Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 128/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 128
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea apelului penal, având ca obiect " tâlhărie " promovat de inculpații apelanți și împotriva sentinței penale nr.265 din 01 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat ales.
Lipsește inculpatul apelant pentru care răspunde avocat ( apărător desemnat din oficiu), părțile civile, Spitalul Clinic Nr.3 I, Spitalul orășenesc, județul I și Serviciul de Ambulanță
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al treilea termen de judecată, că apelurile formulate în termen de către inculpați nu au fost motivate, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Avocat depune la dosar motivele de apel formulate pentru inculpatul, după datare și semnare de către președintele de complet s-au atașat la dosarul cauzei.
Interpelat fiind, inculpatul, dacă consimte să dea declarație în această fază procesuală, acesta precizează că nu consimte a face nici un fel de declarații în această fază procesuală, menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și la instanța de fond.
Nemaifiind de formulat alte cereri, Curtea acordă cuvântul, în susținerea apelului promovat de către cei doi inculpați.
Avocat, având cuvântul, pentru inculpatul apelant, susține oral motivele de apel expuse detaliat în scris, motive care vizează în principal schimbarea încadrării juridice dată faptei din art.211 alin.3 Cod penal în art. 183 Cod penal, achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a coroborată cu art.10 Cod procedură penală, iar în subsidiar, redozarea pedepsei până la minimul general reținând în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev.de art.73 lit.b Cod penal, cu aplicarea disp.art.81 Cod penal.
Tribunalul Iașia dispus prin sentința penală nr. 265 din 01 aprilie 2008 condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 8 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 211 alin.3 Cod penal.
La data de 18 septembrie 2003 inculpatul a mers împreună cu soția și ginerele său în satul unde domicilia victima cu intenția de a clarifica la Primărie aspectele legate de fondul funciar, mai exact terenul moștenit de mama sa. În drum spre Primărie inculpatul s-a întâlnit cu diverse persoane pe care acesta le cunoștea și care i-au adus la cunoștință faptul că victima - tatăl vitreg, împreună cu concubina sa de origine roomă vinde diverse lucruri din gospodărie pentru a procura băutură. Sub imperiul emoțiilor create de aceste informații și instigat de unchiul său, coinculpatul, a mers la locuința victimei pentru a-i cere socoteală întrucât acele bunuri pe care acesta le vindea i se cuveneau ca unic moștenitor al defunctei sale mame. De asemenea, în casa părintească se aflau și bunuri personale ale fiicei inculpatului care a locuit din copilărie și până în urmă cu trei ani când s-a căsătorit, bunuri pe care inculpatul a dorit să le recupereze. Ajuns la casa părintească și constatând că mare parte din moștenire fusese risipită de către victimă care vânduse până și teracota din care fusese construită soba, între cei doi având loc un schimb de replici mai dure. Fiind înjurat de către victimă, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură, lovitură care nu a fost atât de puternică încât să-i fi cauzat acel traumatism cranian sever pentru care a fost mai târziu operat. Solicită instanței avea în vedere declarații martorilor și care au declarat că în momentul în care inculpatul a ajuns la locuința victimei a găsit-o pe aceasta într-o stare avansată de ebrietate și prezentând urme de leziuni în zona frunții.
După acel conflict, inculpatul a plecat să caute o căruță pentru a transporta din bunurile pe care le-a mai găsit, mare parte dintre ele aparținând fiicei acestuia, la locuința bunicului său cu intenția de le conserva. În timpul în care inculpatul se afla în sat pentru a căuta o căruță, inculpatul a rămas singur cu victima la locuința acestuia. la locuința victimei, cei doi inculpați au încărcat mai multe bunuri în căruță și le-au transportat la locuința lui. Din toate probele administrate în cauză nu rezultă ce s-a întâmplat cu acele bunuri, dacă au fost însușite de vreunul dintre inculpați sau dacă s-au întors la locuința victimei, partea civilă limitându-se doar la a pretinde contravaloarea lor, fără însă a preciza care erau ele, cui aparțineau și unde sunt în prezent.
Apreciază apărarea că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în forma prevăzută de 211 alin.3 Cod penal. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul nu a avut nici o clipă intenția de a-și însuși bunurile respective întrucât a avut convingerea fermă că îi aparțin iar lovitura pe care se pretinde că i-a aplicat-o victimei nu a fost aplicată cu scopul de a deposeda de acele bunuri ci în cu totul alt context pentru a răspunde înjuriilor adresate de victimă și ca o corecție pentru înstrăinarea fără drept a moștenirii sale.
