Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 119/
Ședința publică din 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel președinte secție
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 18.03.1993 în G, CNP -) în prezent deținut în Penitenciarul d e minori și ) împotriva deciziei penale nr. 337/A/13.08.2009 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 1208/25.06.2009 a Judecătoriei Galați ).
La apelul nominal a răspuns recurentul-inculpat în stare de arest asistat de avocat în substituirea domnului avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat arată că inculpatul fost nemulțumit de pedeapsa de 1 an închisoare pentru cele trei infracțiuni motiv pentru care declarat recurs. Supune atenției instanței faptul că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei, în prezent fiind tot minor, are 16 ani și 6 luni, pare a avea o oarecare debilitate mintală. La instanța de fond apărătorul ales a considerat că pentru inculpat nu este vorba de infracțiunea de tâlhărie, ci doar de o tăinuire sau favorizare a infractorului.
Arată că nu înțelege să pună concluzii de schimbare a încadrării juridice, instanța urmând însă aprecia și în măsura în care ar fi posibil, solicită reducerea pedepsei până la un minim special, pentru că deja a executat suficient.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de către inculpat, formulat, după cum a precizat și apărătorul inculpatului, în condițiile art.3859pct.14 privind individualizarea pedepsei rezultante.
În concret, solicită a se observa că pentru cele trei infracțiuni comise, pentru care minimul prevăzut de lege era de 3 ani și J, instanța a reținut circumstanțe atenuante, a coborât pedeapsa până la un an, iar pedeapsa rezultantă nu a majorat-o, menținând-o și în final pronunțând o pedeapsă de 1 an pentru întreaga activitate infracțională.
Având în vedere împrejurările în care s-au comis faptele, contribuția pe care inculpatul a avut-o la săvârșirea acestora, faptele fiind comise în participație, în condițiile art.211 al.21lit.a Cod pr.penală, apreciază că sancțiunea pronunțată de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel este îndestulătoare, astfel încât demersul inculpatului pentru a i se reduce din această sancțiune apare ca fiind nefondat.
Inculpatul solicită a se lua în considerare concluziile apărătorului său. Lasă la aprecierea instanței.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1208/25.06.2009 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul - a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice reținute în sarcina inculpaților și din infracțiunea prev. de art. 211 alin 1,2 litera c și 21litera a Cod penal în infracțiunea prev. de art 221 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni prev. de art. 211 alin 1, 2 litera c și alin 21litera Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal cu aplicarea art. 74 alin 1 literele a și c Cod penal în referire la art. 76 alin 1 litera c Cod penal.
În temeiul art. 36 și 33-34 litera Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză și s- dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
A fost condamnat inculpatul la câte o pedeapsă de 1 an închisoare pentru fiecare din cele trei infracțiuni prev. de art 211 alin 1 și 2 litera și alin 21litera a Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal cu aplicarea art. 74 literele a și c Cod penal în referire la art. 76 alin 1 litera c Cod penal.
În temeiul art. 36 și 33- 34 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză și s- dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
A fost condamnat inculpatul la câte o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni prev. de art. 211 alin 1 și 2 litera și alin 21litera a Cod penal cu aplicarea art. 75 litera c Cod penal și cu aplicarea art. 74 alin 1 literele a și și alin 2 Cod penal în referire la art. 76 alin 1 litera b Cod penal.
În temeiul art. 36 și 33- 34 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză și s- dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin 2 Cod penal le-au fost interzise inculpaților, și, pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 litera teza II și b Cod penal.
Potrivit art. 350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpaților iar în temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților perioada reținerii și arestării preventive de la 06.03.2009 la zi.
În temeiul disp. art. 14 și 346 Cod procedură penală în referire la art. 998 și 1000 alin 2 cod civil au fost obligați în solidar inculpații, și și inculpații minori și și în solidar cu părțile responsabile civilmente, și la plata sumei de 100 lei către partea civilă și la plata sumei de 600 lei către partea civilă.
În temeiul art 189 Cod procedură penală, onorariul avocatului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
În temeiul art 191 alin 1,2,3 Cod penal au fost obligați inculpații la plata de cheltuieli judiciare către stat, astfel:
- inculpatul la plata sumei de 1100 lei.
- Inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 1100 lei.
- Inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 1400 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, in ziua de 05.03.2009 partile vătămate, si împreuna cu martorii si se plimbau in zona falezei.
Când au ajuns in dreptul restaurantului martorul a intrat in incinta localului întrucât ii era sete iar restul grupului s-a oprit pentru a-l aștepta.
Intre timp de partile vătămate s-a apropiat un grup format din patru - cei trei inculpați si numitul.
