradicțiile vădite chiar între propriile-i susțineri succesive.

În realitate, fapta a fost săvârșită așa cum a fost descrisă mai sus de tribunal și cum, de altfel, în esență, a reținut și judecătoria, inculpatul urmărind partea vătămată și sustrăgându-i telefonul și suma de 5 lei prin exercitarea de violențe fizice și prin amenințări. Deși telefonul nu a fost identificat, săvârșirea infracțiunii este certă, ulterior asupra inculpatului fiind găsită suma de 5 lei, în condițiile în care - așa cum chiar el a arătat într-o declarație și cum a precizat și martora -, inculpatul nu avea anterior bani la el.

În concluzie, această faptă există, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie" și a fost săvârșită de inculpat cu intenție directă.

Ca atare, motivele de apel ale inculpatului referitoare la inexistența faptei, la greșita apreciere a mijloacelor de probă, la greșita condamnare cu privire la această faptă sunt nefondate.

b)în aceiași seară a zilei de 03.08.2009, după comiterea faptei în dauna părții vătămate, în jurul orelor20,30-21,00, în timp ce se deplasa pe marginea drumului european DE 583, venind dinspre satul (practic la scurt timp după ce a ieșit într-o altă parte a lanului de porumb în care se refugiase după comiterea primei fapte), inculpatul G s-a întâlnit cu două tinere, respectiv cu partea vătămată și prietena acesteia, martora.

Inculpatul, care era - ca și în cazul comiterii primei fapte - sub influența alcoolului, pe un ton ridicat le-a cerut celor două tinere să scoată tot ce au în buzunare, iar la răspunsul acestora că nu au nimic la ele, i-a cerut părții vătămate să-i dea telefonul pe care observase că îl are în buzunarul pantalonilor. Față de refuzul părții vătămate, inculpatul a prins-o de gât și i-a cerut, sub amenințarea că o va lovi cu un cuțit, să-și scoată telefonul din buzunar, pe care apoi i l-a smuls din mână, însușindu-și- Partea vătămată a încercat să-și recupereze telefonul, dar a fost bruscată de inculpat, între cei doi având loc o altercație. Incidentul dintre părți a fost observat în mare parte și de martorul -, care, între timp, ajunsese în zonă și se deplasa pe drum spre Postul de Poliție cu un moped (scuter), dar care nu a oprit, ci s-a deplasat pentru a sesiza lucrătorii de poliție, ceea ce a și făcut, inclusiv cu privire la această nouă faptă.

Partea finală a incidentului a fost observată și de un lucrător de poliție, la vederea căruia inculpatul a aruncat telefonul pe care și-l însușise pe nedrept, prin exercitarea de constrângeri fizice și morale, fugind într-o pădure din apropiere. Partea vătămată și-a recuperat telefonul (care era marca Samsung) abandonat de inculpat. Deși lucrătorul de poliție a trecut la urmărirea inculpatului ( 45 verso ) nu a mai reușit, pe moment, să-l prindă, întrucât acesta s-a ascuns în pădure.

În aceiași, seară, mai târziu, la sediul Postului de Poliție din comună, partea vătămată și martorii l-au recunoscut și indicat pe inculpat (care, între timp, fusese depistat comițând o altă faptă, în flagrant) fără ezitare.

Comiterea acestei fapte de către inculpat rezultă din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: a) procesul-verbal de consemnare a denunțului oral făcut pe 03.08.2008 de martorul -, din care rezultă că acesta reclamase faptul că a văzut, în jurul orelor 21,00, un tânăr care a acostat-o pe cu dorința de a-i lua telefonul cu forța ( 43 ); b) plângerea formulată de partea vătămată și declarațiile constante date de aceasta în ambele faze procesuale; b) procesul-verbal de constatare a infracțiuni flagrante, întocmit la data de 03.08.2008, de către un lucrător de poliție în prezența părții vătămate și a martorilor oculari - și ( 44-46 ); din această rezultă că polițistul a văzut un tânăr "luptându-se" cu partea vătămată pe care o ținea de mână, iar "la apariția organelor de poliție, tânărul respectiv i-a dat drumul la fată de mână, a aruncat jos un telefon mobil și a fugit în pădure, ascunzându-se în tufari", neputând fi prins, pentru că s-a ascuns și a fost pierdut; c) declarațiile constante ale martorilor oculari - și, date în ambele faze procesuale, care concordă pe deplin cu cele ale părții vătămate și cu procesul-verbal de constare a infracțiunii flagrante; d) declarațiile inculpatului, care, în esență, recunoaște existența altercației, dar sustragerea de bunuri; e) adresa nr. 17/05.08.2008 emisă de SC SRL din care rezultă că valoarea unui telefon mobil marca Samsung, model similar celui sustras părții vătămate, este de 100 lei ( 50 ).

Poziția procesuală a inculpatului în legătură cu această faptă a fost, de asemenea, una oscilantă și necorespunzătoare, apărările sale fiind infirmate categoric de analiza coroborată a mijloacelor de probă menționate anterior.

Astfel, la data de 04.08.2008, inculpatul a fost audiat de lucrătorii de poliție, dând o declarație, în prezența unui martor asistent, prilej cu care - fiind întrebat în legătură cu toate cele trei fapte ce au fost comise în aceiași seară -a negat orice implicareîn săvârșirea faptei sesizate de partea vătămată, susținând că nici nu o cunoaște și nimic din cele reclamate de ea nu corespunde adevărului, fiind însă dispus să se împace cu toate părțile vătămate ( 83 verso ).

