Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1102/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1102/
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 156/A/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul intimat, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpatului-intimat după ce i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70 Cpp, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Procurorul solicită admiterea recursului, decizia atacată fiind netemeinică în ceea ce privește achitarea inculpatului. Se arată că mijloacele probatorii existente la dosarul cauzei conform și susțin în continuare vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea reținută în sarcina sa. De asemenea, precizează că concluzia potrivit căreia faptul că partea vătămată și-a modificat poziția în proces ar induce un dubiu care nu poate să servească decât inculpatului este eronată, însemnând că oricând o renunțare la calitatea procesuală ar induce în mod automat dubii cu privire la vinovăția unui inculpat și la activarea principiului "in dubio pro reo".
Apărătorul ales al inculpatului-intimat, avocat, solicită menținerea hotărârii instanței de apel care în mod judicios a analizat probatoriul administrat în cauză. Precizează că există multe elemente care duc la îndoiala că inculpatul este persoana care a comis fapta de tâlhărie, respectiv inadvertențe în declarațiile părții vătămate care nu poate să recunoască pe cel care l-a tâlhărit inițial, însă ulterior îl recunoaște pe inculpat, dubiu ce profită inculpatului.
Inculpatul-intimat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 179/21.01.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art.211 alin.1-211 alin.2 lit.b și c și alin.21lit.a penal coroborat cu art.74 alin.1,2 penal și art.76 alin.1 lit.b penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.71 alin.2 penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b penal.
În baza art.88 penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 27.03.2007.
S-a luat act că persoana vătămată a renunțat la calitatea de parte vătămată și parte civilă în procesul penal, prejudiciul cauzat persoanei vătămate fiind recuperat parțial prin restituirea telefonului mobil sustras.
În baza art.118 alin.1 lit.e raportat la art.118 alin.4 penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 lei.
În baza art.191 alin.1 proc.penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei (RON), reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.124/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 18.04.2008, sub nr- s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 1, alin.2 lit. b, c, alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2. penal.
În fapt se arată că la data de 18.10.2006, la Poliția Municipiului T a fost înregistrată plângerea părții vătămate, prin care aceasta reclama faptul că în seara zilei de 17.10.2006 în jurul orelor 23.00, a fost deposedat prin violență de un telefon mobil marca "Nokia 3230", de suma de 17 lei și de un lănțișor cu medalion.
Potrivit declarației părții vătămate în seara zilei de 17.10.2008, în jurul orelor 23.00, în timp ce se deplasa pe B-dul -, în fața sediului Facultății de Mecanică, a simțit la un moment dat că o persoană necunoscută i-a pus mâna pe gură și i-a șoptit să nu strige. În timp ce individul necunoscut îl ținea imobilizat, alte două persoane necunoscute l-au căutat în buzunare și i-au sustras telefonul mobil marca "Nokia 3230" și suma de 17 lei, iar de la gât i-au luat un lănțișor cu medalion. Imediat după săvârșirea faptei, partea vătămată s-a întâlnit cu un echipaj de poliție care a efectuat verificări în zonă, fără însă a identifica autorii.
În aceste condiții, s-a solicitat unității speciale a localizarea telefonului mobil al părții vătămate care a fost sustras de agresor, telefon mobil cu privire la care partea vătămată a depus la dosar documente din care rezultă proveniența acestuia.
Conform verificărilor efectuate de, s-a stabilit că telefonul mobil al părții vătămate a fost folosit în perioada 25.10.-28.12.2006 împreună cu trei cartele telefonice având următoarele numere de telefon: -, - și -. In urma investigaților efectuate de către organele de poliție, a fost identificat numitul u care a folos telefonul sustras împreună cu cartela telefonică cu nr. -. Potrivit declarației numitului u rezultă că acesta a cumpărat telefonul mobil marca "Nokia 3230" de la un coleg de serviciu pe nume. Organele de poliție au ridicat telefonul mobil de la numitul și l-au restituit părții vătămate.
S-a reținut că în urma audierii numitului, acesta a declarat că în cursul lunii octombrie 2006, în timp ce se afla de serviciu într-o benzinărie, inculpatul a venit la el și i-a vândut un telefonul mobil marca "Nokia 3230, în schimbul sumei de 40 Euro. După u timp a revândut telefonul mobil numitului u de la care a fost recuperat ulterior de către organele de poliție.
În timpul cercetărilor, organele de poliție au procedat la efectuare unei recunoașteri din grup în cadrul căreia partea vătămată l-a recunoscut și l-a indicat pe inculpatul, arătând că acesta este persoana care l-a imobilizat și i-a pus mâna pe gură în timp ce celelalte două persoane necunoscute i-au sustras bunurile.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut aceeași stare de fapt precum cea expusă în rechizitoriu.
Astfel, prima instanță a apreciat că susținerile de nevinovăție ale inculpatului sunt infirmate de analiza coroborată a probelor administrate în cursul procesului penal. Prima instanță a reținut că telefonul mobil deținut de persoana vătămată marca Nokia 3230 poate fi individualizat prin codul, in element de identificare unic specific telefoanelor mobile, iar pe baza documentelor prezentate de către organele de poliție s-a stabilit că terminalul celularului aparținând persoanei vătămate a fost folosit în perioada 19.10.2006-27.10.2006 cu nr. de apel -. Acest număr de apel este numărul personal la martorului u, iar potrivit declarației acestuia numărul respectiv este utilizat constat de către martor de aproximativ 4-5 ani, cartela cu acest număr fiind folosit numai de către martor, care nu a înstrăinat-
S-a mai reținut că martorul u, în legătură cu proveniența telefonului mobil, a menționat că l-a cumpărat la sfârșitul anului 2006 de la un coleg de serviciu pe nume, aspect pe care martorul l-a recunoscut, precizând că a obținut pe telefon suma de 10 euro și un alt telefon mobil.
Prin aceste probe, prima instanță a apreciat că este dovedită existența elementelor de identificare ale telefonului, împrejurarea că bunul a ieșit din posesia părții vătătmate și faptul că acest telefon a ajuns în posesia martorului u prin înstrăinări succesive.
Totodată, prima instanță a mai reținut că persoana vătămată l-a recunoscut pe inculpat ca fiind una dintre cele trei persoane implicate în sustragerea telefonului mobil, atât în fața organelor de poliție, cât și în fața instanței de judecată, declarațiile acesteia coroborându-se cu elementele de fapt aduse la cunoștința organelor judiciare de către martorul. Prima instanță a luat în considerare doar declarațiile date de martorul doar în cursul urmăririi penale, când a precizat că în cursul lunii octombrie 2006, în timp ce se afla de serviciu la stația, a venit la el inculpatul însoțit de doi bărbați necunoscuți, propunându-i să-i vândă telefonul mobil marca Nokia 3230 contra sumei de 40 de euro, martorul fiind de acord și astfel a achitat suma respectivă, fără a-l întreba pe inculpat de proveniența bunului. Totodată, martorul a mai declarat că a folosit telefonul două zile, după care l- vândut unui coleg de serviciu, respectiv martorului u.
Prima instanță și-a motivat neluarea în seamă a declarației date de martorul în fața instanței de judecată, pe care a apreciat-o ca fiind nesinceră, pe considerentele că niciodată în cursul urmăririi penale, deși a fost audiat de mai multe ori, martorul nu a prezentat vreo altă variantă de dobândire a telefonului mobil, de fiecare dată precizând că a luat bunul de la inculpat, prezentând foarte multe detalii în legătură cu modul de tranzacționare, precum și pe considerentul că la momentul la care martorul a dat declarație în fața organelor de poliție nu exista nici o suspiciune cu privire la participarea vărului său, numitul A, la sustragerea bunului, astfel încât martorul nu ar fi avut nici un motiv să prezinte o altă realitate în vederea înlăturării oricărei bănuieli asupra vărului său.
Apreciind pe deplin dovedită starea de fapt expusă prin rechizitoriu, prima instanță a considerat că se impune condamnarea inculpatului și i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 3 ani închisoare, avându-se în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei criteriile prevăzute de art. 72 Cp.
Totodată, prima instanță a apreciat că infracțiunea a fost săvârșită în condiții care sunt de natură să evidențieze un grad ridicat de pericol social, respectiv persoana vătămată avea vârsta de 15 ani la data faptei, fiind relativ ușor de deposedat de bunuri în momentul în care a fost abordată de către inculpat și de către alți doi bărbați, că făptuitorii au profitat de vârsta persoanei vătămate, de faptul că aceasta nu era însoțită, precum și de împrejurarea că au acționat pe timp de noapte.
