Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 139/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.139/R/2010
Ședința publică din 23 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva deciziei penale nr.337/A din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev.de art.211 alin.1 și 2 lit.c pen. cu aplic.art.37 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege. Sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, apreciind că în mod greșit a fost admisă cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat. În faza de urmărire penală, partea vătămată a arătat că inculpatul a smuls bancnota din mâna sa, deci a întrebuințat forța pentru a intra în posesia bunului. Exercitarea de violențe de către inculpat rezultă și din declarația acestuia că s-a smucit, reușind să ia bancnota și să fugă. Inculpatul a exercitat violențe asupra părții vătămate nu pentru luarea bunului, ci suntem în prezența furtului urmat de violențe pentru păstrarea bunului furat, caz prev.de art.211 alin.1 teza a doua pen. Solicită a se avea în vedere 3 decizii ale ÎCCJ (nr.470/25.01.2006, 25/17.04.2002 și 299/27.01.2000), potrivit cărora există violențe când bunul este smuls din mâinile părții vătămate sau când aceasta nu a opus rezistență din cauza spaimei sau surprizei. Orice smulgere a unui bun aflat în mâna victimei implică violență și astfel se impune reținerea infracțiunii de tâlhărie.Solicită a se dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, la o pedeapsă în cuantum sporit, acesta nefiind la prima confruntare cu legea penală, având numeroase condamnări anterioare pentru furt calificat. Pedeapsa aplicată de prima instanță și menținută de instanța de apel nu a fost corect individualizată, în raport de criteriile prev.de art.72 pen.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de Parchet și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior. În considerentele celor două hotărâri se explică pe larg care au fost motivele pentru care s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat. Nu a existat nicio exercitare de violențe asupra părții vătămate, iar din dosar nu a rezultat că a existat vreo presiune psihică sau temere din partea persoanei vătămate. Acea tragere a bancnotei din mâinile părții vătămate nu poate însemna o violență pentru a se reține infracțiunea de tâlhărie. Chiar partea vătămată a declarat că nu s-a exercitat nici un fel de agresiune asupra sa. Prin urmare, solicită respingerea acestui motiv de recurs ca neîntemeiat. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, arată că prejudiciul este mic, a fost recuperat, inculpatul a recunoscut sustragerea bunului, având o atitudine sinceră pe parcursul procesului, astfel că în mod corect s-a dat eficiență disp.art.74, 76.pen. Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca nefondat, cu onorar avocațial din.
Partea vătămată lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca nefondat. Arată că a sustras banconota din mâna părții vătămate și a fugit.
CURTEA
Prin sentința penală nr.709/22.10.2009 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosarul nr-, în temeiul art. 334.C.P.P. a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. a în Cod Penal infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. a
Cod PenalÎn temeiul art. 208 al. 1.Cod Penal, 209 alin. 1 lit. e Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, art. 74 lit. c Cod Penal, art. 76 lit. c Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 07.10.1985, în C N, CNP -, cetățean român, studii 8 clase, fara ocupație, stagiul militar satisfăcut, recidivist, necăsătorit, domiciliat în C N, str. -. -, nr. 43,. 26 jud. C, în prezent în Penitenciarul Gherla, la o pedeapsă de 2 ani 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
In temeiul art. 37 lit. a s Cod Penal-a constatat că infracțiunea dedusă judecații a fost săvârșită în stare de recidiva postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa închisorii de 2 ani 3 luni aplicata prin sentința penală nr. 1380/20.10.2008 pronunțată de Judecătoria Gherla.
În temeiul art. 61.Cod Penal a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani 3 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 1380/20.10.2008 pronunțată de Judecătoria Gherla și a fost contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 215 zile cu pedeapsa de 2 ani 4 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând în regim de detenție pedeapsa de 2 ani 4 luni închisoare.
In temeiul art. 71.Cod Penal i-a fost interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a începând Cod Penal cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 350 alin. 1.C.P.P. a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat și în temeiul art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 03.09.2009 la zi.
In temeiul art. 14, 346 alin. 1.C.P.P. s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă față de inculpat.
