Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.118/
Ședința publică din 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel președinte secție
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 12.08.1978 în T, județul G, CNP -, domiciliat în T, -, - 1,. 1, fără forme legale în T, str. -.-, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva deciziei penale nr. 48/10.02.2009, pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal răspuns inculpatul în stare de arest și asistat de asistat de avocat ales, lipsă fiind părțile vătămate și partea civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocatul depune la dosar adresa eliberată de Parchetul de pe lângă ÎCCJ din 17.09.2009 cu care înțelege să facă dovada neprezentării la termenul anterior.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent arată că a formulat recurs împotriva deciziei penale nr.48 din 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, solicitând instanței de judecată să constate existența în cauză a motivului de recurs prev. de art.3859pct.18 pr.penală - fiind greșită hotărârea de condamnare a inculpatului la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie prev. de art 211 al.2 lit.b,c și alin. 21lit.b Cod penal și a unei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 al.1 și 2 Cod penal, ca și consecința unei interpretări defectuoase a probatoriului instrumentat în cauză.
Înainte de a prezenta pe larg motivele de recurs, formulate și printr-un memoriu separat, depus la dosarul cauzei, solicită a se avea în vedere dispozițiile privind prezumția de nevinovăție, a se lăsa la o parte toate antecedentele și cazierul judiciar al inculpatului și a se observa din dosarul cauzei și din probele administrate faptul că acestea nu conduc la condamnarea inculpatului.
Sunt probe indirecte care nu pot dovedi vinovăția acestuia și elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este trimis în judecată.
Solicită instanței de recurs să dispună în temeiul art.38515pct.2 lit.b Cod pr.penală, admiterea recursului promovat, casarea deciziei penale nr. 48 din 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, desființarea sentinței penale nr.341/26.06.2008a Judecătoriei Tecuci și achitarea inculpatului pentru infracțiunile mai sus menționate în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală rap.la art. 10 lit.a Cod penală.
Înțelege să se refere direct la motivele de recurs și la erorile care consideră că s-au strecurat în hotărârea de condamnare.
În ceea ce privește cele două infracțiuni de tâlhărie reținute a fi fost săvârșite în data de 24.01.2008 în dauna părților vătămate și, se impunea, raportat la o analiză corectă a probatoriului instrumentat, achitarea inculpatului în temeiul disp.art.10 lit.a Cod pr.penală rap.la art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală.
Cu privire la situația de fapt avută în vedere pentru soluția de condamnare, instanța de apel și-a însușit pe deplin același scenariu fantezist și gratuit, acuzator, arătat în cuprinsul rechizitoriului și preluat ulterior de instanța de fond.
Astfel, se reține de către acuzare că în momentul în care părțile vătămate au ajuns în fața Parcului 9 Mai a apărut inculpatul care a chemat-o la el pe un ton amenințător pe partea vătămată. De teamă, partea vătămată s-a conformat și a mers lângă inculpat. Nu rezultă de nicăieri din probele administrate acel ton amenințător folosit de inculpat pentru aoc hema pe numita și aod etermina să stea de vorbă cu el: nici în declarația acestei părți vătămate, care la fila 18 verso dosar urmărire penală arată că "mi s-a adresat mie, întrebându-mă cum mă numesc, unde stau, apoi a spus: " vino mai încoace că vreau să îți spun ceva". Nici în declarația părții vătămate care în fața instanței - declarația de la fila 49 - arată: " ne-am întâlnit cu inculpatul, mi-a spus că vrea să vorbească ceva cu prietena mea". Susținerea acuzării că doar de teamă partea vătămată a mers lângă inculpat este infirmată chiar de partea vătămată, care în declarația sa de la fila 12 dosar urmărire penală, arată că "inculpatul a venit lângă noi, i-a solicitat prietenei mele să vină câțiva pași de o parte întrucât vrea să o întrebe despre o fată din,astfel că prietena mea, împreună cu acesta s-au îndepărtat câțiva pași".Nici o mențiune despre faptul că acțiunea prietenei sale de a vorbi cu inculpatul ar fi fost determinată de teamă, frică sau amenințare.
Pentru a-l condamna pe inculpat la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată în dauna părții vătămate
s-a reținut că partea vătămată a mers lângă inculpat și atunci acesta a scos un cuțit cu care a amenințat-o că o omoară dacă nu îi dă telefonul mobil. Partea vătămată i-a dat inculpatului telefonul mobil, după care acesta a mers la partea vătămată. Este o situație de fapt creată efectiv de acuzare, în sprijinul căreia nu vin nici măcar declarațiile părților vătămate, declarații care sunt pline de contradicții și nu lămuresc împrejurări esențiale pentru infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului, respectiv dacă inculpatul a avut în realitate un cuțit asupra sa, dacă a fost amenințată cu adevărat partea vătămată, dacă a existat cu adevărat un act de deposedare al acesteia de telefonul mobil și dacă inculpatul și-a însușit, sub amenințare, telefonul mobil al acesteia.
În acest sens, sunt pe de o parte inadvertențele dintre declarațiile date de partea vătămată în faza de urmărire penală și în cea dată în faza de cercetare judecătorească pe de altă parte, contradicții între declarațiile părții vătămate și declarațiile părții vătămate.
Audiată nemijlocit la instanța de fond - fila 47, partea vătămată arată prima dată că " inculpatul nu a luat telefonul meu", apoi în cuprinsul aceleiași declarații revine și arată că " inculpatul a luat și telefonul meu".