În aceiași zi, de 04.08.2008, inculpatul a dat o nouă declarație, în prezența unui avocat, susținând aceleași aspecte, precizând chiar că nici măcar nu s-a întâlnit cu partea vătămată în seara anterioară ( 91 ).

Audiat pe 05.08.2008, de procuror, inculpatul a făcut aceleași susțineri, categorice.

În aceiași zi, audiat fiind de către judecătorul ce a dispus arestarea sa preventivă, inculpatulși-a modificat declarațiile anterioare, susținând că, în jurul orelor 20,30, s-a întâlnit totuși, la ieșirea din satul, pe un drum, cu mai multe fete, inclusiv cu partea vătămată, dar nu este adevărat că i-ar fi sustras telefonul acesteia.

La data de 08.08.2008, inculpatul a fost audiat de Tribunalul Iași, cu ocazia soluționării recursului împotriva încheierii prin care s-a soluționat propunerea de arestare, ocazie cu care a arătat că incidentul cu partea vătămată a constat doar în aceea că el a înjurat-o, pe fondul stării de ebrietate în care se afla.

După trimiterea în judecată, în fața primei instanțe ( 60), inculpatul și-a menținut ultima versiune, aceea că s-a întâlnit cu două fete pe un drum, pe care doar le-a înjurat, fără a le agresa sau lua vreun bun.

Prin mai multe memorii, depuse inclusiv în apel ( 24 și urm.), dar și declarații, inculpatul a susținut că a înjurat cele două fete, reproșându-le ( 24 - dosar apel): "ce caută la ora aceea pe stradă"(nota tribunalului: rezultă implicit deci că, afară, începea să se întunece deja).

Prin motivele scrise de apel, inculpatul își modifică poziția procesuală, recunoscând agresarea fizică a părții vătămate(căreia i-a pus ), dar și intenția de sustragere a bunului, dar cu precizarea că hotărârea infracțională a fost luată ulterior, fiind distinctă, și anume atunci când a văzut telefonul mobil bunurile căzut și după ce avusese loc actul de violență. Inculpatul a susținut, neconvingător însă, că s-a desistat și că intenția sa nu a mai fost materializată deoarece a aruncat telefonul la vederea lucrătorilor de poliție.

Analiza coroborată a poziției procesuale a inculpatului - așa cum a fost ea prezentată mai sus - relevă lipsa de fundament a apărărilor sale și contradicțiile evidente chiar între propriile-i susțineri succesive.

În realitate, fapta a fost săvârșită așa cum a fost descrisă mai sus de tribunal și cum, de altfel, în esență, a reținut și judecătoria, inculpatul agresând fizic partea vătămată și sustrăgându-i telefonul prin exercitarea de violențe fizice și prin amenințări. Fapta s-a consumat efectiv, la momentul deposedării, fără drept, a părții vătămate de telefon prin smulgerea din mână. Prin urmare, nu poate fi vorba de nici un fel de desistare sau de vreo formă tentantă a infracțiunii, în condițiile în care inculpatul intrase deja în posesia telefonului mobil al părții vătămate prin deposedare acesteia la apariția lucrătorului de poliție. Faptul că, în acel moment, el a aruncat bunul astfel sustras, abandonându-l și fugind în pădure pentru a-și asigura scăparea nu mai are nici un fel de relevanță întrucât fapta penală fusese deja consumată, conduita sa în acest sens fiind una ulterioară.

În concluzie, și această faptă există, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie" și a fost săvârșită de inculpat cu intenție directă.

Ca atare, și în acest caz, motivele de apel ale inculpatului referitoare la inexistența faptei, la greșita apreciere a mijloacelor de probă, la greșita condamnare cu privire la această faptă sunt nefondate.

c)în aceiași seară a zilei de 03.08.2009,în jurul orelor 20,30, partea vătămată, domiciliat în satul, a plecat de la domiciliu, spre stația de autobuz din sat, situată pe DE 583, în apropierea Primăriei, împreună cu fratele său,. Partea vătămată dorea să meargă la unde avea un loc de muncă și de aceea s-a deplasat pentru a aștepta un autobuzul, având asupra sa o geantă de voiaj în care se găseau: un caș de cca. 8- 10 kg, trei perechi de pantaloni, patru tricouri, încărcătorul de la telefonul mobil și alte articole de îmbrăcăminte și încălțăminte.

După ce a ajuns în stația de autobuz, pentru că până la venirea acestuia mai era timp, partea vătămată și fratele său au intrat într-un bar situat în imediat vecinătate și au consumat câte un pahar de vin.

Aici, după orele 21,00, cei doi au fost acostați de inculpatul G, care era în stare de ebrietate și era însoțit de martorul, vărul său (de asemenea, în stare de ebrietate), pe care frații nu-i cunoșteau. Inculpatul le-a cerut în mod repetat să îi dea o țigară. Aceștia l-au refuzat, spunându-i că nu au și i-au recomandat să-și cumpere. Ca urmare a insistențelor martorului, fratele părții vătămate i-a cerut să-și vadă de, după care între el și inculpatul Gaa vut loc o altercație în care ambii s-au lovit. Inculpatul a lovit-o apoi și pe partea vătămată, în altercație intervenind și martorul, care a fost lovit, la rându-i, căzând și rămânând pe iarbă datorită stării de ebrietate avansată în care se afla.

