Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 129/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIENr. 129
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea cauzei penale privind recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva deciziei penale nr. 32/28.02.2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect tâlhărie (art.211 Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă - inculpatul recurent -, în stare de arest preventiv, asistat de avocat -, apărător desemnat din oficiu cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, după care,
Avocat având cuvântul precizează că inculpatul își menține recursul care vizează în principal achitarea pentru infracțiunea de furt și în subsidiar redozarea pedepsei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul solicită admiterea recursului și, în urma reaprecierii probatoriului administrat să se dispună achitarea inculpatului în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât din probele dosarului nu rezultă cu certitudine că inculpatul, care a recunoscut că a lovit victima, a săvârșit infracțiunea de tâlhărie.
În subsidiar, solicită reaprecierea probelor din dosar și redozarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse mai blânde, în raport de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, având în vedere că acesta avea un loc de muncă și avea o viață de familie, având o legătură stabilă cu concubina sa. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat în baza art. 38515Cod procedură penală. credibilă și reală a fost stabilită de instanța de fond, și menținută de cea de apel, deși inculpatul a susținut aceeași variantă, contestând realitatea situației de fapt. Potrivit raportului poliției, victima s-a deplasat imediat după comiterea infracțiunii și a avut șansa să găsească o patrulă de poliție, care l-au găsit pe inculpat în apropierea locului unde a comis fapta, acesta aruncând telefonul în canal. O astfel de reacție de debarasare față de obiect nu este o atitudine normală a unei persoane care este nevinovată. De fapt, se poate vorbi aproape despre o infracțiune flagrantă, având în vedere că inculpatul a fost prins imediat după săvârșirea faptei.
Apreciază că soluția este legală și temeinică fiind respectate și dispozițiile art. 72 Cod procedură penală.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt, susține că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, că numai a lovit victima și că la acel canal în care susține domnul procuror că a aruncat telefonul, capacul era sudat. Solicită admiterea recursului apreciind că pedeapsa la care a fost condamnat este prea mare.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 3679 din 26.11.2009 Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
"În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c, alin. 2/1 lit. Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal si art. 37 lit. a Cod penal condamna inculpatul (fiul lui si C, născut la 02.07.1980 in comuna, județul I, -, cetățean R, studii 4 clase, stagiu militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de munca, necăsătorit, concubinaj, domiciliat în sat/comuna, județul I, in prezent aflat in stare de arest in Penitenciarul Iași, recidivist postcondamnatoriu) la pedeapsa de 7(șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 61 Cod penal revocă liberarea condiționată acordată prin sentința penală nr. 4563/02.11.2006 a Judecătoriei Iași și contopește restul de pedeapsă de 969 zile închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioara de 7 ani închisoare, aplicata prin sentința penală nr. 498/26.06.2003 a Tribunalului Iași, definitiva prin decizia penala nr. 4141/01.10.2003 a Curții de APEL IAȘI, cu pedeapsa aplicata prin prezenta pentru fapta dedusa judecații, inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea de 7(șapte) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal de la rămânerea definitiva a hotărârii si pana la executarea in întregime sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
În baza art. 350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului iar in baza art. 88 alin. 1 Cod penal deduce din pedeapsa pronunțata prin prezenta durata reținerii din 24.10.2008 si arestului preventiv de la 25.10.2008, la zi.
În baza art. 14 si 346 alin. 1 rap. la art. 998-999 cod civil ia act ca partea vătămata Metin nu s-a constituit parte civila in procesul penal.
Constata recuperat în parte prejudiciul prin restituirea către partea vătămată a unora dintre bunurile sustrase (o bancnota de 10 lei seria 056B-, o bancnota de 10 lei seria 056B-, un pachet de țigări, " roșu, cu un număr de 11 țigări, potrivit dovezii de predare de la fila 16 dosar urmărire penala).