Nu rezultă din probele administrate în cauză că traumatismul cranio - cerebral suferit de victimă a fost cauzat de inculpatul, el putând fi cauzat în împrejurări anterioare sau ulterioare momentului când acesta a fost la locuința victimei. Potrivit raportului de necropsie victima a decedat în urma sufocării cu un fir de fidea care i-a obstrucționat căile respiratorii cam la 40 de zile de la momentul agresiunii și datorită traumatismului cranian.Pe de altă parte actele medico - legale inițiale au stabilit că este posibil ca leziunile numitului să dateze din 19 - 20 septembrie 2003.
Solicită instanței a avea în vedere că decesul victimei nu poate avea legătură directă cu loviturile aplicate de către inculpat întrucât chiar din raportul de necropsie rezultă un dubiu reflectat de expresia asfixia mecanică " probabil " în contextul unei crize epileptice.
Făcând aplicarea principiului general " în dubio pro reo " solicită instanței a dispune achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10 Cod procedură penală.
În subsidiar, dacă reapreciind întreg probatoriu administrat în cauză, instanța va considera că inculpatul se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.211 alin.3 Cod penal, solicită a dispune redozarea pedepsei până la minimul general cu suspendarea executării pedepsei în condițiile prev.de art.81 Cod penal, reținând în sarcina acestuia atât circumstanța atenuantă prev.de art.73 lit.b Cod penal cât și circumstanțe personale.
Pune concluzii de admitere a apelului pentru motivele prezentate oral și detaliat expuse în scris.
Avocat pentru inculpatul, având cuvântul, solicită instanței admiterea apelului, casarea sentinței apelată și rejudecând cauza să se dispună schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prev.de art.211 alin.3 Cod penal în infracțiunea prev.de art.183 Cod penal cu aplicarea unei sancțiuni până la minimul general cu suspendarea executării pedepsei în condițiile art.81 Cod penal.
Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelurilor promovate de către inculpații și ca fiind nefondate, sentința pronunțată fiind temeinică și legală.
Nici unul din motivele de apel invocate de apărătorii celor doi inculpați nu pot fi primite de instanța de apel. Atât încadrarea juridică dată faptei cât și sancțiunea aplicată sunt corect stabilite de către prima instanță. Între traumatism și deces există legătură de cauzalitate. De asemenea, nu se poate reține în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă a provocării prev.de art.73 lit.b Cod penal întrucât nu s-a dovedit cu probele administrate în cauză că inculpații ar fi fost provocați de către partea vătămată.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de către apărătorul ales. Susține că a mers la casa părintească pentru a lua acele bunuri care îi aparțineau ca unic moștenitor al defunctei sale mame cât și a fiicei sale.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 265 din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Iași inculpații și au fost condamnați la câte o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 lit. a Cod penal.
S-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
S-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 2 ani.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și inculpații au fost obligați în solidar să achite către partea civilă suma de 5.000 lei, despăgubiri civile din care 2.500 lei daune materiale și 2.500 lei daune morale.
Inculpații au fost obligați să achite în solidar către Spitalul Clinic de Urgențe " Treime" I suma de 1.683,42 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul este fiul vitreg al victimei și au locuit împreună un timp, iar ulterior fiica lui a locuit cu victima și soția acestuia.
Imobilul aparținea lui, în prezent decedată, iar o parte din bunurile aflate în acest imobil aparțineau fiicei inculpatului.
Inculpatul și unchiul său, coinculpatul au auzit că ar fi vândut bunuri din imobilul în care locuia și, pe 18.09.2003, au hotărât să se deplaseze cu căruța pentru a lua o parte din lucruri.
În cursul dimineții s-a deplasat la locuința victimei doar inculpatul cu soția sa și - care avea căruță - și acolo l-au găsit, victima așezată pe scări. După aceea, la locuința victimei a venit și inculpatul.
Declarația martorului este relevantă, acesta fiind singurul martor ce a observat, în mod direct, ce s-a petrecut în curtea locuinței părții vătămate.
Martorul arată că cei doi au lovit victima, iar aceasta a căzut cu capul de pământ, după ce se certaseră anterior.