Inculpatul le-a întrebat pe partile vătămate daca au țigări sau bani si întrucât acestea au negat, inculpatul le-a cerut telefoanele mobile.
Partile vătămate au spus ca nu dețin telefoane mobile moment in care inculpatul s-a apropiat de partea vătămata si i-a spus sa ii dea telefonul pentru ca acesta se vede din haina iar altfel va fi mai rău.
Declarațiile parții vătămate, referitoare la amenințarea formulata de către inculpat, sunt confirmate atât de către partea vătămata cat si de martorul ocular.
Ca urmare a acestei amenințări partea vătămata i-a înmânat telefonul inculpatului același lucru făcându-l si celelalte parti vătămate.
Intre timp, din restaurant a ieșit martorul, care observând ce se întâmpla, s-a speriat si s-a îndepărtat, fiind urmărit de către numitul.
Cele trei parți vătămate au mai precizat in declarațiile date in cursul procesului penal ca la un moment dat partea vătămata a intenționat sa fuga insa unul dintre inculpați l-a oprit trăgându-l de mana.
După ce au luat telefoanele mobile inculpații au fugit in direcția Fluviale iar ulterior au vândut doua dintre cele trei telefoane mobile unei persoane rămasa neidentificata pentru suma de 300 lei.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal au declarat apel inculpații și.
Inculpatul a criticat hotărârea apelată ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată, pe care consideră prea aspră în raport de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, precum și sub aspectul modalității de executare a pedepsei. A solicitat admiterea apelului iar în rejudecare reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată și suspendarea condiționată a executării acesteia.
În motivarea apelului declarat de inculpatul s-a susținut ca hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului și netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pedeapsă considerată prea aspră în raport de vârsta și discernământul diminuat al inculpatului.
Prin decizia penală nr.337/13.08.2009 Tribunalului Galațis -au respins ca fiind nefondate, apelurile formulate de inculpații și.
În conformitate cu dispozițiile art. 383 alin. 11și alin. 2.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpaților și și s-a dedus din pedepsele închisorii aplicate acestora prin sentința penală apelată perioada executată în stare de reținere și arest preventiv începând cu 06.03.2009 la zi.
S-a dispus ca suma de 100 lei reprezentând onorariu de apărător desemnat din oficiu în apel pentru inculpatul să fie avansată Baroului G din fondul Ministerului Justiției.
În conformitate cu disp. art. 192 alin. 2 și 4.pr.pen. au fost obligați inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului în apel în sumă de 50 lei, iar inculpatul, la plata cu același titlu a sumei de 150 lei, ultima sumă înglobând și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru pronunța această decizie, instanța de apel reținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe baza analizei tuturor probelor administrate în cauză în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești.
S-a apreciat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților dând faptelor reținute în sarcina acestora încadrarea juridică corespunzătoare.
În acest sens au fost avute în vedere procesul verbal de conducere în teren și planșe foto, declarațiile părților vătămate, și, procesele verbale de ridicare și predare, declarațiile martorilor și, declarațiile inculpaților, și.
Raportat la probele administrate în cauză, Tribunalul a apreciat că nu poate fi primită cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art 221 Cod penal.
Astfel, în susținerea acestei cereri inculpații au precizat că aceasta se impune, având în vedere contribuția concretă a celor doi inculpați la săvârșirea faptei, în sensul că aceștia nu au amenințat în nici un mod părțile vătămate, atât amenințarea cât și deposedarea părților vătămate realizându-se doar de către inculpatul.
Infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă, elementul material al laturii obiective realizându-se prin două activități respectiv una principală corespunzătoare furtului și o alta secundară, constând în folosirea violenței sau amenințării.
În ceea ce privește participația penală, doctrina și practica în această materie sunt unanime în a aprecia că atunci când infracțiunea se săvârșește pe baza unei înțelegeri prealabile între participanți, iar actele de violență sunt săvârșite pe baza unei înțelegeri prealabile între participanți, iar actele de violență sunt săvârșite numai de către unii dintre aceștia, restul însușindu-și bunurile, încadrarea juridică, a faptei se va face pentru toți participanții sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie sub forma coautoratului.
Așadar, în această ipoteză, folosirea violenței reprezintă o circumstanță reală care se răsfrânge asupra tuturor participanților care au fost conștienți că fără agresarea victimei de către unul dintre ei nu era posibilă sustragerea bunurilor.
În raport de probele administrate în prezenta cauză Tribunalul a reținut că anterior săvârșirii faptelor a existat o înțelegere prealabilă între cei trei inculpați cu privire la deposedarea părților vătămate de bunurile aflate asupra lor.
