Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 1/2010
Ședința nepublică de la 4 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva deciziei numărul 150/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosare nr-, având ca obiect tâlhărie (art.211 Cod Penal)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți în stare de libertate și - în stare de arest Penitenciarul Aiud, personal și asistat de avocat din oficiu, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea instanței, inculpatul învederează faptul că nu și-a angajat apărător ales întrucât nu are bani și este de acord cu asistarea sa de către avocat desemnat din oficiu.
Inculpatul, având cuvântul, arată că este de acord cu asistarea de apărător desemnat din oficiu.
Instanța, raportat la împrejurările săvârșirii faptei și minoritatea inculpaților, pune în discuție publicitatea ședinței de judecată.
Procuror, având cuvântul, solicită declararea ședinței ca nepublică. Declară că nu mai are alte cereri.
Avocat, având cuvântul, achiesează celor de mai sus.
Instanța, în deliberare, raportat la prevederile art. 485 Cod procedură penală coroborate cu art. 290 Cod procedură penală, declară prezenta ședință nepublică (secretă și separată).
Inculpatul învederează că motivul său de recurs se referă la pedeapsa aplicată, care este prea mare.
Raportat la faptul că în fața instanței de apel inculpatul a fost audiat - declarația sa este consemnată la fila 126 dosar tribunal, pune în vedere inculpatului dreptul acestuia garantat conform art. 38514coroborat cu art. 70 Cod procedură penală de a fi ascultat de către instanța de recurs sau de a nu da nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
Inculpatul, având cuvântul, arată că nu mai vrea să dea nici o declarație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpații recurenți, solicită instanței admiterea recursurilor de față, reducerea pedepsei aplicate acestor spre minimul special. Cu privire la inculpatul, arată că acesta nu a încercat să lovească partea vătămată decât pentru a scăpa atacului, iar cu privire la inculpatul, acesta nu a contestat fapta, a recunoscut-o și a regretat-o, sens în care solicită aplicarea dispozițiilor cu privire circumstanțele atenuante.
Procuror, având cuvântul, solicită respingerea ambelor recursuri declarate de inculpați, apreciind că instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică, iar față de schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul, față de probațiunea administrată în mod corect nu s-a reținut participarea acestuia la infracțiunea de tâlhărie, iar pentru inculpatul, față de gravitatea faptei, se impune menținerea pedepsei aplicate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, recunoaște și regretă fapta.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu înțelege de ce i s-a dat regim de detenție. Solicită admiterea recursului.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față,
Constată că prin sentința penală nr.138/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar penal nr- au fost condamnați inculpații:
1., la pedeapsa de:
- 1,6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.20 rap.la art. 211 al.1 pen. cu aplicarea art.99 și urm. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.20 rap.la art.211 al.1 și art.2/1 lit.a pen.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b pen. pe durata prev.de art.71 pen.
În baza art.110 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev.de art.83 pen.
În baza art.71 al.5 pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
2.,la pedeapsa de:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art..20 rap.la art. 208 al.1 și art.209 al.1 lit.a, i pen. cu aplicarea art.99 și urm. pen.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b pen. pe durata prev.de art.71 pen.
În baza art.110 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 1,6 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev.de art.83 pen.
În baza art.71 al.5 pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a făcut aplicarea art.189, 191.pr.pen. inculpații fiind obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca stare de fapt că în data de 03.10.2006 cei doi inculpați au pătruns prin forțarea lacătelor cu ajutorul unui levier în grădina și apoi într-o dubiță tip caravană situate în zona Halta CFR, de unde intenționau să sustragă bunuri însă nu au reușit, fiind surprinși de către partea vătămată, de martora și de R, astfel că, inculpatul a fost prins de către partea vătămată iar inculpatul a reușit să fugă după ce l-a lovit pe numitul R în zona gâtului cu levierul, pentru a-și asigura scăparea.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului așa cum a fost descrisă și dovedită cu probele administrate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prev.și ped.de art.20 rap.la art.211 al.1 pen. cu aplicarea art.99 și urm. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.20 rap.la art.211 al.1 și art.2/1 lit.a pen.
În privința inculpatului s-a reținut că fapta acestuia așa cum a fost descrisă și dovedită cu probele administrate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev.de art. 20 rap.la art. 208 al.1 și art.209 al.1 lit.a, i pen. cu aplicarea art.99 și urm. pen.
În baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea celor doi inculpați la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării pedepsi principale și accesorii.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal prevăzut de lege Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunere motivelor de apel se relevă în esență că în mod greșit instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii săvârșite de inculpatul în infracțiunea prev.de art.20 rap.la art.211 al.1 pen. când în raport de probele dosarului trebuia schimbată în infracțiunea prev.de art. 20 rap.la art. 208 al.1 și art.209 al.1 lit.a, i pen. cu aplic.art.99 și urm. pen., că pedepsele aplicate inculpaților și modalitățile de executare a acestora nu sunt de natură a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prevăzut de art.52 pen. dat fiind faptul că aceștia nu se află la prima confruntare cu legea penală și că în mod greșit s-a dispus obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare,în condițiile în care nu au fost obligați la despăgubiri civile.
Motivul de apel expus în scris la punctul 5 nu a mai fost susținut de reprezentantul Parchetului, dată fiind solicitarea exprimată la punctul unu și anume schimbarea încadrării juridice a infracțiunii săvârșită de inculpatul în infracțiunea prev.de art.20 rap.la art.208, 209 al.1 lit.a,i pen. cu aplic.art.99 și urm. pen.
Prin decizia penală nr. 150/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosare nr- s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia împotriva sentinței penale nr.138/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar penal nr- și în consecință:
A fost desființată sentința penală atacată sub aspectul încadrării juridice dată infracțiunii săvârșite de inculpatul, a individualizării pedepsei aplicate acestui inculpat, a cuantumului pedepsei aplicate coinculpatului, a modalității de executare a pedepselor principale și accesorii de către cei doi inculpați, precum și a obligării părților responsabile civilmente în solidar cu inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
În baza art.334 pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării judiciare a infracțiunii săvârșite de inculpatul, din infracțiunea prev.de art.20 rap.la art.211 al.1 pen. cu aplic.art.99 și urm. pen.în infracțiunea prev.și ped.de art.20 rap.la art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, i pen. cu aplic.art.99 și urm. pen. și aplică inculpatului pedeapsa de2 (doi) ani închisoare.
A fost înlăturată aplicarea disp.art.110 pen., art.83 pen. și art.71 al.5 pen. urmând ca executarea pedepsei să aibă locîn regim de detenție.
A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului, de la 1 an închisoare la2 ani închisoare.
A fost înlăturată aplicarea disp.art.110 pen., art.83 pen. și art.71 al.5 pen. urmând ca executarea pedepsei să aibă locîn regim de detenție.
A fost înlăturată obligația părților responsabile civilmente de la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la fond, în solidar cu inculpații.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, de către tribunal, că în raport de probatoriul cauzei prima instanță a reținut o stare de fapt netemeinică în ce-l priveșter pe inculpatul și a dat o încadrare juridică greșită faptei comise de acesta, în mod legal fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de tentativă la furt calificat, astfel cum s-a solicitat de către reprezentantul parchetului la termenul de judecată din 30.03.2009 în fața instanței de fond.
Prin urmare, s-a reținut că inculpatul nu l-a lovit pe partea vătămată cu levierul cu intenția de a-și asigura scăparea, ci l-a lovit în momentul în care a aruncat acest obiect cu intenția de a scăpa de el, faptă care în drept constituie infracțiunea de tentativă la furt calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a) și i) Cod penal, cu aplicarea disp. art. 99 și urm. Cod penal.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a constatat că instanța de fond nu a dat eficiență deplină criteriilor prev. de art. 72 Cod penal rap. la art. 99 Cod penal și nu a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, în sensul că trebuia să aplice celor doi inculpați pedepse într-un cuantum mai mare și cu executare în regim de detenție, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și la persoana fiecărui inculpat.
Și sub aspectul cheltuielilor judiciare prima instanță a făcut o greșită aplicare a legi în contextul în care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel că obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat este greșită.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termen, nemotivat în scris inculpații și.
În susținerea orală a motivelor de recurs recurenții inculpați, personal și prin apărătorul legal au solicitat admiterea recursurilor și reducerea pedepsei aplicate acestor spre minimul special, că inculpatul, acesta nu a contestat fapta, a recunoscut-o și a regretat-o, sens în care solicită aplicarea dispozițiilor cu privire la circumstanțele atenuante.
Curtea de Apel, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de inculpații recurenți, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385/6 și art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Examinându-se actele și lucrările dosarului, în raport de criticile aduse de recurenții inculpați, care vizează cazul prevăzut de art.385/9 pct.14 cod pr. penală, precum și din oficiu, conform art.385/9 alin. 3 cod pr. penală, Curtea reține că instanța de apel a evaluat corect și legal probatoriul administrat în cauză, iar încadrarea juridică este corespunzătoare activității infracționale efectiv depusă de fiecare recurent inculpat.
Curtea constată că recurenții inculpați, minori la data comiterii faptei, au solicitat reducerea pedepselor prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare și aplicarea dispozițiile legale privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu motivarea că au avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptelor.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel, constată că raportat la fapta săvârșită, la debutul infracțional al inculpaților alături de posibilitatea existenței unui patern infracțional, se apreciază că reducerea pedepselor aplicate nu se justifică, după cum nu se justifică nici aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executări pedepsei sub supraveghere sau sub control judiciar.
Curtea de Apel constată că instanțele de judecată au făcut o corectă individualizare a sancțiunii penale aplicată fiecărui inculpat, minori la data comiteri faptei, în acord cu dispozițiile art. 99 și urm. din Codul penal, care reglementează minoritatea
Potrivit art. 100 alin. 1 Cod penal, față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a crescut și în care a trăit.
Curtea de Apel reține că în mod corect și în concordanță cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cu datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat s-a stabilit că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestora.
Sub acest aspect este de arătat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea pentru infracțiunea comisă, orientată spre minimul special prevăzut de legea penală, a fost just individualizată, instanțele ținând seama de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările săvârșirii ei, dar și persoana fiecărui inculpat, respectiv, faptul că inculpatul a comis fapta la 16 ani, iar inculpatul la 17 ani, ambii au recunoscut fapta comisă și, deci, o regretă.
Mai mult decât atât, Curtea observă că factorii negativi exercită în prezent o forță motivațională mai intensă asupra comportamentului infracțional al inculpaților, comparativ cu factori pozitivi, acest lucru subminând motivația acestora pentru schimbare, aspecte ce rezultă din referatele de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Alba ( 28-29, 30-31 ds. urm. penală).
Curtea nu poate omite în analiza sancțiunii penale aplicată inculpatului concluziile aceluiași referat de evaluare întocmite în cauză în care se arată că inculpatul este cercetat în mai multe dosare ca învinuit - ds. nr. 2965/P/2006, 3039/P/2006 ale Poliției și că mediul familial dezorganizat, lipsit de capacitatea de a educa corespunzător pe minor, converg către opinia că în prezent familia nu poate asigura un cadru propice dezvoltării armonioase a minorului, reechilibrarea și recuperarea socială fiind posibile doar în cazul eliminării contactului cu anturajul, gestionării timpului și implicarea în desfășurarea unei activități lucrative necesare dobândirii unui venit stabil și acordării unei atenții sporite actului educațional.
În ce-l privește pe inculpatul, este de observat că și acesta este cercetat în mai multe dosare de către Poliția, pentru comiterea de furturi și că i-au fost aplicate 3 sancțiuni administrative pentru săvârșirea infracțiunii de furt, iar comportamentul său poate fi influențat pozitiv în condițiile în care s-ar separa de anturajul compus din persoane cu comportamente antisociale și implicarea în activități constructive permanente, care i-ar putea permite satisfacerea nevoilor bazale, astfel cum se reține în concluziile referatului de evaluare.
Tot astfel, Curtea de Apel în analiza sancțiunii penale aplicate celor doi inculpați are în vedere disp. art. 40 din Convenția cu privire la Drepturile Copilului, apreciind că în cauză reabilitarea inculpaților, minori la data comiterii faptei, a respectului pentru drepturile omului și pregătirea acestora pentru o viață responsabilă într-o societate liberă nu se poate realiza decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate pe durata cea mai scurt posibilă.
Așadar, nu există temeiuri pentru o reindividualizare judiciară a pedepselor în sensul reducerii pedepselor aplicate sau pentru aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executări pedepsei sub supraveghere sau sub control judiciar, urmând ca cererile formulată în acest sens să fie respinse ca nefondate.
În consecință, Curtea de Apel, constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat de recurenții inculpați referitor la aplicarea unei pedepse greșit individualizate, în raport de art.100 și 72 Cod penal, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b) Cod pr. penală, va respinge ca nefondat recursurile declarate de inculpații și .
În baza disp. art. 192 alin. 2.C.P.P. vor fi obligați numiții recurenți inculpați la plata sumei de câte 500 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat în sumă de 300 lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 150/A/5.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații recurenți să plătească fiecare statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații recurenți în sumă de câte 300 lei pentru fiecare inculpat se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored../2 ex/15.01.2010
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
