Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1193/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.1193
Ședința publică de la 03 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva deciziei penale nr.184 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul (în stare de arest), asistat de avocat, apărător oficiu, lipsind partea civilă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, reindividualizarea pedepsei spre minim special, deoarece s-a făcut o greșită individualizare a acesteia de către instanța de fond în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal, față de gravitatea faptei și împrejurările săvârșirii acesteia și atitudinea procesuală sinceră a inculpatului impunându-se aplicarea dispozițiilor art. 861Cod penal pentru fapta prevăzută de dispozițiile nr.OUG 195/2002.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat întrucât, față de împrejurările de săvârșire a faptei și de limitele speciale de pedeapsă prevăzute în textul de lege incriminator, s-a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cuantumul acesteia fiind la minimul special. De asemenea, se justifică și sporul de 6 luni închisoare aplicat în cauză, avându-se în vedere în acest sens hotărârile de condamnare anterioare, iar față de circumstanțele reale în care s-a săvârșit fapta, nu se impune reducerea pedepsei.
Recurentul - inculpat -, având ultimul cuvânt, declară că nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și arată că încadrarea juridică corectă era aceea de furt și nu de tâlhărie.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 552 din 30.06.2009 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată cererea formulată prin apărător de către inculpatul, de schimbare a încadrării juridice a faptei de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b, c cod penal (pentru care a fost trimis in judecată), in infracțiunile prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. g și art. 180 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 211 alin.1 si alin.2 lit. b si c Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui si, născut la 25.04.1987 in S, jud. O, cetățenia, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat in comuna, jud. O, CNP - - la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 33 lit. a si 34 lit. b cod penal, s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
In baza art. 61 alin. 1 cod penal, s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 712 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 4 ani si 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4029/2006 a Judecătoriei Craiova si s-a contopit acest rest cu pedeapsa nou aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - de 5 ani - pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, urmând să execute in total pedeapsa de 5 ani si 6 luni închisoare, in regim de detenție, conform art. 57 Cod penal.
In baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a si lit. b Cod penal, cu referire la art. 8 CEDO si cauza Sabou si împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.
In baza art. 350 alin. 1 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă reținerea si arestarea preventiva începând cu data de 15.04.2009, la zi.
In baza art. 14 si 346 pr.pen. s-a admis acțiunea civila formulată si a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.000 lei. reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 650 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, suma de 200 lei onorariu apărător din oficiu.
În fapt, instanța de fond a constatat că în seara de 11.04.2009, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămata în apropierea barului SC SRL, situat pe raza comunei, jud. O, intre aceștia având loc o discuție contradictorie legată de faptul ca inculpatul i-a cerut părții vătămate să depună mărturie in favoarea sa, intr-un alt dosar penal. Urmare a neînțelegerilor cu privire la discuția sus menționata inculpatul a lovit-o pe partea vătămata cu pumnii si picioarele in zona fetei doborând-o la pământ, unde a rămas in stare de inconștienta.
Profitând de starea in care se afla victima, inculpatul i-a sustras din buzunarele hainelor un telefon mobil marca Nokia 1110, un portmoneu confecționat din piele si cheile de la autoturismul acestuia.
Întregul incident reprezentând agresiunea exercitata de inculpat asupra părții vătămate si sustragerea bunurilor de către inculpat după ce partea vătămata a fost doborâta la pământ a fost observat de către martorul acesta aflându-se la o distanta fata de locul desfășurării incidentului dintre cei doi.
De asemenea, după exercitarea agresiunii asupra sa de către inculpat partea vătămata a fost observata si de martorul care împreuna cu martorul i-au acordat primul ajutor, ajutându-l sa se ridice. Martorul a precizat ca, cu acea ocazie a observat ca partea vătămata prezenta urme de violente la nivelul fetei spunând ca a fost agresata fizic de către inculpatul care i-a sustras mai multe bunuri pe care le avea asupra sa, precum si autoturismul cu care plecase de la fata locului.
În urma loviturilor primite, partea vătămata a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico legala nr 626/E/2009 emis de Serviciul Județean de Medicina Legală
Ulterior derulării evenimentelor sus menționate, inculpatul, având asupra sa cheile autoturismului marca Break cu nr. de înmatriculare B 27, a pornit cu acest autoturism, deplasându-se către comuna Schitu jud O, deși nu poseda permis de conducere auto - așa cum rezulta din adresa nr 1096/21.04.2009 emisa de Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor
Pe raza comunei Schitu sat, datorita unor defecțiuni la autoturism, inculpatul l-a abandonat continuându-si pe jos deplasarea către casa.
Înainte de a abandona autoturismul, a apelat la martorii si, solicitându-le acestora să-l ajute sa pornească mașina, nereușind acest lucru.
In cursul urmăririi penale au fost recuperate de la inculpat si restituite partii vătămate bunurile pe care inculpatul le sustrăsese.
Situația de fapt relatată mai sus, a fost dovedită cu întreg materialul probator administrat in cauza, respectiv: plângerea si declarația parții vătămate, declarațiile martorilor (persoana care a observat momentul agresiunii ce a fost exercitata de către inculpat asupra părții vătămate si momentul sustragerii de către inculpat a autoturismului), (persoana care a observat-o pe partea vătămata după exercitarea agresiunii asupra sa, aflând de la aceasta ca cel care l-a agresat a fost inculpatul care a sustras mai multe bunuri precum si autoturismul, martorii si (persoane care in acea noapte l-au întâlnit pe inculpat cu autoturismul părții vătămate pe raza comunei Schitu, sat.
De asemenea, relevant in cauză ca mijloc de probă s-a apreciat a fi si raportul de constatare medico-legal 626/E/2009 emis de Serviciul Județean de Medicina legala O, din al cărui cuprins a rezultat cu certitudine că, in seara de 11.04.2009, partea vătămata a fost victima unei agresiuni.
In cursul cercetării judecătorești inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis in judecata din infracțiunea de tâlhărie prev de art 211 alin 1 si alin 2 lit b si c in infracțiunile de furt calificat si lovire sau alte violente prev de art 208 alin 1, 209 alin 1 lit g si art 180 alin 2, însă, raportat la întreg materialul probator administrat în cursul urmăririi penale si a cercetării judecătorești, instanța de fond a apreciat ca fapta inculpatului - care in seara zilei de 11.04.2009 prin exercitarea de violente a sustras de la partea vătămată un telefon mobil marca Nokia 1110, un portmoneu conținând acte de stare civila si acte de proveniență ale unui autoturism precum si cheile si autoturismul părții vătămate pe care si l-a însușit pe nedrept - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev de art 211 alin 1 si alin 2 lit b si c, astfel ca a fost respinsa cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de inculpat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul încadrării juridice a faptei de tâlhărie pentru care a fost condamnat de către instanța de fond, susținând că în raport cu împrejurările în care a acționat, fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, ci ale infracțiunilor de furt și lovire. O altă critică invocată de inculpat a vizat individualizarea pedepselor la care a fost condamnat, susținând că acestea sunt aspre în raport cu gradul de pericol social al faptelor și cu circumstanțele sale personale, constând în aceea este tânăr, iar pe parcursul urmăririi penale și al judecății a avut o comportare sinceră.
Prin decizia penală nr.184 din 6 octombrie 2009, Tribunalul Olta respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și l-a obligat pe acesta la 350 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300 lei onorariu avocat oficiu.
De asemenea, a fost dedusă prevenția la zi și s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
Verificând sentința apelată în raport cu critica formulată și din oficiu, s-a apreciat de către instanța de prim control judiciar că soluția instanței de fond este legală și temeinică, motivat de faptul că încadrarea juridică este corectă, situația de fapt și vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză, iar individualizarea pedepselor la care acesta a fost condamnat este justă, fiind respectate criteriile prev. de art. 72 și 52 Cod penal.
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că inculpatul lovit-o pe victimă până a adus-o în stare de inconștiență, iar după aceasta i-a sustras din buzunare cheile autoturismului, un telefon mobil marca Nokia 1110 și un portmoneu confecționat din piele, după care s-a deplasat cu autoturismul acesteia (marca Break) în direcția comunei Schitu jud. O, fără a poseda permis de conducere.
În acest context, încadrarea juridică dată faptei de instanța de fond s-a apreciat ca fiind corectă, situație în care, motivul de apel privind încadrarea juridică a infracțiunii de tâlhărie s-a constatat nefondat.
Totodată, s-a apreciat că și motivul de apel care a vizat individualizarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul este nefondat,întrucât pedepsele aplicate acestuia au fost stabilite într-un cuantum care se situează spre minimul special prevăzut de lege, deși acesta nu este la primul conflict cu legea penală, din fișa de cazier judiciar depusă la dosar (filele 61 - 62 dosar urmărire penală) rezultând că, în antecedent, acesta a mai fost condamnat de șapte ori, dar cu toate acestea nu a tras învățămintele necesare și a săvârșit din nou două infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat.
In raport cu aceste considerente, instanța de apel a apreciat că apelul formulat de inculpat este nefondat, fiind respins ca atare.
Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul, invocând critici de netemeinicie întemeiate pe motivele de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 și 17 Cod Procedură penală, în sensul că pedepsele aplicate au fost greșit individualizate față de pericolul social concret al faptelor și s-a dat o greșită încadrare juridică faptei de sustragere de bunuri, inculpatul susținând că a comis infracțiunea de furt calificat, iar nu infracțiunea de tâlhărie.
Curtea, analizând recursul din speță, reține:
În ceea ce privește motivul de casare prev. de art. 3859pct. 17 Cod Procedură penală, din analiza materialului probator administrat rezultă că inculpatul a aplicat lovituri părții vătămate cu pumnii, determinând căderea acesteia la pământ, după care a deposedat pe partea vătămată de următoarele bunuri: un telefon mobil, un portmoneu și cheile autoturismului, pe care le-a utilizat conducând fără drept autovehiculul pe drumurile publice.
Activitatea infracțională a inculpatului a fost corect stabilită în raport de plângerea părții vătămate, coroborează cu declarațiile martorilor oculari și - care au relatat că au asistat la agresarea părții vătămate de către inculpat, după care inculpatul s-a aplecat asupra părții vătămate, a sustras ceva din buzunarele acesteia, după care a plecat cu mașina părții vătămate, care a rămas căzută la pământ.
Aceste împrejurări de fapt au fost contestate în parte de inculpat, care a recunoscut numai că a luat din posesia părții vătămate cheile autoturismului și un portmoneu, în scopul folosirii autoturismului, dar cu precizarea că bunurile le-a găsit pe sol, respectiv în autoturism, după agresarea părții vătămate și abandonarea acestuia într-un șanț.
În aceste condiții, instanțele de fond și de apel au reținut în mod corect că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie prev de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b Cod penal, iar nu infracțiunea de furt calificat prev de art. 208 alin. 1 și 4, 209 alin 1 lit. g Cod penal, deoarece, sustragerea bunurilor părții vătămate s-a realizat după acesteia în starea de neputință de a se apăra față de manoperele de deposedare de bunuri.
Astfel, tâlhărie constituie o infracțiune complexă cu dublu element material: o infracțiune de furt a cărei realizare este posibilă numai ca urmare a constrângerii exercitată de autorul furtului, fie în modalitatea constrângerii fizice (agresiune), ori morale (amenințare), fie după aducerea părții vătămate în stare de neputință de a se apăra la deposedarea sa de către autorul tâlhăriei.
Ori, apărarea inculpatului, în sensul că hotărârea de a sustrage bunurile este independentă de rezoluția infracțională pentru lovire, este nefondată, cât timp inculpatul a avut reprezentarea că partea vătămată nu va putea riposta la furtul bunurilor sale, tocmai ca urmare a agresiunii săvârșită de inculpat și care a condus la căderea părții vătămate și imposibilitatea de a se opune.
Pentru aceste considerente, încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b Cod penal, este legală și temeinică, criticile recurentului - inculpat nefiind fondate.
În ceea ce privește motivul de casare prev de art. 3859pct. 14 Cod Procedură penală, se constată că, în cauză s-a dat eficiență prevederilor art. 72 și art. 52 Cod penal, privitor atât la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, cât și la persoana inculpatului - recidivist postcondamnator și postexecutor după șapte condamnări anterioare pentru infracțiuni de furt.
Ori, inculpatului i-au fost aplicate pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile dedusă judecății, aplicându-se corespunzător și prevederile art. 61 alin. 1 Cod penal, inclusiv în privința sporului de 6 luni închisoare aplicat ca urmare a revocării liberării condiționate.
Față de acestea, recursul promovat de inculpat apare ca nefondat și, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, va fi respins, iar în raport de dispozițiile art. 38517alin. 4 Cod Procedură penală, va fi dedusă în continuare arestarea preventivă de la 06 octombrie 2009, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.184 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, ca nefondat.
Deduce în continuare arestarea preventivă de la 06.10.2009 la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata a 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 3 decembrie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Gh.
Gh.
Dact. 2 ex./PS () - 26 ianuarie 2010-01-19
-03.12.2009 -
- Emis extras penal.
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Tamara Carmen Bunoiu, Mirela