În baza art. 111 alin. 2 Cod penal ia față de inculpat măsura de siguranță a confiscării speciale prev. de art. 118 alin. 1 lit. e rap. la art. 118 alin. 4 Cod penal cu privire la suma de 500 lei reprezentând contravaloarea bunurilor nerestituite părții vătămate care nu s-a constituit parte civila, bunuri care nu au servit la despăgubirea acesteia.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, in ambele faze ale procesului penal.
Ia act ca părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare."
Pentru hotărî astfel prima instanță reținut că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, nr. 11285/P/2008 din 17.11.2008 a fost trimis in judecata in stare de arest inculpatul (fiul lui si C, născut la 02.07.1980 în comuna, județul I, CNP -, cetățean R, studii 4 clase, stagiu militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, concubinaj, domiciliat în sat/comuna, județul I, în prezent aflat in stare de arest în Penitenciarul Iași, recidivist postcondamnatoriu) pentru săvârșirea infracțiunii detâlhărie,prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c si art. 37 lit. a Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență că în seara zilei de 24.10.2008, in jurul orelor 21.00, in cartierul, zona,Doi ",împreuna cu minora -, inculpatul a sustras prin acte de violenta de la partea vătămată cetățean de etnie Metin, suma de 350 lei si un telefon mobil marca Nokia 1110.
În ceea ce privește poziția inculpatului fata de învinuire, acesta a avut in o atitudine nesincera, oscilanta, nerecunoscând săvârșirea faptei.
În faza de urmărire penală, fapta a fost probata cu plângerea și declarația părții vătămate(filele 6, 9-10 dosar urmărire penală), declarațiile inculpatului (filele 50-54). procesul verbal de cercetare la fata locului si planșe fotografice (filele 17-20), declarații martori (filele 37-41, 43-48, 8), etc.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul (fila 37 dosar instanța), precum si martorii - (fila 98), (fila 99), (fila 100), (fila 101), (fila 138), - (fila 139), (fila 140).
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma ansamblului materialului probator administrat in cauza, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 24.10.2008, in jurul orei 18.00-18.30, inculpatul împreuna cu martorii, - și s-au deplasat din zona în cartierul, la propunerea celei din urma martore, în scopul de a acosta bărbați pentru ca aceasta sa întrețină raporturi sexuale.
Acceptând sugestia martorei, inculpatul a pătruns în imobilul părăsit in care victima, cetățean a fost atrasa de cea dintâi, si in timp ce victima se descheia la pantaloni, acesta i-a aplicat un pumn in zona fetei, doborând victima la pământ.
Profitând de pierderea cunoștinței victimei, inculpatul a căutat-o in buzunare si i-a sustras un telefon mobil marca Nokia si o suma de bani iar martora minora -, suma de 10 lei si un pachet de țigări, timp in care martora - a observat din apropierea casei, din tufișuri, întreaga agresiune iar martorul a rămas in apropierea magazinului alimentar K-max, inhalând substanțe toxice.
După consumarea faptei, inculpatul împreuna cu ceilalți martori s-au îndreptat către complexul -, pe drum inculpatul îndepărtând si înlocuind cartela din telefonul sustras iar cu o parte din banii sustrași, minora a cumpărat băuturi răcoritoare, plicuri de ness și mezeluri, bunuri pe care le-a consumat împreuna cu inculpatul si cu ceilalți martori in zona,Ta-alda"unde au fost depistați, identificați si recunoscuți de partea vătămată însoțită de organele de politie.
La somația organelor de politie, inculpatul a aruncat în canalul situat in apropiere telefonul mobil marca Nokia 1110 sustras prin violenta de la cetățeanul, aspect consemnat în cuprinsul procesului verbal de depistare si în planșele foto.
De asemenea, asupra martorei, la controlul corporal efectuat, au fost găsite un pachet de țigări marca, și o bancnota de 10 lei, recunoscute de cetățeanul si predate acestuia pe baza de dovada.
Și asupra inculpatului a fost găsită, printre altele, o bancnota de 10 lei provenind din suma sustrasa de la partea vătămată.
