Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 129/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 129
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de procuror împotriva sentinței penale nr.208 din data de 30.03.2006, pronunțata de Tribunalul Iași, in dosarul penal nr.5272/2005, având ca obiect "tâlhărie (art.211 Cod penal)",
La apelul nominal -lipsă părțile.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 04.11.2008.
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr.208 din 30.03.2006 Tribunalul Iașia dispus în baza art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală achitarea inculpaților:
1) -, fiul lui și, născut la 21.08. 1984 în I, domiciliat în I,-, bloc 773 B,. B,.1,.7;
1), fiul lui și, născut la 18.04.1981 în I, domiciliat în I,-,. 773 B,. B,.3,.15;
3), fiul lui și, născut la 20.09.1986 în I, domiciliat în I,-,. 773, Sc. A,.1,. 5;
4) -, fiul lui și, născut la 13.09.1984 în I, domiciliat în I, str.ing. nr. 13,. 774,. A,. IV,. 14, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. "c" și alin. 21lit. a Cod penal.
S-a constatat că în cauză nu s-au formulat pretenții civile împotriva inculpaților.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență, următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 li 2 lit. c și alin. 2 lit. a Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 30.11.2004, în jurul orelor 15,00, partea vătămată a mers împreună cu numitul la Centrul de Colectare a REMAT SA Cei doi s-au deplasat cu o căruță.
În timp ce numitul a rămas la căruță, partea vătămată a mers în incinta REMAT SA I și a predat cantitatea de 900 kg fier vechi și tablă, pentru care a obținut suma de 2.974.000 lei, conform adeverinței de primire și plată nr. 72431.
În momentul în care partea vătămată a ieșit din incinta REMAT SA Iaf ost abordată de către inculpații, pe care acesta îi cunoștea.
Inculpații i-au solicitat părții vătămate să le dea câte 500.000 lei, dar acesta a refuzat.
Motivat de refuzul părții vătămate, inc. a prins-o pe aceasta de giacă, iar inc. și, au imobilizat-o, ținând-o fiecare de câte o mână, timp în care inc., a controlat-o în buzunare, și din buzunarul de la piept al gecii cu care era îmbrăcată i-a sustras portofelul, în care se afla suma de 2.974.000 lei.. a scos banii din portofel, după care l-a aruncat pe jos.
În continuare, cei patru inculpați au mers în spatele unui bloc din cartierul Frumoasa, unde au împărțit banii în mod egal, iar ulterior i-au cheltuit în interes personal.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului a constatat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu nu este confirmată de probele administrate în cauză.
Astfel, din declarațiile părții vătămate coroborate cu depozițiile formulate de inculpați și cu declarația martorului din lucrări s-a reținut că în ziua de 30.11.2004, partea vătămată nu a fost deposedată prin violență sau amenințare de suma de 2.974.000 lei.
Partea vătămată însăși declară că avea o datorie la inc., iar în ziua respectivă după ce valorificase o cantitate de fie vechi aceasta a fost văzută de inculpat în zona REMAT Întrucât în timpul discuției dintre cei doi, părții vătămate i-a căzut portmoneul, inculpatul l-a ridicat, a reținut o sumă de bani în schimbul datoriei, după care i l-a restituit acesteia.
Este adevărat că inițial inculpații au recunoscut comiterea faptei, după care au retractat declarațiile formulate, însă față de principiul nemijlocirii ce guvernează procesul penal, instanța a reținut din succesiunea declarațiilor formulate de inculpați, pe acelea administrate pe parcursul cercetării judecătorești, ca fiind expresia adevărului.
Deși nu există o ordine de preferință a probelor, jurisprudența a stabilit în mod constant că nici un temei legal nu poate împiedica instanța de judecată să rețină din succesiunea declarațiilor formulate de inculpați - dacă acestea sunt contradictorii - doar pe acelea care coroborate cu alte mijloace de probă pot confirma fapte și împrejurări esențiale pentru soluționarea cauzei.
Datorită caracterului retractabil al declarațiilor inculpatului, în principiu, recunoașterile acestuia nu constituie o dovadă suficientă de vinovăție când aceste recunoașteri sunt izolate sau nu se coroborează cu nici o altă probă. Or, soluția trimiterii în judecată a inculpaților s-a bazat, în principal, pe declarațiile acestora, fără a se constata că acestea nu sunt unite cu alte fapte și împrejurară rezultate din probele existente în cauză. Într-o asemenea situație, schimbarea de atitudine a inculpaților care se află în deplină concordanță cu susținerile părții vătămate și ale martorilor și, nu pot conduce decât la o singură concluzie, aceea că fapta imputată inculpaților nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie.