Partea vătămată s-a deplasat pentru a sesiza cele întâmplate organelor de poliție din comună, ceea ce a și făcut, după care s-a întors în stația de autobuz. Între timp, fratele său plecase spre casă.

Partea vătămată s-a așezat pe niște scări în fața Primăriei și a început să fumeze o țigară, în așteptarea autobuzului. La un moment dat, în jurul orelor 21,30, l-a văzut pe inculpatul G care a revenit în zonă, s-a dus la martorul pe care l-a ridicat de unde era căzut și de lângă care a luat o coasă cu care a venit spre el.

Inculpatul i-a solicitat părții vătămate să-i dea tot ce are în buzunare"că dacă nu îi taie gâtul cu coasa". Față de cererea părții vătămate de a fi lăsată în, inculpatul a lovit-o cu coasa în cap, provocându-i o tăietură ce a sângerat și, sub amenințare, i-a solicitat să-i dea tot ce are, după care i-a luat geanta de voiaj și a plecat. După ce trecut strada, inculpatul a plecat însoțit de martorul spre parcul din satul.

La momentul comiterii faptei, partea vătămată a observat că inculpatul purta un tricou de culoare albă cu două dungi albastre (exact aceiași descriere a tricoului purtat de inculpat au făcut-o în declarațiile lor și părțile vătămate agresate anterior, succesiv și ),

Imediat, partea vătămată s-a dus, din nou, la Postul de Poliție și a reclamat faptele nou întâmplate, condiții în care trei lucrători de poliție au plecat în urmărirea inculpatului, pe care - în prezența părții vătămate și a martorului asistent - - l-au depistat pe drumul DE 583, în zona km 19, pe sensul -Târgu, acesta fiind împreună cu martorul.

La momentul depistării, polițiștii au constatat că inculpatul: era îmbrăcat cu un tricou de culoare roșie (recunoscut imediat de partea vătămată ca fiind unul dintre tricourile sale aflate în geanta de voiaj), că purta pe umărul stâng geanta de voiaj sustrasă de la partea vătămată și că în mâna dreaptă avea o coasă. Tot asupra inculpatului, s-a găsit și o geantă de rafie, ce conținea diferite obiecte, inclusiv vestimentare, și care aparținea martorului (acestea i-au fost restituite martorului - 76 ). În geanta de voiaj a părții vătămate, găsită asupra inculpatului, într-un buzunar, a fost găsit tricoul alb purtat anterior de acesta. În geantă nu au fost găsite însă toate articolele vestimentare ale părții vătămate.

Cu prilejul depistării, martorul a declarat că geanta neagră de voiaj nu-i aparține, în schimb sacoșa de rafie și bunurile din acesta sunt ale sale.

Ulterior, în aceiași seară, în timp ce se deplasa spre locuință, după niște buruieni, lângă biblioteca comunală, partea vătămată și-a găsit aruncate o serie de articole vestimentare pe care le-a avut în geanta sustrasă.

Polițiștii au mai constatat că ambele persoane depistate erau în stare avansată de ebrietate, inculpatul G manifestându-se violent, ceea ce a determinat încătușarea sa, acesta continuând însă să aibă același comportament agresiv ( 51 verso ).

Parte vătămată nu a reușit însă să-și recupereze toate bunurile, iar o parte din cele recuperate fuseseră rupte cu ocazia gresării sale.

