Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 12
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 173 din data de 24 septembrie 2008 Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de deținere, asistat de av., apărător ales, inculpatul recurent, în stare de deținere, asistat de av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av., apărătorul ales al inculpatului recurent, depune la dosar împuternicire avocațială și o caracterizare olografă, pentru stabilirea profilului socio-moral al inculpatului, înscris ce este primit, datat și semnat de președintele completului de judecată.
Av., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, depune la dosar un memoriu din partea inculpatului, înscris ce este primit, datat și semnat de președintele completului de judecată.
Interpelate părțile, arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța pune în discuția contradictorie a părților, în ceea ce-l privește pe inculpatul, tardivitatea introducerii recursului, față de data comunicării deciziei atacate - 08 octombrie 2008 și data declarării căii de atac - 30 octombrie 2008.
De asemenea, nemaifiind alte cereri de formulat acordă cuvântul părților atât cu privire la excepția pusă în discuție cât și cu privire la recursul promovat.
Av. pentru inculpatul recurent solicită respingerea excepției invocată din oficiu de către instanță întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3854raportat la art. 365 din Codul d e procedură penală, considerând că inculpatul ar trebui repus în termenul de recurs întrucât inculpatul nu a fost prezent la nici unul din termenele de judecată, nu a fost legal citat cu un termen înaintea discutării fondului cauzei și nu a luat cunoștință de conținutul actelor din dosar. De asemenea înțelege să aducă în discuție și faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.
Pe considerentele arătate solicită respingerea excepției tardivității introducerii recursului.
Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului formulat de inculpatul pentru faptul că s-a comis o gravă eroare de fapt în sensul că probatoriul administrat în cauză nu a fost apreciat în mod corect. Inculpatul nu a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, acesta fiind prezent la un moment nepotrivit într-un loc nepotrivit, nu a avut cunoștință de rezoluția infracțională a inculpatului, nu a știut că la acel moment urmează să se săvârșească o infracțiune de furt.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, urmând ca inculpatul să fie achitat pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Av. pentru inculpatul solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea deciziei Tribunalului Vaslui și a sentinței pronunțată de instanța de fond pentru următoarele motive:
Inculpatul nu are antecedente penale, prejudiciul a fost recuperat iar acesta nu a conștientizat că a săvârșit o faptă penală: În susținerea situației expuse solicită a se avea în vedere că inculpatul are 4 clase, la acel moment consumase alcool și nefiind obișnuit cu alcoolul nu și-a dat seama că săvârșește o infracțiune iar surprins de paznic în momentul în care a luat un braț de lucernă, de teamă și emotiv fiind a acționat în acel mod.
Când a fost chemat la poliție pentru audieri, inculpatul de teamă și de rușinea mamei sale a plecat din țară, la muncă în Spania, fără a anunța familia. După o perioadă de timp a sunat în țară și la acel moment mama sa l-a anunțat că s-a emis un mandat de executare pe numele său, tot mama inculpatului fiind ceea care a declarat și apelul peste termen.
Inculpatul nu a avut intenția de a se sustrage de la urmărirea penală, acesta plecând de teamă în Spania.
Solicită admiterea recursului, reducerea pedepsei aplicate și aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal și deducerea perioadei cât a fost arestat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că recursul pus în discuție la acest termen, de către cei doi inculpați, are ca motiv circumstanțele atenuante ale inculpaților, circumstanțe ce au fost avute în vedere atât la instanța de fond cât și în apel.
Soluțiile pronunțate de instanța de fond și instanța de apel sunt legale și temeinice, nu sunt motive de reformare a lor.
Solicită respingerea recursului formulat de inculpatul ca nefondat și menținere a deciziei atacate.
Cât privește recursul declarat de inculpatul recurent, formulează concluzii de respingere a recursului ca fiind tardiv formulat.
Inculpatul având cuvântul arată că este nevinovat.
Inculpatul având cuvântul regretă săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.324 din 10 septembrie 2007 Judecătoriei Huși, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal.
Pe durata prevăzută de art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, și c Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208, 209 lit. a cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal.
În baza art.61 alin.1 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate față de restul de pedeapsă de 306 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.318/2003 a Judecătoriei Dorohoi.
S-a dispus contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză cu restul de pedeapsă neexecutat de 306 zile închisoare, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64, b, c Cod penal.
S-a constatat că prejudiciul creat părții vătămate Primăria H în valoare de 20 de lei a fost recuperat și aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată și inculpatul a fost obligat să achite acestuia suma de 300 lei despăgubiri materiale și 200 lei daune morale, iar către partea civilă Spitalul Municipal H suma de 554,31 lei contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate, cu dobândă legală până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
În anul 2006 Primăria municipiului H - Serviciul Public de Administrare a Ortodoxe Haa vut în administrare suprafața de 32954. teren amplasată pe- A, ce a fost cultivată cu lucernă.
Pe data de 01.07.2006, a fost angajat la Primăria municipiului H ca muncitor, având ca atribuții de serviciu, printre altele, paza cimitirului "Sf. " și a suprafeței de teren cultivată cu lucernă amplasată în spatele cimitirului.
În ziua de 15.09.2006, prin jurul orei 16,00, inculpatul s-a deplasat la un magazin din cartierul "" din municipiul H unde s-a întâlnit cu inculpatul. În discuția purtată la magazin, inculpatul i-a spus inculpatului că intenționează să meargă pe terenul din spatele cimitirului "Sf. " pentru a cosi și a lua lucernă, și l-a rugat să meargă cu el pentru a-l ajuta. Cu toate că inculpatul nu cunoștea cui aparține terenul respectiv, a acceptat și s-a urcat în căruța inculpatului tractată de un. Ajunși pe terenul cultivat cu lucernă inculpatul a început să cosească, iar inculpatul a adunat brazdele și le-a pus în căruță. La un moment dat inculpații au fost văzuți de, care s-a deplasat la ei și le-a cerut să părăsească terenul cultivat cu lucernă, spunându-le că terenul aparține Primăriei municipiului Inculpații au refuzat, mai mult, unul dintre ei respectiv inculpatul s-a apropiat de și l-a lovit cu pumnul în zona feței. Datorită loviturii primite, a căzut apoi s-a ridicat să fugă către cimitir. După 4-5. a fost ajuns din urmă de inculpatul și a fost lovit din nou, de data aceasta cu muchia coasei în partea din spate a capului. Întrucât inculpatul intenționa să-l lovească din nou cu coasa pe a intervenit inculpatul care l-a prins de brațe și l-a îndepărtat de locul unde căzuse. Profitând de acest fapt, s-a ridicat și a plecat către cimitir. După plecarea acestuia inculpații au adunat lucerna cosită, au pus-o în căruță și au plecat către locuința inculpatului. sustrasă a fost folosită de inculpatul, mai exact a dat-o de mâncare la animale.
În timpul cercetărilor, Primăria Haî naintat o adresă cu nr.30638 din 15.11.2006, în care, printre altele, s-a arătat că de pe terenul administrat de Primăria H s-a sustras cca.100 kg. lucernă ce a fost evaluată la suma de 20 lei. Prejudiciul cauzat a fost recuperat integral prin plata sumei de 20 lei de către inculpatul.
În urma loviturilor ce i-au fost aplicate de inculpatul, partea vătămată a suferit vătămări care i-au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.
Fapta inculpatului de a sustrage lucerna aparținând Primăriei municipiului H, prin întrebuințarea de violențe asupra lui, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 al.1 Cod penal.
Din probele administrate în dosar rezultă că inculpații nu au avut o înțelegere prealabilă săvârșirii faptei de furt ori în timpul săvârșirii faptei de a întrebuința violența față de.
Art.28 al.2 Cod penal prevede că "circumstanțele privitoare la faptă se restrâng asupra participanților numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut. Întrucât în dosar nu s-a putut dovedi că inculpatul a cunoscut ori a prevăzut că urma să săvârșească fapta de furt prin întrebuințarea de violențe ori amenințări, prima instanță a apreciat că în sarcina sa nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 Cod penal.
Fapta săvârșită de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art.208 al.1, 209 al.1 lit. "a" Cod penal.
Împotriva sentinței a declarat apel numita în numele fiului său, nu a fost motivat dar a fost însușit de inculpatul.
Numita prin apărător a arătat în susținerea apelurilor că inculpatul a lovit pe partea vătămată întrucât este o fire emotivă, situație în care pedeapsa aplicată trebuie coborâtă sub minimul special și să se aplice dispozițiile art.81 Cod penal.
Pentru inculpatul apelant s-a precizat că este un apel peste termen, a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special și aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal.
Prin decizia penală nr.173 A/24 septembrie 2008 Tribunalului Vasluia fost respins ca inadmisibil apelul declarat de numita împotriva sentinței penale nr.324/10 septembrie 2007 Judecătoriei Huși.
A fost admis apelul peste termen formulat de inculpatul, împotriva aceleiași sentințe care a fost desființată în parte în latura penală, prin extindere și cu privire la inculpatul intimat.
Rejudecând cauza s-au înlăturat din sentința penală nr.324/10 septembrie 2007 Judecătoriei Huși, mențiunile privind aplicarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. c Cod penal pe durata executării pedepselor principale inculpaților și.
S-a constatat că s-a pus în executare o sentință care nu este definitivă și s-au retras mandatele de executare a pedepselor nr.423/2007 din 5 octombrie 2007 privind pe și 424/2007 din 5 octombrie 2007 privind pe și s-a dispus punerea în libertate a lor de sub puterea acestor mandate.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul numitei instanța reține că acesta este făcut de o persoană fără calitate. Potrivit art. 362 Cod procedură penală, pot face apel persoanele enumerate în alin.1 lit. a-f. Mama inculpatului, calitate pe care o are, raportat la inculpatul, nu este enumerată printre persoanele care pot face apel. În acest context apelul ei este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare, conform art. 379 alin.1 lit. a Cod procedură penală.
În ceea ce privește apelul inculpatului instanța reține că este vorba despre un apel peste termen declarat în condițiile art. 365 Cod procedură penală. Inculpatul nu a fost prezent nici la judecată și nici la pronunțare, fiind plecat în străinătate. Deși i s-a comunicat hotărârea la domiciliu nu s-a declarat apel, astfel că prima instanță a apreciat în mod corect că hotărârea a rămas definitivă și s-au emis forme de executare. În baza acestor forme inculpatul a fost arestat în Spania și predat autorităților române la 23 mai 2008. Apelul declarat la 8 aprilie 2008 este în termenul de 10 zile prevăzut de art. 365 Cod procedură penală, ținând cont că inculpatul a fost arestat în Spania la 2 aprilie 2008. Sunt astfel îndeplinite toate cerințele art. 365 Cod procedură penală.
Examinând sentința apelată atât sub aspectul criticilor formulate de către inculpat prin apărător în susținerea apelului, cât și sub aspectul legalității în sensul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, tribunalul apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatului și vinovăția acestuia se întemeiază pe o analiză corectă a probelor administrate în cauză. Rezultă din acestea că inculpatul a mers să sustragă lucernă împreună cu coinculpatul. Fiind surprinși de către paznic, inculpatul a exercitat violențe asupra paznicului pentru a-și asigura scăparea. În acest context în mod corect instanța a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1 Cod penal, iar în sarcina inculpatului infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a Cod penal.
Pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt legale și temeinice. La individualizarea în concret a pedepselor, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, persoana inculpaților, la inculpatul avându-se în vedere și starea de recidivă postcondamnatorie.
În mod corect a stabilit instanța și regimul de executare a pedepselor, însă atunci când a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor în mod greșit instanța a interzis celor doi inculpați și drepturile prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal.
Instanța nu a motivat de ce a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal, cu toate că nici unul dintre cei doi inculpați nu s-a folosit la săvârșirea faptei de vreo funcție, profesie de natura aceleia ce intră în conținutul infracțiunii săvârșite și de natură a putea fi interzisă ca și pedeapsă accesorie.
Sub acest aspect, apelul peste termen declarat de inculpatul este fondat.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală apelul peste termen va fi admis și sentința examinată prin extindere, conform art. 373 Cod procedură penală, și cu privire la inculpatul intimat, desființată în parte în latura penală.
Rejudecând cauza, va fi înlăturată din sentința penală nr. 324/2007 a Judecătoriei Huși mențiunea privind aplicarea pedepselor a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal pe durata executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților și.
Constatându-se astfel că s-a pus în executare o sentință care nu este definitivă, vor fi retrase mandatele de executare a pedepselor nr. 423 și 424 din 5.10.2007 privind pe inculpații și și se va dispune punerea lor în libertate de sub puterea acestor mandate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs inculpatul și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul susține că nu a avut cunoștință de rezoluția infracțională a inculpatului și că nu a comis infracțiunea de furt, aflându-se la locul nepotrivit în momentul nepotrivit.
Inculpatul susține că nu are antecedente penale, a recuperat prejudiciul, nu a realizat că săvârșește o infracțiune fiind sub influența alcoolului și nu era obișnuit să consume alcool. Solicită reducerea pedepsei aplicate și aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal.
Recursul inculpatului este nefondat.
Situația de fapt reținută de instanța de fond corespunde probelor care au fost complet și just apreciate și reprezintă adevărul.
Faptele comise de inculpatul s-au petrecut în circumstanțele și în cronologia reținută de instanța de fond. Inculpatul l-a lovit pe numitul cu pumnul în zona feței, după ce le ceruse să părăsească terenul aparținând Primăriei municipiului H, și apoi l-a urmărit și l-a lovit din nou, de data aceasta cu muchia coasei în partea din spate a capului. A fost întrerupt apoi din agresiunea pe care voia să o continue de către inculpatul care l-a prins de brațe și l-a îndepărtat de locul unde căzuse. După plecarea părții vătămate, inculpații au adunat lucerna cosită și au pus-o în căruță plecând spre domiciliul inculpatului.
Fapta inculpatului de a sustrage lucerna aparținând Primăriei municipiului H prin întrebuințarea de violențe asupra lui întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal.
Pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul de 3 ani închisoare este pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă și a fost just individualizată, în raport cu fapta și persoana inculpatului, conform criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, și este proporțională cu fapta și persoana inculpatului.
Nu există circumstanțe atenuante pentru coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, dedus din împrejurările și mijloacele de săvârșire, prejudiciu creat, consecințe produse, pedeapsa prevăzută de lege, atrage răspunderea penală a inculpatului în cuantumul stabilit de instanța de fond și nu există temeiuri de apreciere că scopul pedepsei poate fi atins în cazul inculpatului fără executarea pedepsei.
Recursul inculpatului este tardiv.
Decizia atacată a fost comunicată inculpatului la penitenciar în 8 octombrie 2008 și acesta a declarat recurs la data de 30 octombrie 2008.
Conform art.385 ind.3 combinat cu art.363 alin.3 Cod procedură penală, termenul de recurs este de 10 zile și curge pentru inculpatul deținut de la data comunicării copiei de pe dispozitivul hotărârii.
Termenul de declarare a recursului se împlinise pentru inculpat la data de 20 octombrie 2008, calculat pe zile libere conform dispozițiilor art.186 Cod procedură penală.
Cum inculpatul prezent la judecarea apelului, a declarat recurs peste termenul limită permis de lege, recursul său este tardiv.
Pentru aceste considerente, conform art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.173 din 24 septembrie 2008 Tribunalului Vaslui care va fi menținută.
Conform art.385 ind.15 pct.1 lit. a Cod procedură penală va respinge ca tardiv recursul formulat de inculpatul împotriva aceleiași decizii.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 173 din 24 septembrie 2008 Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Respinge ca tardiv recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 173 din data de 24 septembrie 2008 Tribunalului Vaslui.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu de avocat oficiu, va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
-
04.II.2009.-
2 ex.-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Dan Anton