In temeiul art. 191 al.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat.
In temeiul art. 189.C.P.P. onorariul apărătorului din oficiu în suma de 200 lei s-a avansat din.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În data de 03.09.2009, în jurul orelor 14.00, inculpatul se afla în din C-N în apropierea casei de schimb valutar situată în imobilul cu numărul 36. Acesta a observat când partea vătămată care ieșise din casa de schimb ținea în mână o bancnotă de 100 euro, pe care intenționa să o introducă în portofel. Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și a prins de bancnotă încercând să o tragă din mâna acesteia. Partea vătămată a ținut cu putere de bancnotă și l-a prins pe inculpat de degete, acesta reușind să scape din strânsoarea părții vătămate luând bancnota de 100 euro. Inculpatul a fugit cu bancnota asupra sa fiind urmat de partea vătămată care s-a dezechilibrat și a căzut la pământ cerând ajutor persoanelor care se aflau în apropiere. Martorul - a plecat în urmărirea inculpatului pe strada - - și l-a ajuns în apropierea parcului din C N, unde se aflau doi lucrători din cadrul Poliției comunitare C- Inculpatul a predat bancnota martorului - care a restituit-o părții vătămate.
Modul de săvârșire a faptei descris mai sus a rezultat din declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, acestea fiind coroborate și cu declarațiile martorilor, -,.
In legătură cu modalitatea de sustragere a bancnotei partea vătămată a arătat cu ocazia audierii în cursul judecății că în momentul în care inculpatul a prins de bancnotă l-a prins ușor de degete, dar acesta s-a smucit și a fugit. Partea vătămată a arătat că a încercat să fugă după inculpat călcând pe marginea trotuarului, după care a căzut și s-a lovit la genunchi și la mână. Referitor la același aspect inculpatul a arătat că s-a apropiat de partea vătămată observând anterior că are două sau trei bancnote în mână și când a prins de una dintre ele a fost prins ușor de degete de partea vătămată. Inculpatul a menționat că a tras bancnota și a fugit, iar când se afla la o distanță de 7-8m a observat că partea vătămată a călcat pe marginea trotuarului și a căzut. Inculpatul a arătat că a fost ajuns din urmă de un tânăr care i-a cerut bancnota și doar în momentul în care i-a dat-o acestuia a observat că este vorba de 100 euro.
Martora care se afla lângă partea vătămată în momentul săvârșirii faptei de către inculpat a menționat că acesta a încercat să ia din mâna soțului ei bancnota de 100 euro, moment în care a fost prins de o mână. Martora a menționat că în acest moment inculpatul s-a smucit și a fugit, iar ulterior soțul ei s-a împiedicat și a căzut.
In cuprinsul actului de sesizare s-a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie deoarece deposedarea părții vătămate de bancnota de 100 euro a avut loc "prin violență (tragere și smulgere)". Apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrări juridice a infracțiunii în infracțiunea de furt calificat apreciind că sustragerea bunului de către inculpat nu s-a realizat prin violență astfel cum este definită de dispozițiile art. 211.pen. coroborat cu art. 180.pen. De asemenea a susținut că inculpatul nu a exercitat acte de violență asupra părții vătămate ulterior sustragerii bunului pentru păstrarea acestuia, reieșind din declarațiile părților că partea vătămată a căzut după ce inculpatul s-a îndepărtat de locul faptei.
Instanța de fond a constatat că latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie se realizează prin activitatea principală corespunzătoare furtului și activitatea secundară constând în folosirea violenței. presupune o constrângere fizică exercitată asupra părții vătămate pentru sustragerea bunului sau pentru păstrarea acestuia, pentru înlăturarea urmelor infracțiunii sau pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. In sarcina inculpatului s-a reținut că a folosit violența pentru sustragerea bunului părții vătămate, aspect care nu a reieșit din declarațiile părților expuse mai sus. la care se referă dispozițiile art. 211.pen. este cea prevăzută în art. 180 și art. 181.pen. și constă în lovire sau orice alte acte de violență producătoare de suferințe fizice. In cauza de față inculpatul nu a lovit partea vătămată, urmând a se analiza dacă gestul de smulgere a bancnotei poate fi considerat ca un act de violență producător de suferință fizică.
