Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1073/2009. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 1073/

Ședința publică din 02 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Constantin Costea

JUDECĂTOR 2: Florin Popescu

JUDECĂTOR 3: Iosana Codrina

Grefier:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.

Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 184/A din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, personal și asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind partea vătămată intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, av. solicită admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Timiș și menținerea sentinței primei instanțe, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit.b și c Cpp fiind rezultatul unei grave erori de fapt, reținându-se o situație de fapt contrară actelor și probelor dosarului. Hotărârea de condamnare a instanței s-a bazat în mod exclusiv pe concluziile procesului-verbal de localizare a telefonului mobil în luna octombrie 2005, de pe care s-ar fi efectuat convorbiri între martorul C-tin, fratele vitreg al inculpatului și martorul, or, acest proces-verbal nu poate constitui în sine o probă, în sensul art. 64 Cpp, ci cel mult un indiciu că telefonul mobil se afla într-o anumită zonă. Este de reținut și starea de ebrietate a părții vătămate confirmată și de martorul, angajat al stației, care a arătat că, deși după ce a plecat de la stație, partea vătămată s-a întors și a declarat că a fost tâlhărită, nu a crezut-o, întrucât nu prezenta nici o urmă de violență și era sub influența vădită a băuturilor alcoolice. Însăși partea vătămată a revenit asupra declarației inițiale, nemaisusținând că inculpatul l-a lovit și tâlhărit, fiind în stare de confuzie datorată consumului de alcool.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică întrucât în mod corespunzător a evaluat probatoriul administrat în cauză și a aplicat o pedeapsă legală.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și achitarea sa, considerându-se nevinovat.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. nr.411//23.06.2006 a Tribunalului Timiș, inculpatul Aaf ost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 al.1 si 2 lit.b Cod Penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art.71,64 lit.a,b

Cod Penal

În baza art.350 C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestului preventiv de la 28 martie 2006, la zi; s-a constatat ca partea vătămată nu s-a constituit parte civilă iar în baza art.118 lit.d Cod Penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500 lei, reprezentând contravaloarea telefonului mobil sustras.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că rin p. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș sub nr. 665/P/19.04.2005, înregistrat la instanță sub nr. 5938/21.04.2006, a fost trimis în judecată inculpatul A, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped.de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c din reținându Cod Penal-se în fapt că în noaptea de 25/26.09.2005, partea vătămată s-a întâlnit la un chioșc situat la intersecția străzii cu Calea cu inc. A care era însoțit de martora. Toți trei s-au deplasat la stația în incinta căreia au consumat băuturi alcoolice și cafea. în jurul orelor 4⁰⁰partea vătămată a părăsit localul cu intenția de a pleca acasă. La scurt timp în urma sa a pornit inculpatul care, ajungând victima, a lovit-o cu în zona feței și a deposedat-o de telefonul mobil marca Erikson.

Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, în cauză s-a solicitat poziționarea telefonului mobil sustras prin violență de la partea vătămată, stabilindu-se că acest telefon a fost utilizat la data de 3.10.2005 de către -, fratele inculpatului care a apelat-o pe. Fiind identificată martora, s-a stabilit că soțul său este cel care a purtat convorbirea telefonică cu -. Inculpatul locuiește împreună cu fratele său.

Părții vătămate i-a fost prezentată o planșă fotografică în care era inclusă și fotografia inculpatului A, acesta recunoscându-l fără nici o ezitare pe inculpat ca fiind bărbatul care i-a sustras prin exercitare de violențe telefonul mobil.

Valoarea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii este de 500 lei sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Instanța de fond a reținut, în fapt, că în noaptea de 25/26.09.2005, după ce au consumat băuturi alcoolice împreună, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată, a lovit-o cu in zona feței și i-a sustras telefonul mobil. Pe data de 03.10.2005, telefonul mobil a fost folosit de fratele inculpatului, care locuiește împreună cu acesta, -, pentru efectuarea unei convorbiri cu numitul.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare a poziționării telefonului, procesul verbal de recunoaștere, planșa fotografică, declarațiile martorilor, -, declarațiile inculpatului.

Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia penala nr.382/A/06.12.2006, a respins ca nefondat apelul inculpatului, menținând starea de arest a acestuia și deducând prevenția la zi.

Împotriva deciziei penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, în principal, achitarea în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c p Cod Penal iar în subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art.74-76.Cod Penal, iar ca modalitate de executare - suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art.86¹Cod Penal Temeiul juridic al recursului a constituit dispozițiile art.385⁹al.1 pct.18,14 din

C.P.P.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație si Justiție a reținut că instanțele de judecată nu au manifestat îndeajuns rolul activ în desfășurarea procesului penal pentru a lămuri și stabili pe deplin situația de fapt pe baza căreia s-a dispus condamnarea inculpatului Acest lucru se impunea cu atât mai mult cu cât partea vătămată a revenit asupra declarațiilor inițiale, afirmând că, datorită stării de ebrietate în care s-a aflat, este posibil să fi căzut și să fi pierdut, astfel, telefonul mobil.

Instanța supremă a mai arătat că, atâta timp cât alte probe directe în cauză nu există, este necesară administrarea de probe, astfel încât, situația de fapt ce va rezulta, să permită stabilirea neîndoielnică a existentei vinovăției inculpatului.

Curtea a reținut că situația poziționării și utilizării telefonului mobil sustras, a fost stabilită doar printr-un proces verbal întocmit la data de 24.03.2006 de un lucrător de politie, în condițiile în care, lămurirea acestor împrejurări necesare soluționării cauzei, trebuia rezolvată prin dispunerea de către organul de urmărire penală a efectuării unei constatări tehnico-științifice, potrivit disp.art.112-113.

Cod Penal

Având în vedere faza procesuală în care se află acum cauza penală, Curtea a constatat necesară efectuarea unei expertize tehnice prin care sa se stabilească folosirea telefonului mobil ulterior datei de 25/26.09.2005, prin indicarea zonelor din care s-a apelat, numerele de telefon apelate și titularii acestora, cu referire la posibilitățile tehnice de localizare a unui terminal telefonic când se folosește o altă cartela decât cea a titularului.

Totodată, Curtea a considerat necesară audierea martorului care a primit apel d e la telefonul proprietatea părții vătămate de la martorul -. De asemenea, a concluzionat ca se impune audierea inculpatului A și a fratelui său, - pentru a se stabili cum de a ajuns cel de-al doilea în posesia telefonului mobil în litigiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 17.04.2007, sub același număr de dosar -, instanță care a invocat excepția necompetenței soluționării cauzei.

Având a se pronunța asupra excepției invocate, tribunalul a constatat că, anterior intrării în vigoare a Legii nr.356/2006, competența de a judeca infracțiunile de tâlhărie aparținea tribunalelor. Ulterior, adică după data de 07.09.2006, judecarea infracțiunilor de tâlhărie a fost dată în competenta judecătoriilor.

Potrivit art. III al.3 din legea nr.356/2007, în caz de admitere a apelului sau recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competenta potrivit legii de procedură penală.

În speță, se poate observa că, având în vedere data sesizării instanței, cauza a fost judecată în prima instanță (în primul ciclu procesual) de Tribunalul Timiș.

hotărârea acestei instanțe, precum și decizia Curții de APEL TIMIȘOARA, Înalta Curte de Casație si Justiție (văzând dispozițiile deja enunțatului al.3 al art.III din legea nr.356/2006) trebuia să trimită cauza Judecătoriei Timișoara, competentă material potrivit modificărilor aduse codului d e procedură penală prin legea mai sus arătată, însă, din eroare, a trimis-o Tribunalului Timiș.

Pe rolul Judecătoriei Timișoara, cauza a fost înregistrată la nr.-, ca urmare a declinării competenței în favoarea sa, de către Tribunalul Timiș, prin nr.703/PI, pronunțată în dosar -.

