Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 110/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 110
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 116/A/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 18.02.2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, asistat de avocat ales, inculpatul personal, asistat de avocat ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și în rejudecare respingerea apelului formulat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Solicită a se reține raportul de evaluare efectuat în cauză, în fața primei instanței, că inculpatul a fost prezent în fața instanței, nu a mai avut contact cu legea penală, vârsta inculpatului, conduita sa anterioară și ulterioară faptei.
Apărătorul ales al inculpatului, invocă motive de nelegalitate, care sunt de ordine publică și ar trebui să atragă atât casarea deciziei cât și a sentinței, respectiv considerentele sentinței nu corespund cu dispozitivul acesteia, nu s-a dispus executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate, reținându-se că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, acestea neputându-se reține ca și erori materiale, invocând practică judiciară, în acest sens, nefiind rezolvat fondul cauzei. De asemenea, susține că, i-a fost încălcat inculpatului, dreptul la apărare, fiind vorba de un conflict de interese, între cei doi inculpați. Inculpatul este cel care a conceput fapta iar apoi a fugit în urma incidentului care a avut loc, inculpatul fiind cel care i-a clarificat identitatea și a condus la arestarea sa, declarațiile acestora fiind contradictorii, toate aceste aspecte rezultând din probele administrate în cauză, astfel că se impunea desemnarea a doi apărători diferiți. Pentru aceste considerente solicită, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Pe fondul cauzei, în subsidiar, solicită a se reține că din probele administrate în cauză nu rezultă complicitatea inculpatului, în acest sens a se reține declarația martorei. Instanța de apel nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, pentru a se putea trage concluzia dacă s-a referit la o farsă sau la tâlhărie. În situație în care nu se va reține că această tâlhărie a fost o farsă copilărească, pericolul inculpatului este unul redus, iar pedeapsa este mare în raport de ceea ce s-a întâmplat, solicitând reducerea pedepsei aplicare.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea deciziei penale, care este temeinică și legală, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, inculpații au premeditat această faptă, comițând-o fără nici o ezitare. În baza art. 3851alin.4 C.P.P. solicită respingerea celorlalte motive de recurs.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului și casarea deciziei penale recurate.
Inculpatul, având cuvântul, arată că regretă cele întâmplate, a fost doar o farsă, solicitând casarea hotărârii sau reducerea pedepsei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentinta penala nr. 2969/26.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr- in baza art. 211 alin.1, art. 211 alin.2 lit. c și art. 211 alin. 21lit. a,b cu aplic. art. 74 lit. a, c și art. 76 lit. b, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Prima instanță a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a - II- a și lit. b, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71
În baza art. 861. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar în baza art.862a stabilit termen de încercare de 9 (nouă) ani, iar în baza art.863a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- - se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara la datele fixate de acest serviciu începând cu rămânerea definitivă a prezentei hotărârii;
- - anunțe în prealabil, din timp schimbarea de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- - comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- - comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.359 a C.P.P. atras atenția inculpatului asupra prev.art. 864
În baza art. 88. a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv pe perioada 14.07.2008 la zi.
În baza art. 350 alin.3 lit. b a C.P.P. dispus punerea de îndată a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 36/AP/15.07.2008, dacă nu este arestat în altă cauză.
Prin aceeași sentință, Judecătoria Timișoaraa dispus, în baza art. 26. rap. la art. 211 alin.1, art. 211 alin.2 lit. c și art. 211 alin. 21lit. a, b cu aplic. art. 74 lit. a, c și art. 76 lit. b, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute. de art.64 lit. a teza a - II - a, b, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71
În baza art. 861. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar în baza art.862a stabilit termen de încercare de 6 (șase) ani, iar în baza art.863a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- - se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara la datele fixate de acest serviciu începând cu rămânerea definitivă a prezentei hotărârii;
- - anunțe în prealabil, din timp schimbarea de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- - comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- - comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.359 a C.P.P. atras atenția inculpatului asupra prev.art.864
În baza art. 88. a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv pe perioada 14.07.2008 la zi.
În baza art. 350 alin.3 lit. b a C.P.P. dispus punerea de îndată a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 37/AP/15.07.2008, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 14, 346.C.P.P. a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14, 346.C.P.P. și în baza art. 998 și urm. civ. a obligat inculpații, în solidar, la plata următoarelor sume de bani:
- 4000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă .
- 2300 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC SRL.
În baza art.191 al. 2,.C.P.P. a obligat inculpații, la câte 700 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a constatat ca prin rechizitoriul nr.7916/P/2008/29.07.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 - 211 alin. 2 lit. c, art. 211 alin. 21lit. a și b pen, iar inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26.pen. raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, art. 211 alin. 21lit. a și b pen.
In fapt s-a retinut ca in data de 13.07.2008 și în dimineața zilei de 14.07.2008 inculpatul s-a prezentat la sediul benzinăriei de pe- cu intenția de a participa la un interviu în vederea angajării ca vânzător. Din cauză că inculpatul nu beneficia de nici o recomandare, martorul iac omunicat acestuia că va fi contactat în vederea angajării numai în situația în care o altă persoană nu corespunde pentru postul respectiv.
