Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 109/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
46/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 109
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr. 677/A din data de 09.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat personal în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, lipsă fiind intimata-parte-civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-inculpat solicită în temeiul dispozițiilor art. 38515alin. 2 lit. b Cod de Procedură penală admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 677/A din data de 09.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
Pe fond solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 alin. 2 lit. a rap la art. 10 lit. c Cod de Procedură penală întrucât fapta nu a fost săvârșită de către acesta, iar în subsidiar solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de tăinuire și reindividualizarea pedepsei în temeiul art. 861Cod penal, prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere.
Apărătorul arată că din materialul probator administrat în cauză, respectiv testul poligraf rezultă că inculpatul nu a bătut niciodată pe cineva cu scopul de a-i fura bunurile. De asemenea din încercarea de vizualizare a imaginilor video înregistrate organele de urmărire penală rețin faptul că nu se poate vedea nicio persoană datorită ceței dense.
Să se aibă în vedere că partea-vătămată nu s-a constituit parte-civilă în cauză.
Pentru aceste motive solicită în temeiul art.3859pct. 17 Cod de Procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei, iar în temeiul dispozițiilor art. 3859pct. 14 Cod de Procedură penală solicită reindividualizarea pedepsei aplicate cu aplicarea art. 861și art. 72 și 74 Cod penal.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, având în vedere că din probele administrate în cauză s-a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptei de tâlhărie, sens în care există declarația martorului ocular care l-a văzut și recunoscut pe inculpat când a lovit-o pe partea-vătămată.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul inițial a recunoscut săvârșirea faptei, ulterior revenind asupra declarației date, motiv pentru care apreciază că în mod corect s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de tăinuire, întrucât nu există nicio probă că inculpatul a cumpărat telefonul de la partea-vătămată.
În ceea ce privește solicitarea de reindividualizare a pedepsei aplicate, reprezentanta parchetului apreciază că pedeapsa este corect individualizată față de atitudinea nesinceră a inculpatului și față de antecedentele penale, inculpatul suferind mai multe condamnări.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefundat cu deducerea prevenției la zi.
Recurentul-inculpat personal în ultimul cuvânt, susține cu privire la starea de recidivă că din anul 1999 nu a mai săvârșit nicio faptă penală, iar cu privire la fapta reținută în sarcina sa arată că se consideră nevinovat, întrucât a cumpărat telefonul de la partea-vătămată, aflând ulterior că este furat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.173/16.10.2009 pronunțată de Judecătoria C, în dosar nr-, în baza art. 211 al.1 și al.2 lit.c Cp. a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cp.
În baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 13.04.2009, la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 03.12.2008, în jurul orei 06:00, partea vătămată -, se afla împreună cu tatăl său, martorul în incinta parcării Complexului Comercial " ", lângă autovehiculul ce aparținea martorului.
În timp ce partea vătămată încerca să închidă ușa autovehiculului, iar tatăl acesteia intenționa să urce în cabina de dormit a autovehiculului, a apărut inculpatul, care a lovit-o cu pumnul pe partea vătămată -, doborând-o la pământ, aceasta ajungând în stare de inconștiență, după care inculpatul a luat o geantă ce se afla asupra pârtii vătămate și în care se aflau mai multe bunuri personale ale acesteia, printre care suma de 200 lei, buletin, legitimație, cârduri, un telefon mobil și alte bunuri.
După ce a sustras geanta, inculpatul a dispărut de la locul faptei.
Martorul l-a văzut pe inculpat, locul respectiv fiind iluminat, ulterior putând fi identificat prin recunoaștere de pe planșele foto prezentate de organele de poliție.
În cursul cercetării penale a fost recuperat și telefonul mobil sustras de inculpat, fiind ridicat de la soția acestuia.
În urma loviturii primite de la inculpat, partea vătămată a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență,Sf. ", unde i s-au acordat îngrijiri medicale, fiind internată pe timp de o zi.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări, acesta susținând că nu a comis fapta pentru care a fost condamnat. În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire (prin reținerea în fapt a împrejurării că inculpatul a cumpărat telefonul mobil al părții vătămate cunoscând că este furat) și reindividualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului acesteia, cât și al modalității de executare (o suspendare sub supraveghere fiind suficientă).
Prin decizia penală nr. 677/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art. 334 Cod procedură penală s-a respins ca nefondată cererea formulată de apelantul inculpat prin apărător, în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c pen în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221.pen.
În temeiul art. 379 alin 1 - pct. 1 lit. b Cod procedură penală s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr. 173 pronunțată de Judecătoria C - Jud. I la data de 16.10.2009, în dosarul -.
Conform art. 383 alin. 1/1 Cod procedură penală rap. la art. 350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului apelant.
În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală a dedus durata reținerii și a măsurii arestării preventive de la 13.04.2009 la zi.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală s-a dispus decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat, delegație -/09.11.2009 din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat cont IBAN.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, așa cum a rezultat aceasta din coroborarea probelor administrate în cauză și de asemenea, constată dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Astfel, întreg materialul probator administrat în cauză duce la concluzia neechivocă a vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată; plângerea și declarațiile părții vătămate se coroborează cu mențiunile din procesul verbal de cercetare la fața locului, cu planșele foto, cu procesul verbal pentru recunoaștere după planșa foto, cu dovada de predare-primire a telefonului mobil aparținând părții vătămate, cu biletul de externare a părții vătămate din spitalul Sf. și cu declarațiile constante ale martorilor.
