Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1052/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1052
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.176/A/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales, lipsă partea vătămată intimată.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru următoarele motive. În primul rând, hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția,nu a analizat și argumentat cererea inculpatului de reaudiere a părții vătămate și nici nu a arătat temeiurile pentru care a respins această cerere. Nici una dintre instanțe nu a sesizat că inculpatul a stăruit pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii și a pagubei pricinuite, cu toate că, din declarația părții vătămate rezultă că, aceasta a înțeles să nu îi mai dea inculpatului alți bani, iar banii sustrași să rămână inculpatului. Având în vedere suma de bani sustrasă, instanțele nu au sesizat gradul de pericol social redus al faptei, situație care nu a fost avută în vedere la individualizarea pedepsei. În final, a arătat că în speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, ci a unei infracțiuni de furt, având în vedere că inculpatul nu a luat suma de bani de la partea vătămată cu scopul de a și-i însuși pe nedrept.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârile atacate sunt temeinice și legale în cea privește reținerea vinovăției inculpatului, iar pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului, arătând că regretă fapta, însă nu se consideră pe deplin vinovat, având în vedere că partea vătămată a avut o datorie în bani față de el.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 30/22.04.2009, pronunțată de Judecătoria Lipova în dosar nr-, în baza art. 211 alin.1,2 lit.c p, inculpatul, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în loc public.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a și lit.b
Cod PenalÎn baza art. 14,346.p Cod Penal s-a constatat recuperat prejudiciul în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 26.06.2008, în jurul orelor 19,30, inculpatul se afla în barul SC SRL Săvârșin, unde administrator era partea vătămată. Fiind sub influența alcoolului, inculpatul a intrat în spatele pultului, a amenințat și lovit partea vătămată cu pumnul în cap, a strâns-o de gât, a împins-o și apoi, a luat cu forța din casa de bani suma de 50 lei. Apoi s-a deplasat la vitrina barului, a luat o sticlă de bere și a părăsit localul.
Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului și a aplicat acestuia pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție, prejudiciul cauzat părții vătămate fiind recuperat.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel inculpatul, solicitând pronunțarea unei soluții de achitare sau de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Prin decizia penală nr. 176/A din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar - s-a respins apelul declarat de inculpat.
Din considerentele deciziei rezultă că vinovăția inculpatului a fost dovedită prin declarațiile martorilor și, declarații care se coroborează cu declarația părții vătămate, starea de fapt și încadrarea juridică fiind corect reținute, iar individualizarea pedepsei făcându-se cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 52.
Cod PenalÎmpotriva ambelor hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul reiterând motivele de apel.
Recursul nu este fondat.
Potrivit disp.art. 211 alin.1 p, furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, constituie infracțiunea de tâlhărie și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani, iar potrivit disp.art. 211 alin.2 lit. c p, tâlhăria săvârșită într-un loc public sau într-un mijloc de transport în comun se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 ani.
În declarația de la fila 42 dosar primă instanță, martorul precizează: " inculpatul s-a dus după tejghea, a împins-o pe partea vătămată, a prins-o de cap, a lovit-o cu pumnul și am auzit-o pe partea vătămată strigând să nu ia banii din cutie ", în același sens fiind și declarația martorului, audiat în faza urmăririi penale.
Coroborând aceste declarații cu declarația inculpatului și declarația părții vătămate, în mod corect cele două instanțe au reținut vinovăția inculpatului, astfel că nu sunt întemeiate criticile privind achitarea sa.
De asemenea, nu este întemeiată nici cererea privind desființarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, întrucât probele administrate sunt concludente și pertinente. neîntemeiate sunt și susținerile potrivit cărora inculpatului i se cuvenea suma de 50 lei, urmare prestațiilor anterioare efectuate părții vătămate, întrucât dacă acesta a apreciat că munca sa nu a fost plătită corespunzător avea la îndemână dispoziții legale pentru a-și valorifica pretențiile.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art.38515alin.1, pct.1 lit.b p Cod Penal, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, neexistând motive de casare a hotărârilor recurate.
În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 p Cod Penal, inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art.38515alin.1, pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.176/A/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică, azi 29 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător.
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.ID/2.11.09
Tehnored AJ/2 ex/5.11.09
Prima instanță: Judec. L-
Apel: Trib. A -,
05 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
