Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1192/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1192R
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ împotriva deciziei penale nr.231/A/16.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații intimați și, în stare de arest preventiv, asistați de avocat oficiu, lipsă inculpata, reprezentată de același apărător din oficiu, lipsă partea vătămată intimată.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ, solicitând admiterea acestuia, decizia penală atacată fiind netemeinică, în mod greșit instanța de apel reținând circumstanțele atenuante aplicate inculpaților de către prima instanță.
Apărătorul din oficiu pentru inculpații intimați a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind temeinice și legale.
Inculpații intimați și, având pe rând ultimul cuvânt, au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentinta penală nr. 273/14.07.2009 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr-, n baza art. 211 alin. 1, 2, lit "b" și alin. 2/1 lit. "a" Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal și art. 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie.
In baza art. 211, alin. 1, 2 lit "b" și alin. 2/1 lit. "a" Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a,c și art. 76 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de talharie.
In baza art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. "b" și alin. 2/1 lit. "a" Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal și art. 76 lit. "b" Cod penal, a fost condamnata inculpata, la o pedeapsă de 3 (trei) ani si 6 (sase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de complicitate la talharie.
In baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatilor drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b din Codul penal, pe durata executarii pedepsei principale.
In baza art. 350 Cod procedura penala a mentinut starea de arrest a inculpatilor și.
În baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatilor și, durata retinerii si a arestului preventiv, incepand cu data de 06.03.2009 la zi.
In baza art. 14 si 346 Cod procedura penala, raportat la art. 998 si urmatoarele Cod civil, a obligat pe cei trei inculpați, în solidar, sa plateasca partii civile, suma de 250 lei cu titlu de despagubiri civile.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a constatat ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj nr. 520/P/2009, din 20.03.2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventive, a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2, lit. "b" și alin. 2/1 lit. "a" Cod penal și a inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tălhărie, faptă prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. "b" si alin. 2/1 lit. "a" Cod penal.
In fapt, s-a retinut ca in seara zilei de 06.03.2009, partea vătămată se afla în incinta barului SC "" SRL din stația CFR L, unde i-a întălnit pe cei trei inculpați.
Observând că partea vătămată avea asupra sa bani, inculpate, după o înțelegere prealabilă cu ceilalți doi inculpați, i-a propus părții vătămate să întrețină raporturi sexuale la domiciliul său. Partea vătămată, fiind de accord, cei doi au părăsit localul, fiind urmați de inculpații și.
Inculpata l-a condus pe partea vătămată pe lângă linia de cale ferată, spre pasajul de pe strada - ---, unde, într-o zonă neiluminată, au fost ajunși din urmă de către cei doi inculpați. Aici, inculpatul și l-au lovit pe partea vătămată cu pumnii și picioarele, chiar și după ce l-au doborât la pământ, după care l-au căutat în buzunare, sustrăgându-I bunurile aflate asupra sa, respective două telefoane mobile și portmoneul în care se afla suma de 90 de lei, precum și acte de identitate și de stare civilă ale părții vătămate și ale membrilor familiei acestuia.
După săvârșirea faptei, cei doi inculpați s-au îndreptat în fugă spre pasajul de pe strada -, unde îi aștepta inculpate, astfel cum conveniseră anterior.
Aici, cei trei inculpați și-au împărțit bunurile sustrase, inculpate luând telefonul mobil marca "SONY ERICSON", și suma de 50 de lei, inculpatul luând suma de 20 lei și telefonul mobil marca Nokia iar inculpatul a luat suma de 20 de lei.
Din acel loc, inculpații s-au îndreptat pe linia de cale ferată înspre Spitalul Municipal L unde, în dreptul Secției TBC au aruncat în niște mărăcini buletinul de identitate al părții vătămate, iar într-un gard din curtea spitalului au aruncat portmoneul acestuia.
Ca urmare a agresiunii fizice exercitate asupra sa în momentul comiterii faptei, partea vătămată au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-7 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr. 8/07.03.2009, aflat la fila 29 dosar urmărire penală.
