Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 132/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 132/2008
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Pachetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu art. 95 și urm. Din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 413/A/21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat în substituirea avocat cu delegație din oficiu, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul recurent solicită acordarea unui termen pentru angajare avocat.
Instanța, îi aduce la cunoștință că a mai beneficiat de un termen de judecată pentru angajare avocat.
Față de împrejurarea ăam ai beneficiat de un termen de judecată pentru angajare avocat, inculpatul învederează instanței că renunță la cererea formulată.
Instanța, ia act că inculpatul a renunțat la cererea de amânare formulată orală și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și procedând la rejudecarea cauzei a se pronunța o hotărâre de achitare având în vedere motivele expuse în scris de inculpat.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, precizând că instanțele au făcut o corelație judicioasă între probele testimoniale.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită a fi achitat întrucât este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 142/2007, Judecătoria Hunedoaraa condamnat pe inculpatul la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al.1,2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a,b Cod penal.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal, a menținut liberarea condiționată privind restul de pedeapsă de 372 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 506 din 14 octombrie 2004 a Judecătoriei Hunedoara rămasă definitivă prin respingerea recursului potrivit deciziei penale nr. 175 din 17 martie 2005 a Curții de Apel Alba lulia.
A obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 890 lei despăgubiri civile.
A stabilit în sarcina MJ și în favoarea Baroului de Avocați H suma de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 17 octombrie 2006, partea vătămată a depus plângere penală arătând că în data de 16 octombrie 2006, în jurul orei 14.00, în timp ce se deplasa de la Post spre domiciliu, a fost împinsă și trântită la pământ de un necunoscut care i-a sustras de sub braț o de plastic în care avea suma de 8.890.000 lei ROL; reprezentând pensia pe care o încasa lunar.
S-a constatat că în data de 16 octombrie 2006, în jurul orei 12.00, partea vătămată s-a dus la Post și a așteptat la rând pentru a-și ridica pensia.
Din probele administrate în cauză a reieșit că, înainte de ridicarea banilor în sediul bancar a intrat inculpatul care I-a întrebat ceva pe agentul de pază, după care a ieșit din bancă stând la rândul de persoane din fața sediului.
Partea vătămată a ieșit din bancă cu plasa de bani în mână, iar inculpatul a urmărit-o; ajunsă pe strada - - partea vătămată a fost atacată de inculpat care i-a luat banii după care a fugit. Partea vătămată s-a ridicat fiind ajutată de martorul, fiind observată și de martora, care stătea la geamul apartamentului dintr-un bloc învecinat.
Partea vătămată a declarat că persoana care a atacat-o era una și aceeași persoană cu cea pe care a văzut-o în sediul băncii.
Martorul, agent de pază, a confirmat că în data de 16 octombrie 2006 a stat de vorbă cu inculpatul și că în aceeași zi I-a văzut stând la rândul de persoane care se formase în fața băncii și că tot atunci a văzut-o și pe partea vătămată care stătea la rând pentru a-și ridica pensia.
În urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 17-18 zile de îngrijiri medicale.
Constatând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 5 ani închisoare, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 890 lei reprezentând despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen inculpatul, susținând că nu este vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat în prima instanță și că instanța de fond l-a condamnat deși probele de vinovăție erau insuficiente.
Prin decizia penală nr. 413/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul inculpatului, iar în temeiul art. 192 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța de fond a coroborat probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate nemijlocit în cursul judecății, stabilind astfel că în data de 16 octombrie 2006 inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al.1,2 lit. c Cod penal față de partea vătămată.
Apărările inculpatului au fost verificate atât în fața primei instanțe cât și în apel, însă acestea nu au fost primite.
Tribunalul a apreciat ca fiind incontestabil că inculpatul a fost prezent în data de 16 octombrie 2006, în jurul prânzului, la sediul Post din orașul, unde a fost văzut de partea vătămată, de martorul (agent de pază) și a fost chiar surprins de camerele de supraveghere.
În jurul orei 14.00, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată (o persoană în vârstă și cu o constituție fragilă), s-a apropiat din spate și i-a smuls din brațe punga de plastic în care avea suma de 889 lei (reprezentând pensia ridicată de la bancă), după care a fugit. Urmare a opoziției părții vătămate, aceasta a fost bruscată fiind proiectată la pământ cu consecința producerii leziunilor descrise în certificatul medico legal și care au necesitat 17-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Partea vătămată a identificat imediat pe agresor în persoana ului observat la bancă și a comunicat acest lucru martorului, care a sărit în ajutorul victimei.
a fost observată și de martora.
Identitatea autorului tâlhăriei a fost de asemenea stabilită mai presus de orice dubiu, inclusiv prin indicarea inculpatului de către partea vătămată ca fiind cel care a atacat-o și i-a luat banii.