Împrejurarea în care inculpatul se presupune de către acuzare că-și însușise telefonul mobil al părții vătămate sub amenințarea cu un cuțit, a ajuns să îl restituie, rămâne și acum un mister creat chiar de părțile vătămate.
La urmărirea penală partea vătămată arată că " eu i-am spus să îmi dea telefonul înapoi" - fila 19 dosar urmărire penală - la finalul primului paragraf. Apoi, în instanță declară "s-a uitat la telefon, apoi mi l-a restituit", ceea ce exclude astfel împroprietărirea inculpatului cu telefonul acesteia și apoi restituirea lui doar pentru că i-a fost cerut înapoi, iar partea vătămată declară " s-a uitat la telefoanele mobile, pe al l-a dat înapoi ".
În decizia instanței de apel în care se preia situația de fapte din rechizitoriu, această modalitate a restituirii telefonului cunoaște o nouă variantă, respectiv " partea vătămată a solicitat inculpatului să restituie telefoanele mobile și în aceste condiții inculpatul a restituit doar telefonul mobil al părții vătămate ".
Pe ce s-a bazat instanța, reținând o astfel de situație nu se poate ști, nici una dintre probele dosarului nu este în acest sens, iar partea vătămată declară că a solicitat telefonul său, nu pe cel al părții vătămate - " eu l-am rugat pe inculpat să-mi dea telefonul" - fila 49 dosar fond, cu atât mai mult contravin logicii și să acceptăm că inculpatul acuzat că ar fi sustras telefonul mobil uzând o armă și apreciat de către instanța ca fiind un pericol deosebit prin prisma cazierului judiciar a fost capabil să restituie firesc, la o simplă solicitare a părții vătămate, în loc de a și-l însuși definitiv.
Cât privește amenințarea cu cuțitul la care ar fi recurs inculpatul pentru a sustrage telefonul mobil al părții vătămate, pe baza căreia s-au reținut și disp.alin.21lit.b al art.211 Cod penal, această situație a fost stabilită doar pe baza declarației părții vătămate, aspectele susținute de către aceasta nefiind însă confirmate de cealaltă parte vătămată.
Astfel, dacă pe de o parte există declarația părții vătămate cum că respectiva armă a fost îndreptată spre amândoi: "am scos telefonul mobil în timp ce tânărul stătea cu cuțitul îndreptat spre noi", pe de altă parte există declarația părții vătămate care spune: " eu nu am observat vreun cuțit în mâna inculpatului", iar în faza de urmărire penală afirmă că: "în momentul în care ne-am despărțit de inculpat, mi-a spus că în timp ce stătea de vorbă cu tânărul respectiv, el ținea un cuțit în mână".
Aspectele învederate și contradicțiile din declarațiile părților vătămate nu fac altceva decât să pună sub semnul îndoielii realitatea situației de fapt reținute nefiind de natură a dovedi nici activitatea principală - furtul și nici activitatea secundară - amenințarea cu un cuțit.
Pentru a menține condamnarea inculpatului la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată în dauna părții vătămate se reține de către instanța de apel situația de fapt redată în rechizitoriu, în sensul că inculpatul a mers la partea vătămată, pe care a amenințat-o că o taie dacă nu îi dă telefonul mobil. De frică, partea vătămată i-a dat telefonul mobil inculpatului.
Nu se poate ignora insuficientul material probator al acuzării, în condițiile în care există doar declarații de parte vătămată și în condițiile în care numai o simplă parcurgere a acestei declarații duce la o înlăturare ab initio agravantei prev. de art.211 al.21lit.b Cod penal. Acesta declară" eu nu am observat un cuțit în mâna inculpatului - fila 49 dosar fond. " în momentul în care ne-am despărțit de inculpat, mi-a spus că tânărul respectiv îi ținea un cuțit în ".
Nici chiar partea vătămată, atunci când descrie circumstanțele presupusei sale deposedări de telefonul mobil de către inculpatul nu menționează în nici un pasaj faptul reținut de acuzare că ar fi dat telefonul întrucât inculpatul a amenințat-o sau că are vreun cuțit - fila 18 dosar urmărire penală.
Instanța atrage atenția apărătorului inculpatului ca în susținerea recursului să facă o sintetiză motivelor de recurs.
Apărătorul inculpatului arată că a încercat să releve faptul că recurentul inculpat a fost condamnat doar pe baza declarațiilor părților vătămate care sunt contradictorii, atât în ceea ce se declară la urmărirea penală, cât și în instanță, pentru infracțiunea de tâlhărie în dauna părților vătămate și.
În ce privește infracțiunea de tâlhărie în dauna părții vătămate -, la fel este condamnat pe baza declarației părții vătămate și a declarațiilor a doi martori care, chiar aceștia arată că nu au văzut mai nimic din ceea ce s-a întâmplat. Mai mult, unul dintre ei, recunoaște că era în stare de ebrietate și nu își mai amintește cu exactitate ce s-a întâmplat, astfel că a încercat să scoată în evidență toate aceste contradicții și să arate că simplele aprecieri și declarații ale părților vătămate nu pot conduce la condamnarea inculpatului.
Consideră că această condamnare a avut loc doar în baza antecedentelor penale și a cazierului, fără a se ține cont dacă într-adevăr acesta ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată.
Din motivele depuse în scris și expuse pe larg, cu indicarea filelor la care se găsesc declarațiile - se pot observa toate aceste contradicții, astfel că apreciază că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și că acesta a fost condamnat,așa cum se spune " de pe scaun", doar în baza antecedentelor penale.
Raportat la întreaga analiză din cuprinsul motivelor de recurs solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.48/10.02.2009, desființarea sentinței penale și achitarea inculpatului pentru cele patru infracțiuni menționate, în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a Cod pr. penală rap.la disp.art.10 lit.a Cod pr.penală.
