Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 144/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 144/
Ședința publică din 06 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr. 231 din data de 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat, desemnată din oficiu, conform delegației nr.412/2008, lipsă fiind intimatele părți vătămate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorului, desemnat din oficiu pentru recurent să ia legătura cu acesta, aflat în stare de arest.
Recurentul arată că este de acord cu apărătorul oficiu.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul, asupra acestuia.
Avocat, desemnată din oficiu pentru recurent,
apreciază că în mod greșit au fost individualizate pedepsele. Solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii, descontopirea pedepselor, se impune reducerea pedepselor și orientarea lor spre minim. Recurentul a recunoscut fapta și nu prezintă un mare pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului apreciază că hotărârile sunt legale și
temeinice. Pune concluzii de respingere a recursului. La instanța de fond recurentul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru furt și tâlhărie, în stare de recidivă. Consideră că instanța a aplicat pedeapsa, fiind deja orientată spre minim. Mai susține că pedeapsa este corect individualizată.
Recurentul, având ultimul cuvânt, susține că și-a recunoscut fapta, dar că nu a tâlhărit, ci a vrut numai să scape din mâinile părții vătămate.
CURTEA
Prin sentința penală nr.2225 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui si, născut la data de 20.12.1973 în Pitești, domiciliat în Pitești,-,.40 bis,.A,.12, județul A, CNP.-, deținut în Penitenciarul Colibasi, la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.211 2 lit.b si c Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal și 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208, 209 1 lit.e si g Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal.
In baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită cu 3 luni, în total 6 ani si 3 luni închisoare, în condițiile art.57,71 Cod penal.
A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și dedusă din pedeapsă reținerea și arestul preventiv cu începere de la 11.01.2007 la zi.
S-a constatat că părțile vătămate, și, nu s-au constituit părți civile în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 790 lei RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 10.01.2007, inculpatul s-a deplasat la magazinul SC SRL Pitești, de unde a sustras 11 ciocolate în valoare totală de 28,90 lei RON, pe care le-a ascuns în haină, apoi a intrat în magazinul SC 72 Divers SRL, de unde și-a însușit un pachet de cafea, o ciocolată, o sticlă de și un aparat de ras, în valoare de 28,55 lei RON, iar în momentul în care a încercat să părăsească magazinul fără a le achita și a fost oprit de partea vătămată, vânzătoare în unitate, a agresat-o fizic pentru a-și asigura scăparea, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat 14 zile îngrijiri medicale.
S-a constatat că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie și furt calificat în concurs real. La stabilirea și individualizarea pedepselor s-au avut în vedere împrejurările în care au fost comise faptele, urmările produse, pericolul social concret al fiecărei infracțiuni în parte, precum și persoana infractorului care este recidivist potrivit disp.art.37 lit.b Cod penal, aplicându-se pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.211 2 lit.b și c Cod penal, și 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.si ped.de art. 208, 209 1 lit.e si g Cod penal. S-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită cu 3 luni, în total 6 ani și 3 luni închisoare în condițiile art.57,71 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru că în mod neîntemeiat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru tâlhărie și 5 ani pentru furt calificat, deși valoarea prejudiciului a fost foarte mică, acesta fiind recuperat în întregime.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.231 din 13 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis apelul declarat de apelantul-inculpat, a desființat în parte sentința, în sensul că a descontopit pedepsele aplicate și a înlăturat sporul. A redus cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță de la 6 ani închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare și de la 5 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare. A recontopit pedepsele astfel cum au fost reduse și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare, menținând în rest dispozițiile sentinței. A menținut starea de arest și a dedus în continuare detenția.
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat că, în mod corect, prima instanță a stabilit situația de fapt și de drept dedusă judecății. Având în vedere însă faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, că valoarea totală a prejudiciului a fost de 57 RON, prejudiciu ce a fost acoperit, faptul că inculpatul a sustras bunuri de consum, respectiv ciocolată, cafea, o sticlă de și un aparat de ras, tribunalul a apreciat că pedepsele aplicate de prima instanță sunt prea mari în raport cu gradul de pericol social concret al faptei.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, susținând că nu a agresat-o fizic pe partea vătămată ci, doar s-a smucit din mâna acesteia, pentru a-și asigura scăparea.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, precum și a celor care au condus la pronunțarea unei soluții defavorabile inculpatului, curtea constată că recursul inculpatului este fondat, nu sub aspectul criticii formulate de acesta, ci în ceea ce privește greșita aplicare a prevederilor art.64 lit.c, d, e Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, rezultă cu certitudine situația de fapt reținută în mod corect de către prima instanță și cea de apel, respectiv că la data de 10 ianuarie 2007, inculpatul care ascunsese sub haină mai multe bunuri sustrase din magazinul în care lucra ca vânzătoare partea vătămată, la cererea acesteia de a achita respectivele bunuri, a agresat-o fizic pentru a-și asigura scăparea, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat 14 zile îngrijiri medicale.
Chiar dacă inculpatul susține că nici măcar nu a împins-o și nu a agresat-o în nici un fel pe partea vătămată, curtea reține că probele administrate în cauză dovedesc contrariul. Declarația părții vătămate care a arătat că a fost împinsă de către inculpat, care i-a răsucit mâna și a lovit-o, se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală nr.25/7 din 11 ianuarie 2007, care a constatat entorsa radiocarpiană ce putea rezulta din răsucirea mâinii și două plăgi contuze, leziuni ce au ca mecanism de producere lovirea cu sau de corp dur.