Inculpatul a încercat să justifice prezența la bancă prin nevoia de a schimba valută. Această apărare este inconsistentă câtă vreme inculpatul nici măcar nu a efectuat schimbul valutar. Trebuie subliniate și contradicțiile dintre declarațiile inculpatului și ale martorelor și. Aceasta din urmă a afirmat că inculpatul a schimbat valută la o altă sucursală Post din oraș (unitate inexistentă) unde acesta a folosit buletinul martorei. Și această împrejurare s-a dovedit a fi falsă. Fiind în imposibilitate de a dovedi realitatea acestei împrejurări cu buletinul de schimb valutar, inculpatul a revenit asupra acestei apărări susținând că a schimbat euro în stradă, la o persoană greu de identificat.
Cu privire la nelegalitatea probelor obținute pe baza gecii ridicate din locuința inculpatului, s-au făcut următoarele precizări:
domiciliară în locuința din orașul, -,.2,.68, județul H, a fost efectuată în baza autorizației nr. 25 din 24 octombrie 2006, eliberată de Judecătoria Deva, de către un subcomisar și doi agenți din cadrul IPJ respectivă a fost ridicată pe bază de dovadă și după efectuarea actelor de urmărire specifice (prezentare spre recunoaștere) a fost restituită inculpatului.
Este adevărat că domiciliară a fost dispusă în baza încheierii penale nr. 1916/2006 a Judecătoriei Deva, în vederea identificării și ridicării de mijloace materiale de probă într-un alt dosar pendinte instanței amintite, însă această împrejurare nu poate conduce la concluzia că probele dezvoltate în baza acelui obiect de îmbrăcăminte ar fi nelegale.
Din analiza coroborată a textelor de lege incidente în speță, respectiv art. 62 și urm. Cod proc. penală, art. 96 și urm. Cod proc. penală, nu se poate conchide că un obiect ridicat într-o anumită cauză nu ar putea fi folosit de către organele judiciare și într-o altă cauză.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpatul a criticat hotărârea atacată, susținând că nu a săvârșit fapta, iar instanțele au comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Criticile formulate de inculpat se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală.
Din perspectiva cazului de casare de mai sus, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probelor din dosar, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, din următoarele considerente.
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt, din care rezultă că în data de 16.10.2006, în jurul orelor 14.00, pe o stradă din, inculpatul a trântit-o la pământ pe victima și i-a sustras suma de 8.890.000 ROL, după ce în prealabil la sediul a văzut-o pe victimă când și-a ridicat pensia și, tot în baza rezoluției infracționale a urmărit-o și când a găsit un moment favorabil a pus în executare rezoluția, sustrăgând prin violență punga de plastic în care erau banii victimei.
Starea de fapt reținută rezultă din declarația victimei, care se coroborează cu declarația martorului (agent de pază, care l-a văzut pe inculpat în jurul prânzului la, cu declarația martorului, care afirmă că imediat după incident victima i-a relatat că a fost agresată de ul de la bancă, pe care l-a recunoscut în persoana inculpatului.
După recunoașterea îmbrăcămintei, a fost identificat inculpatul de către victimă, de, -, iar după recunoașterea din grup a fost identificat inculpatul de către martorii, care a sesizat și poliția la ora 14.15 în 16.10.2006.
Ridicarea temporară a gecii, în vederea efectuării unei recunoașteri după îmbrăcăminte, chiar dacă ridicarea a fost dispusă în baza unei percheziții domiciliare din alt dosar, nu este de natură a influența realitatea obiectivă care rezultă din coroborarea întregului probator, concluzia formulată neconstituind un mijloc de probă, ci o coroborare a tuturor probelor administrate, iar dispozițiile art. 64 alin. 2 Cod procedură penală nu au incidență în cauză, deoarece este un obiect care a servit la aflarea adevărului, fiind un mijloc material de probă, care a contribuit la identificarea inculpatului.
În fața instanței victima l-a descris pe inculpat după îmbrăcăminte, recunoscându-i, exprimându-se că imediat după sustragerea banilor a strigat după inculpat "mă tu ești cel de la bancă".
Apărarea inculpatului, care a afirmat că s-a aflat la bancă justificat, pentru a schimba valută, a fost răsturnată de martora (martora apărării), care a afirmat că inculpatul a schimbat valuta la o altă sucursală din (sucursală inexistentă).
Între ce spune instanța prin hotărârea ei și ce spune dosarul prin scriptele lui nu există o contrarietate evidentă și necontroversată, neîndoielnic esențială de natură a determina o soluție de achitare a inculpatului.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, vor fi suportate de inculpatul recurent.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 413/A/2007 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar nr-.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului 300 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Dact. 2 ex/10.03.2008
apel,
fond
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Tiberiu Peter, Leontin Coraș