În aceeași seară, după consumarea faptei, partea vătămată a anunțat organele de poliție care i-au identificat pe cei 3 inculpați ca fiind autorii faptei, de la aceștia fiind ridicate și predate pe bază de dovadă părții vătămate (fila 70), cele două telefoane mobile și suma de 63 lei.
Situația de fapt reținută de instanță a fost probata cu sesizarea și declarația părții vătămate (fila 21-24 dosar urmărire penală), raport medico legal nr. 8/07.03.2009 (fila 29-30 dosar urmărire penală), process verbal de cercetare la fața locului și de ridicare bunuri (fila 34 dosar urmărire penală), dovada de predare primire a bunurilor provenite din infracțiune (fila 70 dosar urmărire penală), declarațiile martorilor, și -, toate corroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpațiilor, și, date atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, din care rezultă cu certitudine vinovăția acestora și existewnța faptei, chiar dacă în faza cercetării judecătorești, inculpații au recunoscut săvârșirea faptei în împrejurări de natură a le diminua vinovăția.
Prima instanta a retinut vinovatia inculpatilor,iar la alegerea și individualizarea pedepsei ce au fost aplicate fiecărui inculpat, prima instanța, conform art. 72 Cod penal, a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, urmărire produse sau care s-ar fi putut produce, valoarea prejudiciului ce a fost parțial recuperate, precum și de datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat.
Cu privire la persoana inculpaților și, prima instanța a retinut că aceștia nu se află la primul conflict cu legea penală, însă, având în vedere că sunt elemente tinere, cu un grad de instruire redus, au dat dovadă de sinceritate în fața organelor de anchetă și au manifestat disponibilitate pentru recuperarea prejudiciului, prima instanta a reținut aceste împrejurări ca și circumstanțe în condițiile art. 74 alin. 2 Cod penal, cu consecința coborârii pedepsei ce va fi aplicată inculpaților sub minimul special prevăzut de lege, fără însă ca pedeapsa aplicată să poată fi coborâtă mult sub acest minim, către limita inferioară prevăzută de art. 76 lit. b Cod penal deoarece într-o asemenea ipoteză nu s-ar mai aplica o pedeapsă corespunzătoare gravității ridicate, pericolului social concret al faptei săvârșite.
De asemenea, cu privire la persoana inculpatului, prima instanța a retinut că acesta a avut o conduită frumoasă anterior săvârșirii faptei, aflându-se la prima confruntare cu legea penală, că anterior comiterii infracțiunii avea asigurată existența prin muncă cinstită, fiind apreciat și bucurându-se de o bună reputație la locul de muncă, astfel cum rezultă din declarația martorului și din caracterizarea depusă la dosar, iar pe parcursul procesului penal a manifestat o atitudine sinceră și de regret, astfel că prima instanța a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, va putea fi realizat și prin aplicarea unei pedepse mai blânde pentru fapta comisă, urmare a reținerii dispozițiilor art. 74 lit. a și c Cod penal.
Așa cum s-a arătat anterior, în cauză nu s-a putut coborâ pedeapsa ce va fi aplicată spre limita minimă prevăzută de art. 76 lit. b Cod penal, dată fiind gravitatea ridicată a faptei săvârșite și implicit se va opta pentru executarea în detenție a pedepsei aplicate, prima instanța a apreciat că o eventuală suspendare a executării pedepsei aplicate pentru o asemenea faptă, nu va putea asigura atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, în special sub aspectul prevenției generale.
Luând în considerare toate circumstanțele reale și circumstanțele personale ale inculpaților, și, prima instanța a apreciat că pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare cu executare în regim de detenție, este suficientă pentru reeducarea inculpaților iar inculpatului îi va aplica o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Ca o consecință a condamnării inculpaților la pedeapsa închisorii cu executare în detenție, prima instanța le-a interzis acestora exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a Teza a II a și lit. b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal, având în vedere că o persoană condamnată pentru o infracțiune prin care este lezată integritatea dar și patrimonial persoanei nu poate fi considerată ca având demnitatea necesară pentru a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Având în vedere că inculpații și au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, în baza art. 350 Cod procedură penală, prima instanța a menținut starea de arest a inculpaților iar în baza art. 88 alin. 1 Cod penal, a dedus din durata pedepsei aplicate acestora, durata reținerii de 24 de ore din data de 06.03.2009 și durata arestului preventiv din data de 07.03.2009 la zi.