Martorul a asistat direct la momentul comiterii faptei de către inculpat, l-a văzut pe acesta lovind-o pe partea vătămată și l-a recunoscut din poze pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii.
Recunoașterea inculpatului s-a făcut în condiții legale, martorul asistent declarând - inclusiv în fața instanței - că inculpatul a fost identificat de martorul ocular fără dubiu și fără a fi influențat de organele de poliție.
Mai mult, în primele declarații - date de inculpat în prezența unui avocat - acesta a recunoscut comiterea faptei, însă ulterior și-a modificat poziția susținând nedovedit - că a fost influențat de avocatul pe care l-a avut la acel moment să recunoască o faptă pe care nu a comis-
Coroborând aceste aspecte cu împrejurarea că inculpatul nu a putut face dovada cumpărării telefonului mobil furat părții vătămate, tribunalul a constatat corectă încadrarea juridică și a respins cererea de schimbare a acesteia în infracțiunea de tăinuire, ale cărei elemente constitutive nu sunt întrunite în cauză.
In ceea ce privește individualizarea pedepsei, aceasta s-a făcut avându-se în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, datele personale ale inculpatului (cunoscut cu antecedente penale) și toate celelalte criterii general de individualizare prev. de art.72 Cp.
Nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond - și așa orientat către minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de tâlhărie - față de perseverența infracțională a inculpatului, dar și față de natura infracțiunilor comise (de la furturi calificate ajungând la tâlhărie), ceea ce denotă specializare infracțională ce se impune a fi sancționată.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a fost condamnat anterior la o pedeapsă mai mare de un an - 1,6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat - ce ar fi atras în opinia tribunalului starea de recidivă postexecutorie (însă în propria cale de atac nu i se poate agrava situația inculpatului) și ținând cont și de atitudinea inculpatului în cursul procesului penal, tribunalul a constatat neîndeplinite cerințele legii privind acordarea beneficiului unei suspendări sub supraveghere.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică a inculpatului vizează existența unei greșite erori de fapt care a dus la condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cod penal, în condițiile în care sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală - caz de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
O a doua critică vizează schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221 Cod penal - caz de casare prev. de art. 3859pct. 17 Cod procedură penală.
O a treia critică a inculpatului vizează reindividualizarea pedepsei aplicate în raport de dispozițiile art. 72 - 74 Cod penal și aplicarea art. 861Cod penal, în ceea ce privește modalitatea de executare - caz de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală.
Examinând hotărârile atacate prin prisma dispozițiilor invocate cât și din oficiu conform art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală presupune o eroare în stabilirea faptelor, care să fie atât de gravă încât să aibă drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Or, apărarea nu a arătat care sunt acele împrejurări esențiale nesusținute de probele administrate în cauză sau dimpotrivă nu s-a referit la nereținerea acestora în condițiile în care probele administrate o confirmă, pentru a se constata eroarea gravă de fapt prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
Astfel, examinând probele dosarului, Curtea constată că prin revenirea asupra declarației de recunoaștere a faptei, inculpatul nu a oferit alte detalii care să confirme că nu este autorul infracțiunii de tâlhărie săvârșită în data de 03.12.2008.
Așa cum în mod corect au constatat ambele instanțe de judecată vinovăția inculpatului rezultă din coroborarea declarației părții vătămate cu a tatălui său, care a asistat la agresiunea exercitată de către inculpata asupra fiicei sale.
Exercitarea de violențe ce a făcut ca partea vătămată să se afle în stare de inconștiență, în momentul sustragerii genții de către inculpat, face a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cod penal și nu a infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 Cod penal.
De altfel, pe parcursul întregului proces penal inculpatul a susținut că a cumpărat telefonul mobil ce aparținea părții vătămate deși cunoștea că acesta provine din săvârșirea unei fapte de furt, fără a aduce probe în acest sens.
În art. 66 alin. 2 Cod procedură penală se arată că în cazul în care există probe de vinovăție inculpatul are dreptul să probele lipsa lor de temeinice.
Or, simpla susținere a inculpatului neînsoțită de dovezi concludente care să sprijine afirmațiile făcute, nu poate determina instanța de recurs de a schimba încadrarea juridică conform art. 334 Cod procedură penală, nefiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 17 Cod procedură penală.
În ceea ce privește cazul de casare înscris în art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, Curtea constată că ambele instanțe de judecată au făcut o analiză judicioasă a criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal.
pedepsei sub minimul special prevăzut de lege în condițiile în care nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 74 lit. a,b,c Cod penal, nu poate constitui un motiv de reindividualizare a pedepsei cum susține apărarea.
Dimpotrivă periculozitatea deosebită a inculpatului care la ora 06,00 adus-o pe parte vătămată în stare de inconștiență pentru a-i sustrage un bun care îi aparținea, face ca scopul pedepsei să fie admis numai prin executare efectivă.
Deși față de condamnarea de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.58/21.01.1998 a Judecătoriei Sector 2 B, definitivă prin decizia penală nr.1005/1998 a Tribunalului Bucureștia intervenit reabilitarea judecătorească, scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, cum a solicitat apărarea, față de gravitatea deosebit de ridicată a faptei săvârșite de către inculpat.
Așa fiind, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În conformitate cu art. 383 Cod procedură penală rap. la art. 88 Cod penal va computa prevenția inculpatului începând cu 13.04.2009 la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.677/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
prevenția începând cu 13 aprilie 2009 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
G -
Red.
Dact./09.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red.. - Judecătoria C
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
