Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 124/R
Ședința publică din 2 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel președinte secție
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 70/23.03.2009 a Tribunalului Brăila.
Se constată că dezbaterea recursurilor a avut loc la data de 01.10.2009 când părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei pe data de 02.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2898/P/2008 din 11.08.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal;
- violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;
- amenințare prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal;
- amenințare prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal.
Prin rechizitoriu, în fapt, în sarcina inculpatului s-au reținut următoarele.
Partea vătămată locuiește, fără forme legale, pe- împreună cu concubinul său, și cu fiica lor, în vârstă de 12 ani, martora.
Dintr-o relație anterioară de concubinaj, partea vătămată are o altă fiică, pe martora. Aceasta din urmă a trăit în concubinaj cu inculpatul și din relația lor a rezultat minorul, în vârstă de 2 ani și 6 luni.
În perioada în care inculpatul s-a aflat în închisoare, în executarea unei pedepse, martora s-a mutat de la locuința părinților săi, a inițiat o relație de concubinaj cu, locuind împreună cu acesta în satul, comuna.
La data de 27.05.2008, inculpatul s-a liberat condiționat din Penitenciarul Târgu J i
În seara zilei de 06.07.2008, în jurul orei 20,00, inculpatul s-a deplasat la locuința foștilor "socri", solicitându-i părții vătămate - să-i permită accesul în curte pentru a discuta cu fosta concubină și pentru a-și vedea copilul.
Deși i s-a spus că cei doi nu mai locuiesc acolo, inculpatul a insistat să intre în curte pentru a se convinge singur de acest lucru. Partea vătămată i-a permis accesul în curte și inculpatul s-a convins că cei doi nu mai locuiesc acolo.
datorită faptului că nu și-a găsit concubina, inculpatul a început să se manifeste zgomotos, răvășind lucrurile părților vătămate. de acest comportament, și cunoscând faptul că fostul "ginere" este violent, partea vătămată a ieșit în stradă, apelând de pe telefonul mobil numărul de urgență 112.
La ieșirea din imobil, inculpatul, fiind nervos, a lovit-o pe partea vătămată - cu pumnul în față și, văzând că fosta "soacră" anunță organele de poliție, a început să o lovească și pe aceasta peste mână și în cap cu palmele. Partea vătămată, în urma loviturilor primite peste mână, a scăpat jos telefonul mobil și acesta s-a desfăcut în bucăți.
Fiica părții vătămate, martora a luat telefonul de jos încercând să-l repare, însă inculpatul a amenințat-o cu acte de violență, cerându-i telefonul, după care i-a smuls telefonul din mână și a plecat acasă.
Telefonul respectiv aparținea martorului G și fusese încredințat părții vătămate în vederea unei comunicări rapide, având în vedere că partea vătămată lucra cu ziua la martor.
Fiind anunțat de către partea Vătămată, martorul G l-a sunat pe inculpat și i-a cerut restituirea telefonului, însă acesta i-a spus că l-a spart.
La data de 18.07.2008, în jurul orelor 21,00, inculpatul s-a deplasat din nou la locuința părților vătămate și - pentru a le solicita acestora să infirme față de proprietarul G sustragerea telefonului și să confirme că acesta i-a fost dat pentru a-l repara.
Văzând că părțile vătămate refuză să discute cu el, inculpatul a intrat fără drept în curtea lor, forțând zăvorul porții și le-a adresat părților vătămate amenințări cu moartea.
La data de 22.07.2008, mama inculpatului a predat telefonul mobil organelor de poliție.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară valoarea actuală a telefonului este de 55 lei.
Partea vătămată G și-a recuperat telefonul și nu s-a constituit parte civilă.
În ceea ce privește încadrarea juridică s-a reținut că:
- fapta inculpatului de a sustrage la data de 06.07.2008, din loc public și prin amenințare cu acte de violență de la partea vătămată telefonul mobil aparținând martorului G întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. c Cod penal;
- fapta inculpatului de a pătrunde fără drept, la data de 18.07.2008 în locuința părților vătămate și - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 cod penal;
- faptele aceluiași inculpat de a amenința, la data de 18.07.2008, cu acte de violență pe părțile vătămate și - întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de amenințare prev. de art. 193 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. c Cod penal și infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal, în sarcina inculpatului s-a reținut starea de recidivă post- condamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal, față de pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2407/2007 a Judecătoriei Tg. J, pedeapsă executată parțial până la data de 27.05.2008.
Prin sentința penală nr. 117/20.01.2009 a Judecătoriei Brăila, în art. 334 Cod proc. penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit.c, Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. c, Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal și din infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. a Cod proc. penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 Cod penal - parte vătămată.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b în ref. la art. 10 lit. f s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 Cod penal - parte vătămată -, întrucât lipsește plângerea prealabilă.