Totodată, fiind investită cu soluționarea actiunii civile in cadrul procesului penal, prin constituirea părții vătămate ca parte civilă cu suma de 250 lei, reprezentând contravaloarea actelor de stare civilă sustrase și nerecuperate și diferența de 27 lei nerecuperată, prima instanța, având în vedere cele reținute în soluționarea acțiunii penale, a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, existând o faptă comisă cu vinovăție de către inculpați și o legătură de cauzalitate între această faptă și prejudicial cauzat părții vătămate, prejudiciu care nu a fost recuperate.
Impotriva acestei hotarari, au declarat apel, în termenul prevăzut de lege Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj și inculpatii și, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 24.08.2009, sub același număr de dosar, respectiv -.
În motivarea apelului său, inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alit.a și c Cod Penal, întrucât a recunoscut săvârșirea faptei pe care o regretă, a avut o conduită bună anterior săvârșirii faptei, nu are antecedente penale și își avea asigurată existența prin muncă, fiind și tatăl unui copil minor în vârstă de 3 ani.
În motivarea apelului său, procurorul a arătat că sentința Judecătoriei Lugoj este nelegală întrucât prima instanță a omis să deducă din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii.
De asemenea, în opinia organelor de urmărire penală, este nejustificată și neîntemeiată aplicarea unor pedepse coborâte sub minimul prevăzut de lege, în condițiile în care prima instanță nu a ținut seama de gravitatea infracțiunii, de împrejurările în care a fost săvârșită această faptă (timp de noapte, loc puțin accesibil publicului, 3 persoane), de limitele pedepsei și de faptul că au fost sustrase toate bunurile și banii găsiți asupra părții vătămate, iar inculpații și posedă antecedente penale.
Prin decizia penală nr. 231/A/16.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. au fost respinse apelurile declarate de inculpații - și -, ca nefondate.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, împotriva sentinței penale nr. 273/14.07.2009 a Judecătoriei Lugoj, pronunțată în dosar nr-, a fost desființată sentința apelată în ceea ce privește latura penală a cauzei și rejudecând, s-a dispus, în baza art. 88.Cod Penal, deducerea din pedeapsa aplicată inculpatei -, a duratei reținerii din data de 06.03.2009.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, cât și în ceea ce privește latura civilă.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpaților - și - și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestora durata arestului de la data de 14.07.2009 la zi.
Instanța de apel a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul, raportat la probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, aplicând o sancțiune cu respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 În C.P.P. acest sens, ținând seama de probele administrate în cauză, s-a constatat că fapta inculpatului de a-l deposeda, împreună cu inculpatul, pe numitul de toate bunurile pe care le avea asupra sa, folosind în acest scop acte de violență, întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.21lit.a Mai Cod Penal mult decât atât, instanța de apel a constatat că în favoarea inculpatului au fost reținute, de către Judecătoria Lugoj, circumstanțe atenuante judiciare, ceea ce a atras aplicarea unei pedepse coborâte sub minimul special, astfel încât nici sub aspectul individualizării sancțiunii apelul nu poate fi admis.
Referitor la apelul declarat în cauză de inculpatul, instanța de apel a constatat că, de asemenea, acesta este nefondat. Prin introducerea apelului, inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante. Or, așa cum rezultă din analiza nr.273/14.07.2009 as Judecătoriei Lugoj, aceste circumstanțe au fost deja reținute în favoarea inculpatului de către prima instanță, care a dat eficiență prevederilor art.76 alin.1 lit.b Cod Penal, astfel că aceleași împrejurări nu pot fi reținute, ca circumstanțe atenuante, și de instanța de apel, cu atât mai mult cu cât efectul ar fi același.
Potrivit dispozițiilor art.88 durata Cod Penal reținerii se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate.
La dosarul de urmărire penală (fila 14) există o ordonanță prin care organul de cercetare penală a dispus reținerea inculpatei, aceasta fiind reținută pe o perioadă de 24 ore la data de 06.03.2009.
În consecință, această perioadă trebuia scăzută din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată de Judecătoria Lugoj, astfel încât, în condițiile în care prima instanță nu a procedat în această modalitate, sentința apelată apare ca fiind nelegală. Ca atare, în temeiul art.379 pct.2 lit.a apelul C.P.P. declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoja fost admis sub acest aspect Cât privește celălalt motiv de apel invocat de către procuror, instanța de apel a reținut că organele de urmărire penală au criticat sentința Judecătoriei Lugoj sub aspectul reținerii, în favoarea inculpaților, a unor circumstanțe atenuante.
Potrivit dispozițiilor art.74 alin.1 lit.a și c și alin.2 pot Cod Penal fi reținute ca și circumstanțe atenuante conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportamentul sincer în cursul procesului, precum și orice alte împrejurări care imprimă faptei sau făptuitorului un pericol mai redus.
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la prima abatere de acest gen, ceea ce imprimă personalității sale o periculozitate mai redusă. De asemenea, pe tot parcursul procesului inculpatul a adoptat un comportament sincer, contribuind prin declarațiile sale la aflarea adevărului, în condițiile în care inculpații nu au fost prinși în flagrant, astfel că, în lipsa cooperării lor, desfășurarea urmăririi penale și a judecății ar fi fost mult îngreunată. Totodată, inculpatul este tânăr, are o familie și un loc de muncă, astfel că, în opinia instanței de apel, în mod corect Judecătoria Lugoja reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c
Cod PenalEste adevărat faptul că inculpații și sunt cunoscuți cu antecedente penale, suferind condamnări pentru fapte comise în timpul minorității. Nu trebuie uitat însă faptul că, pe lângă funcția de constrângere pe care o exercită asupra condamnatului, pedeapsa îndeplinește și o funcție de reeducare a acestuia, fiindcă pedeapsa nu reprezintă doar o pură retribuție, ci este menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului. În mod corect prima instanță a reținut că în favoarea inculpaților și sunt aplicabile dispozițiile art.74 alin.2 La Cod Penal individualizarea pedepsei, instanța trebuie să țină seama de dezvoltarea psiho-fizică a infractorului, de condițiile de viață, de atitudinea în societate. Or, cei doi inculpați sunt tineri și au un grad de instrucție școlară foarte redus. Pe tot parcursul procesului au fost sinceri, cooperând cu organele judiciare și manifestându-și disponibilitatea de a contribui la acoperirea prejudiciului. Toate aceste elemente au condus la formarea convingerii instanței că aplicarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare este suficientă pentru a asigura atingerea scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit de art.52
Cod PenalAspectele invocate de procuror (împrejurările în care a fost comisă fapta, limitele de pedeapsă) nu reprezintă elemente care să țină de agravarea răspunderii penale. Acestea au fost deja luate în considerare de legiuitor în momentul în care a definit conținutul calificat al infracțiunii de tâlhărie, iar aprecierile legiuitorului s-au reflectat în limitele de pedeapsă stabilite pentru această infracțiune.
Împotriva deciziei penale nr.231/A/16.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 17.11.2009.
În motivarea recursului se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale și urmare a rejudecării, pronunțarea unei hotărâri temeinice de condamnare a celor trei inculpați, fără reținerea circumstanțelor atenuante. Se arată că, raportat la împrejurarea că inculpații au mai fost condamnați penale pentru fapte săvârșite în perioada minoratului, reținerea circumstanțelor atenuante față de inculpați și coborârea sub limita minimă specială a pedepsei apare nejustificată, neputând atinge nici scopul preventiv special și nici pe cel general al pedepsei.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că decizia penală recurată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare al instanței.