Acesta este și motivul pentru care la începutul susținerii motivelor de recurs a solicitat respectuos a se da eficiență dispozițiilor privind prezumția de nevinovăție, să se lase la o parte antecedentele penale și poate și atitudinea recurentului inculpat și să se țină cont doar de probele ce au fost administrate în prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public arată că trebuie lămurite anumite aspecte care au caracter cert, respectiv că inculpatul nu face parte din nici o autoritate și nu este împuternicit de nici o autoritate să controleze telefoanele trecătorilor din municipiul T, să le împrumute telefoanele trecătorilor - persoane necunoscute și, de asemenea, să le țină de vorbă, să îi lipsească de capacitatea de a se deplasa unde vor cetățenii municipiului
Inculpatul este un simplu cetățean, care, în condițiile date, în mod evident a venit în contradicție cu dispozițiile legale penale. Face referire la a doua certitudine și anume că părțile vătămate și martorii din dosar, afară de martorul - propus de inculpat, au arătat că nu îl cunoșteau pe inculpat. Ca atare, nu se poate reține ideea că părțile vătămate au vrut neapărat să îl bage pe inculpat la închisoare, că l-au văzut pe străzile municipiului T, li s-a părut că locul lui nu este pe stradă, ci în altă parte și partea vătămată și și și - au coroborat declarațiile date pentru a-l acuza de niște fapte pe care inculpatul susține că nu le-a comis.
Ori, nu așa stau lucrurile. Din declarațiile părții vătămate rezultă că inculpatul a amenințat-o cu un cuțit, i-a cerut bani, a amenințat-o că o omoară dacă nu îi dă telefonul, i-a luat telefonul mobil și apoi i l-a restituit, păstrând telefonul părții vătămate.
a declarat că inculpatul l-a întrebat dacă are bani sau telefoane, i-a cerut telefonul, iar la rugămintea părții vătămate de a i-l restitui, inculpatul i-a spus să fie mulțumit că a scăpat cu atât.
Ce a uitat apărătorul să adauge când a citat din declarații și a spus că partea vătămată nu a văzut nici un cuțit și nu a văzut într-adevăr nici un cuțit și arată și de ce: pentru că între el și inculpat se afla prietena sa.
Având în vedere poziția în care se afla partea vătămată, între inculpat și cealaltă parte vătămată, acesta a fost sincer și a spus că nu a văzut nici un cuțit. Dar, ulterior partea vătămată i-a relatat că a fost informat de cealaltă parte vătămată că a fost amenințată cu un cuțit de către inculpat.
În cazul părții vătămate - aceasta a susținut că inculpatul s-a așezat în fața sa, a întrebat-o cât este ceasul și apoi i-a cerut să formeze un număr de telefon, după care i-a luat telefonul din mână și l-a pus în buzunar. Partea vătămată a insistat să îi dea telefonul și să o lase să plece, dar inculpatul i-a spus că vrea să verifice dacă este fată mare. Arată că a uitat să spună dacă avea sau nu atribuții și în acest sens, dar se pare că nu avea și dacă va fi refuzat, va scoate cuțitul, iar după J de oră au apărut doi bărbați la care a apelat partea vătămată pentru a fi salvată. Cei doi bărbați sunt martorii și. a declarat că a văzut când partea vătămată spunea inculpatului să o lase în și că el l-a imobilizat pe inculpat, că fata spunea că nu mai are telefonul care a fost găsit în iarbă, iar martorul a arătat că nu știe cum a ajuns acolo.
De asemenea, martorul a arătat că fata s-a repezit în brațele sale și i-a spus că cineva vroia să o violeze, iar după un timp martorul a fugit după un tânăr și l-a imobilizat și că în acea împrejurare martorul nu a văzut vreun cuțit. Astfel încât, toate aceste aspecte de fapt, în opinia sa, conduc la concluzia că în cauză sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate, în încadrarea juridică reținută de către instanța de fond și confirmată de instanța de apel. Argumentele pe care apărarea le-a reprezentat - prin citarea din declarații - sunt comparații nejustificate și neesențiale.
Pe fond, toate părțile vătămate și martorii la care a făcut referire și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală, declarații din care se confirmă situația de fapt reținută în rechizitoriu și la care pe scurt a făcut referire prin declarațiile părților vătămate.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat întrucât cele două hotărâri pronunțate - hotărârea instanței de fond și a instanței de apel sunt legale și temeinice.
În replică, apărătorul inculpatului consideră, așa cum a relatat, faptul că inculpatul a fost condamnat doar în baza declarațiilor părții vătămate, neaplicându-se dispozițiile art.75 Cod pr.penală.
În ceea ce privește prima faptă - în dauna părților vătămate și - din data de 24 ianuarie 2008, nu s-a dovedit, nu s-a reținut prin nici un fapt că acesta ar fi avut un cuțit, că ar fi amenințat-o, iar în ceea ce privește fapta din data de 18.02.2008 în dauna părții vătămate, declarațiile martorilor în baza cărora, acestea, se coroborează, chipurile cu declarațiile părților vătămate - martorul îl contrazice pe prietenul său martorul, arătând că a intrat și el în bloc, nu a rămas afară, iar când a ieșit din bloc, deoarece prietenul său nu era acasă, a auzit din spatele casei de cultură un glas de fată care spunea " vrea să mă violeze", iar când a ieșit din bloc împreună cu martorul a văzut o fată care-i spunea unui băiat să o lase în. Martorul declară că prietenul său a rămas afară, iar el a mers la ușa apartamentului lui OG, iar când a ieșit din scară a văzut că alerga după un tânăr.