Prin sentința penală nr.1087/30.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art.11 al.2 lit.a rap.la art.10 lit.c p Cod Penal a fost achitat inculpatul A, privind infracțiunea de tâlhărie, prev.de art.211 al.1 si 2, lit.b si cpi ar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, în baza art.192 al.3

Cod Penal

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din declarația părții vătămate de la fila 21 din dosar nr.5938/2006 a Tribunalului Timiș, declarație dată de aceasta în timp ce inculpatul se afla în stare de arest și menținută pe parcursul cercetării judecătorești, nu rezultă că inculpatul ar fi deposedat-o de telefon, cu atât mai mult prin violență; aceasta nu se constituie nici parte civilă în cauză. A mai reținut că nici din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă sub nicio formă, cu certitudine, vinovăția inculpatului.

Analizând materialul administrat în cauză și ținând seama de considerentele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că nu există elemente incriminatoare care să conducă la o concluzie temeinică și legală, în sensul că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 24.07.2008 număr dosar -, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică sub aspectul greșitei achitări a inculpatului solicitând, admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și rejudecând cauza condamnarea inculpatului A la o pedeapsă cu executarea în detenție pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și Cod penal avându-se în vedere ca inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Prin decizia penală nr. 184/A din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, în temeiul art. 379 pct. 2, lit. a din Cpp a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr.1087/30.04.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, pe care a desființat-o și rejudecând, l-a condamnat pe inculpatul A, în temeiul art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c Cod penal, la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 71 Cp a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua, și lit. b Cp.

În temeiul art. 88 Cp a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la data de 23.06.2006 la 13.02.2007.

A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 118 lit. d Cp a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500 lei reprezentând contravaloarea telefonului mobil sustras și a obligat inculpatul să plătească aceasta suma, statului.

Examinând cauza sub toate aspectele, așa cum o cere art. 371 din Cpp, tribunalul a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Examinând probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, procesul verbal de certificare a poziționării telefonului, procesul verbal de recunoaștere după planșa foto însoțită de această planșă precum și probele testimoniale administrate în timpul cercetării penale si in instanța în cele doua cicluri procesuale, urmează ca instanța de apel sa retina aceeași stare de fapt prezentata in rechizitoriu respectiv că in noaptea de 25/26.09.2005 partea vătămată s-a întâlnit la un chioșc situat la intersecția străzii cu Calea cu inc. A care era însoțit de martora. Toți trei s-au deplasat la stația în incinta căreia au consumat băuturi alcoolice și cafea. în jurul orelor 4⁰⁰partea vătămată a părăsit localul cu intenția de a pleca acasă. La scurt timp în urma sa a pornit inculpatul care ajungând victima a lovit-o cu în zona feței și a deposedat-o de telefonul mobil marca Erikson.

În fața instanței, partea vătămata a revenit asupra unor aspecte din declarațiile sale inițiale arătând că datorită stării sale de ebrietate avansată, e posibil să fi pierdut telefonul mobil deoarece a și căzut.

Tribunalul a apreciat că această revenire asupra declarației nu înlătură însă concluziile procesului verbal de certificare a poziționării telefonului din data de 24.03.2006 prin care se confirma că la data de 3.10.2005 la ora 00,10 minute, terminalul - - a fost utilizat împreună cu o cartelă nr. de apel - activata la data de 27.11.2004 în sistem preplătit, fiind efectuat un singur apel către postul telefonic cu nr. - și s-a comunicat că de la acest post telefonic s-au efectuat frecvent apeluri, printre posturile apelate fiind și - titular. Apelul din 3.10.2005 a fost efectuat din zona- Localizarea terminalului, în funcție de seria - este confirmată și de mențiunile cuprinse în actul cu nr. -/20.11.2006, emis de - Unitatea Militară 0667 T și depus, în urma declasificării la data de 20.11.20006, la fila nr. 57 din dosarul Curții de APEL TIMIȘOARA, instanță care a judecat cauza în apel în primul ciclu procesual. Posibilitatea localizării, cu o precizie de 2- 5 metri, este confirmată de răspunsul formulat de INEC în cuprinsul înscrisului de la fila 32 din dosarul judecătoriei.