Starea de fapt reținută de prima instanță și confirmată de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și reluat în fața instanței și din care reiese că in seara zilei de 06.03.2009, partea vătămată se afla în incinta barului SC "" SRL din stația CFR L, unde i-a întălnit pe cei trei inculpați.
Observând că partea vătămată avea asupra sa bani, inculpate, după o înțelegere prealabilă cu ceilalți doi inculpați, i-a propus părții vătămate să întrețină raporturi sexuale la domiciliul său. Partea vătămată, fiind de accord, cei doi au părăsit localul, fiind urmați de inculpații și.
Inculpata l-a condus pe partea vătămată pe lângă linia de cale ferată, spre pasajul de pe strada - ---, unde, într-o zonă neiluminată, au fost ajunși din urmă de către cei doi inculpați. Aici, inculpatul și l-au lovit pe partea vătămată cu pumnii și picioarele, chiar și după ce l-au doborât la pământ, după care l-au căutat în buzunare, sustrăgându-I bunurile aflate asupra sa, respective două telefoane mobile și portmoneul în care se afla suma de 90 de lei, precum și acte de identitate și de stare civilă ale părții vătămate și ale membrilor familiei acestuia.
După săvârșirea faptei, cei doi inculpați s-au îndreptat în fugă spre pasajul de pe strada -, unde îi aștepta inculpate, astfel cum conveniseră anterior.
Aici, cei trei inculpați și-au împărțit bunurile sustrase, inculpate luând telefonul mobil marca "SONY ERICSON", și suma de 50 de lei, inculpatul luând suma de 20 lei și telefonul mobil marca Nokia iar inculpatul a luat suma de 20 de lei.
Din acel loc, inculpații s-au îndreptat pe linia de cale ferată înspre Spitalul Municipal L unde, în dreptul Secției TBC au aruncat în niște mărăcini buletinul de identitate al părții vătămate, iar într-un gard din curtea spitalului au aruncat portmoneul acestuia.
Ca urmare a agresiunii fizice exercitate asupra sa în momentul comiterii faptei, partea vătămată au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-7 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr. 8/07.03.2009, aflat la fila 29 dosar urmărire penală.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Individualizarea judiciară a pedepsei nu se face în mod arbitrar de către instanța de judecată, ci ținând cont de normele prevăzute în codul penal care stabilește anumite criterii de individualizare expres reglementate de art.72 penal, printre acestea enumerându-se și personalitatea inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. În literatura juridică s-a precizat că acest criteriu de individualizare a pedepsei privește un complex de date referitoare la situația sau calitatea infractorului( capacitatea psihofizică, vârsta, ocupația, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârșirea faptei), criteriu care reflectă cerința ca sancțiunea penală, ca reacție împotriva răului pricinuit prin săvârșirea unei infracțiuni să fie proporțională cu particularitățile făptuitorului împotriva căruia se aplică fundamentându-se prin urmare ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularitățile persoanei infractorului amplu cunoscute.
Raportat la atitudinea sinceră a inculpaților instanța de fond a reținut în mod corect în favoarea acestora circumstanțe atenuante cu consecința reducerii cuantumului pedepselor aplicate, astfel încât,în temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal va respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ împotriva deciziei penale nr.231/A/16.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosarul nr-.
În temeiul art.350 p Cod Penal va menține starea de arest preventiv a inculpaților și, iar în temeiul art.88 p va deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpaților și durata arestului preventiv de la data de 16.10.2009 la zi.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 C.P.P.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ împotriva deciziei penale nr.231/A/16.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosarul nr-.
În temeiul art.350 p Cod Penal menține starea de arest preventiv a inculpaților și.
În temeiul art.88 p deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpaților și durata arestului preventiv de la data de 16.10.2009 la zi.
În temeiul art.192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 400 lei, onorariu avocat din oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.AN/14.12.2009
Tehnored AJ/2 ex/15.12.2009
Prima instanță: Judec. L -
Apel: Trib. T-,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