Raportat la declarațiile părții vătămate care a arătat că l-a prins ușor de degete și de bancnotă pe inculpat, iar acesta a efectuat gestul de tragere, smucire, instanța de fond a apreciat că nu i-a fost cauzată părții vătămate o suferință fizică, pentru a se considera că deposedarea a avut loc prin violență, astfel cum s-a reținut prin actul de sesizare. Prin acțiunea inculpatului nu au fost încălcate relațiile sociale referitoare la integritatea corporală și sănătatea persoanei, care constituie obiectul juridic secundar al infracțiunii de tâlhărie. Referitor la leziunile suferite de partea vătămată în urma căderii acesteia a rezultat din probele administrate că inculpatul nu a determinat producerea acestora, partea vătămată căzând în momentul în care inculpatul se afla la o distanță considerabilă. Nu a reieșit din mijloacele de probă nici faptul că inculpatul ar fi exercitat acte de violență pentru păstrarea bunului sustras pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie sub această formă. Martorul a arătat că a observat când inculpatul a fost ajuns din urmă de un tânăr care i-a luat banii fără să facă referire la o acțiune de împotrivire a inculpatului. Același aspect rezultă și din declarația martorului - care a arătat că după ce l-a ajuns pe inculpat și i-a cerut banii acesta i-a dat, ulterior la fața locului sosind organele de poliție.
Pentru motivele expuse mai sus instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen.
Fapta și vinovăția inculpatului a rezultat din următoarele mijloace de probă: proces verbal de depistare (5), proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (7-12), declarațiile părții vătămate (14-15), dovezi de ridicare predare a bancnotei de 100 euro (16-17), declarațiile martorilor (19-20), - (21), (22), (23), declarațiile inculpatului (27-29).
In drept, fapta inculpatului care, în data de 03.09.2009, în timp ce se afla în din C-N, în fața casei de schimb valutar aparținând SC SRL, i-a sustras în scopul însușirii pe nedrept părții vătămate o bancnotă de 100 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen.
La încadrarea juridică au fost reținute dispozițiile art. 37 lit. a privind Cod Penal recidiva postcondamnatorie fata de condamnarea la pedeapsa închisorii de 2 ani 3 luni aplicata prin sentința penală nr. 1380/20.10.2008 pronunțată de Judecătoria Gherla, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 13.02.2009, cu un rest de pedeapsă de 215 zile, care nu s-a împlinit până la data săvârșirii infracțiunii deduse judecății în prezentul dosar.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzut de art. 72.Cod Penal, respectiv dispozitiile partii generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsa prevazute in partea speciala, împrejurarile concrete în care a fost savarsită infracțiunea, gradul de pericol social al infracțiunii savarsite, care este destul de ridicat fiind vorba de sustragerea banilor părții vătămate care se afla pe stradă, într-o zonă aglomerată din C N, fără ca inculpatul să fie descurajat de faptul că exista riscul de a fi reținut de persoanele care se aflau în apropierea părții vătămate. Inculpatul a arătat în cursul judecății că în perioada respectivă realiza venituri, fiind angajat în cadrul a două societăți comerciale, aspect care trebuia să constituie o motivație pentru a evita implicarea în săvârșirea de infracțiuni. În ce priveste aspectele legate de persoana inculpatului rezulta din fisa de cazier judiciar ca acesta este cunoscut cu antecedente penale, suferind anterior mai multe condamnări la pedeapsa închisorii pentru savarsirea unor fapte similare. Având în vedere, atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, instanta apreciază ca poate fi retinută in sarcina acestuia circumstanta atenuantă prev. de art. 74 lit. c si Cod Penal aplicarea unei pedepse sub minimul special prevazut de lege, care nu se va apropia de limita minimă permisă de art. 76 lit. c Cod Penal, având în vedere că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, iar executarea pedepselor anterioare nu a fost de natură a determina schimbarea comportamentului infracțional.
Raportat la cele de mai sus instanta de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani 4 luni închisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prev. si ped. de art.208 al.1, 209 al.1 lit. Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. pen. art. 74 lit.c Cod Penal, art. 76 lit.c Cod Penal, considerată suficienta pentru atingerea scopului sanctionator si preventiv prev. de art. 52.
Cod PenalAvând în vedere că infracțiunea a fost săvârșită de inculpat în perioada liberării condiționate, în temeiul art. 61.Cod Penal instanța de fond a dispus revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani 3 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 1380/20.10.2008 pronunțată de Judecătoria Gherla și contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 215 zile cu pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând în regim de detenție pedeapsa de 2 ani 4 luni închisoare.
In temeiul art. 71.Cod Penal i-a fost interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a începând Cod Penal cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 350 alin. 1.C.P.P. față de soluția care s-a pronunțat în latura penală a cauzei, respectiv condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare în regim de detenție, instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpat și în temeiul art. 88.Cod Penal a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 03.09.2009 la zi.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14, 346 alin. 1.C.P.P. instanța de fond a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă față de inculpat.
In temeiul art. 191 al.1 inculpatul C.P.P. a fost obligat la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat.
In temeiul art. 189.C.P.P. onorariul apărătorului din oficiu în suma de 200 lei s- avansat din.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N solicitând dmiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate în sensul respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei cu condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.l, al.2 lit. C cu aplic. art. 37 lit..
În motivare s-a arătat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât raportat la modalitatea de săvârșire a faptei, la locul și timpul săvârșirii și la persoana inculpatului, nu se impune reținerea circumstanței atenuante în favoarea inculpatului.
Consideră că raportat la faptul că aflându-se pe stradă în loc aglomerat, pe timp de zi și smulgând din mâna părții vătămate bancnota de 100 euro fapta inculpatului prezintă grad de pericol social extrem de ridicat.
Raportat la faptul că inculpatul a fost anterior condamnat apreciază că este necesar a fi analizat acest aspect respectiv faptul că - așa cum rezultă din fișa de cazier - inculpatul are o bogată activitate infracțională fiind condamnat de 7 ( șapte ) ori pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat la pedepse cuprinse între 10 luni și 3 ani închisoare. Faptul că fiind liberat condiționat la data de 13. 02.2009 cu un rest de 215 zile dintr-o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare după cea șase luni de zile comite din nou o infracțiune contra patrimoniului nu face decât să întărească susținerea parchetului în ceea ce privește necesitatea înlăturării circumstanței atenuante.
Aspectul reținut de instanță în sensul că inculpatul fiind angajat la două societăți comerciale aceasta trebuia să constituie o motivație pentru a evita săvârșirea de infracțiuni apreciază că trebuie analizat în primul rând sub aspectul probelor - nefiind probat iar simpla declarație a inculpatului necoroborată cu alt mijloc de probă apreciază că nu poate fi reținută. In al doilea rând susținerea inculpatului referitoare la acest aspect este necesar a fi analizată în contextul declarației acestuia. Inculpatul a declarat că nu-și explică de ce a săvârșit fapta pentru că la momentul respectiv lucra la două societăți comerciale și realiza venituri fiind posibil să fi reacționat astfel deoarece era supărat că nu a fost ajutat de părinți după ieșirea din penitenciar iar concubina sa era internată în spital. Având în vedere declarația inculpatului este de presupus că ori de câte ori acesta este supărat va comite fapte penale, o scuză care nu poate fi avută în vedere la individualizarea pedepsei în sensul reținerii vreunei circumstanțe atenuante.
Cu privire la circumstanțele atenuante practica judiciară este constantă menționându-se chiar în cuprinsul Deciziei nr. 762/23.04.2003 a Curții de Apel București că " recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul său, îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei ".
Având în vedere cele menționate mai sus s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsa în limitele prevăzute de legea penală, înlăturându-se circumstanța atenuantă reținută în favoarea sa.