În același timp, prima instanță a reținut și circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, respectiv vârsta de 19 ani pe care acesta o avea la momentul săvârșirii faptei, lipsa antecedentelor penale, faptul că persoana vătămată nu a suferit leziuni care să necesite zile de îngrijiri medicale, că prejudiciul are o valoarea mică și a fost în parte recuperat prin restituirea telefonului mobil către partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie întrucât în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, nesăvârșind fapta.
Prin decizia penală nr. 156/A din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, apelul declarat de inculpat a fost admis, sentința penală apelată a fost desființată și rejudecând cauza, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. raportat la prevederile art. 10 lit. c s C.P.P.-a dispus achitarea inculpatului.
Din considerentele deciziei rezultă că singura probă care-l acuză de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie este declarația părții vătămate, declarație care și ea a fost modificată în faza cercetării judecătorești.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș criticând-o pentru netemeinicie, întrucât probele administrate în cauză au fost greșit interpretate, inculpatul fiind autorul faptei.
Recursul declarat de procuror este fondat, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi admis.
La fila nr. 7 dosar de urmărire penală se află plângerea părții vătămate ăn care aceasta descrie modul în care a fost deposedat de telefonul mobil, lănțișorul din aur ce-l purta la gât și suma de 17 lei, iar la filele nr. 10-12 același dosar, se află planșele foto de la locul faptei.
La fila 18 dosar de urmărire penală se află declarația aceleiași părți vătămate în care precizează: "în data de 27.02.2007 am fost prezent la Poliția Municipiului T și am recunoscutr din grup un individ pe nume din sat, nr. 380, jud. T și în legătură cu acesta declar că este individul care m-a prins de gât și m-a tras în gantul de lângă Universitatea de Vest, în timp ce ceilalți doi mă controlau în buzunare. Menționez că sunt sigur de acest lucru și nu îl confund cu altă persoană. Precizez că nu doresc să fiu cofruntat cu, întrucât acesta este violent", declarație care confirmă plângerea penală formulată de partea vătămată și convingerea acesteia că inculpatul este autorul faptei.
În declarația de la fila nr. 33 dosar de urmărire penală, inculpatul precizează: "În data de 27.03.2007 am fost recunoscut ding rup de către și în legătură cu recunoașterea mea, declar că nu eu am săvârșit fapta", la fila 37 dosar de urmărire penală aflându-se procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup, întocmit de poliție, semnat de poliție, martori asistenți, persoanele din grup și persoana recunoscută de către partea vătămată ca fiind autorul faptei, respectiv inculpatul.
LA fila nr. 49 dosar de urmărire penală se află procesul-verbal întocmit de poliție în care se consemnează că telefonul mobil reclamat ca furat prin întrebuințare de violențe părții vătămate a fost localizat ca fiind folosit în perioada 19.10.2006 - 27.10.2006 în T,-, posesorul acestuia fiind martorul u. . eclarația de la fila nr. 50 același dosar, acest martor precizează că telefonul l-a cumpărat prin luna noiembrie 2006 (dată care concide cu cea indicată de partea vătămată ca dată a faptei) de un coleg de serviciu, iar în declarația de la fila nr. 52 dosar de urmărire penală, martorul precizează "prin luna octombrie (2006), într-o seară, aproximativ ora 23,00, în timp ce eram de serviciu la benzinăria "", la mine a venit zis "", a alimentat cu carburant și mi-a oferit spre vânzare un telefon mobil marca "Nokia 3230". Mi-a spus că mi-l vinde cu suma de 40 euro, eu i-am plătit contravaloarea în lei, bani pe care i-am luat din casa de marcat", declarații care dovedesc fără putință de tăgadă că inculpatul este unul din autorii faptei.
Telefonul mobil ridicat de la martorul u, îl prezintă într-una din imaginile foto ce le are în memorie pe partea vătămată, ceea ce de asemenea este desoebit de concludent în cauză.
Aceste probe, în mod nejustificat au fost înlăturate prind ecizia penală recurată, decizie vădit netemeinică.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 2 lit. d C.P.P. recursul declarat de procuror va fi admis, decizia penală recurată va fi casată și va fi menținută ca temeinică și legală sentința penală nr. 179/21.01.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d pr.pen. admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 156/A/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Casează decizia penală recurată și rejudecând menține sentința penală nr. 179 din 21.01.2009 pronunțată de Judecătoria.
În temeiul art. 192 alin. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.- 16.11.2009
Tehnored. - 18.11.2009
Primă instanță: jud. - Judecătoria Timișoara
Instanța de apel: jud., - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Ion Dincă, Anca