Deși în cauză a avut loc o acțiune de deposedare a părții vătămate aceasta nu s-a realizat prin violență sau amenințare și nici în scopul însușirii pe nedrept a unei sume de bani, ci a fost determinată de o datorie mai veche pe care partea vătămată o avea la inculpat.
În atare condiții instanța a apreciat că intenția ca și condiție esențială de existență a infracțiunii de tâlhărie nu a fost dovedită în cauză, împrejurare ce face ca fapta reținută în sarcina inculpaților să nu întrunească elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de disp. art. 211 Cod penal.
Din interpretarea mijloacelor de probă existente în cauză, tribunalul a constatat că prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpaților nu a putut fi înlăturată cu probele administrate în cele două etape ale procesului penal. Cum în cauză nu există probe certe de vinovăție ale inculpaților care să justifice o soluție de condamnare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală. tribunalul a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. c și alin. 2 lit. a Cod În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală s-a constata ca în prezenta cauză nu s-au formulat pretenții materiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen procurorul invocând nelegalitatea hotărârii.
În motivarea apelului s-a susținut că hotărârea pronunțată în cauză are la bază o apreciere eronată a probelor fiind nelegală.
S-a precizat că în faza judecății, la un interval semnificativ de timp față de incidentul judecat, toate persoanele implicate -parte vătămată, inculpați și martori - au schimbat depozițiile într-un sens contrar celui inițial creând astfel o suspiciune față de sinceritatea noilor versiuni și nicidecum concluzia formalistă că aceste depoziții, fiind convergente, atestă adevărul.
S-a mai susțin ut că interpretarea dată de instanța de judecată și bazată doar pe declarațiile luate în cursul cercetării judecătorești este greșită, fiind axată exclusiv pe noua versiune, făcând abstracție în aprecierea verosimilității de totala contradicție cu aspectele prezentate de același personal în faza de urmărire penală și de caracterul pueril al explicațiilor privind aceste reveniri.
Revenirile inculpaților asupra declarațiilor inițiale au la bază clasica ajungere la înțelegere dintre aceștia și partea vătămată, în afara cadrului judiciar și cu cooptarea martorilor în acest scenariu.
S-a solicitat admiterea apelului promovat, desființarea integrală a sentinței pronunțate și pe fond condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Prin decizia penală nr. 23/30 ianuarie 2007, Curtea de APEL IAȘIa respins ca nefondat apelul procurorului.
Curtea a reținut că față de probele administrate în cele două faze procesuale nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută de prima in ștanță, că primele declarații ale inculpaților, retractate ulterior, nu susțin existența faptei și vinovăția în condițiile în care nu se coroborează cu alte probe concludente, că față de revenirile inculpaților și a părții vătămate asupra primelor declarații probatoriul trebuia suplimentat în cursul urmăririi penale.
Împotriva deciziei, a formulat recurs procurorul cu o motivare identică apelului.
Prin decizia penală nr. 1887/4.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul, a casat decizia tribunalului și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de APEL IAȘI.
Instanța de recurs a reținut că nu s-a făcut o apreciere a probelor în condițiile art. 63 al. 2 Cod procedură penală, că s-au încălcat dispozițiile art. 378 al. 2 Cod procedură penală în sensul că nu au fost audiați inculpații, că instanțele nu și-au exercitat rolul activ și nu au administrat alte probe, că nu s-a efectuat o cercetare judecătorească pentru a verifica dacă inculpații au săvârșit fapta prevăzută de art. 211 al. 1,2 lit. c și al. 3 Cod penal.
Cauza a fost reînregistrată pentru rejudecarea apelului, conform deciziei instanței de recurs, deși potrivit art. 38515pct. 2 lit. "c" al. 2 și 3 Cod procedură penală, atunci când se constată aceleași încălcări ale legii se desființează și hotărârea primei instanțe cu consecința trimiterii pentru rejudecarea fondului.
În rejudecarea apelului procurorului au fost audiați inculpatul, partea vătămată și martorul.