S-a arătat de asemenea că, în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, fapta inculpatului întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie întrucât acțiunea inculpatului - de tragere și smulgere a bancnotei din mâna părții vătămate, urmată de riposta acesteia care s-a opus prinzându-1 de mână a fost apoi finalizată prin smucirea și fuga inculpatului cu bunul sustras.
Este adevărat că declarațiile părții vătămate și ale martorei date în timpul judecății sunt oarecum nuanțate față de cele date în faza de urmărire penală. Analizând declarațiile date în faza de urmărire penală se constată că atât martora cât și partea vătămată au susținut că inculpatul a prins bancnota din mâna părții vătămate iar acesta 1-a prins de mână și inculpatul s-a " smucit tare " și a fugit cu bancnota de 100 euro ( dintre cele două- una de 100 euro și cealaltă de 10 lei pe care le avea în mână partea vătămată ). Atât partea vătămată - în vârstă de de 73 de ani, cât și martora - în vârstă de 69 de ani fiind audiate imediat după comiterea faptei au dat declarații amănunțite amintindu-și toate amănuntele legate de comiterea acesteia și fiind audiate după trecerea unei perioade de timp în fața instanței au relevat totuși faptul că inculpatul s-a smucit când partea vătămată " 1-a prins ușor de degete ".
S-a apreciat că acțiunea de " smucire " a inculpatului chiar în condițiile unei prinderi ușoare de degete de către partea vătămată constituie o acțiune violentă în condițiile în care practica judiciară a reținut că reținerea stării de fapt trebuie să se facă și în ceea ce privește modul de percepere a celor petrecute de către părțile vătămate ( în acest sens J - dec. Pen. 3246/24.05.2005- în " Infracțiunile contra patrimoniului, Editura 2006, pag. 70-73). Este evident că partea vătămată a perceput ca violentă acțiunea inculpatului reacționând în măsura posibilităților și totodată strigând și solicitând ajutor pentru prinderea inculpatului.
În sprijinul celor susținute anterior s-a arătat că în practica judiciară s-a reținut existența infracțiunii de tâlhărie și în situația în care deposedarea părții vătămate s-a făcut prin smulgerea bunului din mâna părții vătămate, reținându-se că " smulgerea unui obiect din mâna părții vătămate [.] impune concluzia că acțiunea făptuitorului a fost violentă, ceea ce caracterizează fapta ca tâlhărie " ( ÎCCJ, secția penală, dec. nr. 6544/2004 în Coduri, Editura Bech, B 2007, pag. 744
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a constatat că apelul este nefundat.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N pentru că în data de 03.09.2009, în timp ce se afla în din C-N, în fața casei de schimb valutar aparținând SC SRL, i-a sustras în scopul însușirii pe nedrept, prin violență, părții vătămate o bancnotă de 100 euro.
Audiată fiind de către instanța de control judiciar, partea vătămată a declarat că nici un moment inculpatul nu a exercitat acte de agresiune fizică sau verbală asupra părții vătămate, ci doar i-a smuls din mână una din cele două bancnote pe care încerca partea vătămată să le introducă în portmoneu. Reiese din cele declarate de partea vătămată în fața instanței de fond și a instanței de control judiciar, că acțiunea de smulgere nu a fost una violentă pentru că nici partea vătămată nu ținea bancnota strânsă în mâini. Dacă ar fi fost așa, bancnota s-ar fi rupt odată cu gestul de smulgere. De fapt, partea vătămată a fost luată total prin surprindere, iar gestul reflex de a prinde vârful degetelor inculpatului cu ambele mâini, dintre care în una avea portmoneul, a fost unul firav, astfel că inculpatul a reușit să fugă cu bancnota subtilizată. În momentul în care partea vătămată și-a dat seama că bancnota de fapt nu se rupsese și că a rămas în mână cu cea de un leu, a pornit să fugă după inculpat, dar nu a observat bordura de pe care trebuia să coboare și a căzut lovindu-se la genunchi și la mână, cădere care nu are nicio legătură cu acțiunea de subtilizare a inculpatului.