De asemenea, martora - a declarat că a văzut personal când inculpatul a devenit agresiv trăgând-o și împingând-o pe partea vătămată care se postase în ușă pentru a nu permite acestuia să părăsească magazinul și că acesta a lovit-o și "i-a sucit un braț", în acel moment reușind să scape pe ușă.
In consecință, exercitarea acestor violențe asupra părții vătămate pentru a-și asigura scăparea cu bunurile furate atrage reținerea în cauză a prevederilor art.211 2 lit.b și c Cod penal, respectiv condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie.
Individualizarea pedepsei, de asemenea, s-a făcut în mod judicios de către instanța de apel care a înlăturat sporul aplicat de către prima instanță și a redus pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată de către prima instanță pentru infracțiunea de tâlhărie la un cuantum de 5 ani închisoare și pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat la una cuantum de 3 ani și 6 luni închisoare.
Inculpatul se află în stare de recidivă, iar pedepsele sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru cele două infracțiuni. Curtea apreciază că inculpatul a beneficiat de suficientă clemență la instanța de apel și față de multiplele infracțiuni, de același gen, pentru care a fost condamnat anterior inculpatul și de împrejurarea că în prezenta cauză a fost judecat pentru două infracțiuni în concurs. Pedepsele- pentru tâlhărie - egală cu minimul special, respectiv pentru furt -cu doar 6 luni mai mare decât minimul special, în condițiile în care pentru infracțiunile săvârșite, pedeapsa putea fi de până la 20 de ani (tâlhăria) și până la 15 ani (furtul), sunt de natură să asigure funcțiile represivă, preventivă și educativă ale pedepsei.
Recursul inculpatului este, însă, fondat, în ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepselor accesorii aplicate pe durata pedepsei principale. Articolul 71 1 Cod penal, prevede, într-adevăr că, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, dar aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol, precizează modalitatea de analizare distinctă a necesității interzicerii drepturilor prevăzute la lit.a-
2 prevede că o condamnare la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a- Această prevedere trebuie completată cu Decizia nr.LXXIV/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, care stabilește că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza I - c din Codul penal, nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței în funcție de criteriile stabilite în art.71 3 din Codul penal.
Acest ultim articol prevede că interzicerea drepturilor din art.64 lit.d și e se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori a persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
Prima instanță a interzis toate drepturile prevăzute de art.64 lit.a-e, fără a ține seama de criteriile prevăzute în art.71 3 Cod penal. Din actele dosarului, rezultă că inculpatul, deși necăsătorit, are un copil minor. Infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză, nu au fost săvârșite asupra minorului și nu sunt de natură să afecteze dezvoltarea fizică sau psihică a acestuia. Dimpotrivă, interzicerea drepturilor părintești ale inculpatului ar impieta asupra unor relații normale ale copilului cu părintele său, ceea ce este de natură să aducă atingere interesului copilului care trebuie avut în vedere cu prioritate la stabilirea oricărei măsuri care îl privește.
In consecință, curtea apreciază că nici interzicerea drepturilor părintești și nici interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator nu puteau fi dispuse în cauză, deoarece infracțiunile săvârșite și datele despre persoana infractorului, nu-l fac pe acesta din urmă nedemn să le exercite.
De asemenea, în ce privește dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art.64 lit.c Cod penal, nu se impune a fi interzis, deoarece inculpatul nu s-a folosit de o astfel de funcție, profesie sau activitate la realizarea infracțiunii, din declarația acestuia rezultând că, de fapt, inculpatul ar desfășura activitatea de dulgher, care nu are nici o legătură cu activitatea infracțională.
In ceea ce privește, însă, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, curtea apreciază, în funcție de natura infracțiunilor săvârșite în prezenta cauză, dar și de antecedentele penale care dau o imagine asupra persoanei inculpatului, că acesta este nedemn de a-și trimite un anume reprezentant prin votul său într-o funcție publică și, de asemenea, de a ocupa o astfel de funcție.
In consecință, curtea va admite recursul inculpatului, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va casa în parte decizia și în parte sentința și va înlătura aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, rap. la art.64 lit.c,d,e Cod penal.
În rest, dispozițiile hotărârilor vor fi menținute, iar perioada arestării preventive scursă de la momentul pronunțării deciziei de către instanța de apel și până la data pronunțării prezentei decizii, va fi dedusă din durata pedepsei, în baza dispozițiilor art.385/17 4 rap. la art.383 1/1, art.350 Cod pr.penală, și art.88 Cod penal.
Văzând și prevederile art.192 3 Cod pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 20.12.1973 în Pitești, domiciliat în Pitești,-,.40 bis,.A,.12, județul A, CNP.-, deținut în Penitenciarul Colibasi, împotriva deciziei penale nr.231 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr-.
Casează în parte decizia sus-menționată și sentința penală nr.2225 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești, în sensul că înlătură aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.c, d și e Cod penal.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor.
Deduce în continuare perioada executată de la 13 decembrie 2007, data pronunțării deciziei penale, la 6 martie 2008, data pronunțării prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 martie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.2/25 martie 2008
Jud.apel
Jud.fond
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