De asemenea, martorul a arătat că era băut. A căzut la pământ întrucât băuse. Inculpatul recurent a fost reținut atunci la fața locului. Nici martorii, nici polițiștii, care i-au făcut percheziția corporală nu au găsit și nu au identificat vreun cuțit asupra lui sau chiar în împrejurimi.
Inculpatul recurent arată că în 24 ianuarie a fost reținut pentru tâlhărie, dar se întreabă de ce fost ținut în libertate până pe data de 18 februarie dacă era considerat un inculpat periculos. A fost lăsat o lună de zile în libertate. S-a sunat la 112 de pe telefon și nu a avut cum să sechestreze pe nimeni într-un loc public, având în vedere că la 10 era sediul Poliției rutiere. Solicită să se facă dreptate pentru că este nevinovat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 341/26.06.2008 a Judecătoriei Tecucis -a dispus condamnare inculpatului la patru pedepse a câte 7 ani închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1,2 lit. b, c și al. 21lit. b penal cu aplicarea art. 37 lit. a penal și a unei infracțiuni de lipsire de libertate prev. de art. 189 al. 1 și 2.penal cu aplicarea art. 37 lit. a penal.
În baza disp. art. 33 lit. a - 34 lit. b pr.penală s-au contopit cele patru pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare:
În baza art. 61.pr.penală s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa aplicată prin nr. 438/2002 a Tb. G și s-a contopit pedeapsa de 7 ani închisoare cu restul neexecutat, de 287 zile închisoare, dispunându-se executarea pedepsei mai grele de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
Conform art. 350.pr.penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Conform art.88 penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 18.02.2008, la zi.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părților vătămate și.
A fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile în sumă de 600 lei către partea civilă -..
A fost obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul nr. 263/P/2008 din 05.03.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci înregistrat la această instanță sub nr.810/324 din data de 06.03.2008 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie prev.de art.211 alin.1,2 lit.b,c și alin.2 ind.1 lit.b și a unei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prev.de art.189 alin.1,2
In fapt, prin rechizitoriu s-a reținut că în seara de 24.01.2008 părțile vătămate - și - erau împreună și se deplasau pe B-dul - din municipiul În momentul în care au ajuns în fața parcului "9 MAI",a apărut inculpatul care a chemat-o la el pe un ton amenințător pe partea vătămată -. De teamă, partea vătămată s-a conformat, a mers lângă inculpat și atunci acesta a scos un cuțit cu care a amenințat-o că o omoară dacă nu-i dă telefonul mobil. Partea vătămată i-a dat inculpatului telefonul mobil, după care inculpatul a mers la partea vătămată - pe care a amenințat-o că o taie dacă nu îi dă telefonul mobil. De frică,partea vătămată a dat telefonul mobil inculpatului.
Tot sub amenințare cu acte de violență, inculpatul a cerut părților vătămate să-i dea banii și alte bunuri ce le au asupra lor,însă părțile vătămate au răspuns că nu mai au asupra lor nimic.
Partea vătămată - a solicitat inculpatului să-i restituie telefoanele mobile și în aceste condiții inculpatul a restituit doar telefonul mobil al părții vătămate -,iar părții vătămate - i-a spus pe un ton amenințător "fii mulțumit că ai scăpat cu atât" și a plecat.
In seara de 18.02.2008, în jurul orelor 20,00,partea vătămată - se deplasa spre casă și în zona blocurilor A din T,str.1 - 1918,a fost acostată de inculpatul care,pe un ton amenințător,a întrebat-o cum se numește,i-a cerut apoi să-i spună cât este ceasul și atunci partea vătămată a scos telefonul mobil din buzunar,i-a răspuns și l-a pus din nou în buzunar. Inculpatul i-a cerut să-i formeze un număr de telefon și în momentul în care partea vătămată a format numărul,inculpatul i-a smuls telefonul din mână și l-a pus în buzunar.
A amenințat pe partea vătămată că o taie cu cuțitul dacă nu stă pe loc cu el și a început să o pipăie,întrebând-o dacă și-a început viața sexuală.
Sub amenințarea că o va tăia,inculpatul a ținut-o pe partea vătămată circa 30 minute,lipsind-o astfel de libertatea de mișcare.
In momentul în care a văzut că se apropie doi bărbați,partea vătămată a strigat,le-a cerut ajutor și le-a spus că inculpatul i-a sustras telefonul mobil și vrea să o violeze. Cei doi bărbați identificați în persoana martorilor și au reușit să imobilizeze pe inculpat. Inculpatul a aruncat telefonul mobil pe jos de unde a fost luat de martorul și restituit părții vătămate. In aceste condiții,partea vătămată a sunat la Poliția municipiului T,inculpatul a fost condus la poliție și identificat.
In cursul urmăririi penale, în declarația dată la 25.01.2008 inculpatul a relatat că nu își mai aduce aminte ce a făcut în seara de 24.01.2008 deoarece era în stare de ebrietate,consumase singur 2 litri de vin și este posibil să se fi întâmplat așa cum au declarat cele două părți vătămate,pentru ca în declarația din data de 04.03.2008 să susțină că a rugat pe partea vătămată - să-i împrumute telefonul și că aceasta i l-a dat,telefon pe care ulterior l-a pierdut.
Cu privire la cea de-a doua faptă,inculpatul a declarat că a discutat cu partea vătămată - timp de 30 minute dar nu a ținut-o cu forța și nu a recunoscut că a amenințat-o și că i-a luat telefonul mobil.