Nu s-au putut audia ceilalți inculpați și martorul întrucât mandatele de aducere nu au putut fi puse în executare și nici nu s-au putut administra alte probe.
Partea vătămată, inculpații, și, au fost audiați la prima judecată a apelului, la termenul din 21 nov. 2006.
Nu a fost necesar a se administra probe pentru a stabili dacă există sau nu fapta de tâlhărie în forma calificată cerută de art. 211 al. 3 Cod penal.
Critica adusă de procuror sentinței penale nr. 208/30.03.2006 a tribunalului Iași, este nefondată.
Potrivit art. 63 al. 2 Cod procedură penală, probele nu au valoare prestabilită.
Pentru sesizarea instanței cu judecarea faptei de tâlhărie, procurorul a avut în vedere doar o parte din declarațiile inculpaților, plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile a doi martori, două înscrisuri și procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
Primele două declarații ale inculpaților, și, au fost luate de organele de urmărire penală în cursul zilei de 30 2004.
În declarațiile inculpaților și este consemnată poziția de nerecunoaștere a faptei dar și reveniri asupra poziției de nerecunoaștere.
Toate declarațiile inculpaților din data de 30 2004 și revenirile asupra declarațiilor din aceeași dată sunt luate cu încălcarea dispozițiilor art. 73 Cod procedură penală.
Cu excepția declarațiilor consemnate la fila 14,18 și 21 dosar de urmărire penală, când este consemnată doar ora începerii audierii inculpaților și, respectiv 0ra 23,00, audiere care s-a făcut de același reprezentant al organului de urmărire penală, pentru ambii inculpați, în nici o altă declarație luată la data respectivă, nu este consemnată ora începerii și încheierii audierii inculpaților.
Aceleași omisiuni se regăsesc și în declarația inculpatului din data de 1.02.2004, precum și în procesul verbal de cercetare la fața locului.
Partea vătămată nu a fot audiată în cursul urmăririi penale în condițiile art. 77 Cod procedură penală, nu este consemnată ora și sfârșitul declarației aflate la fila 7 dosar urmărire penală.
În declarație se regăsesc aspecte neconcordante cu cele relatate în plângere, dar neesențiale pentru situația de fapt pe care o susține partea vătămată la începutul urmăririi penale și procurorul în actul de sesizare a instanței.
Nici declarațiile martorilor nu au fost consemnate în condițiile art. 73 Cod penal, dispoziții la care face trimitere art. 86 al. 3 Cod procedură penală.
Asupra tuturor acestor declarații din cursul urmăririi penale, în prezenta apărătorului au revenit inculpații la prezentarea materialului de urmărire penală, partea vătămată și martorii în cursul judecății.
În aceste condiții, prima instanță a reținut corect că probele care s-au administrat în cursul urmăririi penale nu au răsturnat prezumția de nevinovăție.
Probele administrate în cursul urmăririi penale, cu încălcări ale legii enumerate mai sus, nu puteau fi considerate de instanță ca fiind cele care exprimă adevărul.
În atare condiții în mod corect instanța și-a întemeiat hotărârea pe probele administrate în cursul judecății.
Revenirea inculpaților asupra pozițiilor procesuale de recunoaștere a faptei este justificată dacă avem în vedere împrejurările în care au făcut aceste declarații.
Și poziția procesuală a părții vătămate din cursul judecății este justificată dacă avem în vedere unele aspecte pe care partea le relevă încă din cursul urmăririi penale, respectiv că îi cunoaște pe inculpați, că a mai împrumutat acestora bani care i-au fost restituiți.
Singura revenire nejustificată este cea a martorului -.
Declarația acestuia din cursul urmăririi penale, declarație care nu a fost luată în condiții legale, nu se coroborează cu nici o altă probă legal administrată.
În condițiile în care cauza nu mai poate fi restituită pentru refacerea urmăririi penale, prima instanță a apreciat corect că față de probele administrate în cursul judecății, faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, vinovăția, suma de bani pe care au însușit-o inculpații de la partea vătămată, făcând obiectul unei tranzacții civile, așa cum constant au declarat părțile în cursul judecății.
Pentru aceste motive, în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală apelul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile articolului 192 al. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de procuror împotriva sentinței penale nr. 208/30.03.2006 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr. 5272/2005, sentință pe care o menține.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpatul și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
12.11.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