Comiterea acestei fapte de către inculpat rezultă din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: a) procesul-verbal de constatare a infracțiuni flagrante, întocmit la data de 03.08.2008, de către trei lucrători de poliție în prezența părții vătămate, a martorului asistent - și a persoanelor depistate: inculpatul G și martorul ( 51-53 ); b) planșa fotografică întocmită cu ocazia constatării infracțiunii flagrante, ce conține imagini referitoare la geanta de voiaj găsită asupra inculpatului și a bunurilor identificate în aceasta ( 55 - 57), precum și planșa fotografică întocmită cu ocazia examinării tricoului de culoare roșie cu care era îmbrăcat inculpatul la momentul depistării ( 59-60 ); c) declarațiile constante ale părții vătămate, date în ambele faze procesuale; d) raportul de constatare medico-legală nr. 5453/OF/04.08.2008 întocmit de I din care rezultă că partea vătămată a prezentat o plagă contuză pe cap ce s-a putut produce prin loviri cu corp tăietor (posibil coasă) și care poate data din 03.08.2008, pentru vindecarea căreia au fost necesare 7-9 zile de îngrijiri medicale ( 64 ); e) procesul-verbal din 04.08.2008, de identificare, ca urmare a sesizării părții vătămate, lângă biblioteca comunală, sub niște, de către un lucrător de poliție, în prezența martorului asistent, a unei perechi de pantaloni și a patru tricouri recunoscute ca fiind ale sale de și restituite acestuia ( 65 ); f) procesele-verbale din 04.08.2008 de ridicare de la inculpat a bunurilor găsite la acesta, de restituire către partea vătămată a unor bunuri sustrase și către inculpat a tricoului alb ( 68-70 ); g) un proces-verbal și o adresă întocmite/primite cu ocazia verificării valorii bunurilor sustrase și distruse părții vătămate ( 66-67), din care rezultă că valoarea totală a acestora a fost de cca. 300 lei; h) declarațiile, date în ambele faze procesuale, de către martorii - (a fost solicitat de polițiști să-i însoțească pentru depistarea persoanei/-lor "care în acea seară tâlhăriseră mai multe persoane" și a asistat la momentul depistării inculpatului și a martorului și percheziționării corporale a acestora; a văzut că inculpatul avea asupra sa o geantă de voiaj și a asistat la recunoașterea acestuia de către partea vătămată ca fiind cel care l-a agresat și i-a sustras geanta; partea vătămată și-a recunoscut, în geantă, majoritatea bunurilor, mai puțin tricoul alb; a auzit când inculpatul a susținut că geanta găsită asupra sa i-a fost dată de partea vătămată ) și - (care a arătat că, după ora 21,00, după ce revenise în satul - în prealabil a susținut că a fost cu polițiștii, pe care el i-a anunțat, la locul unde fusese agresată partea vătămată -, l-a văzut, în zona parcului din sat, pe inculpatul G îmbrăcat cu aceleași haine; martorul a susținut că s-a mai plimbat cu motoscuterul pe străzile din sat, cca. 20 de minute, iar când a trecut pe lângă stația de autobuz a văzut-o acolo pe partea vătămată, care avea o geantă de voiaj, peste stradă fiind inculpatul, lângă care era întins pe iarbă un tânăr; inculpatul i-a cerut să oprească, dar el a refuzat, plecând de la fața locului; în aceiași seară, după cca. 30 minute, s-a întâlnit cu partea vătămată care i-a relatat că fusese tâlhărită de geantă de inculpat, după ce o lovise cu coasa în cap ); i) declarațiile date, în cursul urmăririi penale, de către martorul ocular, una în prezența martorului asistent -, iar altele două (completări la declarația inițială) în prezența tatălui (martorul a arătat că s-a întâlnit în stația de autobuz cu inculpatul, că, peste stradă, a văzut doi tineri pe care nu-i cunoștea și pe care inculpatul, singur, i-a abordat, după care l-a lovit pe unul dintre ei; s-a creat o altercație în care a fost lovit și el, dar nu știe de cine, căzând în iarbă, datorită stării de ebrietate în care se afla; a stat un timp în iarbă, iarcând "m-am trezit l-am văzut pe că a luat coasa de lângă mine, a traversat strada și s-a dus la, pe care l-a lovit cu coasa în cap, apoi i-a luat geanta și a venit înapoi la mine"; apoi, au plecat împreună, fiind prinși ulterior de polițiști ); j) depozițiile acestui martor au fost confirmate de martorul asistent la audierea sa,; k) declarațiile inculpatului, care, în esență, recunoaște existența altercației, dar sustragerea de bunuri.

Poziția procesuală a inculpatului în legătură cu această faptă a fost, de asemenea, una oscilantă și necorespunzătoare, apărările sale fiind infirmate categoric de analiza coroborată a mijloacelor de probă menționate anterior.

Astfel, cu prilejul întocmirii procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, pe care l-a semnat ( 51-53 ), atunci când i s-a solicitat să dea explicații asupra bunurilor găsite asupra sa nu a putut-o face coerent, atât datorită stării de ebrietate, dar și faptului că s-a manifestat agresiv, în cele din urmă "refuzând să declare cu privire la bunurile găsite asupra lui" ( 53 verso ).

A doua zi, pe 04.08.2008, inculpatul a fost audiat de lucrătorii de poliție, dând o declarație, în prezența unui martor asistent ( 87-88 ), prilej cu care acesta a susținut că: a) s-a întâlnit în fața Primăriei cu vărul său, care era întins pe iarbă și se certa cu doi tineri, pe care nu-i cunoștea; b) l-a întrebat pe unul dintre aceștia "ce are cu vărul" său, dar a fost lovit; c) el nu a lovit pe acești doi tineri, ci doar vărul său; d) apoi "ne-am împrietenit cu ce doi", solicitându-i unuia din ei în a cărui geantă văzuse un tricou de culoare roșie să i-l facă lui cadou, ceea ce acesta a acceptat, dându-i în plus și o bucată de; e) el și vărul său s-au despărțit apoi de cei doi tineri, mergând împreună să aștepte o mașină de ocazie, dar au fost găsiți de polițiști, care i-au condus la sediul Postului de Poliție; f) asupra sa a fost găsită o geantă negară de voiaj și una de rafie, precum și un tricou roșu pe care-l îmbrăcase, după ce se schimbase de tricoul său alb; g) nu a lovit partea vătămată în nici un fel, și deci nici cu coasa, care-i fusese dată ulterior de vărul său pentru aod uce el; h) dorește să se împace cu persona vătămată.

În aceiași zi, de 04.08.2008, inculpatul a dat o nouă declarație, în prezența unui avocat, susținând că: a) la un moment dat când a ajuns în fața Primăriei a văzut că vărul său, se bătea cu două persoane pe care nu le cunoștea, el intervenind pentru a-i despărți, dar ajungând ca el să se lovească reciproc cu unul din tineri, iar vărul său cu celălalt; b) el și vărul său, fiind mai tineri, au reușit să-i lovească de mai multe ori pe cei doi băieți, care au fugit, abandonându-și o geantă de voiaj neagră; c) el și vărul lui, nu s-au uitat în acea geantă, care a fost luată de, acesta cărând-o atârnând de unei coase ce pe care o avea asupra lui și pe care o ținea pe un umăr; inculpatul în schimb a luat genata vărului său, de rafie, și a cărat-o el, amândoi deplasându-se spre stația de autobuz; d) nu a lovit partea vătămată în zona capului, nu a amenințat-o, iar de lovit nu a lovit-o pentru a-i lua bunurile; nu a sustras nici un bun, geanta fiind luată de vărul său, pentru că a fost abandonată; e) întrucât în altercație, cei doi tineri au tras de tricoul său alb și i la-u rupt, s-a schimbat cu un tricou roșu ce i-a fost dat dintr-o geantă de; f) abia după ce s-a schimbat de tricou, a început să care el ambele genți, așa fiind depistați de polițiști.

Audiat pe 05.08.2008, de procuror, inculpatul a susținut în esență aceleași aspecte, dar cu următoarele diferențe: a) el a fost cel care în altercație, s-a bătut cu partea vătămată, pe care a lovit-o, acesta căzând; b) partea vătămată a fugit apoi, lăsându-și acolo o geantă, pe care el, inculpatul, " a luat-o, după ce vărul său, a pus o coasă în ea, pe care o avea asupra lui"; c) a văzut în geanta părții vătămate un tricou roșu, pe care el l-a luat și l-a îmbrăcat; d) "eu am luat acea geantă la îndemnul vărului meu, care mi-a spus, să ne-o însușim, respectiv să o ducem la noi acasă; pe drum însă am fost depistați de polițiști."; e) "nu l-am lovit pe cu coasa în cap și nu i-am sustras atunci geanta, ci după ce acesta a lăsat-o și a fugit" ( 87).

În aceiași zi, audiat fiind de către judecătorul ce a dispus arestarea sa preventivă, inculpatul a susținut, în principiu, aceleași aspecte, precizând că deși s-a bătut parte în parte cu nu el i-a luat geanta, ci vărul său.

După trimiterea în judecată, în fața primei instanțe ( 60), inculpatul și-a menținut poziția de recunoaștere a altercației fizice a părții vătămate, da num ia cu pumnul pentru că îl agresa pe vărul lui. A precizat totuși că "vărul meu mi-a arătat atunci o geantă, la locul respectiv, iar eu i-am spus să o ia".

Prin motivele scrise de apel, dar și printr-o serie de memorii, inculpatul a insistat în a susține că vărul său este cel ce aluat geanta, sugerând că el doar a agresat partea vătămată.

Analiza coroborată a poziției procesuale a inculpatului - așa cum a fost ea prezentată mai sus - relevă lipsa de fundament a apărărilor sale și contradicțiile vădite chiar între propriile-i susțineri succesive.

În realitate, fapta a fost săvârșită așa cum a fost descrisă mai sus de tribunal și cum, de altfel, în esență, a reținut și judecătoria, inculpatul, după un prim incident - în care a avut loc, într-adevăr, o altercație între, pe de o parte, el și vărul său, și, pe de altă parte, partea vătămată și fratele acesteia - la cca. 5-10 minute după consumarea acestuia, în jurul orelor 21,30, a lovit partea vătămată cu o coasă în cap solicitându-i în prealabil să-i dea toate bunurile pe care le are asupra sa, și sustrăgându-i apoi, după lovire, inclusiv prin amenințări, geanta de voiaj. În plus, lovirea cu coasa în cap a părții vătămate este probată indubitabil de raportul medico-legal. Iar, sustragerea genții prin violențe rezultă din analiza și a depozițiilor constante ale părții vătămat, din cele ale martorului date în cursul urmăririi, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din înseși analiza coroborată a susținerilor inculpatului.

Nu există contradicții între declarațiile martorilor, ci doar între propriile-i susțineri ale inculpatului, care, în unele declarații, recunoaște implicit comiterea infracțiunii. Este adevărat că martorul a revenit parțial în fața judecătoriei, dar modificarea declarațiilor sale (în condiție în care, în curul urmăririi, în trei rânduri făcuse aceleași susțineri constate) nu a fost justificată în nici un fel, fiind făcută, în mod evident, pro causa în scopul de a-i crea o poziție procesuală favorabilă vărului său-inculpat. În plus, unele din susținerile din fața judecătoriei ale acestui martor sunt categoric infirmate de restul ansamblului probator administrat în cauză, dar în special de declarația martorului ce a asistat la audierea lui de polițiști. Pe de altă parte, revenirile martorului din fața judecătoriei sunt doar în sensul că nu-și mai amintește nimic datorită stării de ebrietate în care se afla și nu în sensul negării celor susținute în cursul urmăririi, în legătură cu care a precizat explicit că declarația dată de el în prezenta unui martor și apoi a mamei sale, corespund adevărului". În orice caz, și în fața judecătoriei martorul a negat orice implicare în însușirea genții părții vătămate.