In faza cercetării judecătorești,inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor și a declarat că cei doi martori l-au imobilizat probabil din răzbunare.
În apărare,la cererea inculpatului a fost audiat martorul - ce a declarat că în ziua de 24.01.2008 s-a întâlnit cu inculpatul,a apărut o fată și un băiat,că inculpatul a strigat pe partea vătămată și i-a cerut telefonul împrumut până a doua zi,iar partea vătămată i l-a dat cu condiția să-l restituie a doua zi,că acea fată a dat și ea telefonul inculpatului,dar acesta i l-a restituit. A precizat martorul că nu s-a produs scandal și că inculpatul nu avea cuțit asupra lui.
Partea vătămată - a declarat că inculpatul a amenințat-o cu un cuțit,i-a cerut bani,a amenințat-o că o omoară dacă nu îi dă telefonul,i-a luat telefonul mobil și apoi l-a restituit,păstrându-l pe cel al părții vătămate -.
Partea vătămată - a declarat că inculpatul l-a întrebat dacă are bani sau telefoane,i-a luat telefonul iar la rugămintea părții vătămate de a-l restitui inculpatul i-a spus să fie mulțumit că a scăpat cu atât. A declarat că nu a văzut vreun cuțit,întrucât între el și inculpat se afla prietena sa.
Ambele părți vătămate au precizat că nu cunoșteau pe inculpat.
Partea vătămată - a declarat că inculpatul s-a așezat în fața sa,a întrebat-o cât este ceasul,apoi i-a cerut să formeze un număr de telefon,după care i-a luat telefonul din mână și l-a pus în buzunar,partea vătămată a insistat să-i dea telefonul și să o lase să plece,dar inculpatul i-a spus că vrea să verifice dacă este fată mare și dacă va fi refuzat va scoate cuțitul,iar după J de oră au apărut doi bărbați,partea vătămată a strigat la ei și le-a spus că inculpatul i-a luat telefonul și vrea să o violeze.
Martorul din lucrări a declarat că a văzut când partea vătămată spunea inculpatului să o lase în și că martorul a imobilizat pe inculpat,că fata spunea că nu mai are telefonul care a fost găsit în iarbă și martorul nu știe cum a ajuns acolo.
Martorul a declarat că o fată s-a repezit în brațele sale și i-a spus că cineva vrea să o violeze,iar între timp martorul a fugit după un tânăr și l-a imobilizat și că în acea împrejurare martorul nu a văzut vreun cuțit.
Este cert că inculpatul s-a întâlnit cu cele trei părți vătămate.
S-a arătat că în ceea ce privește fapta din data de 24.01.2008, apărarea inculpatului în sensul că ar fi solicitat sub formă de împrumut telefonul de la partea vătămată - nu poate fi luată în considerare,întrucât nu o cunoștea pe partea vătămată,iar aceasta din urmă a depus plângere la poliție în aceeași zi, intenția inculpatului fiind de a sustrage telefonul și nicidecum să-l folosească până a doua zi.
S-a precizat că din același considerent nu poate fi reținută declarația martorului -,declarația acestuia fiind dată pentru a scăpa inculpatul de răspundere penală.
S-a menționat că în ceea ce privește faptele din 18.02.2008, dacă inculpatul nu ar fi amenințat pe partea vătămată -, nu se justifică intervenția martorilor care l-au imobilizat.
Împrejurarea că telefonul a fost găsit căzut, la locul săvârșirii faptei,iar nu asupra inculpatului,este lipsită de relevanță juridică,deoarece aruncarea telefonului sustras este o activitate ulterioară consumării furtului.
Pentru existența infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal este necesară o împiedicare parțială în raport cu o activitate pe care partea vătămată dorește să o realizeze.
În speță, inculpatul nu a permis părții vătămate - să plece și sub amenințarea că o va tăia a ținut-o circa 30 minute.
S-a arătat că pentru considerentele de mai sus nu poate fi reținută cererea inculpatului de a fi achitat în temeiul art.11 pct.21 lit.a în ref.la art.10 lit.a cpp.
S-a reținut că în drept, fapta inculpatului de a sustrage două telefoane mobile de la părțile vătămate - și - folosind amenințări cu acte de violență cu un cuțit,fapte comise pe timp de noapte și în loc public,întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și alin. 2 ind. 1 lit. b cp.
Faptele aceluiași inculpat de a sustrage de la partea vătămată -,prin amenințare cu un cuțit,un telefon mobil și apoi de aoa menința cu acte de violență,lipsind-o astfel de libertatea de mișcare timp de 30 minute,fapte comise pe timp de noapte și în loc public,întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie,prev.de art.211 alin.1,2 lit.b,c și alin.2 ind.1 lit.b cp. și lipsire de libertate în mod ilegal,prev.de art.189 alin.1,2 cp.
Din verificarea fișei de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai fost condamnat de patru ori pentru infracțiuni de furt calificat și tâlhărie.
Ultima dată,prin sentința penală nr.438 din 23.10.2002 a Tribunalului Galați, a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 2 luni închisoare. A fost arestat la data de 08.02.2002 și liberat condiționat la data de 25.06.2007,cu un rest neexecutat de 287 zile închisoare.
Față de această condamnare, inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie prev.de art.37 lit.a cp.
La stabilirea și aplicarea pedepsei urmează a se avea în vedere scopul și criteriile de individualizare prev.de art.52 și 72 cp.
Având în vedere materialul probator administrat în cauza de față,pericolul social al faptelor comise,relațiile sociale afectate,trecutul infracțional al inculpatului,precum și limitele pedepsei prevăzute de lege,scopul educativ poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoare.