Pentru a reține aceasta situație de fapt, prima instanță a avut în vedere declarațiile părții vătămate coroborate cu mențiunile proceselor verbale de cercetare la fata locului, planșele fotografice atașate la dosarul de urmărire penală, precum si declarațiile inițiale ale martorilor audiați în cauza.
Deși inculpatul a negat de la început împrejurările comiterii faptei, încercând sa acrediteze varianta unei legitime apărări în privința martorei -, aceasta din urma a confirmat inițial, în declarația dată în fața unui martor asistent, că inculpatul a comis fapta care i se impută, recunoscând si participarea sa și contribuția sa adusă anterior și concomitent săvârșirii infracțiunii în modalitatea indicate de partea vătămată.
Și martorul, în declarația sa din cursul urmăririi penale a arătat ca după ce martorele si - au plecat in tufișurile din zona, Doi ", urmate de inculpate, toți au revenit la 2-3 minute de pe str. -, alergând spre parcul, unde la intrare l-a văzut pe inculpate jucându-se cu un telefon mobil, pe drum inculpatul povestindu-i ca împreuna cu martora au ademenit un într-o casa părăsită, l-au bătut și i-au luat banii si telefonul.
Concubina inculpatului, martora - a confirmat inițial, cu ocazia audierii din 25.10.2008 ca in momentul care a observat ca cetățeanul o bruschează pe sora sa, martora -, care acceptase propunerea victimei in sensul de a întreține relații sexuale cu aceasta, a chemat pe inculpat care a intrat în casa părăsită, lovind victima. Pe drum, martora a observat ca sora sa avea în mana un telefon mobil marca Nokia de culoare neagră, pe care, anterior întâlnirii cu partea vătămată nu îl avea.
Ulterior, toți martorii menționați au revenit asupra depozițiilor inițiale, încercând sa acrediteze varianta ca, pe de o parte, bunurile găsite asupra inculpatului si martorei - sunt produsul serviciilor sexuale prestate de cea din urma victimei iar pe de alta parte ca inculpatul a acționat cu intenția de aoe libera pe martora din mâinile părții vătămate.
Martora, audiată în cursul urmăririi penale, a precizat ca în acea seara a însoțit pe inculpat si pe ceilalți martori în zona,Doi", acceptând propunerea martorei - de a întreține relații sexuale cu niște cetățeni turci pe care ii cunoștea în zona si ca aceasta probabil a întreținut relații sexuale cu un de etnie.
Deși s-a încercat ca acrediteze ideea ca sustragerea banilor si a bunului nu are o corelație intrinseca cu fapta de violenta săvârșită asupra victimei, totuși conduita acestuia si poziția psihica a inculpatului, astfel cum se conturează aceasta din modul de acțiune, releva cu prisosință ca între sustragere si violenta care a precedat-o exista un raport de cauzalitate, în sensul ca deposedarea a fost înlesnită, favorizata de violenta.
În acest sens, prima instanță nu a reținut susținerile apărătorului inculpatului potrivit căreia nu s-a săvârșit o fapta de tâlhărie, întrucât, chiar acceptând ca premisa susținerea inculpatului ca nu a avut de la început intenția de a sustrage bunuri raportat la momentul consumării violentei, totuși, există indicii ca, hotărând spontan sa sustragă bunurile părții vătămate pe care in prealabil a violentat-o, inculpatul a creat o legătură obiectiva si subiectiva între violență și sustragere, transformând violenta intr-un mijloc de realizare a furtului.
Jurisprudența este constanta in acest sens, statuându-se ca în situația in care intenția de deposedare a victimei de un bun survine posterior efectuării unor violente in alt scop decât acela de furt, fapta va constitui totuși tâlhărie (Trib. Suprem, Pen, compl. mil, dec, nr. 50/1971, CD/1971, pag. 322, Trib. Municip. B, a II-a pen. dec. Nr. 29/1976, CD/1976, nr. 5/1977, pag. 71; Trib. Jud. C, dec. pen. Mr. 579/1988, nr. 7/1989, pag. 78).
În oricare varianta s-ar fi produs, acțiunea violenta a inculpatul se corelează cu acțiunea de sustragere, complexul acțiunilor acestuia, conturând conținutul infracțiunii complexe de tâlhărie.
Declarațiile martorilor -, - și date in cursul judecății sunt in mod evident nesincere si interesate, date fiind relația acestora cu inculpatul, contrazicând in mod flagrant depozițiile date anterior, motiv pentru care instanța le va înlătura din ansamblul probator.
Mai mult, fiecare dintre martori a invocat in justificarea poziției procesuale nesincere împrejurarea ca declarațiile inițiale au fost făcute sub presiunea, violentă și amenințarea organelor de politie, aspect nesusținut de nici un indiciu în acest sens.
Nici unul dintre martori nu a formulat plângere penala pentru vreo fapta săvârșită în aceste împrejurări de către organele de politie.
Dimpotrivă, martorul, care a asistat la audierea martorei - in cursul urmăririi penale a precizat ca nu s-au exercitat presiuni asupra acesteia, martora a recunoscut ca cele citite coincid cu cele relatate de aceasta.
Prima instanță a apreciat ca, în drept, fapta inculpatului, care, în seara zilei de 24.10.2008, in jurul orelor 21.00, în cartierul, zona,Doi", împreuna cu minora -, a sustras prin acte de violenta de la partea vătămată, cetățean de etnie Metin, suma de 350 lei si un telefon mobil marca Nokia 1110, întrunește, sub raport obiectiv si subiectiv, elementele constitutive ale patru infracțiuni de tâlhărie în forma prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal si art. 37 lit. a Cod penal.
Elementul material al laturii obiective îl constituie, consecință a caracterului complex al infracțiunilor, pe de o parte, acțiunea de sustragere a bunurilor iar pe de alta parte, violenta fizica prin intermediul căreia inculpatul a smuls bunurile din mana părții vătămate si a încercat păstrarea acestora si prin lovirea părții vătămate, elemente intre care exista o relație de condiționare.
Urmarea imediată este data atât de diminuarea patrimoniului părții vătămate cat si de violentele dezvoltate de contextul particular al săvârșirii faptei.
de cauzalitate pune in evidenta corelația necesară intre acțiunea ilicita a agentului penal și urmarea imediata a faptei acestuia.
Latura subiectivă este dată de vinovăția sub forma intenției directe cu care inculpatul a acționat in contextul săvârșirii faptei.
Având in vedere ca fapta, astfel cum a fost mai sus descrisă, exista, constituie infracțiune si a fost săvârșită cu vinovăție de inculpat, instanța va angaja răspunderea penala a acestuia prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
În contextul elementelor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal se va avea in vedere ca, prin infracțiunea săvârșită, inculpatul a adus atingere relațiilor sociale patrimoniale pe de o parte si relațiilor sociale relative la sănătatea si integritatea fizica a persoanei.
Cât privește individualizarea in concret a sancțiunii penale pe care o va aplica inculpatului, fata de împrejurările obiective si subiective ale săvârșirii faptei, instanța va tine cont de criteriile generale de individualizare reglementate de art. 72 Cod penal,si anume de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsa fixate in Codul penal, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, recidivist postcondamnatoriu, săvârșind fapta ce face obiectul prezentei cauze in timpul liberării condiționate a executării unei pedepse de 7 ani închisoare aplicata pentru o fapta similara, dovedind perseverenta infracțională si sfidarea încrederii acordate de societate prin beneficiul liberării condiționate.
În baza considerentelor mai sus expuse si făcând aplicația dispozițiilor art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsa situata la nivelul minimului special prevăzut de lege, apreciind ca astfel va fi îndeplinită funcția de exemplaritate si va fi atins scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă ca acesta a săvârșit fapta dedusa judecății in termenul liberării condiționate a executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 498/26.06.2003 a Tribunalului Iași, definitiva prin decizia penala nr. 4141/01.10.2003 a Curții de APEL IAȘI, astfel ca in baza art. 61 Cod penal,prima instanță a revocat liberarea condiționată a executării acestei pedepse si va contopi restul de pedeapsa de 969 zile închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioara de 7 ani închisoare, aplicata prin sentința penala nr. 498/26.06.2003 a Tribunalului Iași, definitiva prin decizia penala nr. 4141/01.10.2003 a Curții de APEL IAȘI, cu pedeapsa aplicata prin prezenta pentru fapta dedusa judecății, inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea de 7(șapte) ani închisoare, cu executare in regim de detenție.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite, persistența infracțională a inculpatului și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b din Cod penal
Ca urmare, in baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal de la rămânerea definitiva a hotărârii si pana la executarea în întregime sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
Totodată, apreciind ca subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, în baza art. 350 Cod procedură penală prima instanță a menținut starea de arest a acestuia iar în baza art. 88 alin. 1 Cod penal a dedus din pedeapsa pronunțată prin prezenta durata reținerii si arestului preventiv de la 25.10.2008, la zi.
Sub aspectul laturii civile a cauzei partea vătămată nu s-a constituit parte civila in procesul penal, astfel ca in baza art. 14 si 346 alin. 1 rap. la art. 998-999 Cod civil s-a luat act de aceasta împrejurare.
Totodată, prima instanță a constatat recuperat in parte prejudiciul prin restituirea către partea vătămată a unora dintre bunurile sustrase (o bancnotă de 10 lei seria 056B-, o bancnotă de 10 lei seria 056B-, un pachet de țigări,"roșu, cu un număr de 11 țigări, potrivit dovezii de predare de la fila 16 dosar urmărire penala).
În baza art. 111 alin. 2 Cod penal s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a confiscării speciale prev. de art. 118 alin. 1 lit. e rap. la art. 118 alin. 4 Cod penal cu privire la suma de 500 lei reprezentând contravaloarea bunurilor nerestituite părții vătămate care nu s-a constituit parte civila, bunuri care nu au servit la despăgubirea acesteia.
Împotriva acestei sentințe penale declarat apel inculpatul care a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie ci de lovire, deoarece la momentul respectiv lucra și își câștiga existența prin muncă
Verificând sentința apelată sentința penală nr. 3679 din 26.11.2009 Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr- prin prisma materialelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a motivelor de apel invocate dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în limitele și condițiile prev. de art. 371, alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat următoarele:
Prima instanță a administrat în mod legal un probator complet pe care l-a evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit corect situația de fapt ce nu suportă critici. Mai mult, în considerentele sentinței penale apelate prima instanță a făcut o analiză detaliată a tuturor mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpatului, în mod corect apreciindu-se ca sincere declarațiile date de martorele -, - si în faza de urmărire penală și le-a înlăturat ca nesincere pe cele din faza judecății, dată fiind relația acestora cu inculpatul, contrazicând in mod flagrant depozițiile date anterior.
Corect a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal si art. 37 lit. a Cod penal constând in faptul că în in seara zilei de 24.10.2008, în jurul orelor 21.00, in cartierul, zona,Doi ", împreuna cu minora -, a sustras prin acte de violenta de la partea vătămată, cetățean de etnie Metin, suma de 350 lei si un telefon mobil marcaNokia 1110,reținându-se, că există indicii ca, hotărând spontan sa sustragă bunurile părții vătămate pe care in prealabil a violentat-o, inculpatul a creat o legătură obiectiva si subiectiva intre violenta si sustragere, transformând violenta intr-un mijloc de realizare a furtului.
Corect a fost individualizată pedeapsa aplicată și modalitatea de executare, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei, modalitatea de săvârșire a acesteia, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, săvârșind anterior a unei fapte de același gen, ceea ce denotă persistența infracțională, cuantumul fiind astfel stabilit încât să asigure îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Constatând că sentința apelată nu este afectată de vreun viciu nici în stabilirea adevărului, nici în aplicarea legii, tribunalul în baza art. 379, alin. 1, lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul sentinței penale nr. 3679 din 26.11.2009 Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr- ce va fi menținută ca legală și temeinică.