Astfel audiat fiind în faza de urmărire penală inculpatul a declarat că inițiativa săvârșirii faptelor aparținut inculpatului și toți au fost de acord cu deposedarea părților vătămate de telefoanele mobile.
Existența înțelegerii prealabile este confirmată și de declarațiile inculpaților și, cu singura deosebire că acesta din urmă susține că inițiativa a aparținut inculpatului.
Probele administrate în cauză relevă într-adevăr o contribuție semnificativă la săvârșirea faptelor a inculpatului minor, însă părțile vătămate au declarat în mod constant că prezența inculpaților și, aflați la distanță de aproximativ 1,5 metri de ei, le-a produs temere.
Mai mult decât atât, starea de temere le-a fost accentuată părților vătămate de intervenția unuia dintre inculpați care a tras- de mână pe partea vătămată, când aceasta a încercat să fugă.
În aceeași ordine de idei Tribunalul a reținut că, deși inculpații au declarat că nu au amenințat părțile vătămate au recunoscut totuși că prin modul în care s-au așezat, le-au împiedicat pe părțile vătămate să plece.
Față de cele reținute, Tribunalul a apreciat că activitatea inculpaților apelanți și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art 211 alin 1, 2 litera c și alin 21litera a Cod penal.
S-a arătat că instanța de fond a realizat și o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, ținând cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială (reduse la J în cazul inculpatului minor ) de gradul de pericol social concret al faptei, de modalitatea și împrejurările în care au fost comise (mai multe persoane împreună, în loc public) de valoarea prejudiciului cauzat, de datele ce caracterizează persoana inculpatului minor astfel cum sunt relevate de referatul de evaluare, de circumstanța agravantă reținută, în sarcina inculpatului minor, precum și de persoana și conduita procesuală a inculpaților.
S-a constatat că prima instanță a manifestat clemență aplicând inculpaților pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii în favoarea acestora de circumstanțe atenuante, având în vedere conduita procesuală corectă și lipsa antecedentelor penale.
Ținând cont de gravitatea faptelor comise, s-a considerat că aplicarea unor pedepse într-un cuantum inferior nu ar mai realiza scopul preventiv și coercitiv prev. în art 52 Cod penal.
Cât privește modalitatea de executare, s-a considerat că în mod judicios a apreciat instanța de fond că scopul pedepselor poate fi atins doar prin privarea de libertate a inculpaților, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost comise.
Împotriva deciziei penale nr. 337/13.08.2009 Tribunalului Galați declarat recurs în termen lega, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie.
În motivarea recursului inculpatul susținut că e nemulțumit de cuantumul pedepsei aplicată pentru cele trei infracțiuni, solicitând reducerea pedepsei până la minimul special.
RECURSUL ESTE NEFONDAT.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpatul cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept constatăm că, în mod corect instanța de fond a stabilit situația de fapt și vinovăția acestuia, dând faptelor reținute în sarcina sa încadrarea juridică corespunzătoare, reținând că infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă, elementul material al laturii obiective realizându-se prin două activități respectiv una principală corespunzătoare furtului și o alta secundară, constând în folosirea violenței sau amenințării, fapta fiind săvârșită în forma coautoratului.
De asemenea, considerăm că instanța de fond a realizat și o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, ținând cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială (reduse la J în cazul inculpatului minor ) de gradul de pericol social concret al faptei, de modalitatea și împrejurările în care au fost comise (mai multe persoane împreună, în loc public) de valoarea prejudiciului cauzat, de datele ce caracterizează persoana inculpatului minor astfel cum sunt relevate de referatul de evaluare, de persoana și conduita procesuală a inculpatului.
Se constată că instanța a manifestat clemență aplicând inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante, ținând cont de conduita procesuală corectă și lipsa antecedentelor penale.
Considerăm că, față de gravitatea faptelor comise, prin reducerea cuantumului pedepsei nu s-ar mai realiza scopul educativ și preventiv al pedepsei, conf. art. 52.
Cod PenalFață de considerentele de mai sus, văzând și disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 18.03.1993 în G, CNP- -) în prezent deținut în Penitenciarul d e minori și ) împotriva deciziei penale nr. 337/A/13.08.2009 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 1208/25.06.2009 a Judecătoriei Galați ).
Conforma art. 38517alin. 4 în ref. la art. 350 alin. 1 Cod proc. penală menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 38517alin. 4 în ref. la art. 383 alin. 2 Cod proc. penală deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 06.03.2009 până la data de 01.10.2009.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 01.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
Red.AB/13.10.2009
Tehnored./13.10.2009
Jud.apel-,-
Jud. fond.-
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