Întrucât inculpatul a săvârșit patru infracțiuni înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele,în cauză urmează a se constata că acestea sunt în concurs rea,astfel că la stabilirea pedepsei se va face aplicarea art.33 lit.a și art.34 lit.b cp.
Față de gravitatea infracțiunilor săvârșite,în baza art.61 alin.1 teza II cp va dispune revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă neexecutat de 287 zile închisoare,care se va contopi conform art.39 alin.2 și 34 cp cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință,
Față de stare de recidivă,modalitatea de executare nu poate fi decât cu privare de libertate,urmând a aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II și lit.b cp pe durata prev.de art.71 cp.
Inculpatul a fost reținut și arestat în prezenta cauză începând cu data de 18.02.2008,măsura fiind menținută succesiv de instanță,astfel că în baza art.350 alin.1 cpp și art.88 cp va menține starea de arest și va deduce din durata pedepsei perioada reținerii și arestării.
Partea vătămată - s-a constituit parte civilă cu suma de 600 lei daune materiale reprezentând contravaloarea telefonului mobil,astfel că în baza art.346 alin.1 cpp și art.998 civil va obliga inculpatul la plata despăgubirilor solicitate.
Va constata recuperat prejudiciul cauzat părților vătămate - și.
Prin decizia penală 463/02.08.2008 a Tribunalului Galațis -a admis apelul declarat de inculpatul și, în consecință:
S-a desființat sentința penală nr. 341/26.06.2008 a Judecătoriei Tecuci și în rejudecare:
În baza disp. art. 332 al. 2.pr.penală s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci în vederea refacerii urmăririi penale.
S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 236/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecucis -a confirmat începerea urmăririi penale împotriva învinuitului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 al. 1,2 lit. b, c și al. 21lit. b penal și prev. de art. 211 al. 1 lit. b,c Cod penal, fapte comise la data de 24.01.2008 (fila 5 dosar de ).
Prin rezoluția nr. 389/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecucis -a confirmat începerea urmăririi penale împotriva aceluiași învinuit pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 al. 1,2 lit. b,c și al. 21lit. b Cod penal și prev. de art. 189 al. 1,2.penal, fapte comise la data de 18.02.2008 (fila 7 dosar ).
Prin ordonanța cu nr. 389/P/2008 din data de 19.02.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecucis -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru cele două infracțiuni comise la data de 18.02.2008.
Pentru faptele comise la data de 18.02.2008, prin încheierea din data de 19.02.2008, pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr-, s-a dispus arestarea inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
Ulterior, cele două dosare au fost conexate, iar prin rechizitoriul nr. 236/P/2008 din data de 05.03.2008 al. Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecucis -a dispus, în conformitate cu art. 262 al. 1 lit. b pr.penală trimiterea în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. b, c și al. 21lit. b penal și a unei infracțiuni prev. de art. 189 al. 1,2.penal toate cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Prin urmare, s-a constatat că pentru infracțiunile comise la data de 24.01.2008, organul de urmărire penală nu a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale nici prin ordonanță conf. art. 235.pr.penală și nici cu ocazia trimiterii în judecată prin rechizitoriu, conf. art. 262 al. 1 pct. 1 lit. a pr.penală.
S-a precizat că sesizarea instanței cu judecarea, în calitate de învinuit, a numitului pentru faptele comise la data de 24.01.2008 atrage nulitatea absolută a actului de sesizare, în condițiile art. 197 al. 2.pr.penală nulitate ce nup oate fi înlăturată în nici un mod și care se ia în considerare chiar din oficiu, în orice stare a procesului.
Față de considerentele expuse anterior, s-a învederat că se impune admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale apelate și în conformitate cu disp. art. 332 al. 2.pr.penală, se va dispune restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci în vederea refacerii urmăririi penale.
Cu această ocazie, s-a arătat că se va avea în vedere și faptul că pentru una din faptele comise la data de 24.01.2008 s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea prev. de art. 211 al. 1,2 lit. b,c penal și s-a dispus trimiterea în judecată pentru art. 211 al. 1,2 lit. b, c și al. 21lit. b penal fără a se proceda la schimbarea încadrării juridice.
Având în vedere faptul că pentru infracțiunile comise la data de 18.02.2008, la dosarul cauzei există probe care conduc la presupunerea că inculpatul este autorul acestora, raportat și la faptul că anterior a suferit mai multe condamnări pentru același gen de infracțiuni, s-a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, sens în care în conformitate cu disp. art. 332 al. 3.pr.penală rap. la art. 350.pr.penală și art. 160 pr.penală, s-a arătat că urmează a dispune menținerea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați criticând-o pe motive de nelegalitate.
Prin decizia penală 1/R/09.01.2009 Curtea de APEL GALAȚIa admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a casat decizia penală nr. 463/13.11.2008 a Tribunalului Galați și a dispus trimiterea cauzei spre continuarea judecății la aceeași instanță.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
În motivarea deciziei s-a arătat că punerea în mișcare a acțiunii penale pentru faptele din data de 24.01.2008 s-a făcut la data de 03.03.2008, cu o zi înainte de prezentarea materialului de urmărire penală, ordonanța de punerea în mișcare a acțiunii penale aflându-se la fila 16 urmei dosarului de urmărire penală, constatându-se că au fost respectate dispozițiile legale privind punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul.