Potrivit art. 383 alin 11Codul d e procedură penală, tribunalul a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, justificat de faptul că motivele prevăzute de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, avute în vederea la luarea acestei măsuri se mențin, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru una din infracțiunile reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și există probe certe că dacă acesta ar fi pus în libertate ar exista riscul ca inculpatul să săvârșească noi fapte cu relevanță penală, toate acestea prin raportare la modalitatea de săvârșire a faptei, precum și față de perseverența infracțională dovedită de către inculpat.
În baza art. 383 alin. 2 Codul d e procedură penală și art. 88 alin 1 Cod penal s-a dispus deducerea arestării preventive a inculpatului de la data de 26.11.2009 la zi.
În baza art. 189 și 192, alin. 2 Cod procedură penală apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,onorariul pentru apărător din oficiu urmând a fi plătit inițial către Baroul d e Avocați I din fondul special al Ministerului Justiției.
În termenul legal prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul și criticată ca nelegală și netemeinică.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat, în principal, achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală, susținând că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în condițiile în care implicarea sa a constat doar în lovirea victimei.
În subsidiar, recurentul a invocat faptul că nu s-a dat eficiență circumstanțelor reale, dar și elementelor ce caracterizează persoana sa - avea un loc de muncă și o viață de familie -, împrejurări de natură a justifica reducerea pedepsei aplicate.
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate ce vor fi analizate în cadrul cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 14, 17 și 18 Cod procedură penală, constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapta și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului în comiterea faptei, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 alin. 2 Cod procedură penală.
În mod judicios și temeinic motivat instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe și a procedat la propriul examen al probelor, stabilind la rândul ei vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei.
În procesul de evaluare a materialului probator, instanțele au examinat toate probele cu respectarea principiului stipulat de dispozițiile art. 63 Cod procedură penală, atât instanța de fond, cât și cea de apel au indicat probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei și au verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de inculpat.
Soluția de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie se bazează pe interpretarea și coroborarea plângerii și declarațiilor părții vătămate Metin cu procesele-verbale de cercetare la fața locului, de depistare și de confruntare întocmite de organele de poliție și planșele foto privind bunurile găsite asupra inculpatului și a minorei -, recunoașterea bunurilor de către partea vătămată și leziunile de pe mâinile inculpatului și cu declarațiile din faza urmăririi penale date de martorii -, -, -, -, probe concordante ce dovedesc cert că inculpatul în seara zilei de 24.10.2008, în jurul orei 21,00, în cartierul, zona "Doi ", împreună cu minora -, a sustras prin acte de violență de la partea vătămată cetățean de etnie Metin, suma de 350 lei și un telefon mobil marca Nokia 1110.
Declarațiile date de partea vătămată și de martori, precum și celelalte mijloace de probă administrate în cauză au fost analizate temeinic de instanța de fond prin înlăturarea declarațiilor vădit nesincere - declarațiile date în cursul judecății de martorii -, - și - și verificarea tuturor apărărilor inculpatului.
În faza apelului, instanța de control judiciar a procedat la rândul ei la o analiză amănunțită a fiecăreia dintre probele administrate, probe ce au oferit suficiente elemente de fapt pentru reținerea vinovăției inculpatului în comiterea faptei.
Prin recursul declarat, inculpatul a reiterat apărările formulate în fața primei instanțe și în apel, susținând că a acționat violent asupra părții vătămate în scopul de aoe libera pe martora - din mâinile părții vătămate și nu pentru aod eposeda de bunuri.
Apărările inculpatului au fost analizate și înlăturate în mod corect întrucât contrazic nesusținut probatoriul administrat ce confirmă situația de fapt prezentată în actul de sesizare și reținută de prima instanță.
Susținerile constante ale părții vătămate ce l-a recunoscut și indicat fără dubiu pe inculpat ca fiind autorul agresiunii exercitate asupra sa și al sustragerii telefonului mobil și a sumei de bani comise împreună cu minora - coroborate cu mențiunile din procesele-verbale întocmite de organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului, a depistării, identificării și recunoașterii inculpatului și a controlului corporal efectuat potrivit cărora la somația organelor de poliție inculpatul a aruncat în canal telefonul mobil sustras de la partea vătămată și în urma controlului corporal efectuat s-a găsit asupra sa o bancnotă de 10 lei provenind din suma sustrasă de la partea vătămată și cu declarațiile inițiale ale martorilor -, - ce au perceput maniera de derulare a faptelor și au prezentat în detaliu modul de implicare a inculpatului în activitatea infracțională, constituie probe ce formează convingerea că inculpatul este autorul infracțiunii de tâlhărie și infirmă susținerile în sens contrar ale acestuia.
În raport cu situația de fapt relevată de probele administrate în cauză și reținută în mod corect de instanțe, Curtea constată că activitatea infracțională desfășurată de inculpat se circumscrie dispozițiilor art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. "b", "c" și alin. 21lit. "a" Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. "c" Cod penal și art. 37 lit. "a" Cod penal.
Din examinarea art. 211 Cod penal rezultă că infracțiunea de tâlhărie este complexă, în structura ei intrând, pe de o parte, furtul, care este componența principală, iar - pe de altă parte - actele de violență.
Aceste elemente adiacente trebuie să preceadă, să fie concomitente sau imediate deposedării victimei de un bun.
În speță, elementele constitutive ale infracțiunii sunt îndeplinite.
Din probele dosarului rezultă că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona feței și după ce aceasta a căzut, a controlat-o în buzunare și i-a sustras un telefon mobil și o sumă, de bani, iar, minora - i-a luat suma de 10 lei și un pachet de țigări.
Prin urmare, în timpul desfășurării actelor de violență asupra părții vătămate inculpatul a luat decizia de a comite și acțiunea de sustragere a bunurilor, violența servind inculpatului ca mijloc pentru sustragerea lor, prin înfrângerea rezistenței fizice a victimei.
Față de cele expuse, Curtea constată că fapta inculpatului întrunește atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective, conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie, evaluarea juridică realizată de prima instanță și menținută de instanța de apel fiind corectă.
Sub aspectul tratamentului sancționator stabilit și criticat de recurent, Curtea constată că pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul este rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a activității materiale infracționale concrete comise de inculpat, a gradului de pericol social concret al infracțiunii comise relevat de împrejurările săvârșirii faptei - în timpul nopții, în loc public, împreună cu un minor -, a urmărilor produse, precum și a datelor personale ale inculpatului - atitudinea procesuală nesinceră adoptată și perseverența infracțională manifestată de inculpat ce a fost condamnat anterior pentru comiterea unei fapte similare, fiind liberat condiționat din executarea pedepsei aplicate și-a continuat conduita ilicită și a comis fapta dedusă judecății de față în stare de recidivă postcondamnatorie.
Toate aceste elemente au fost avute în vedere de instanța fondului la cuantificarea pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsă pe care Curtea o apreciază ca răspunzând cerințelor legale, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
Scopul pedepsei, astfel cum este definit în art. 52 Cod penal, nu poate fi atins prin coborârea pedepsei sub limita stabilită de prima instanță ce a manifestat suficientă clemență prin aplicarea unei pedepse în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege.
În raport cu cele menționate anterior, Curtea constată că nu poate fi reținută critica inculpatului deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, astfel că pedeapsa aplicată este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate a acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului, față de comiterea de infracțiuni și de resocializarea sa viitoare pozitivă.
Pentru aceste considerente, motivele de recurs invocate de inculpat fiind neîntemeiate, iar, cum din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr. 32 din 28.01.2010 aq Tribunalului Iași, ce va fi menținută.
În baza art. 38516alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 381 alin. 1 Cod procedură penală instanța de recurs va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive după data pronunțării deciziei recurate.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care a foste inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 32 din 28.01.2010 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Deduce în continuare detenția inculpatului de la data de 28.01.2010 până la 23.02.2010.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
08.03.2010
2 ex.
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Daniela Dumitrescu, Maria Cenușă