Chiar și în ipoteza, neprobată, avansată de inculpat potrivit căreia geanta ar fi fost luată de în prezența și cel puțin cu acceptul său tacit, tot sunt incidente dispozițiile infracțiunii de "tâlhărie" întrucât într-o asemenea versiune este evident că cei doi au conlucrat (fapt recunoscut de inculpat) la atingerea scopului: însușirea genții. De asemenea, tribunalul nu poate accepta - evident în această ipoteză, neprobată - că ar fi vorba de o geantă abandonată, câtă vreme chiar inculpatul a precizat că partea vătămată s-ar fi refugiat pentru a scăpa de agresiune.

În concluzie, această faptă există, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie" și a fost săvârșită de inculpat cu intenție directă.

Ca atare, motivele de apel ale inculpatului referitoare la inexistența faptei, la greșita apreciere a mijloacelor de probă, la greșita condamnare cu privire la această faptă sunt nefondate.

În ceea ce privește criticile inculpatului relative la greșita încadrare juridică a faptei, tribunalul reține că și acestea sunt nefondate.

Astfel, tribunalul constată că, în mod corect, judecătoria a reținut că cele trei fapte comise de inculpat, între orele 20,00 - 21,30, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie" în formă continuată prev. și ped. de art. 211, alin.1, 2 lit."b" și "c" Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. "a" Cod penal, întrucât inculpatul a săvârșit toate cele trei acte materiale într-un loc public (adică: pe drumuri publice și în zone publice, accesibile oricui și oricând și în prezența unor alte persoane), dar și pentru că cel puțin unul dintre acestea acte materiale (ultimul) a fost comis cu certitudine pe timp de noapte.

Deși fiind vorba de infracțiuni comise asupra integrității unor persoane s-ar putea discuta dacă sunt incidente sau nu dispozițiile infracțiunii continuate, tribunalul observă că fiind în apelul exclusiv al inculpatului orice discuție în acest sens este de prisos întrucât ea ar presupune - dacă ar fi găsită fondată - o schimbare de încadrare dintr-o infracțiune continuată în trei infracțiunii concurente, ceea ce, în mod evident, ar reprezenta o încălcare a principului neagravării situației inculpatului în propriul apel. Ca atare, din acest motiv, dar ținând cont mai ales totuși și de particularitățile cauzei ce conturează totuși că a existat o rezoluție infracțională unică, dedusă din modalitatea similară de comitere a faptelor, la foarte scurte intervale de timp și, în esență, prin acelașimodus operandi, tribunalul constată că, în mod just, s-a reținut că inculpatul a săvârșit o infracțiune continuată de "tâlhărie" cu trei acte materiale în componență.

În cazul infracțiunii continuate, reținerea uneia dintre formele agravante ale infracțiunii trebuie făcută chiar și în ipoteza în care doar un singur act material component a fost comis în acea formă agravantă, câtă vreme sunt întrunite toate celelalte condiții apte să atragă incidența formei continuate a infracțiunii și anume: pluralitate de acte materiale, rezoluție infracțională unică, mod de comitere similar, intervale scurte de timp între actele materiale, care fiecare, în parte prezintă conținutul aceleiași infracțiuni, același autor. Într-adevăr, în cazul infracțiunilor cu conținuturi alternative, infracțiunea continuată se realizează chiar dacă acțiunile/actele materiale care se repetă se manifestă sub forma uneia sau mai multora dintre modalitățile alternative prevăzute de textul de incriminare, dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal ce definesc infracțiunea continuată prevăzând doar condiția ca fiecare act material în parte să prezinte conținutul aceleiași infracțiuni, dar nu ca fiecare act material să se realizeze și în aceiași modalitate. Or, infracțiunea de "tâlhărie" în forma agravantă prevăzută de art. 211 alin. 2 Cod penal se poate comite în mai multe modalități (trei) prevăzute la lit. a-

În speță, inculpatul a comis cu certitudine cel puțin ultimul act material pe timp de noapte. Acest lucru rezultă indubitabil din următoarele împrejurări: a) toți martori audiați au făcut referire ca moment al comiterii faptei în dauna părții vătămate cel mai devreme în jurul orelor 21,30; b) aceleași susțineri constante le-a făcut și partea vătămată și chiar și inculpatul; c) în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante se face referire al aceiași oră; d) analiza comparată a susținerilor martorului (care a perceput aspecte referitoare al toate cele trei fapte) relevă că ultima s-a produs în jurul orelor 21,30; f) contrar celor susținute de apelant prin motivele scrise,la începutul lunii august, deci inclusiv pe data de 3 august, în România, soarele apune la ora20,40(aspect verificat de tribunal din oficiu date fiind susținerile inculpatului prin motivele scrise de apel, prin accesarea unei pagini web de specialitate, respectiv aceea a "Amiral " B - faptele notorii nu trebuie dovedite), deci cu mult anterior comiterii ultimei fapte.

Ca atare, cum cel puțin unul din actele materiale a fost săvârșit, fără echivoc, pe timp de noapte, încadrarea juridică dată de judecătorie infracțiunii continuată comise de inculpat prin reținerea și a agravantei prevăzute de art. 211 alin. 2 lit."b" Cod penal este corectă, toate criticile apelantului în acest sens fiind nefondate.