Cu privire la faptul că pentru una dintre infracțiunile săvârșite la data de 24.01.2008 organul de urmărire penală a dispus începerea urmăririi penale, reținând ca încadrare juridică dispozițiile art. 211 alin. 1,2 lit. b și c Cod penal și a dispus trimiterea în judecată reținând o altă încadrare juridică, respectiv art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c și alin. 21lit. b Cod penal fără a proceda la schimbarea încadrării juridice, s-a arătat că nu reprezintă o cauză de nulitate absolută, întrucât, deși nu a realizat actul procedural de schimbare a încadrării juridice, organul de urmărire penală i-a adus la cunoștință inculpatului încadrarea juridică pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar acesta a avut posibilitatea să-și formuleze apărările în raport de această infracțiune mai gravă.
S-a mai arătat că în condițiile în care instanța de fond, la termenul din data de 03.04.2008 s-a constatat legal sesizată (în acest sens 21 din dosarul Judecătoriei Tecuci ), iar apoi a procedat la administrarea mijloacelor de probă din faza de urmărire penală și a reținut încadrarea juridică pe care a considerat-o ca fiind corectă, nu se mai poate vorbi de o vătămare a intereselor inculpatului.
Prin decizia penală nr. 48/10.02.2009 a Tribunalului Galațis -a respins ca fiind nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 341/26.06.2008 a Judecătoriei Tecuci (dosar fond nr-).
Conform art. 383 alin. 1 ind. 1 Cod procedură penală în referire la art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală s- dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 18.02.2008 la zi.
Conform art. 189 Cod procedură penală s-a dispus ca onorariul avocatului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 al. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în mod corect stabilindu-se vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor comise de inculpat.
S-a apreciat că cererea inculpatului, prin apărător, de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci pentru refacerea urmăririi penale este nefondată întrucât există autoritate de lucru judecat. Cu privire la acest aspect, prin decizia penală nr. 1/R/09.01.2009, Curtea de APEL GALAȚIa concluzionat că nu se impune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci.
Cu privire la faptele din data de 24.01.2008 se constată, din coroborarea declarațiilor părților vătămate și, cu procesele-verbale de recunoaștere din grup și parțial declarațiile inculpatului, că în seara zilei de 24.01.2008, pe timp de noapte și în loc public (pe strada - din mun. T) inculpatul, prin amenințare cu un cuțit, a sustras de la părțile vătămate și câte un telefon mobil.
S-a reținut că în drept, faptele inculpatului constituie infracțiunile de tâlhărie (2 fapte) prevăzute de art. 211 al. 1, 2 lit. b, c și al. 2 ind. 1 lit. b
Cod PenalS-a precizat că susținerea inculpatului că nu ar fi avut un cuțit la el nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, astfel că va fi înlăturată.
S-a apreciat că apărarea inculpatului în sensul că ar fi luat de la partea vătămată telefonul sub formă de împrumut nu poate fi primită întrucât acesta nu se cunoștea cu partea vătămată iar aceasta a depus plângere la poliție în aceeași seară.
S-a arătat că este evident că nici o persoană nu ar împrumuta un telefon mobil unei persoane necunoscute ci, eventual unui cunoscut în care putea avea încredere, ceea ce nu este cazul în speță.
S-a apreciat că declarația martorului a fost corect înlăturată de către prima instanță, aceasta fiind dată "pro causa" pentru a susține varianta inculpatului și a-i înlătura răspunderea penală.
Față de cele arătate,s-a precizat că solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile de tâlhărie în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal este nefondată întrucât părțile vătămate nu au dat de bună voie telefoanele inculpatului iar acesta nu a avut vreun titlu în baza căruia să dețină respectivele telefoane mobile.
Cu privire la faptele din 18.02.2008,s-a arătat că din coroborarea declarațiilor părții vătămate, cu declarațiile martorilor și, parțial declarațiile inculpatului, rezultă că în seara de 18.02.2008, pe timp de noapte și în loc public (pe str. 1 - 1918 din mun. T) inculpatul, prin amenințare cu un cuțit, a sustras de la partea vătămată un telefon mobil și a lipsit-o de libertate de mișcare timp de circa 30 de minute sub amenințarea că o va tăia.
S-a reținut că faptele comise de inculpat constituie infracțiunile de tâlhărie și lipsire de libertate prevăzute de art. 211 al. 1, 2 lit. b, c și al. 2 ind. 1 lit. b și Cod Penal, respectiv, de art. 189 al. 1, 2 Cod penal.
S-a apreciat că susținerea inculpatului cum că nu ar fi comis faptele de tâlhărie și lipsire de libertate nu pot fi primite întrucât nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator administrate în cauză, conform art. 69 Cod procedură penală.
Față de cele arătate, s-a reținut că cererea inculpatului de achitare în baza disp. art. 10 lit. a Cod procedură penală este nefondată.
S-a mai arătat că pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate, avându-se în vedere împrejurările comiterii faptelor, gravitatea acestora și persoana inculpatului care este recidivist post-condamnatoriu.
S-a reținut că pedepsele de câte 7 ani închisoare pentru fiecare infracțiune cât și pedeapsa rezultantă tot de 7 ani sunt apte să asigure atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei.
Antecedentele penale ale inculpatului au fost corect soluționate conform art. 61 al. 1 Cod penal.
S-a mai arătat că latura civilă a fost corect soluționată prin obligarea inculpatului la acoperirea prejudiciului cauzat părții vătămate și constatarea că prejudiciile părților civile și au fost acoperite prin restituire.