Ulterior, în aceeași zi, în jurul orelor 1830, inculpații și au cumpărat două pistoale din plastic și au consumat băuturi alcoolice, anume 6 litri de bere, pentru a-și face curaj în vederea săvârșirii unei infracțiuni de tâlhărie în urma căreia să facă rost de bani.
În acest scop, inculpații au luat asupra lor pistoalele din plastic cumpărate anterior și s-au deplasat cu un taxi de la căminul studențesc în care locuiau la sediul benzinăriei, inculpatul crezând că aici va găsi mulți bani.
Ajunși la destinație la ora 1915, inculpații i-au solicitat taximetristului să oprească mașina, după care inculpatul a coborât și s-a îndreptat spre benzinărie, în timp ce inculpatul a rămas în mașină, lângă taximetrist, să îl aștepte.
Intrând în magazinul aflat la benzinărie inculpatul a scos ul și i-a amenințat pe cei doi angajați, respectiv partea civilă și partea vătămată, solicitând deschiderea caselor de marcat și înmânarea banilor. Din aceleași probe rezultă că, din cauza temerii, la vederea ului care părea real, angajații benzinăriei au dat curs acestei solicitări, iar inculpatul și-a însușit suma de 120 lei pe care i-a băgat în buzunarul de la pantaloni. Odată cu deschiderea caselor de marcat, martora a apăsat butonul de pentru a anunța firma care asigură protecția benzinăriei.
În momentul în care inculpatul s-a întors cu spatele pentru a părăsi incinta magazinului, partea civilă l-a lovit cu pumnul și a încercat să-l imobilizeze, fapt ce a determinat o încăierare dintre cei doi, inculpatul căzând peste un suport de ochelari de. Pentru a-și asigura scăparea, folosind mânerul ului din plastic care s-a spart în urma impactului, inculpatul a lovit partea civilă în zona feței după care a fugit înspre ieșire, lovindu-se de ușa glisantă. În fugă, inculpatul a pierdut banii luați, îndreptându-se spre magazinul 1, aflat la intersecția str. - cu str. - -. Inculpatul a fost urmărit de partea civilă, însă a reușit să scape din cauza traficului intens.
Revenind la locul faptei, partea civilă l-a imobilizat pe inculpatul, care a rămas în taximetru și a așteptat sosirea echipajului de intervenție de la firma de pază SC care a fost anunțată prin dispecerat în urma declanșării butonului de alarmă de către martora.
Imediat, la aproximativ 2-3 minute, a sosit și un echipaj de poliție care a constatat cele întâmplate și care l-a condus pe inculpat la sediul Poliției Municipiului
În cursul aceleași zile, în jurul orelor 2200, inculpatul, a cărui identitate a fost dezvăluită de complicele său, a fost de acord să se predea organelor de poliție. În urma agresiunii, partea civilă a avut nevoie de 5 zile îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite, motiv pentru care solicită despăgubiri morale în cuantum de 4000 lei.
De asemenea, în urma săvârșirii infracțiunii s-a produs un prejudiciu material în patrimoniul părții civile SC în valoare de 2300 lei, din care 120 lei banii sustrași, 550 euro valoarea geamului de la ușa glisantă, 200 lei valoarea a 11 bucăți de ochelari de sparți.
Prima instanta a retinut ca fapta inculpatului care, prin întrebuințarea de amenințări, a sustras bunuri și ulterior s-a folosit de violență fizică pentru a-și asigura scăparea întrunește elementul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211.pen.
Astfel, în activitatea infracțională desfășurată de inculpat se regăsește atât acțiunea materială principală prin care se aduce atingere relațiilor sociale de natură patrimonială, respectiv infracțiunea de furt (art. 208.pen.), cât și acțiunea secundară realizată în cauza de față sub formă alternativă și care aduce atingere relațiilor sociale care protejează persoanele, constând în infracțiunea de amenințare (art. 193.pen.) și lovire au alte violențe(art. 180.pen), infracțiuni care alcătuiesc o infracțiune complexă potrivit legii, respectiv cea de tâlhărie (art. 211.pen.).
În ceea ce privește furtul, elementul material al laturii obiective constă în acțiunea inculpatului de însușire a unor bunuri mobile, respectiv 120 lei, aflate în posesia altuia, respectiv a părții civile la SC SRL, fără consimțământul acesteia. În fapt, s-a reținut, de către instanță de fond că inculpatul a luat banii din casele de marcat ale magazinului și i-a introdus în buzunarul pantalonilor. Astfel, acțiunea inculpatului este consumată deoarece întrunește cele două momente necesare existenței infracțiunii sub această formă, anume deposedarea părții civile, prin scoaterea și luarea bunurilor respective din sfera de stăpânirea a posesorilor, și imposedarea, prin introducerea bunurilor în buzunarul pantalonilor, deci trecerea bunului în sfera de stăpânire a inculpatului.
În ceea ce privește amenințarea, art. 193.pen definește această infracțiune ca fiind fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei fapte păgubitoare de natură să alarmeze. Astfel, instanța de fond a retinut, din situația de fapt prezentată mai sus că inculpatul a folosit un din plastic pentru a obliga două persoane să deschidă casele de marcat în vederea sustragerii unei sume de bani. De asemenea, prima instanța a considerat că fapta inculpatului a fost de natură să alarmeze, din moment ce, așa cum rezultă din probele administrate, persoanele asupra cărora s-a exercitat amenințarea au considerat că ul folosit în activitatea infracțională este real, au încercat un sentiment de teamă care s-a materializat în acceptarea forțată de către angajații magazinului să deschidă casele de marcat și să lase pe inculpat să sustragă banii. Faptul că martora a apăsat butonul de alarmă, iar partea civilă a încercat ulterior să-i imobilizeze pe inculpat nu este de natură a înlătura starea de temere existentă la momentul exercitării amenințării din partea inculpatului. Mai mult, așa cum s-a arătat în doctrină și jurisprudență, acțiunea de amenințare trebuie să fie de natură să alarmeze, nefiind necesar să se producă o temere efectivă a persoanelor amenințate, ci este suficient ca activitatea infracțională să conțină posibilitatea producerii acestui rezultat.
Cu privire la exercitarea violențelor, conform art. 180 alin. 2.pen constituie infracțiune "lovirea sau actele de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile." Astfel, conform probelor din dosar inculpatul a lovit partea civilă, care, conform certificatului medico-legal de la fila 10 avut nevoie de 5 zile de îngrijiri medicale. În ceea ce privește scopul exercitării acestor acte de violență, prima instanța a reținut că inculpatul a încercat să fugă din magazin după ce partea civilă a încercat să-l imobilizeze. Prin urmare, este evident că inculpatul a folosit violența în încercarea sa de a-și asigura scăparea.
În ceea ce privește urmarea imediată a infracțiunii complexe de tâlhărie, prima instanța a constatat că s-a adus atingere atât relațiilor sociale care protejează patrimoniul, cât și relațiilor sociale care protejează integritatea fizică și psihică a persoanei. Astfel, fiind o infracțiune de rezultat, urmarea imediată constă în paguba materială produsă prin sustragerea sumei de bani menționată mai sus, acțiune care a determinat micșorarea patrimoniului părții civile SC SRL, cât și în vătămarea integrității fizice a părții civile și îngrădirea psihică a persoanelor de a lua hotărâri și de a se manifesta în mod liber.
de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și prejudiciul material este dovedită prin probarea însușirii banilor de către acesta, precum și probarea exercitării amenințării și faptelor de lovire.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, conform art. 19. alin. 1 pct. 1 lit. a care prevede că infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Instanța de fond a retinut această formă de vinovăție având în vedere modul de desfășurare, inculpatul acționând cu premeditare din moment ce a cumpărat un din plastic în vederea folosirii acestuia în activitatea infracțională și având sa acest obiect pentru înlesnirea reușitei, față de declarațiile inculpaților conform cărora au prefigurat fapta înainte de comiterea acesteia, în baza unei înțelegeri prealabile deoarece aveau nevoie de bani, precum și față de existența unei acțiuni de amenințare pentru sustragerea sumei de bani.
Referitor la reținerea formei calificate de tâlhărie, prima instanța a aratat că fapta a fost săvârșită într-un loc public, de două peroane împreună, având asupra lor o armă. Astfel, cu privire la noțiune de loc public, prima instanța a aratat că faptele au fost săvârșite în incinta unui magazin, în timpul orelor de program, deci într-un loc care este accesibil publicului, fără a exista o condiționare sau restricție la pătrunderea în incinta sa. Prin urmare, este incidentă în cauză situația prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. Cu privire la situația reglementată de alin. 21lit. a din acest articol, instanța arată ă săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane nu este condiționată de participarea la acte materiale de realizare efectivă a tuturor peroanelor, deci în calitate de autor, ci este suficientă participarea altei peroane în calitate de complice concomitent, care se află la locul faptei, și care să ușurează activitatea autorului prin acțiuni simultane. Față de cele precizate anterior, instanța reține aplicabilitate acestui text de lege cu privire la săvârșirea infracțiunii de către două persoane împreună. Cu privire la forma agravantă prevăzută de art. 211 alin. 21lit. b, respectiv săvârșirea faptei de o persoană având asupra sa o armă, prima instanța a aratat că posesia ului din plastic a fost de natură să confere o încredere sporită autorului în săvârșirea infracțiunii, iar folosirea acestui obiect în mod efectiv de către inculpat a fost de natură să alarmeze angajații magazinului și să asigure reușita în activitatea infracțională. Prin urmare, sunt incidente în cauză situațiile prevăzute de art. 211 alin.2 lit. c și art. 211 alin. 21lit. a, b pen.
Cu privire la fapta inculpatului, acesta a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie astfel cum a fost descrisă mai sus în calitate de complice din moment ce instanța a reținut în situația de fapt că acesta, prezent la locul faptei, nu a participat la actele materiale de sustragere a bunurilor sau de amenințare și lovire, ci, în baza unei înțelegeri prealabile, s-a deplasat împreună cu inculpatul la locul unde s-a comis infracțiunea și l-a așteptat în vederea părăsirii locului cu un taxi, asigurând prin acest un sprijin moral autorului. Prin urmare, este incident art. 26.pen care definește complicele ca fiind persoana care, cu intenție, ajută în orice mod la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală. Astfel, se reține că inculpatul a oferit un sprijin moral celuilalt inculpat din moment ce prezența acestuia și faptul că l-a așteptat într-un taxi care să asigure părăsirea în grabă a locului infracțional a fost de natură să încurajeze rezoluția infracțională a autorului și să-i asigure un confort psihic pe timpul desfășurării activității infracționale. Intenția acestuia rezultă în mod evident din situația de fapt reținută de către deoarece acesta a participat efectiv la acte materiale pregătitoare constând în cumpărarea celor două pistoale pentru a fi folosite la săvârșirea infracțiunii, a avut cunoștință despre hotărâre autorului de comitere a tâlhăriei și a așteptat pe autor pentru a pleca împreună cu un taxi. Față de cele arătate, prima instanta a retinut, în sarcina inculpatului forma de complicitate morală la săvârșirea infracțiunii de furt calificat deoarece, fără a avea o contribuție materială în timpul săvârșirii infracțiunii, acesta a creat autorului o stare psihică favorabilă, prevăzând că prezența sa constituie un astfel de ajutor.
Astfel, prima instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie precum și condamnarea inculpatului pentru complicitate la această infracțiune.
În ceea ce privește individualizarea cuantumului pedepsei pentru inculpatul instanța de fond a tinut seamă de criteriile prevăzute de art. 72.pen pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52.pen. Astfel, raportat la aceste criterii, prima instanta a aratat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. 2.pen, a avut în vedere atât circumstanțele obiective privind modul de operare (în loc public, împreună cu altă persoană), scopul și mobilul săvârșirii infracțiunii (inculpatul a urmărit prin procurarea de bani), valoarea bunului sustrase (o sumă de bai modică, respectiv 120 lei), conduita inculpatului (acesta a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei și regretând cele întâmplate), cât și persoana inculpatului care nu a mai săvârșit fapte penale în trecut, vârsta inculpatului. Alături de acestea, în ceea ce privește circumstanțele subiective, s-a luat în considerare cele menționate în referatul de evaluare conform căruia inculpatul provine dintr-o familie cu o situație financiară bună, a avut anterior un loc de muncă, are un anturaj fără înclinații infracționale, având un comportament adecvat în societate.
Prin urmare, prima instanța s-a raportat și la concluziile referatului de evaluare conform cărora se poate reintegra ușor în societate datorita sprijinului familiei și prietenilor, însă este necesară și colaborarea cu specialiști pentru întărirea motivației și interesului în rezolvarea problemelor sociale. Pe lângă toate acestea, prima instanța a avut în vedere atât pedeapsa și limitele speciale ale infracțiunii de tâlhărie în formă calificată prevăzute de art. 211 alin. 21.pen, respectiv închisoare de la 7 la 20 ani, cât și săvârșirea faptei în mai multe circumstanțe agravante care califică fapta, respectiv în loc public, de mai multe persoane împreună, și având asupra lor o armă. Față de aceste considerente, prima instanța a reținut aplicabilitatea art. 74 alin. 1 lit. a și lit. c pen, respectiv infractorul a avut o conduită bună înainte și după de săvârșirea faptei, neavând antecedente penale, prezentându-se sa în fața autorității și comportându-se sincer în cursul procesului, urmând a stabili cuantumul pedepsei conform art. 76 alin.1 lit. b pen.
Astfel, prima instanța a apreciat că o pedeapsă de 4 ani închisoare, deci sub minimul special, cu executare în regim de detenție este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52.pen.
Cu privire la aplicarea pedepsei accesorii prima instanța a aratat că aplicarea art. 71 alin. 2 trebuie realizată în lumina jurisprudenței CEDO care, în cauzele Hirst Regatului Unit și și Pârcălab României, cât și în lumina Deciziei nr. XXIV/ 2007 ÎCCJ, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, care a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a-c nu se face de drept, ci instanța trebuie să aprecieze în concret, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 și la principiul constituțional al proporționalității. Mai mult, art. 20 din Constituție prevede că dispozițiile legislative interne trebuie interpretate în lumina tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului, la care România este parte. Prin urmare, ținând cont de natura și gravitatea infracțiunii, de împrejurările cauzei și de persoana infractorului (precizate mai sus), instanța va aplica pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie și va interzice drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71.pen.
Ținând seama de pericolul social concret al faptei, de persoana infractorului, precum și de concluziile referatului de evaluare așa cum s-a arătat mai sus, prima instanța a apreciat că scopul acestei pedepse și reeducarea inculpatului este posibilă fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, condamnarea putând constitui un avertisment. Astfel, în temeiul art. 861.pen. prima instanța a dispus suspendarea condiționată sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 9 ani stabilit conform art. 862Cod penal, fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de textul de lege, inculpatul nefiind condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiune fiind de 4 ani închisoare. În temeiul art.863pen. pe durata termenului de încercare, prima instanța a stabilit următoarele măsuri de supraveghere a inculpatului: a) - se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara la datele fixate de acest serviciu începând cu rămânerea definitivă a prezentei hotărârii; b) - anunțe în prealabil, din timp schimbarea de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) - comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) - comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În ceea ce privește individualizarea cuantumului pedepsei pentru inculpatul prima instanța a avut în vedere circumstanțele obiective și cele subiective, așa cum rezultă din actele de la dosar și care determină pericolul social concret al faptei, conform art. 18 alin.2 pen. Astfel, prima instanța a avut în vedere, în primul rândm activitatea infracțională efectivă a inculpatului la săvârșirea acestei infracțiuni și gradul de pericol social concret, respectiv modul de participare și acțiunile desfășurate în concret. Așa cum s-a reținut mai sus, inculpatul de față nu a săvârșit acte materiale care să intre în conținutul infracțiunii, ci doar s-a deplasat împreună cu inculpatul la locul unde s-a comis infracțiunea și l-a așteptat în vederea părăsirii locului cu un taxi. În plus, prima instanța a reținut că referatul de evaluare realizat precizează că inculpatul este student la ora actuală, a avut anterior un loc de muncă și are o relație foarte bună cu familia, în special cu mama sa. În ceea ce privește anturajul, inculpatul are prieteni apropiați ca vârstă, cu un comportament prosocial. Astfel, concluziile referatului de evaluare confirmă posibilitatea reintegrării sociale, existând riscuri foarte reduse de comportament antisocial pe viitor, mediul familial asigurând o dezvoltare fizică și psihică corespunzătoare. Luând în considerare toate aspectele menționate mai sus instanța va lua în considerare dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a și lit. c pen, respectiv infractorul a avut o conduită bună înainte și după de săvârșirea faptei, neavând antecedente penale, prezentându-se sa în fața autorității, comportându-se sincer în cursul procesului și înlesnind descoperirea celorlalți participanți, urmând a stabili cuantumul pedepsei conform art. 76 alin.1 lit. b pen.
Astfel, prima instanța a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare, deci sub minimul special, cu executare în regim de detenție este aptă să răspundă scopurilor prevăzute de art. 52.pen.
Pe lângă această pedeapsă, prima instanța a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b pen. constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 pen.
Ținând seama de pericolul social concret al faptei, de persoana infractorului, precum și de concluziile referatului de evaluare așa cum s-a arătat mai sus, prima instanța a apreciat că scopul acestei pedepse și reeducarea inculpatului este posibilă fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, condamnarea putând constitui un avertisment. Astfel, în temeiul art. 861.pen. prima instanța a dispus suspendarea condiționată sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani stabilit conform art. 862Cod penal, fiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de textul de lege, inculpatul nefiind condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an, iar pedeapsa aplicată pentru infracțiune fiind de 1 an închisoare. În temeiul art.863pen. pe durata termenului de încercare, prima instanța a stabilit următoarele măsuri de supraveghere a inculpatului: a) - se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara la datele fixate de acest serviciu începând cu rămânerea definitivă a prezentei hotărârii; b) - anunțe în prealabil, din timp schimbarea de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) - comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) - comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În ceea ce privește latura civilă prima instanța a aratat că s-a dovedit în cauză prejudiciul material al părții civile SC SRL, aceasta indicând suma de 2300 lei cu titlu de daune materiale, din care din care 120 lei banii sustrași, 550 euro valoarea geamului de la ușa glisantă, 200 lei valoarea a 11 bucăți de ochelari de sparți. De asemenea, prima instanța apreciat că partea civilă a suferit un prejudiciu moral în urma săvârșirii infracțiunii, acesta solicitând 4000 lei despăgubiri civile.
Prima instanta a constatat din cele arătate anterior că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale referitoare la existența prejudiciului, faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, raportului de cauzalitate dintre acestea precum și fiind vinovăția inculpaților, conform art. 998-999.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe langa Judecatoria T, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 18.02.2009, sub același număr de dosar, respectiv -.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa arătat că sentința este netemeinică sub aspectul reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea celor doi inculpați și a modalității de executare a pedepsei aplicate. Deși prima instanță și-a motivat hotărârea de a reține circumstanțe atenuante pe împrejurarea că inculpații au avut o conduită bună după comiterea faptei și s-au prezentat în fața autorității, este de observat că cei doi inculpați au fost reținuți și apoi arestați preventiv imediat după săvârșirea infracțiunii, astfel că acea conduită bună le-a fost impusă și nu a reprezentat o opțiune a celor doi.
De asemenea, deși modalitatea de executare a pedepsei a fost stabilită prin raportare la pericolul social concret al faptei, organele de urmărire penală au apreciat că tocmai de acest pericol social nu a ținut seama instanța când a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate. Inculpații au comis o infracțiune de tâlhărie, faptă ce implică violența și care a fost săvârșită în condiții speciale, prin folosirea unui. Fapta nu este mai puțin gravă chiar dacă arma folosită era confecționată din plastic.
Ministerul publica mai apreciat că hotărârea Judecătoriei Timișoara este nelegală și sub aspectul omisiunii instanței de a dispune în privința corpurilor delicte. Astfel, în cursul urmăririi penale, de la inculpatul a fost ridicat un de jucărie, ce a constituit un corp delict, prima instanță omițând să se pronunțe cu privire la confiscarea sau restituirea corpului delict.
Prin DP nr. 116/A/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.379 pct.2 lit.a a C.P.P. fost admis apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva nr.2969/26.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr.-.
A fost desființată sentința apelată în ceea ce privește latura penală a cauzei și rejudecând, s-a dispus, înlăturarea dispozițiilor art.74 lit.a și c și Cod Penal art.76 alin.1 lit.b față Cod Penal de inculpatul și, în consecință, în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21lit.a, b condamnarea Cod Penal inculpatul, la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.71 au Cod Penal fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
Înlătură dispozițiilor art.74 lit.a față Cod Penal de inculpatul și, în consecință, în baza art.26 raportat Cod Penal la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.21lit.a, b și Cod Penal cu aplicarea art.27 Cod Penal, art.74 alin.1 lit.c și Cod Penal art.76 alin.1 lit.b condamnarea Cod Penal inculpatul, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.
În baza art.71 i Cod Penal-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza art.118 alin.1 lit.b s Cod Penal-a dispus confiscarea de la inculpatul un de jucărie, corp delict la dosarul cauzei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate cu privire la deducerea arestului și latura civilă a procesului penal.
În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare din apel au rămas în sarcina statului și s-a dispus plata sumei de 300 lei din fondurile MJ către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.371 C.P.P. a apreciat că acesta este fondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind netemeinică și nelegală.
Instanța de apel a constatat că nici Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și nici celelalte părți nu au contestat starea de fapt reținută de prima instanță, inculpații recunoscând săvârșirea infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina lor. În consecință, raportat la probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, se poate aprecia că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt. În acest sens, ținând seama de probele administrate în cauză, se poate constata că fapta inculpatului de a sustrage bunuri, din incinta unei stații de benzină, fiind ajutat de inculpatul și având asupra sa o armă, prin folosirea de amenințări la adresa angajaților benzinăriei, pentru ca ulterior să întrebuințeze acte de violență pentru a-și asigura scăparea, întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.21lit.a și b În Cod Penal același sens, fapta inculpatului de a-l ajuta pe inculpatul să sustragă bunuri din incinta unei stații de benzină, în momentul în care inculpatul avea asupra sa o armă, prin folosirea de amenințări la adresa angajaților benzinăriei, pentru ca ulterior același inculpat să întrebuințeze acte de violență pentru a-și asigura scăparea, întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.21lit.a și b
Cod PenalInstanța de apel a constatat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa criticat sentința atacată sub aspectul reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea celor doi inculpați, iar raportat la probele administrate în cauză această critică este fondată, în parte.
Judecătoria Timișoaraa reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c Cod Penal, apreciind că inculpatul a avut o conduită bună înainte și după săvârșirea faptei, prezentându-se în fața autorităților și recunoscând săvârșirea faptei. Or, reținerea acestor circumstanțe în favoarea inculpatului apare ca fiind greșită.
Conduita bună a inculpatului, sub aspectul lipsei antecedentelor penale, nu are nicio relevanță în ceea ce privește atenuarea răspunderii penale, raportat la împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională. Inculpatul a premeditat săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, sens în care, împreună cu inculpatul, și-au achiziționat acele pistoale de jucărie, în momentul cumpărării lor scopul urmărit fiind foarte clar - comiterea unui jaf. Apoi, fără nicio ezitare, inculpatul s-a folosit de acel pentru a amenința părțile vătămate și, provocând în persoana angajaților benzinăriei un puternic sentiment de temere pentru propria viață. Nu are nicio relevanță în cauză împrejurarea că ul era de jucărie, în condițiile în care părțile vătămate nu aveau cunoștință de acest aspect. Nu în ultimul rând, instanța de apel a constatat că inculpatul nu a ezitat să recurgă la violență în momentul în care s-a încercat imobilizarea sa, ceea ce conferă faptei săvârșite un caracter și mai grav, astfel că reținerea, ca circumstanță atenuantă, a conduitei acestuia anterioară săvârșirii faptei nu poate fi acceptată.
De asemenea, prima instanță a reținut că inculpatul a avut o conduită bună și ulterior săvârșirii faptei. Însă această apreciere este eronată întrucât inculpatul, a doua zi după săvârșirea faptei, a fost arestat preventiv.
Judecătoria Timișoaraa reținut ca circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului și împrejurarea că s-a prezentat în fața autorităților și a recunoscut săvârșirea faptei. Această recunoaștere a săvârșirii faptei de către inculpatul nu a contribuit în mod hotărâtor la soluționarea cauzei și aflarea adevărului. Inculpatul a fost depistat nu datorită conduitei sale, el preferând să fugă decât să aștepte sosirea organelor de poliție, ci datorită declarațiilor inculpatului, care a fost reținut de către unul dintre angajații benzinăriei, astfel încât, în contextul în care la dosar existau suficiente probe împotriva sa, se poate observa faptul că declarațiile numitului nu au avut un efect hotărâtor în ceea ce privește soluționarea cauzei, astfel încât nici nu pot determina coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, instanța de apel a procedat la înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, cu consecința reindividualizării pedepsei.
La stabilirea pedepsei, instanța de apel a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
În acest sens, având în vedere vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, precum și concluziile referatului de evaluare întocmit pe numele inculpatului de către Serviciul de Probațiune, concluzii evidențiate de altfel și de Judecătoria Timișoara, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 Cod Penal, instanța de apel a apreciat ca fiind suficientă aplicarea unei pedepse privative de libertate orientată spre minimul special, respectiv 7 ani închisoare.
Instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 referitoare Cod Penal la pedeapsa accesorie, aprecierile făcute de Judecătoria Timișoara cu prilejul analizării acestei pedepse fiind însușite de către instanța de apel.
Referitor la inculpatul, spre deosebire de inculpatul, raportându-se la materialul probator administrat în cauză, tribunalul a apreciat că în mod corect Judecătoria Timișoaraa reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.c În Cod Penal acest sens se poate observa faptul că după ce inculpatul a fugit din stația de benzină, îndreptându-se în direcția complexului comercial 1, inculpatul nu a părăsit locul faptei, chiar dacă a avut posibilitatea să o facă. De asemenea, după sosirea organelor de poliție, prin declarațiile sale, inculpatul a contribuit la aflarea adevărului și la identificarea celuilalt inculpat, respectiv a inculpatului, astfel că în favoarea acestuia poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.c
Cod PenalPentru considerentele deja arătate în momentul analizării situației inculpatului, tribunalul a considerat că nici în favoarea inculpatului nu poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.a Cod Penal, ținându-se seama de împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională.
Deși în mod corect Judecătoria Timișoaraa procedat, în cazul inculpatului, la coborârea limitei de pedeapsă sub minimul special, în contextul în care reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.c este Cod Penal temeinică, individualizarea pedepsei aplicate este greșită. Art.76 alin.1 lit.b permite Cod Penal coborârea pedepsei sub minimul special, cel mult până la 1 an închisoare, însă această limită nu este obligatorie. Instanța de apel a considerat că raportat la modalitatea în care a fost adusă la îndeplinire activitatea infracțională (inculpatul cunoscând scopul în care au fost achiziționate pistoalele de jucărie, acceptând să consume băuturi alcoolice pentru a-și întări hotărârea infracțională, acceptând să-l însoțească pe inculpatul, deși cunoștea scopul opririi la acea stație de benzină), aplicarea unei pedepse de numai 1 an închisoare nu este suficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului, motiv pentru care a majorat această pedeapsă până la 4 ani închisoare.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepselor, instanța de apel a apreciat că susținerile Ministerului Public sunt întemeiate.
Sub acest aspect, sentința Judecătoriei Timișoara este contradictorie. Astfel, în cuprinsul considerentelor nr.2969/26.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, s-a arătat că pedepsele de 1 an și respectiv 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, sunt apte să răspundă scopurilor prevăzute de art.52 Cu Cod Penal toate acestea, prin dispozitivul sentinței amintite, prima instanță a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate.
În privința inculpatului, în contextul în care acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă de 7 ani închisoare, tribunalul a constatat că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.861referitoare Cod Penal la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, motiv pentru care pedeapsa va fi executată în regim de detenție în conformitate cu dispozițiile art.57
Cod PenalReferitor la inculpatul, instanța de apel a considerat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu reprezintă o măsură suficientă pentru a asigura îndreptarea acestuia. Inculpatul a acceptat, fără nicio ezitare, să se implice în comiterea unui jaf armat, a premeditat săvârșirea faptei împreună cu celălalt inculpat, nici în faza actelor premergătoare și nici în momentul executării acțiunii ce a realizat elementul material al laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie de către inculpatul, nu a încercat să renunțe la aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale, astfel că instanța nu și-a putut forma convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, motiv pentru care a dispus executarea pedepsei în regim de detenție, urmând ca și în privința inculpatului să facă aplicarea dispozițiilor referitoare la pedeapsa accesorie.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.357 alin.2 lit.e C.P.P. Judecătoria Timișoara avea obligația să se pronunțe asupra corpului delict existent la dosarul cauzei, dar nu a făcut- În consecință, în temeiul art.118 alin.1 lit.b tribunalul Cod Penal a dispus confiscarea de la inculpatul a ului de jucărie, corp delict la dosarul cauzei. Chiar dacă acest obiect nu a fost folosit direct la săvârșirea infracțiunii, a fost achiziționat în acest scop și a contribuit la întărirea hotărârii infracționale a inculpaților, sporind încrederea acestora în propriile forțe, precum și șansele lor de reușită în ceea ce privește realizarea scopului urmărit.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.379 pct.2 lit.a apelul C.P.P. declarat în cauză a fost admis, sentința Judecătoriei Timișoaraa fost desființată în parte și modificată în sensul arătat mai sus.
Instanța de apel a menținut dispozițiile Judecătoriei Timișoara referitoare la deducerea arestului și latura civilă a cauzei.
Împotriva deciziei penale nr. 116/A/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 18.02.2009 au declarat recurs în termen inculpații și, înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr- din 08.05.2009.
În motivarea recursului său, inculpatul a depus prin apărător la registratura instanței, în data de 14.10.2009, cu depășirea termenului prevăzut de art. 38510alin. 2. proc. pen. un memoriu prin care a solicitat modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelului procurorului, arătând că: instanța fonului in mod corect, ținând cont de pericolul social concret al faptei, de persoana infractorului (care a dat dovada de o conduita buna înainte si după savarsirea faptei, prezentandu-se in fata autorităților si recunoscând săvârșirea faptei), precum si de concluziile referatului de evaluare, a considerat ca scopul pedepsei aplicate cat si reeducarea subsemnatului este posibila fara o executare efectiva a acestei pedepse, motiv pentru care, in mod legal, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 861, 862si 863Cp; pe langa pedeapsa aplicata si in consecința "patarea cazierului judiciar" cu o infracțiune savarsita prin violenta, respectarea acelor masuri sub supraveghere, in număr de patru, reținute in sarcina sa pentru un interval asa de de timp, de 9 ani, este mai mult decât suficienta pentru a preîntâmpina săvârșirea unei alte infracțiuni de către el; mai mult, in orice moment in care nu va respecta masurile impuse in sarcina lui, suspendarea executării pedepsei aplicate poate fi inlocuita cu executarea acesteia in stare de detenție; chiar instanța de apel, in motivarea deciziei recurate, arata faptul ca motivul pe care Parchetul de pe langa Judecătoria Timișoara il aduce ca si critica la soluția pronunțata de Judecătoria Timișoara este doar in parte fondat (filele 41-43).
În motivarea recursului său, inculpatul a depus prin apărător la registratura instanței, în data de 05.11.2009, cu depășirea termenului prevăzut de art. 38510alin. 2. proc. pen. un memoriu prin care a solicitat modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelului procurorului, arătând că: nu a avut niciun fel de participare la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie; că încadrarea juridică în complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie nu este reală și nici corectă; este student; are două locuri de muncă; evenimentul l-a marcat în mod deosebit, creându-i chiar un sindrom anxios depresiv (filele 49-52).
Inculpatul a mai depus la dosar prin apărător copii după o foaie matricolă parțială, o adeverință medicală și două caracterizări, din care una de la îndrumătorul de grupă de la facultate și una de la un fost loc de muncă (filele 53-57).
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3. proc. pen., precum și în limitele stabilite de art. 3851alin. 4 teza a II-a proc. pen., Curtea constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.
Hotărârea primei instanțe, prin care inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea, respectiv complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, a fost atacată cu apel doar de procuror, așa încât recursurile inculpaților pot privi doar modificările aduse sentinței prin decizia instanței de apel, adică individualizarea pedepselor.
Ca atare, instanța de recurs nu va analiza susținerile inculpatului în sensul că nu ar fi avut niciun fel de participare la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și că încadrarea juridică în complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie nu ar fi reală și nici corectă.
În privința sancțiunilor, se observă că pedeapsa principală pentru infracțiunea de tâlhărie calificată a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege pentru inculpatul (7 ani închisoare) și coborâtă sub minimul prevăzut de lege pentru inculpatul (4 ani închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 7 la 20 de ani), ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c) pen.
Curtea consideră că instanța de apel a procedat corect prin înlăturarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) pen. reținută de prima instanță în privința ambilor inculpați. Astfel, premeditarea rezultată din cumpărarea pistoalelor de jucărie în scopul bine determinat al săvârșirii faptei în urma unei înțelegeri în acest sens, consumarea de către cei doi făptuitori a unor băuturi alcoolice pentru a-și face curaj în vederea săvârșirii faptei, săvârșirea faptei de tâlhărie prin folosirea violenței fizice (asupra părții vătămate ), insistența cu care inculpatul a cerut să i se deschidă a cât mai multe corpuri de mobilier în vederea acumulării unei sume de bani cât mai ridicate, precum și ajutorul moral dat de coinculpatul prin prezența sa în autoturismul cu care cei doi urmau să plece de la fața locului după săvârșirea faptei sunt împrejurări în raport cu care lipsa antecedentelor penale a inculpaților nu justifică reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) pen.
Instanța de recurs observă că tot în mod corect instanța de apel a înlăturat, numai față de inculpatul, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c) pen. în condițiile în care nu prezentarea sa în fața autorităților a dus la bunul mers al cercetărilor, întrucât el era deja identificat în urma declarațiilor coinculpatului ce a fost reținut la fața locului de către partea vătămată.
Referitor la modul de individualizare a executării pedepsei închisorii, în mod just s-a dispus executarea în regim de detenție. Pedeapsa aplicată inculpatului nu poate fi executată în alt mod, având în vedere cuantumul acesteia, iar pedeapsa aplicată inculpatului nu își poate atinge scopul decât prin executarea conform naturii sale.
Curtea observă că prima instanță a individualizat în mod corect și pedepsele accesorii, interzicând inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. pe durata pedepsei închisorii, deoarece prin săvârșirea infracțiunii pentru care au fost condamnați aceștia devin nedemni să fie aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Curtea mai observă că în cauză nu sunt incidente nici alte motive de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 3859alin. 3. proc. pen. în limitele stabilite de art. 3851alin. 4 teza a II-a proc. pen.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 116/A/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 18.02.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. fiecare inculpat recurent va fi obligat la plata sumei de 100 cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 116/A/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 18.02.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de 100 cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier
RED: FP/04.02.2010
Dact: 2 exempl/ 05 Februarie 2010
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud: -
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Constantin Costea, Codrina Iosana