În același timp, corect s-a reținut că inculpatul a săvârșit aceste fapte în stare de recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. "a" Cod penal, prin raportare al pedeapsa de 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 645/28.02.2007 a Judecătoriei Iași (menținută prin decizia penală nr. 345/05.07.2007 a Tribunalului Iași și rămasă definitivă prin nerecurare) ce constituie primul termen al recidivei, mai exact în timpul liberării condiționate din executarea cestei pedepse (în concret, inculpatul fusese liberat condiționat la data de 13.05.2008, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 121 de zile, neîmplinit la data comiterii faptelor deduse judecății, aceea de 03.08.2008).

În ceea ce privește motivul de apel referitor la cuantumul "prea mare" al pedepsei aplicate, tribunalul reține că acesta este nefondat.

Astfel, trecând la individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului-apelant, prima instanță a făcut o justă și corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele reale și personale. În funcție de acestea, corect i-a fost aplicată apelantului Gop edeapsă cu închisoarea orientată semnificativ peste limita minimă prevăzută de Codul penal, dar evident la mai puțin de J din maxim. Reamintim că infracțiunea de "tâlhărie" prevăzută de art. 211 alin. 2 Cod penal. Este pedepsită de Codul penal cu pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani.

Deși motivarea judecătoriei în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate este vădit lacunară (lipsurile evidente în acest sens urmând a fi suplinite de tribunal prin cele de mai jos), tribunalul constată că prima instanță a ținut totuși seama la individualizare de toate circumstanțele reale ale comiterii faptelor, de numărul actelor materiale, de forma continuată a infracțiunii, precum și de poziția procesuală necorespunzătoare și oscilantă a inculpatului, de atitudinea sa procesuală, de antecedentele sale penale, dar și de circumstanțele sale personale.

Nici o circumstanță de ordin personal (și, cu atât mai puțin, real) nu pledează pentru redozarea pedepsei aplicate.

Astfel, elemente precum: a) persistența infracțională relevată, pe de o parte, de faptul că anterior a mai fost condamnat definitiv de 5 (cinci) ori pentru infracțiuni de "furt calificat", "violare de domiciliu", "ultraj" prin lovire (la un agent de penitenciar ce-i asigura paza la un proces penal) sau de "tâlhărie", iar, pe de altă parte, de numărul actelor materiale comise într-un interval de mai puțin de două ore asupra trei părți vătămate; b) modalitatea concretă de comitere a faptelor ce relevă o periculozitate socială sporită (tâlhării repetate, pe fond de consum voluntar de alcool în locuri publice, prin amenințări și exercitări de violențe, inclusiv asupra unor persoane care îl cinstiseră anterior - vezi ); c) natura relațiilor sociale lezate și urmările produse, respectiv prejudiciile materiale cauzate efectiv, unele nerecuperate încă, dar și urmările fizice - leziuni corporale serioase - cauzate, în special, în cazul a două părți vătămate; d) mijloacele utilizate, ce relevă un grad deosebit de ridicat de periculozitate și anume: lovirea în cap cu o coasă, ceea ce ar fi putut cauza consecințe mult mai grave ori amenințarea cu lovirea, în aceiași zonă, cu o piatră etc.; e) de faptul că a comis toate cele trei acte materiale la intervale foarte scurte de timp, dovedind incorigibilitate, ultima în condițiile în care știa că este căutat de polițiști; f) de faptul că este multiplu recidivist, faptele deduse judecății, fiind comise în timpul liberării condiționate din executarea unei alte pedepse; se impune a se reaminti că inculpatul a fost liberat condiționat, până în prezent, de nu mai puțin de 3 ori; g) de atitudinea procesuală constant necorespunzătoare a inculpatului: pe de o parte, una oscilantă, de nerecunoaștere a comiterii faptelor (decât sub aspectul agresării victimelor) și de neasumare a caracterului lor penal și a consecințelor acestora, precum și de vădită lipsă de empatie față de victime, iar, pe de altă parte, una recalcitrantă de sfidare a organelor judiciare (începând de la opunerea la conducerea la secția de poliție - ceea ce a necesitat inițial imobilizarea sa cu cătușe, continuând cu afirmarea vehementă și repetată a unor apărării vădit nefondate, puerile și în totală contradicție cu probele din dosar, și culminând cu sfidarea instanțelor - aspect perceput nemijlocit de tribunal și probat și cu atitudinea adoptată în fața judecătoriei, de pildă, cu prilejul dezbaterilor) - relevă că pedeapsa aplicată inculpatului G de către prima instanță a fost dozată corespunzător, neimpunându-se reducerea ei. Faptul că inculpatul a mai fost sancționat penal anterior, repetat, relevă că activitatea infracțională reținută în sarcina sa nu este izolată și întâmplătoare.

Mai mult, deși, pe de o parte, dispozițiile art. 42 Cod penal (referitoare la aplicarea pedepsei pentru infracțiunea continuată) permiteau judecătoriei aplicarea unui spor, iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 61 alin. 1 Cod penal (referitoare la revocare liberării condiționate a executării pedepsei și la stabilirea pedepsei rezultante într-o asemenea ipoteză) permiteau judecătoriei ca, în urma contopirii cu restul de pedeapsă din antecedență rămas neexecutat să i se aplice inculpatului un spor de pedeapsă de până la 5 ani, tribunalul observă că prima instanță nu i-a mai aplicat nici un spor deși ar fi putut să-i aplice raportat la perseverența sa infracțională.

De aceea, tribunalul apreciază că prima instanță a dozat corespunzător pedeapsa principală aplicată inculpatului-apelant, just dispunându-se apoi ca aceasta să fie executată efectiv în regim de detenție, numai astfel putând fi atins scopul prevăzut de art. 52 Cod penal.

În mod legal și temeinic, prin raportare la toate circumstanțele reale și personale a fost stabilită și individualizată și pedeapsa accesorie aplicată apelantului.

Prin urmare, acest motiv de apel este în mod manifest nefondat.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul constată că apelantul nu a formulat critici concrete. Verificând totuși și din oficiu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că acesta a fost corect soluționată, pe bază de probe.

De asemenea, legal și temeinic s-a dispus confiscarea unei sume de bani (echivalentul unui prejudiciu la care una din părți a renunțat).

Pentru toate motivele mai sus expuse, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii criticate, în baza art. 379, pct. 1, lit. b) Cod procedură penală, tribunalul urmează să respingă, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 123/06.04.2009 a Judecătoriei Pașcani, pronunțată în dosarul cu nr-, sentință pe care o va menține.

Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării și ulterior, menținerii stării de arest preventiv a inculpatului-apelant G nu s-au modificat, ci din contră, s-au consolidat, mai ales că se va dispune respingerea apelului acestuia, văzând că această măsură este legală și temeinică, tribunalul, în baza

art. 383 al. 11raportat la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală va menține starea de arest a inculpatului-apelant.

În baza art. 383 al. 2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului-apelant G de către prima instanță durata deținerii de după 06.04.2009 (data pronunțării sentinței apelate) la zi.

În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpatul G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea recursului inculpatul arată că pedeapsa este prea mare în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta și de circumstanțele sale personale, precizând că a lovit partea vătămată, dar nu i-a sustras nici un.

Precizează recurentul că vătămatul a inițiat conflictul și alte persoane a luat bunurile.

Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond și de apel au reținut că inculpatul Gac omis o infracțiune de tâlhărie în formă continuată, prev. de art. 211 al. 1,2 lit. "b,c" Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 lit. "a" Cod penal împotriva părților vătămate, și, cauzându-le prejudicii, recuperate pentru ultimele două părți vătămate, care nu s-au mai constituit părți civile în cauză și recuperat doar parțial prejudiciul părții civile, rămânând nerecuperat telefonul mobil Nokia, evaluat la 100 lei.

Situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.

În seara zilei de 3.08.2009 inculpatul Gaa tacat partea vătămată pe un drum ce făcea legătura între satele și, prin jurul orelor 20,00 (după ce inițial consumase băuturi alcoolice într-un bar), și pe un ton amenințător i-a cerut să scoată și să-i dea tot ce are în buzunare. Întrucât vătămatul a refuzat, inculpatul l-a prins de haine, amenințându-l cu o piatră, trăgându-l de pantaloni, rupându-i și lovindu-l superficial, moment în care i-a luat 5 lei iar telefonul mobil marca Nokia i-a căzut din buzunar vătămatului.

Apoi inculpatul a amenințat cu piatra partea vătămată să lase telefonul jos, după care l-a luat și a fugit într-un lan de porumb.

În aceeași seară, ulterior comiterii primei fapte inculpatul Gas ustras prin exercitarea de violențe fizice și prin amenințări, telefonul mobil marca Samsung de la partea vătămată, prin smulgerea din mână. Văzând apariția lucrătorului de poliție, inculpatul Gaa runcat bunul sustras și a fugit în pădure, pentru a-și asigura scăparea.

Ulterior, în aceeași seară, prin jurul orelor 21,30 după o altercație avută într-un bar, cu loviri reciproce, inculpatul G l-a amenințat pe vătămatul cu o coasă, spunându-i să-i dea tot ce are în buzunare și întrucât a refuzat a lovit partea vătămată cu coasa în cap, apoi i-a luat geanta de voiaj ce conținea mai multe bunuri în ea și a plecat însoțit de martorul, vărul său.

Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond și de apel au ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpatul G și s-a reținut în mod corect vinovăția acestuia.

Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în mod temeinic de instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale, prev. de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, multitudinea actelor materiale, cât și de consecințele personale ale inculpatului care este recidivist, a recunoscut doar parțial faptele și a recuperat parțial prejudiciul. În cauză nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond pentru fapta comisă, față de persistența infracțională de care a dat dovadă inculpatul și de împrejurările concrete în care a comis noua faptă, scopul educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, neputând fi atins în cazul inculpatului decât prin executarea acestui cuantum de pedeapsă în regim de detenție, în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și a formării unei atitudini corecte a acestuia față de normele de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 403/22 oct. 2009 Tribunalului Iași, pe care o va menține.

Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în recurs.

În baza art. 381, 383 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 22 octombrie 2009 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, deținut în Penitenciarul Iași împotriva deciziei penale nr. 403 din 22.10.2009 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.

Deduce în continuare detenția inculpatului de la data de 22.10.2009 până la zi.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

Grefier

- -

Red.

08.01.2010

Tehnored.

2 ex.

12.01.2010

Tribunalul Iași:

-

-

Președinte:Mihaela Chirilă
Judecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Iasi