Cu privire la faptul că tatăl inculpatului a predat un telefon "Motorola" organelor de poliție pentru partea vătămată ( 49 dosar ) s-a constatat că acesta nu este același telefon pe care l-a sustras de la partea vătămată (care era marca Nokia), iar aceasta nu a primit acel telefon (la dosarul de urmărire penală nu există nici o dovadă de predare), astfel că nu se poate susține că prejudiciul acestei părți vătămate ar fi fost acoperit.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate.
Astfel, referitor la cele două infracțiuni de tâlhărie reținute a fi fost săvârșite în data de 24.01.2008 în dauna părții vătămate și s-a arătat că este vorba de o situație de fapt creată efectiv de acuzare, în sprijinul căreia nu vin nici măcar declarațiile părților vătămate, declarații ce sunt pline de contradicții și nu lămuresc împrejurări esențiale pentru existența infracțiunii, respectiv dacă inculpatul a avut un cuțit asupra sa, dacă partea vătămată a fost amenințată, dacă a existat un act de deposedare al acesteia de telefonul mobil și dacă inculpatul și-a însușit, sub amenințare, telefonul mobil.
În ceea ce privește infracțiunile reținute a fi săvârșite în dauna părții vătămate -, s-a precizat că inculpatul a fost condamnat pe baza declarației părții vătămate și a declarațiilor a doi martori care, chiar aceștia au arătat că nu au văzut mai nimic din ceea ce s-a întâmplat. S-a mai precizat că inculpatul nu poate fi condamnat pe baza simplelor aprecieri și declarațiilor contradictorii ale părților vătămate, iar condamnarea acestuia a avut loc doar în baza antecedentelor penale și a cazierului, fără a se ține cont dacă într-adevăr acesta ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată.
Față de toate acestea s-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea hotărârilor pronunțate și în rejudecare, achitarea inculpatului în conformitate cu disp.art 11 pct.2 lit.a în ref.la art.10 lit.a Cod pr.penală.
Recursul formulat e nefondat.
Analizând hotărârea pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, considerăm că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
Susținerea inculpatului cum că nu există faptele de tâlhărie și lipsire de libertate nu poate fi primită întrucât nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, conform art.69 Cod pr.penală.
Atât părțile vătămate cât și martorii din dosar,afară de martorul propus de inculpat, au arătat că nu îl cunoșteau pe acesta. Ca atare, nu se poate reține că părțile vătămate și-au coroborat declarațiile date pentru a-l acuza pe inculpat de niște fapte pe care acesta susține că nu le-a comis.
Astfel, din declarațiile părții vătămate rezultă că inculpatul a amenințat-o cu un cuțit, i-a cerut bani, a amenințat-o că o omoară dacă nu îi dă telefonul, i-a luat telefonul mobil și apoi i l-a restituit, păstrând telefonul părții vătămate.
a arătat că inculpatul l-a întrebat dacă are bani sau telefoane, i-a cerut telefonul, iar la rugămintea părții vătămate de a i-l restitui, inculpatul i-a spus să fie mulțumit că a scăpat cu atât. Într-adevăr, această parte vătămată nu a văzut nici un cuțit pentru că nu avea cum, întrucât între el și inculpat se afla prietena sa - partea vătămată, dar ulterior aceasta din urmă i-a relatat părții vătămate că a fost amenințată cu un cuțit de către inculpat. Părțile vătămate nu au dat de bună voie telefoanele inculpatului și acesta nu a avut vreun titlu în baza căruia să dețină respectivele telefoane mobile.
Cu privire la faptele din 18.02.2008, în cazul părții vătămate - aceasta a susținut că inculpatul s-a așezat în fața sa, a întrebat-o cât e ceasul și apoi i-a cerut să formeze un număr de telefon, după care i-a luat telefonul din mână și l-a pus în buzunar. Partea vătămată a insistat să îi dea telefonul și să o lase să plece, dar inculpatul i-a spus că vrea să verifice dacă e fată mare, iar dacă va fi refuzat, va scoate cuțitul. După o J de oră au apărut martorii și, la care a apelat partea vătămată pentru a fi salvată.
Martorul a declarat că a văzut când partea vătămată spunea inculpatului să o lase în și că el l-a imobilizat pe inculpat, iar partea vătămată spunea că nu mai are telefonul care ulterior a fost găsit în iarbă.
De asemenea, martorul a arătat că partea vătămată s-a repezit în brațele sale și i-a spus că cineva vroia să o violeze, iar după un timp celălalt martor a fugit după un tânăr și l-a imobilizat.Din toate acestea rezultă că în cauză sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de libertate, încadrarea juridică reținută de către instanța de fond și confirmată de instanța de apel fiind corectă.
Toate părțile vătămate și martorii și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală, declarații din care se confirmă situația de fapt reținută în rechizitoriu.
Față de toate acestea, apreciem că cererea inculpatului de achitare în baza disp.art.10 lit.a Cod pr.penală e nefondată.
Având în vedere cele precizate, recursul formulat va fi respins ca nefondat.
Întrucât și la acest moment se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, se va menține starea de arest a inculpatului și se va deduce perioada reținerii și arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, (fiul lui și, născut la data de 12.08.1978 în T, județul G, CNP -, domiciliat în T, -, - 1,. 1, fără forme legale în T, str. -. -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva deciziei penale nr. 48/A/10.02.2009 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 341/26.06.2008 a Judecătoriei Tecuci ).
Conform art. 38517alin. 4 în ref. la art. 350 alin. 1 Cod proc. penală, menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 38517alin. 4 în ref. la art. 363 alin. 2 Cod proc. penală, deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 18.02.2008 până la data de 01.10.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 01.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud./21.10.2009
Jud.apel -M-.
Jud.fond M-.
Tehnored.CG/2 ex./28.10.2009
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