Tot acest martor a arătat că a plecat cu căruța cu inculpatul, apoi s-a reîntors, în tot acest timp victima a rămas cu inculpatul. De asemenea, el i-a spus lui să nu-l mai lovească.
Inculpatul a susținut că el nu a lovit deloc victima, însă declarația sa nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.
Astfel, victima era acasă în ziua respectivă și singurele persoane cu care a avut o altercație sunt inculpații, fapt ce rezultă din declarațiile martorilor. Anterior venirii inculpatului, victima nu a suferit alte lovituri.
Scopul pentru care s-au dus cei doi inculpați la victimă a fost acela de a lua niște bunuri, însă aceste bunuri se aflau în posesia victimei de foarte mult timp întrucât fiica inculpatului locuise acolo. Chiar dacă bunurile erau proprietatea inculpatului, așa cum a încercat să demonstreze, tot nu avea dreptul de a lua împotriva voinței victimei. Obiectul infracțiunii de furt nu constituie luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia. Legea nu face referire la proprietatea bunului, acest aspect putând fi soluționat pe calea unei acțiuni civile, și nu prin forțe proprii.
Bunurile au fost lăsate în posesia victimei suficient de mult timp, astfel încât acesta să capete convingerea că îi aparțin, iar luarea acestor bunuri, fără consimțământul victimei, face obiectul infracțiunii de furt.
Raportat acestor considerente, cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de "loviri cauzatoare de moarte" este nefondată.
Declarațiile martorilor audiați în cauză se coroborează cu concluziile raportului de necropsie, care concluzionează că între traumatismul suferit și deces există legătură de cauzalitate.
S-au solicitat și fișele medicale ale victimei, anterioare decesului, pentru a se stabili eventuala legătură între afecțiunile anterioare și deces și pentru a observa dacă acesta a fost internat anterior pentru crize jacksoniene. Din analiza actelor medicale depuse a rezultat că victima a fost internată anterior pentru alte afecțiuni, neprezentând la nici o internare crize jacksoniene.
În consecință, în drept, fapta celor doi inculpați de a lovi victima, în scopul de a-i sustrage bunurile din casă, iar ulterior, ca urmare a loviturilor primite să intervină decesul lui, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. 3 Cod procedură penală.
Săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului fiind dovedite, instanța va dispune condamnarea acestora la câte o pedeapsă cu închisoare în limitele prevăzute de lege.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța va avea în vedere atât circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cât și cele personale ale inculpaților, aceștia sunt infractori primari; nu au antecedente penale, urmând a coborî sub minimul special prevăzut de lege.
Va face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a și b Cod penal și art. 71 Cod penal, drepturile inculpaților neputând fi interzise de plano, cât timp nu au legătură directă cu cauza, așa cum a stabilit CEDO prin deciziile sale.
Referitor la acțiunea civilă formulată de fiul victimei, instanța va admite în parte această acțiune, în conformitate cu dispozițiile art. 14 și 346 Cod procedură penală și 998 Cod civil.
s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de înmormântare, a bunurilor furate și 10.000 lei daune morale.
Au fost audiați, în dovedirea laturii civile, martorii și, iar din declarațiile acestora rezultă că partea civilă a efectuat cheltuielile legate de moartea victimei și acestea s-au ridicat la aproximativ 2500 lei, motiv pentru care instanța va obliga inculpatul la plata acestei sume.
În ceea ce privește daunele morale, se impune acordarea unei sume compensatorii, fiind evidentă suferința cauzată de moartea victimei, datorită legăturii de rudenie existente.
Va admite acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgențe " Treime", având în vedere adresa acestora și dovada cheltuielilor de spitalizare efectuate.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 3 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 183 Cod penal, întrucât din modul de desfășurare a faptelor rezultă că nu a avut vreun moment intenția de a-și însuși bunurile de la domiciliul victimei pentru că avea convingerea fermă că îi aparțin.
Inculpatul a fost informat că partea vătămată - tatăl vitreg - împreună cu concubina vând diverse lucruri din gospodărie, bunuri care i se cuveneau în calitate de unic moștenitor al mamei sale, iar printre acele bunuri se aflau și bunuri personale ale fiicei sale. A constatat că mare parte din bunuri fusese vândută de către partea vătămată cu care a avut un schimb de replici și l- lovit. A plecat apoi să aducă o căruță să poată lua bunurile ce mai rămăsese pentru a le conserva, mare parte dintre ele aparținând fiicei sale. Cât a căutat căruța inculpatul a rămas cu victima la locuința acesteia. Din probele cauzei nu rezultă că traumatismul cranio-cerebral este rezultatul agresiunii inculpatului, el putând fi cauzat în împrejurări anterioare sau ulterioare momentului. Victima a decedat după 40 de zile de la momentul agresiunii în urma sufocării și a traumatismului cranian. Decesul victimei nu poate avea legătură directă cu loviturile aplicate de inculpat întrucât din raportul de necropsie rezultă că victima a decedat prin asfixie mecanică probabil în contextul unei crize epileptice.
Solicită achitarea pe temeiul că dubiul profită făptuitorului.
În subsidiar solicită redozarea pedepsei până la minimul general cu suspendarea executării pedepsei în condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, reținând circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, cât și circumstanțe personale.
Inculpatul solicită în apel schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 Cod penal cu aplicarea unei sancțiuni până la minimul general cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal.
Apelurile sunt nefondate.
În baza probelor administrate, care au fost complet și just apreciate, instanța de fond a stabilit o situație de fapt corespunzătoare probelor și care reprezintă adevărul.
Reprezentarea inculpatului asupra proprietății bunurilor este irelevantă pentru absolvirea sa de răspunderea penală întrucât sub aspectul laturii obiective infracțiunii de tâlhărie agresiunea comisă în scopul furtului bunurilor implică luarea bunurilor din posesia sau detenția altuia, indiferent de proprietate. Iar bunurile se aflau în posesia victimei pe care ambii inculpați au lovit-o, victima a căzut și s-a lovit cu capul de beton și a început să- curgă sânge.
Au fost martori ai faptelor și. provocată și strigătele de ajutor ale victimei au fost auzite de martorul.
Martorul G l-a văzut pe murdar de sânge pe față.
Victima a fost adusă la martorul G, vecin de-al său, care a declarat că victima i-a spus că a fost lovită de inculpați.
Prin declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, care au perceput în mod direct sau indirect evenimentele, sunt dovedite vinovăția inculpaților și faptele săvârșite, așa cum au fost reținute.
Inculpații au sustras de la domiciliul victimei bunurile reținute care se aflau în posesia și detenția acesteia, victima opunându-se când inculpații i-au spus despre intenția lor de a-i lua bunurile din casă, după ce intraseră prin casă și făcuseră constatarea lipsei unor bunuri. Apoi s-a săvârșit agresiunea și ulterior agresiunii bunurile au fost transportate.
Încadrarea juridică dată faptelor cu infracțiunea de tâlhărie, care a dus la moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. 3 Cod penal, pentru care au fost judecați și condamnați, era legală și temeinică, faptele săvârșite sub aspectul laturii obiective și subiective circumscriindu-se acestei infracțiuni.
Inculpații au luat bunurile împotriva voinței victimei pe care au agresat-o, cauzându-i în final decesul. Bunurile indiferent de proprietar se aflau în posesia victimei la momentul săvârșirii faptei.
Conform raportului de necropsie, moartea victimei a fost violentă. S-a datorat unei asfixii mecanice prin regurgitare posibil în cursul unor crize jacksoniene care sunt urmare traumatismului cranio-cerebral cu hematom subdural și atrofie cerebrală temporo-, produs la data de 19 septembrie 2003, hematomul putându-se produce prin lovirea cu corpuri contondente urmate de cădere.
Prin actul medico-legal s-a stabilit că între traumatismul cranio-cerebral și deces există legătură directă de cauzalitate.
Prin urmare cauza morții o constituie agresiunea inculpaților în contextul și a sustragerii de bunuri comisă. Nu există dubiu care să funcționeze în favoarea inculpaților, invocat de aceștia în apel.
Pedepsele pronunțate pentru inculpați sunt just individualizate, în limite legale, în acord cu criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, cu scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52, sunt proporționale cu fapta și persoana inculpaților.
Nici un element al situației de fapt nu conturează vreun act material de provocare, comise de victimă în așa fel încât să li se rețină în beneficiu inculpaților circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal.
Așa fiind, conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 265 din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Iași, pe care va menține.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 265 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, sentință pe care o menține.
Obligă pe apelantul să plătească statului suma de 160 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 160 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului și pe apelantul suma de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpatul și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
17.11.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu