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. c, Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2407/28.08.2007 a Judecătoriei Tg. S-a contopit restul de 673 zile închisoare cu pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, sporită la 6 ani închisoare.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 21.07.2008 la zi.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 Cod penal trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut numai pe baza declarațiilor părților vătămate, declarații care nu se coroborează cu nici o altă probă, inculpatul negând săvârșirea acestei fapte.
În ceea ce privește infracțiunea de amenințare din data de 18.07 2008 s-a reținut că fapta nu există deoarece partea vătămată a declarat că nu a fost amenințată în data de 18.07.2008 și că la poliție a formulat plângere pentru amenințări din alte date.
În ceea ce privește infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 Cod penal săvârșită în dauna părții vătămate - s-a reținut că lipsește plângerea prealabilă deoarece din declarația existentă în dosarul de urmărire penală nu rezultă că această parte vătămată ar fi solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Prima instanță a reținut că inculpatul se află atât în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal cât și în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal și a făcut aplicarea art. 334 Cod proc. penală.
S-a reținut că starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal este atrasă de pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2407/28.08.2007 a Judecătoriei Tg. J, pedeapsă din care inculpatul s-a liberat condiționat la data de 27.05.2008, cu un rest rămas neexecutat de 673 zile închisoare, iar starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal este atrasă de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 139/2005 a Judecătoriei Brăila.
Pentru a reține atât în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal cât și în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal, prima instanță a avut în vedere Decizia nr. XVIII din 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, decizie prin care s-a statuat că: "în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni de către o persoană condamnată definitiv la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru altele durata pedepsei nu s-a împlinit, trebuie să se rețină că acea infracțiune a fost săvârșită atât în condițiile stării de recidivă postcondamnatorie, cât și cele ale stării de recidivă postexecutorie, ceea ce atrage aplicarea concomitentă a dispozițiilor art. 37 lit. a) și b) din Codul penal.
Împotriva sentinței penale nr. 117/20.01.2009 a Judecătoriei Brăila au declarat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăilaa criticat hotărârea pe motive de nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal și a infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 Cod penal și a încetării procesului penal pentru infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 Cod penal.
În motivarea apelului s-a susținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu deoarece din declarațiile date de părțile vătămate și - în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul a pătruns cu forța în domiciliu. Declarațiile celor două părți vătămate se coroborează cu declarația martorului G care a arăta că, în timpul convorbirii telefonice cu inculpatul a auzit vocea părții vătămate care țipa și-i solicita inculpatului să plece din curte.
În ceea ce privește cele două infracțiuni de amenințare s-a susținut că în faza de urmărire penală părțile vătămate și - au susținut în mod constant că au fost amenințate cu moartea de către inculpat.
Pentru faptul că la judecarea cauzei în fond părțile vătămate au revenit și și-au schimbat declarațiile, s-a susținut că împotriva părții vătămate se fac cercetări pentru infracțiunea prev. de art. 260 Cod penal, iar împotriva părții vătămate - se fac cercetări pentru infracțiunea prev. de art. 259 Cod penal.
Inculpatul a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie și nelegalitate susținând că a fost vorba doar de o simplă ceartă între neamuri și că nu se justifica aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare pentru un telefon spart.
Prin decizia penală nr.70/23.03.2009 a Tribunalului Brăila apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și inculpatul au fost respinse ca nefondate.
Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs, în termen legal parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și inculpatul.
În susținerea recursurilor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și inculpatul au invocat aceleași aspecte ca în apel.
Recursurile sunt fondate, urmând a fi admise, dar pentru următoarele motive:
Analizând hotărârile penale recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate de Tribunalul Brăila și inculpatul se constată că, în mod corect prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză a reținut situația de fapt.
În mod corect, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 Cod penal trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut numai pe baza declarațiilor părților vătămate, declarații care nu se coroborează cu nici o altă probă, inculpatul negând săvârșirea acestei fapte.
Se constată că, în mod corect ambele instanțe au reținut că, la judecarea cauzei în fond a revenit asupra declarațiilor și a declarat că inculpatul a pătruns în curte cu acceptul său, ia în ceea ce-l privește pe martorul G, în mod corect s-a reținut că declarațiile acestuia sunt subiective și nu pot fi luate în considerare.
Sub acest aspect se reține că în plângerea formulată la data de 24.08.2008 martorul arată că la data de 13.07.2008 inculpatul l-a răpit din locuința părților vătămate și - pe fiul său, pe când martora, mama copilului declară că minorul a fost lăsat nesupravegheat și s-a rătăcit, dar că aceasta s-a întâmplat în ultima zi de vineri din luna iunie, respectiv pe data de 27.
De asemenea, în această declarație martorul nu pomenește nimic despre faptul că, în timp ce vorbea la telefon cu inculpatul a auzit-o pe partea vătămată care țipa și - i cerea inculpatului să plece din curte.
Nu putem să luăm în considerare declarațiile martorului G în condițiile în care la data de 22 iulie 2008, declară că, în urmă cu o săptămână, a mers la Poliția Municipiului B și a sesizat sustragerea telefonului, în condițiile în care această faptă a fost săvârșită la data de 06.07.2008.
În ceea ce privește infracțiunea de amenințare din data de 18.07.2008 s-a reținut că fapta nu există deoarece partea vătămată a declarat că nu a fost amenințată în data de 18.07.2008 și că la poliție a formulat plângere pentru amenințări din alte date.
În ceea ce privește infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 Cod penal săvârșită în dauna părții vătămate - s-a reținut că lipsește plângerea prealabilă deoarece din declarația existentă în dosarul de urmărire penală nu rezultă că această parte vătămată ar fi solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului.
Sub acest aspect se constată că, în declarația dată la data de 19.07.2008, - nu pomenește nimic despre faptul că dorește să formuleze plângere împotriva inculpatul și că la data de 06.08.2008 a fost audiat în calitate de martor și nu de parte vătămată.
Se constată că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice din următoarele motive.
În mod greșit s-a reținut că inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal.
Conform art. 37 alin. (1) Cod penal, există recidivă:
a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an;
b) când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Potrivit art. 61 alin. 1 Cod penal, pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune.
Din dispozițiile legale de mai sus, rezultă cu prisosință că pentru a putea reține starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b Cod penal, se impune ca pedeapsa anterioară să fi fost executată integral, s-au ca această pedeapsă să poată fi considerată ca fiind integral executată în condițiile art. 61 alin. (1) Cod penal.
Dacă însă prin hotărârea prin care s-a aplicat pedeapsa ce atrage starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal, cealaltă pedeapsa anterioară a fost repusă în stare de executare, se reține numai stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal.
În cauză, în mod greșit, s-a reținut că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 139/14.11.2005 a Judecătoriei Brăila, a fost executată integral, sau că poate fi considerată ca fiind integral executată conform art. 61 alin. 1 Cod penal.
Prin sentința penală nr.966/30.04.2007 a Judecătoriei Brăila inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,g și i Cod penal.
În baza art.61 alin. 1 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 139/14.01.2005 a Judecătoriei Brăila. S-a contopit restul de 411 zile închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani și 10 luni închisoare.
Prin sentința penală nr. 2407/28.08.2007 a Judecătoriei Tg. J s-a admis cererea de contopire pedepse formulată de condamnatul și pedeapsa rezultantă de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală 966/30.04.2007 a Judecătoriei Brăila, în pedeapsa de 4 ani închisoare și restul de 411 zile închisoare.
În baza art.36 alin. 2 Cod penal, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 966/30.04.2007 a Judecătoriei Brăilaa fost contopită cu pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.3000/22.12.2006, nr.2710/2006 și nr. 1572/21.06.2006 ale Judecătoriei Brăila și s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal, s-a contopit restul de 411 zile închisoare cu pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și a stabilit o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare (pedeapsă nelegală - s-a depășit cumulul aritmetic).
Din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2407/28.08.2007 a Judecătoriei Tg. J, inculpatul s-a liberat condiționat la data de 27.05.2008, astfel că, la data de 18.06.2008, data săvârșirii prezentelor infracțiuni, acesta se afla numai în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal.
Având în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. c Cod penal, respectiv faptul că inculpatul s-a deplasat la domiciliul părților vătămate și - pentru ca să-l vadă pe minorul, rezultat din relația de concubinaj pe care a avut-o cu martora - fiica părții vătămate, că inițial voința inculpatului a fost de aoî mpiedica pe partea vătămată să sune la 112 și nu să o deposedeze de bunuri, valoarea modică a prejudiciului cauzat de numai 55 lei și faptul că prejudiciul a fost acoperit integral prin restituie și faptul că în principiu inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită, se constată că în favoarea inculpatului pot fi aplicate dispozițiile art. 74 alin. 2 Cod penal, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a Cod penal și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. d și art. 192 alin. 3 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și inculpatul (fiul lui și, născut la 27.03.1986 în B,- și fără forme legale în B,str. -, nr.24, CNP--- în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva deciziei penale nr. 70/23.03.2009 a Tribunalului Brăila și în consecință:
Casează în totalitate decizia penală nr. 70/23.03.2009 a Tribunalului Brăila și în parte, respectiv numai în ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cod penal și infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal, sentința penală nr. 117/20.01.2009 a Judecătoriei Brăila și în rejudecare.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 74 alin. 2 și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal, menține liberarea condiționată din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2407/23.08.2007 a judecătoriei Tg.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Conform art. 38517alin. 4 în ref. la art. 350 alin. 1 Cod proc. penală, menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 38517alin. 4 în ref. la art. 383 alin. 2 Cod proc. penală, deduce din pedeapsa de 2 ani închisoare durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 21.07.2008 până la data de 02.10.2009.
Conform art. 192 alin. 3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor recursuri rămân în sarcina statului.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. AB 06.10.2009.
Tehnored./14.10.2009
Jud.apel-,
Jud.fond.-
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