Prin urmare, s-a apreciat că încadrarea juridică, stabilită în urma schimbării de către prima instanță, faptei inculpatului, este cea corectă, la fel de corectă fiind și individualizarea judiciară a pedepsei aplicate. Aceasta reflectă în mod real pericolul social abstract și concret al infracțiunii comise, periculozitatea inculpatului, antecedentele sale penale și valoarea redusă a prejudiciului cauzat părții vătămate. Este real că inculpatul a mai fost condamnat pentru 7 (șapte) infracțiuni de sustragere de bunuri, dar niciuna dintre acestea nu a fost cu violență, prin urmare, reiese o specializare a inculpatului în comiterea de furturi, nu de tâlhării.
Așa fiind, constatând că în favoarea inculpatului poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c din Codul penal deoarece a dat dovadă de o reală sinceritate și de comportament corespunzător pe toată durata procesului penal, că reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege s-a făcut și în funcție de pedepsele anterioare aplicate inculpatului pentru infracțiuni similare și că operațiunile de contopire a pedepselor sunt corecte, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N împotriva sentinței penale nr. 709/22.10.2009 a Judecătoriei Cluj -
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 03.09.2009, la zi, iar în temeiul art. 350 din Codul d e procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând casarea acesteia împreună cu hotărârea instanței de fond și rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fără reținerea de circumstanțe atenuante, cu revocarea liberării condiționate a executării pedepsei anterioare.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod greșit instanțele au apreciat că încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este cea de furt calificat prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e pen. cu aplic.art.37 lit.a pen. întrucât fapta nu a fost săvârșită cu violență, deși din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a smuls suma de 100 euro din mâna părții vătămate, iar pentru păstrarea acestui bun a folosit forța atunci când victima a reacționat, încercând să reintre în posesia banilor.
În acest sens a invocat practica ÎCCJ, cu privire la spețe similare în care faptele au fost încadrate la infracțiunea de tâlhărie în cazul în care au fost sustrase poșete de sub brațul părților vătămate sau au fost smulse portmonee din mâinile acestora, în fiecare caz considerându-se că această acțiune de deposedare a avut loc fără a se cauza suferințe fizice, dar care au necesitat folosirea forței.
În altă ordine de idei, s-a susținut că reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului nu se justifică raportat la împrejurarea că a fost condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni de furt calificat, fiind de 5 ori liberat condiționat din executarea pedepselor aplicate, fără a se realiza o reeducare a sa.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond și cea de apel au stabilit în mod corespunzător starea de fapt și au dat o încadrare juridică corectă faptei reținute în sarcina inculpatului, ce a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate, ale martorilor audiați și chiar a inculpatului.
În ceea ce privește exercitarea unor acte de violență asupra părții vătămate în scopul sustragerii sau păstrării bunului furat, se constată că la fața locului nu au fost decât partea vătămată și soția acestuia, iar declarațiile date în cursul urmăririi penale sunt diferite față de cele din faza de cercetare judecătorească, dar coroborate între ele, precum și cu declarația inculpatului, și ținând cont de împrejurarea că dubiul profită inculpatului, se reține că sustragerea din mâna părții vătămate a bancnotei de 100 euro s-a realizat fără folosirea forței și fără ca partea vătămată să aibă vreo suferință fizică sau psihică, urmare a acestui fapt.
În consecință, încadrarea juridică a fost stabilită corect în dispozițiile art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e pen. cu aplic.art.37 lit.a pen. iar raportat la gradul de pericol social concret al faptei, persoana făptuitorului, prejudiciul mic cauzat, conduita sinceră, în mod judicios au reținut și circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, reducându-se pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, dar la un cuantum apropiat de acesta.
Pentru considerentele mai sus expuse și în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, împotriva deciziei penale nr.337 din 14 decembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 3 septembrie 2009 și până în prezent.
Stabilește in favoarea Baroului de avocați C, suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI, GREFIER
- - - - - - - -
Red.CI/DS/02.03.2010 - 5 ex.
Jud.Fond
Jud.apel,
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Claudia Ilieș Luminița Hanzer
