Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1096/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1691/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1096
Ședința publică din data de 29 iulie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Stan Mustață
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Dumitrița
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol solu ționarea recursului declarat de recurentul - inculpat împotriva Deciziei penale nr. 397 din data de 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II Penală, în Dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ș edin ță publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest i asistat juridic de apărător, avocat substituent al apărătorului desemnat din oficiu, cu delegațiile depuse în dosar, lipsă fiind intimata parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ță, după care
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desenat din oficiu, având cuvântul, critică atât hotărârea pronunțată de instanța de fond, cât și decizia pronunțată în apel, ca nelegale și netemeinice. Solicită să fie dată o eficiență sporită dispozițiilor art. 74-76 Cod penal. Consideră că nu se justifica sporirea pedepsei cu 1 an închisoare. Indică incidența cazului de casare prevăzut de art.3859punctul 14 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și - pe fond - pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, cu aplicarea unei pedepse într-un cuantum coborât.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat și de menținere a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Pedeapsa aplicată în cauză a fost corect individualizată, fiind orientată spre minim. În baza art.192 Cod procedură penală, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
În ultimul cuvânt, recurentul - inculpat aderă la concluziile apărătorului desemnat din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.353/14.05.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în temeiul art.211 al. 1 și al. 2 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în dauna părții vătămate.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.619/16.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 B (definitivă prin decizia penală nr.297/24.02.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Il-a penală) în pedepsele componente (o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și două pedepse de câte 5 ani închisoare fiecare) și a fost înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat.
În temeiul art.36 al.1 raportat la art.33 lit.a și art.34 lit. b Cod penal, au fost contopite aceste pedepse cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 568/1.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 B (definitivă prin decizia penală nr. 8/5.01.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Il-a penală), precum și cu pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită pentru fapta dedusă judecății, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului - pe perioada executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie - drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art.36 al.3 Cod penal,s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada deja executată de inculpat, de la data de 1.07.2008, la zi.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii, emise în baza sentințelor penale nr.568/1.10.2008 și nr.619/16.10.2008 ale Judecătoriei Sectorului 2 B și s-a dispus emiterea unui nou mandat, pentru pedeapsa rezultantă stabilită în speță.
În temeiul art.346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal și a obligat inculpatul la plata sumei de 300 euro (în echivalent lei, la cursul BNR din ziua plății) către partea civilă, cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art.35 al.4 Cod penal, s-a menținut măsura de siguranță a obligării inculpatului la tratament medical până la însănătoșire, luată în temeiul art.113 Cod penal, prin sentința penală nr.619/16.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 2
În temeiul art.191, al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța fondului a reținut - în fapt - următoarea situație:
La data de 7 aprilie 2008, în jurul orei 1850, în timp ce se deplasa pe Calea din B, sectorul 2, în dreptul Agenției BRD Generale, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, prin spatele acesteia și a prins-o de mâna dreaptă, în care avea telefonul mobil marca "Nokia 6500 ", încercând să-l sustragă. În aceste împrejurări, partea vătămată a opus rezistență și a început să strige după ajutor dar, întrucât nu a intervenit nicio persoană în sprijinul său, inculpatul a continuat agresiunea, provocând până la urmă căderea victimei și reușind să o deposedeze de telefonul mobil, după care a fugit.
În seara aceleiași zile, inculpatul a vândut telefonul sustras în zona Pieței martorului, pentru suma de 450 de lei, ulterior martorul revânzându-l unei persoane necunoscute.
Situația de fapt - astfel cum a fost descrisă - a fost temeinic dovedită pe baza întregului material probator administrat în cauză.
Instanța fondului a concluzionat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 al. 1 și al. 2 lit. c Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul greșitei aprecieri a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Prin decizia penală nr.397/A din 17 iunie 2009, pronunțată de Secția a II-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul formulat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt pe baza probatoriului administrat în cauză, probatoriu din care a rezultat fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, în acest sens avându-se în vedere atât declarațiile părții vătămate și ale martorului, procesul verbal de recunoaștere a inculpatului de către partea vătămată și martor, precum și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, Tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o justa individualizare a acesteia având în vedere atât criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care deși a avut o atitudine sinceră, a fost condamnat după data comiterii acestei infracțiuni și pentru alte fapte de tâlhărie, concurente cu cea dedusa judecații, beneficiind totuși de clemența instanței în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal, a promovat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și invocând - prin apărător - cazul de casare prevăzut de art.3859, pct.14 Cod procedură penală și, pe cale de consecință, micșorarea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele personale.
Curtea, examinând potrivit dispozițiilor art.3859alin.3 Cod procedură penală și art. 3859pct.14 Cod procedură penală recursul inculpatului, constată că acesta nu este întemeiat potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare:
Instanțele anterioare au realizat o analiză temeinică și coroborată a probelor produse cauzei, probe care au demonstrat faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost judecat și condamnat, așa încât soluțiile adoptate sunt temeinice și legale.
Cu privire la cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, Curtea constată că instanța de fond (și prin confirmarea sentinței, și instanța de apel) a avut în vedere atât cerințele art.72 Cod penal, cât și ansamblul circumstanțelor cauzei și persoana inculpatului, toate privite prin prisma necesității de a se asigura cerințele scopului pedepsei, astfel cum este definit prin dispozițiile art.52 Cod penal.
Susținerile apărării, cu privire la reținerea de circumstanțe atenuante, nu pot fi primite de C, întrucât din ansamblul datelor personale ale recurentului, nu se poate reține nici măcar un singur element care să conducă la o astfel de apreciere, față de faptul că, deși chiar dacă s-ar admite că inculpatul a avut o atitudine sinceră, în sensul recunoașterii comiterii faptei, aceasta nu s-a datorat bunelor sale intenții, ci promptitudinii organelor abilitate.
Mai mult, Curtea reține că după data comiterii infracțiunii din speță, inculpatul a mai fost condamnat și pentru alte fapte de tâlhărie, concurente cu cea dedusă judecății, beneficiind totuși de clemența instanței, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, întrucât cuantumul acesteia a fost orientat către minimul prevăzut de lege (de la 5 la 20 de ani închisoare), pedeapsa finală pe care inculpatul a primit-o spre executare fiind doar rezultatul comportamentului inculpatului în ceea ce privește activitatea sa infracțională - anterior și ulterior judecării prezentului dosar - și care reflectă periculozitatea sporită a acestuia.
Astfel fiind, și având în vedere că la examinarea din oficiu nu se constată motive de nelegalitate a hotărârilor, Curtea urmează a respinge - ca nefondat - recursul inculpatului, potrivit dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Curtea va deduce prevenția inculpatului și perioada deja executată în baza sentinței penale nr.568/2008 a Judecătoriei Sectorului 2 B, cu începere de la data de 01 iulie 2008, la zi.
Urmează a constata că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.
Constatând că recurentul se află în culpă procesuală, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală și l va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul împotriva Deciziei penale nr. 397 din data de 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II Penală, în Dosarul penal nr-.
Deduce prevenția inculpatului și perioada deja executată în baza sentinței penale nr.568/2008 a Judecătoriei Sectorului 2 B, cu începere de la data de 01.07.2008, la zi.
Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei - onorariul avocat oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
-
Red.-Jud.Sect.2
Președinte:Stan MustațăJudecători:Stan Mustață, Ioana Alina Ilie, Dumitrița