Instanța nu a putut primi susținerile inculpatului în sensul că procedura de localizare este lovită de nulitate absolută deoarece nu a fost autorizată de un magistrat, deoarece, la data efectuării acesteia, legea nu prevedea o astfel de exigență, introdusă la data de 21 iulie 2006 prin Legea nr. 356/2006. Anterior acestei date, art. 94 ind. 4 avea următorul cuprins " Alte înregistrări. Condițiile și modalitățile de efectuare a interceptărilor și înregistrărilor prevăzute în art. 91¹- 91³sunt aplicabile, în mod corespunzător, și în cazul înregistrării de convorbiri efectuate prin alte mijloace de telecomunicație, autorizate în condițiile legii." Numai de la data intrprii în vigoare a legii modificatoare, cu numărul deja arătat, s-a instituit obligativitatea obținerii unei autorizații, deoarece textul articolului în discuție a dobândit următorul conținut " art. 91⁴. Alte înregistrări. Condițiile și modalitățile de efectuare a interceptărilor și înregistrărilor prevăzute în art. 91^1 - 91³sunt aplicabile, în mod corespunzător, și în cazul înregistrării de convorbiri efectuate prin alte mijloace de telecomunicație, autorizate în condițiile legii."

Coroborarea acestui proces-verbal de poziționare cu declarațiile martorului și chiar ale martorului - conduc la concluzia că cei doi martori au purtat discuția telefonică din data de 3.10.2005, abonamentul fiind făcut pe numele soției lui, apelarea acestui martor putându-se realiza doar până în 27.10.2005, dată când acesta a plecat din țara.

Inculpatul locuia împreună cu fratele său -, iar în cauză nu a fost avansată, din partea inculpatului, o explicație logică pentru folosirea de către fratele său a telefonului proprietatea pârtii vătămate, cu atât mai mult cu cât din declarațiile fratelui nu rezultă că acesta ar fi dobândit telefonul în litigiu în mod licit.

Din declarația martorului, angajatul benzinăriei rezulta că la un interval relativ scurt, respectiv după 15 minute, partea vătămata a revenit în benzinărie și a spus ca a fost bătut de persoanele cu care a consumat la masă anterior plecării din benzinărie și că aceștia i-au furat telefonul mobil, rugindu-l totodată să sune la polițe, prilej cu care a observat că partea vătămata avea o culoare roșie la față, dar nu a observat să șchiopăteze.

Contradicția dintre declarația acestui martor care relatează atitudinea părții vătămate, imediat după săvârșirea faptei și declarația părții vătămate care încearcă să revină asupra declarației sale prin precizările făcute în instanță, a condus la concluzia că modificarea poziției părții vătămate este făcută pro-cauza.

Din declarația martorei rezultă că aceasta este colegă cu - și arată că este posibil să fi fost apelată în data de 3.10.2005 de către martor deoarece se sunau în mod frecvent, având de discutat probleme de serviciu, iar împrejurarea că apelul a fost făcut din Zona- nu o surprinde deoarece acolo se afla SC 4, firmă unde au plecat un număr mare din angajații firmei CPI iar - este prieten cu acele persoane.

Din procesul verbal de recunoaștere și declarația martorului care a asistat la recunoaștere rezultă că partea vătămata l-a identificat pe inculpat ca fiind persoana care a săvârșit fapta, chiar dacă în fața instanței a încercat să-și nuanțeze declarația că l-a recunoscut deoarece a stat la masă cu el, procesul verbal coroborându-se cu declarațiile martorului, care a precizat relatarea imediată făcută de partea vătămata la revenirea în benzinărie pentru a-i comunica acestuia ca a fost tâlhărit.

Partea vătămată s-a prezentat la poliție iar declarația data de acesta acolo, corespunde cu ceea ce i-a declarat martorului, imediat după comiterea faptei.

Împrejurarea că inculpatul a fost sancționat în mai multe rânduri, contravențional de lucrătorii Postului 2 de Poliție T nu creează premiza că aceștia ar avea vreun interes pentru a-l incrimina pe inculpat și a-i întocmi prezentul dosar penal.

Constatând că fapta inculpatului care în noaptea de 25/26.09.2005 în loc public, respectiv pe stradă a deposedat pe partea vătămata, prin întrebuințarea de violență, de un telefon mobil, care apoi, prin poziționare, a fost identificat ca fiind folosit de fratele inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, în formă calificată și reținând vinovăția inculpatului în forma intenției directe, l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a si b C.p. pe durata prev. de art. 71 Cp.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise și modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală și vârsta inculpatului apreciind că atât cuantumul cât și modalitatea de executare a pedepsei sunt de natură să realizeze scopul punitiv, educativ și preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 Cp.

Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, pe motiv că starea de fapt reținută de instanța de apel este contrară actelor și probelor dosarului și niciuna din probele administrate nu dovedește săvârșirea infracțiunii de către inculpat.

Raportul de poziționare a telefonului mobil întocmit de agentul nu poate constitui o probă deoarece nu are la bază un raport tehnic care să ateste că un telefon mobil poate fi poziționat fără folosirea cartelei titularului.

Instanța trebuia apoi să rețină și poziția procesuală a părții vătămate care a revenit asupra declarației inițiale, susținând că nu a fost lovită și tâlhărită de inculpat.

De reținut și declarația martorului, care a arătat că de la stația de pe strada - din T, a plecat împreună cu prietena sa și, deși partea vătămată s-a întors și a declarat că a fost tâlhărită, nu a crezut-o, întrucât nu prezenta nici o urmă de violență și era sub influența vădită a băuturilor alcoolice.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform prevederilor art. 385¹⁰alin.2¹Cpp, se constată că decizia de apel este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.

Pe baza probelor administrate, instanța de apel a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată a susținut că inculpatul este autorul infracțiunii, în sensul că el l-a agresat și i-a sustras telefonul mobil, iar ulterior, în fața instanței de judecată, partea vătămată a revenit asupra declarațiilor date inițial, arătând că este posibil să-și pierdut telefonul mobil, deoarece a căzut.

Revenirea părții vătămate asupra declarației nu poate conduce la concluzia nevinovăției inculpatului, având în vedere și celelalte probe administrate.

Se reține în acest sens declarația martorului, angajatul benzinăriei, din care rezultă că partea vătămată și inculpatul au consumat băuturi alcoolice în incinta benzinăriei, iar după ce partea vătămată a plecat, s-a întors într-un interval scurt, de aproximativ 15 minute, spunând că a fost bătut de persoanele cu care a fost anterior în benzinărie, rugându-l să sune la poliție. A mai relatat că partea vătămată avea o culoare roșie la față, dar nu a observat să șchiopăteze.

În mod întemeiat instanța de apel a apreciat că procedura de localizare a telefonului sustras de la partea vătămată nu este lovită de nulitate absolută, deoarece, la data când a avut loc această localizare, nu era necesară autorizarea acestuia de către un magistrat, această obligativitate fiind introdusă la data de 21 iulie 2006, prin Legea nr. 356/2006.

Potrivit procesului-verbal de certificare a poziționare a telefonului părții vătămate din data de 24.03.2006, la data de 3.10.2005, acest telefon a fost utilizat de către -, fratele inculpatului, care a apelat-o pe și care, fiind audiată, a arătat că soțul său este cel care a purtat convorbirea telefonică cu -.

Chiar dacă acest proces-verbal de certificare a poziționării telefonului părții vătămate nu constituie o probă în sensul prevederilor codului d e procedură penală, totuși poate fiind reținut ca un indiciu care se coroborează cu plângerea părții vătămate din cursul urmăririi penale, cu recunoașterea inculpatului de către partea vătămată de pe o planșă fotografică prezentată în cursul urmăririi penale, la scurt timp după săvârșirea faptei, precum și cu declarațiile martorilor amintiți.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, pedeapsa aplicată este în măsură să ducă la realizarea scopului prev. de art. 52 Cp, ținându-se seama la aplicarea acesteia de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cp, respectiv pericolul social al infracțiunii, circumstanțele în care fapta a fost comisă, precum și de conduita procesuală a inculpatului.

Prin urmare recursul este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 385¹⁵pct.1 lit.b Cpp.

Văzând și prevederile art. 192 al. 2 Cpp,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 385¹⁵pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 184/A/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Obligă inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 02.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

Red. /11.11.09

Tehnored. 2 ex./11.11.09

PI. - - Jud.

-; - Trib.

Președinte:Constantin Costea
Judecători:Constantin Costea, Florin Popescu, Iosana Codrina

Vezi şi alte speţe de drept penal: